Dupa Razboiul de Yom Kipur din 1973, pentru comandatii IAF (Fortele Aeriene Israeliene) a fost clar ca trebuia gasita o solutie de neutralizare a instalatiilor antiaeriene de fabricatie sovietica existente in dotarea tarilor arabe. In 1973, Israelul pierduse circa 109 aparate de zbor, majoritatea distruse de catre instalatiile antiaeriene egiptene si siriene (SA-2, SA-3, SA-6, SA-7).
Chiar si SUA a inteles ca trebuie gasita o solutie impotriva acestor sisteme, reactia americana fiind aceea de a demara programul HAVE BLUE pentru dezvoltarea unui avion stealth.
In 28 aprilie 1981 avioane F-16A israeliene au doborat doua elicoptere siriene deasupra Libanului, astfel producand reactia Siriei care a desfasurat mai multe instalatii antiaeriene SA-6 in Valea Bekaa din Liban . In principiu, instalatiile antiaerine siriene nu erau o amenintare directa pentru IAF si Israelul era in fata unei dileme: lipsa de reactie la desfasurarea sistemelor siriene putea fi interpretata ca o slabiciune, dar in acelasi timp o actiune militara putea declansa o confruntare nedorita cu Siria. Cu toate acestea cabinetul israelian decide ca operatiunea de distrugerea sistemelor antiaeriene sa se desfasoare in data de 30 aprilie 1981. Aceasta operatiune este anulata la presiunea SUA, dar si datorita faptului ca la acel moment IAF era in pregatirea Operatiunii Opera (distrugerea de care IAF a centralei nucleare Osirak, Irak) .
La data de 6 iunie 1982, armata israeliana lanseaza Operatiunea Pace in Galileea prin invazia sudului Libanului. Ministrul apararii Ariel Sharon vede oportunitatea de a-l convinge pe prim-ministrul Mehagem Begin sa aprobe mai vechiul plan de distrugere a sistemelor antiaeriene siriene din Liban.
Planul este aprobat si pe data de 09 Iunie 1982 IAF lanseaza Operatiunea Mole Cricket 19 pentru anihilarea celor 19 baterii antiaeriene SA-6 siriene din Liban.
Anterior declansarii operatiunii, IAF a facut zboruri de recunoastere cu drone de tip Mastiff si Scoud. Beneficiind de lipsa de mobilitate a bateriilor antiaeriene siriene (cu toate ca SA-6 sunt mobile, sirienii nu au modificat pozitia acestora) si de faptul ca foloseau haotic si excesiv radarele in antrenament, israelienii au reusit sa identifice cu exactitate locatiile, precum si frecventa radarelor siriene.
Mastiff era o drona dotata cu o camera panoramica girostabilizata de mare rezolutie extrem de eficienta in foto/video-recunoastere. Scoud era specializata in “electronic intelligence” si in reperarea undelor radar, ceea ce ii permitea sa identifice cu exactitate frecventa radarelor siriene.
Drona Scoud
De asemenea, IAF a organizat repetitii ale operatiunii la limita frontierei de nord, ceea ce a dus la eliminarea multor probleme care ar fi putut aparea in timpul operatiunii si pe care simpla planificare nu le putea anticipa. Relatiile si coordonarea intre diversii comandati de escadrile a fost imbunatatita.
Siria si Organizația pentru Eliberarea Palestine (OEP) au reactionat la primele cinci repetitii prin mobilizare, dar vazand ca erau doar exercitii ale IAF au intrat in asa numita “alert fatigue”, OEP considerand ca sunt intimidari ale Israelului, iar Siria considera ca o actiune a IAF contra bateriilor antiaeriene era sinucigasa tinand cont de cele intamplate in Razboiul de Yom Kippur.
Astfel, la 6 iunie, IAF a beneficiat de elemental surpriza din plin. Prima faza a atacului a presupus alertarea bateriilor antiaerine siriene, pentru ca acestea sa-si porneasca radarele, prin zborul combinat al dronelor de tip Mastiff si Scoud deasupra bateriilor. Acestea au reverificat si confirmat pozitiile si frecventele radarelor, dar in acelasi timp au fost folosite ca si momeala, pe ecranele radarelor siriene acestea aparand ca avioane de atac ceea ce a declansat o salva de rachete antiaeriene asupra lor. Imediat dupa actiunea dronelor, la o distanta apreciabila, un Boieng 707 specializat in ESM (Eletronic Support Measures) si ECM ( Electronic Counter Measures) a confirmat ca radarele siriene sunt active si ca bateriile siriene sunt in ciclul de reincarcare.
In a doua faza a atacului, Boiengul 707 si-a utilizat capabilitatile ECM si a bruiat frecventele radar, “orbind” rachetele antiaeriene siriene. Actiunile Boiengului 707 au fost amplificate de catre statiile de bruiaj de la sol si altele montate pe elicoptere CH-53 sau chiar montate pe unele dintre avioanele de atac. In acelasi tip, ghidata de drone, artileria israeliana a lansat un atac cu obuziere de 105 mm si rachete sol-sol asupra bateriilor antiaeriene. In aceste conditii, IAH intra in scena si avioanele F-4 Phantom lanseaza rachetele antiradar AGM-45 Shrike si AGM-78 Standar distrugand antenele radar. Dupa acest atac, beneficiind de informatiile primite de la drone, Comandamentul israelian a putut determina cu exactitate cate baterii antiaeriene au ramas functionale si s-a trecut la faza finala a operatiunii.
Un E-2C al IAH a ghidat flota de avioane F-16A, Kfir si A-4, pe un culoar neaparat, catre bateriile antiaeriene ramase functionale. Utilizand tot arsenalul de munitie aer-sol, avioanele israeliene au atacat bateriile anitaeriene din mai multe directii si la altitudine mica. Sirienii au ripostat lansand mai multe rachete antiaeriene, dar datorita faptului ca radarele fusesera deja distruse, efortul lor a fost in van. In disperare de cauza, sirienii au incercat sa camufleze bateriile cu fum pentru a impiedica folosirea de catre israelieni a bombelor cu ghidaj laser. Focurile au fost puse prea tarziu astfel incat sa produca suficient fum si nu au facut decat sa ofere avioanelor israeliene un punct de referinta perfect pentru a-si revarsa asupra lor varietatea de bombe.
E-2C
Pierzand practic toata apararea antiaeriana, armata siriana a ridicat de la sol 100 de avioane Mig-21 si Mig-23 pentru a intercepta avioanele israeliene (estimate la un numar de 92-96 de aparate). Din nefericire pentru sirieni, IAH beneficia de aportul unui sistem intergrat C3 (Command, Control and Communication) fara precedent pana atunci, compus din dronele de tip Mastiff si Scoud, Boieng-ul 707 si un avion E-2C. Acest sistem integrat oferea date video, ESM si de pozitionare a inamicului, in timp real. Utilizand dronele Mastiff, Comandamentul israelian a vazut efectiv Mig-urile siriene decoland, iar E-2C-ul a monitorizat depasarea acestora utilizand radarul APS-125 si AL-59 sistemul de detectare pasiva. Radarul APS-125 putea detecta si urmari o tinta de la 250 de mile, iar AL-59 putea detecta semnale si le putea clasifica de la 500 de mile.
Astfel, E-2C a putut directiona avioanele F-16A si F-15A pentru interceptarea Mig-urilor siriene. Operatorii E-2C au putut sorta tintele si au organizat si prioritizat atacul aerian, dar tinand seama de numarul impresionant de avioane inamice (100), pentru a nu se supra-aglomera, au delegat aceast task, pe anumite paliere, unor avioane F-15. Avioanele siriene au zburat “in orb”, frecventa radio a GCI-ului (Ground Controlled Intercept) fiind bruiata de Boeing-ul 707. Un alt “ghinion” al sirienilor a fost acela ca intalneau cele mai moderne avioane vestice, F-15 si F-16, care aveau cea mai recenta tehnologie si cele mai moderne rachete aer-aer. Astfel, utilizand rachetele aer-aer AIM-9L si AIM-7E/F, avioanele siriene au fost tinte usoare pentru avioanele israeliene si de cele mai multe ori, datorita rachetelor BVR “nici nu au stiut ce le-a lovit” (de aici si denumire ironica data operatiunii “Turkey shoot”). Sirienii au pierdut repede unitatea de grup si au inceput sa zboare haotic. Declaratiile unor martori spun totul:
„I watched a group of Syrian fighter planes fly figure-eights. They just flew around and around and obviously had no idea what to do next”
„The (Syrian) pilots behaved as if they knew they were going to be shot down and waited to see when it was going to happen and not how to prevent it or how to shoot us down”
Rezultatul a fost infiorator pentru Fortele Aeriene Siriene, in prima parte a atacului aceasta pierzand 23 de MiG-uri, iar pana la sfarsitul Operatiunii, „Pace in Galileea”, 85. IAF nu a pierdut niciun avion.
Cateva concluzii:
- Operatiunea „Mole Cricket 19” este un exemplu de conlucrare a sistemelor aeriene si terestre. Pe langa atacul aerian propriu-zis, sistemele de bruiaj, artileria clasica si reactiva au contribuit efectiv la distrugerea sistemelor antiaeriene;
- Accesul sau lipsa C3 (sau C4, in aceea perioada nu se adaugase “computer”) poate face diferenta pe campul de lupta;
- Controlul electronic a campului de lupta poate fi cel putin la fel de important ca armamentul. Bruiajul, dronele, avioanele AEW&C sunt indispensabile in razboiul modern;
- Antrenamentul si leadershipul-ul competent este cel mai important factor intr-un conflict. Nenumaratele repetitii facute de IAF si ai sai comandanti competenti si hotarati au fost factorul decisiv in atingerea obiectivelor operatiunii.
VS- Viorel Stan
Surse:
https://kplanes.tumblr.com/post/109220633100/k-planes-episode-46-bekaa-valley
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Mole_Cricket_19
https://www.israelvideonetwork.com/operation-mole-cricket-19-a-personal-story-you-have-never-heard/
https://www.quora.com/What-was-the-largest-air-to-air-jet-battle-in-history
“The Bekaa Valley- A case study”- Major Thomas David E. Clary, Air Command and Staff College , Air University Maxwell
Un articol excelent care merge cu cafeaua de dimineață. Felicitări !!!
Excelent articol, instructiv si interesant, multumim autorului! Istorie militara la superlativ, mai vrem!
Mulțumesc pentru aprecieri!
A scăpat o mica greșeală, în articol de doua ori am scria greșit IAH în loc de IAF.
Nu-i nimic, astfel de scapari sunt scuzabile, si eu patesc asta. Mai fac, involuntar, chiar si greseli de ortografie si punctuatie, baietii m-a iarta, din fericire! Dar suntem un blog militar, ideea sau ideile din spatele articolului, informatia si mesajul transmis sunt singurele care conteaza. Nu mai spun ca munca de documentare e vasta, necesita rabdare si timp. Felicitari, inca odata!
🙂
Yeap. Înainte să trimit articolele, le verific de 3-4 ori şi, după publicare, încep să găsesc erori. 🙂
Asa procedez si eu, si tot apar greseli!
E problema càrtii perfecte (am lucrat si în corecturà de tipografie).
Un editor s-a hotàrât sà publice o carte fàrà nici-o gresealà. Un regiment de corectori au scrutat-o si corectat-o, si în sfârsit s-a tipàrit si legat cartea perfectà.
pânà când un copil a luat-o în mânà si a spus : dar titlul nu se scrie asa !
Bunà sintezà. Stiam de înfrângerea sirianà sub numele bàtàliei deasupra Bekaa. Dar nu am avut niciodatà tabloul întreg.
Profit de subiectul ràzboiului electronic. Am dat de un raport american recent declasificat despre aspectul EW al invaziei Cehoslovaciei din 1968 de càtre Pactul de la Varsovia (mai putin România).
https://ia801305.us.archive.org/32/items/DIAIntelligenceSupplement-SovietElectronicCountermeasuresDuringInvasionofCzechoslovakia1968-10-01/DIA%20Intelligence%20Supplement-Soviet%20Electronic%20Countermeasures%20During%20Invasion%20of%20Czechoslovakia%201968-10-01.pdf
Foarte bun articolul, l-am citit cu mare placere.
Pe mine m-au interesat foarte mult conflictele astea arabo-israeliene si cred ca am citit cam tot despre ele pe wikipedia. Eram uimit de cum au reusit israelienii sa ii faca praf aproape de fiecare data pe arabi, de multe ori reusind scoruri de genul celui prezentat in articol cu putine pierderi fata de zeci sau sute de tancuri, avioane si alte echipamente militare pe care le-au distrus.
Reactia mea a fost: la ce te poti astepta de la niste arabi?
Dar stau si ma gandesc, asa doar ca exercitiu de imaginatie: daca in locul Siriei s-ar fi aflat Romania anilor 80 ori Yugoloslavia sau o tara a pactului de la Varsovia, cum ar fi Polonia sau Cehoslovacia cred ca si acestea ar fi pierdut un ipotetic conflict impotriva Israelului.
Adica tarile astea est-europene aveau calitate umana mai buna dar era aceeasi doctrina bazata pe cantitate si calitatea echipamentelor si pregatirea umana nu excelau. Poate o tara est-europeana ar fi cauzat Israelului mai multe pierderi dar cred ca in final tot lua bataie.
Nu cred ca tari din Pact ar fi facut mare branza in fata Israelului, exceptand Rusia, bineanteles. In primul rand Israelul si-a creat servicii de informatii extrem de eficiente, servicii de care se temeau chiar si KGB si GRU. Mai mult decat atat, in timp IDF a devenit experta in combaterea armamentului sovietic/rusesc, chiar si americanii au apelat si apeleaza inca la experti israelieni. Evreii n-au avut incotro, au trebuit sa se descurce intr-o mare de arabi, si au facut-o foarte bine! Si-au creat in timp o industrie militara de top, basca armament nuclear. Armele nucleare ale statului evreu tin in sah multimea de arabeti frustrati, basca ca le pot lansa si de pe submarine, foarte probabil. Eu ii admir pentru intransigenta fata de terorismul arab si devotamentul lor pentru tara. Noua ne lipsesc toate acestea, nu pentru ca nu putem ci pentru ca nu vrem?
Facand documentarea pentru acest articol, nu am putut sa nu ma gandesc la Romania si armata noastra. Am facut vrand-nevrand doua paralele:
– noi cumparam sistemul Patriot, dar simplu fapt ca ai in dotare un astfel de sistem nu esti automat protejat. Vezi Siria cu ale sale sisteme SA-6 (la acel moment considerate foarte moderne si performante). Ne trebuie antrenament, ne trebuie „knowledge”, ne trebuie gandire tactica in folosirea unui astfel de sistem
– pe langa cele 12 F-16 poate vor mai veni inca 36. Dar este de ajuns doar sa ai acele avioane? Pentru a fi eficiente ai nevoie de tankere, AEW&C si aeronave specializate in razboiul electronic etc. si cel mai important oamenii care sa conceapa planuri de operatiuni si de asemenea oameni care sa le duca la indeplinire
Poate sunt considerate detalii, dar istoria ne dovedeste ca sunt foarte importante.
Detaliile fac diferența între viața si moarte.întotdeauna am apreciat armata israelului .vointa eroism valoare caracterizează statul israel.bv lor.
Felicitari ! Foarte bun !
Cred ca diferenta ar fi facut-o doar mentalitatea. Sirienii nu au facut decat ce au fost invatati sa faca, neavand nici un pic de initiativa. Atunci cand ceea ce faceau s-a dovedit a fi gresit, s-au blocat si gata.
Exemplul pilotilor care in lipsa ghidarii de la sol nu au reusit nici o branza. Totusi, erau aproape 100 de avioane contra 100, cu tot bruiajul, si rachete BVR, mi-e imposibil sa cred ca niste piloti mai buni nu reuseau sa doboare macar un avion israelian, macar pt onoare.
Da’ intr-adevar exista o mare diferenta, asta s-a vazut in in 89 – 91, intre armata romana in uniformele alea de postav verde ww2style si armata americana in irak, dar totusi cred ca niste est-europeni, oricare ar fi fost aia, nu se lasau atat de usor calcati in picioare.
Uitam ce au făcut romanii într o confruntare mult mai puternica în al doilea război mondial. La 1 august 1943 operatiunea Tidal Wave. 53 de avioane B-24 doborâte la cea mai mare putere aeriana ever contra 2 avioane la noi… ar trebui sa fim mândri. Sigur se va găsi cineva sa se certe cu statistica ca nemții, ca vremea, ca avantajul terenului propriu. Oamenii chiar au aparat Ploiești ul și țara.
Eu nu prea sunt de acord cu astfel de comparatii din perioade de timp diferite.
Atunci tehnica militara de ambele parti era oarecum egala ca tehnologie. Pe cand in 1982 decalajul tehnologic se marise considerabil. Noi am fi aliniat MiG-uri 21 contra F-16 si F-15. Asa ca ce sanse sa fi avut? Desigur am fi avut niste rezultate mai bune ca sirienii dar lupta am fi pierdut-o.
Nu comparăm lucruri diferite. Doar atat: israelienii foarte buni, românii foarte buni.
Ba da, compari lucruri diferite. Nu zic că romînii nu au fost buni dar soluția aleasă pentru atac, prin folosirea unor bombardiere grele care să atace la înălțime mică, erorile de navigație care au făcut ca atacul să nu decurgă așa cum a fost planificat, toate au contribuit la numărul mare de pierderi ale americanilor.
Bine, mă las păgubaș, fie ca voi. Doamne ferește sa ne lăudăm noi cu ceva. A fost cea mai mare victorie aeriana împotriva unei misiuni americane din toate timpurile dar nu e suficient. Americanii respectau piloții romani iar prizonierii au avut cuvinte de lauda pentru condițiile de detenție. Ar trebui sa le facem statuie celor ce și au aparat tara cu acea ocazie. Noi vrem ca la fotbal. Dacă nu luam cupa mondiala , suntem supărați de locul 5 sau 12 ….
Bravo israelienilor, cand esti mic cauti orice vulnerabilitate la adversarul tau mai mare / mari ( multi).
Poti sa-i zici sigur ca-i un razboi de gherila si aici, chair daca difera mijloacele si resursele.
Vietnamezii au folosit cu success aceeasi tactica chiar daca au avut resurse mai putine.
Felicitari pentur articol !
Orice tara din TV si-ar fi luat-o urat din partea IL, chiar si rusii, cu exceptia unui all out war.
Voi ati stiut ca astazi Israelul urma sa distruga o baterie de rachete siriana si atunci?…
Am vorbit cu Beni, i-am zis de articol și l-am rugat sa mă ajute astfel încât ipactul articolului sa fie mai puternic. :)))))))))
Foarte bun articolul.
Sper, ca operatiunea prezentata se preda la Academia militara.
Coordonarea tactica trebuie, sa fie invatata la toate esaloanele.
Banuiesc, ca de atunci actorii din teren au luat notite si masuri.
Azi Israel a mai distrus doua baterii AA siriene. Ca raspuns la focul deschis impotriva avioanelor istaeliene aflate in misine de control, supraveghere , cercetare.
Da nu au montat rusnacii supe sistemele lor AA in Siria ?
E ordin sa nu angajeze jeturile vecinului evreu sau nu sint atit de performante pe cit zice propaganda oficiala ?
Cele douà baterii erau una (S-200 / SA-5). Au fost aruncate 4 bombe, m-ar mira ca bateria sà fie „distrusà” dar cel putin „neutralizatà”.
Rusii au fost preveniti „în timp real” de atacul israelian.
Avioanele atacate zburau în spatiul aerian al Libanului, ce neobràzare pe sirieni sà atace pe israelieni deasupra Libanului…
Ministrul apàràrii rus, Serghei Șoigu este în vizità astàzi în Israel si va avea un raport complet asupra atacului.
http://fr.timesofisrael.com/larmee-israelienne-cible-une-batterie-de-missiles-en-syrie-en-reponse-a-un-tir/
Umblă vorba că S200 distrus ar fi avariat unul din cele 2 F 35 primite de israelieni ..
Strict la articol.
Foarte bun .
De invatat ca :
– tactica militara include obligatoriu misiuni SEAD ca conditie primara pentru sprijin aerian trupelor terestre.( CAS)
– Recunoasterea prealabila a tintelor , frecventelor si bruiajul lor e fundamentala . Parte integranta a razboiului electronic.
– a te baza doar pe radare terestre e o vulnerabilitate foarte mare. Ori o integrezi cu alte forme de supraveghere ( radar aerotransportat , radare moderne azi montate pe avioane de vinatoare si care lucreaza in retea ) , ori primesti infrangeri grele.
Cam trist sa amplasezi instalatii de genul asta in raza artileriei inamice. Chiar sa nu se fi gandit la asta ?
Oricum in zona aia, asa inghesuita cum e, artileria cu raza lunga din ziua de azi ar complica mult lucrurile in cazul unui conflict peer-to-peer.
Pentru colegii care se întreabă dacă URSS ul ar fi făcut fata Israelului o sa am o mare surpriza. E în documentare acum. Revin.
noi avem An-30 doar pentru recunoastere foto?nu avem nimic pentru EW sau ceva de genu..stam mai rau ca sirienii, aia macar aveau 100 de avioane..noi avem..
Fortele aeriene israeliene au in dotare vreo 400 de avioane F 15 si F 16, fiind o forta aeriana (numerica si tehnologica) neegalata nici de Marea Britanie, nici de Franta nici de Germania, nici de Japonia, tari considerate a fi printre cele mai puternice forte militare ale lumii.
Ingredientele unui succes de asemenea anvergura sunt in primul rand: informatiile, tehnologia folosita, si antrenamentul pilotilor. Din ce stiu primele F 35 au intrat deja in dotare.
Mole Cricket 19 este doar unul din nenumaratele succese obtinute.
Cum zic.. „excelenta face diferenta”.
Si acum vine intrebarea.. Oare Fortele Aeriene Romane vor fi capabile vreodata sa execute cu succes o operatiune aeriana de asemenea nivel? (Sper sa nu fie nevoie.. :))
si daca am avea tehnologia necesara realizarii unei operatiuni de genu ne lipseste experienta. Oricum de remarcat ca siria avea 10 de avioane,,noi avem vreo 30..
Se prea poate sa ma însel
Atâta timp cât Aero taxi nu este încă omologat
Exista un zvon ca la Incas s-ar fi facut unele încercări cu BN 2 pt AEW – nu cunosc daca au fost finalizate si in ce masura va fi folosita aceasta platformă
Ar trebui un aparat dedicat sau modificate cateva aparate pt astfel de misiuni
Intr’o vreme se vorbea de aparatele ATR ce urmeaza a fi retrase din serviciu de TAROM
Polonezii stau bine fata de noi au, daca am inteles bine, 3 buc din aparatu lor licență de An 28 pt. astfel de misiuni
Echipamentele montate pe aparatele poloneze pot detecta in mai multe domenii inclusiv pe domeniu naval si submarin (anomalii magnetice, etc) si au o bătaie de 190 km
Am inteles ca Angola va avea satelit pe orbita din decembrie
Conducerea armatei nu cred ca are stresuri de astea cu AEW
Pensia sa fie mai mare ca salaru
Si binenteles pensionarea la 55, 45 sau cat mai repede
A declarat ieri ministresa de la intern ca nu este nici o problemă ca fostii ofițeri superiori sa cumuleze pensia cu salaru la stat, eventual pe acelasi post
Trădătorii trebuie sponsorizati cat mai mult
Ar fi păcat sa să renunțăm la ei la cat bine au făcut
Normal ca la stat nu se intampla prea.multe lucruri pt ca e de stat nu de lucrat
In timp ce multi tineri de la noi îngroașă rândurile boschetarilor din vest
@barny dar e o greseala sa compari fortele aeriene siriene din 1982 cu cele romanesti din 2017. Azi nici ei nu mai au 100 de avioane, la fel ca noi 🙂
In 1982 aveam peste 100 de avioane lejer, uite ce zice aici:
https://books.google.ro/books?id=P9G4DQAAQBAJ&pg=PA1024&lpg=PA1024&dq=romanian+air+force+1982&source=bl&ots=2W8c9i7Tqp&sig=wP8DkkYiESN9_ZKvyu8N6PFtvoM&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjl6sz4q_fWAhXsLMAKHQfDCQs4ChDoAQgqMAE#v=onepage&q=romanian%20air%20force%201982&f=false
290 avioane de lupta, 12 escadrile de MiG-21, 6 escadrile de MiG-17, plus inca erau pe val livrarile de IAR-93.
Nu uita de MiG-23. In total am avut 46 bucati. Nu au intrat chiar toate in serviciu pana in 1982, dar majoritatea erau in dotare incepand cu anul 1979.
Ai dreptate, am uitat de MiG-23 🙂 Pana la sfarsitul lui ’82 venisera deja aproape toate.
Amatorii de confruntari pe hartie ar trebui sa-si aminteasca de modul in care a reactionat AA romana in decembrie ’89 (chiar daca luam in calcul partea cu simularea). Daca nu gresesc, si la noi KA-6 (2k12 KUB) era varful de lance pe atunci.
De remarcat de cand foloseste IDF-ul drone. Taticul dronelor, Abraham E. Karem, a construit prima drona in timpul razboiului de Yom Kipur, in ’73; acum e cetatean american si se afla la originea liniei de drone Predator. Altii pe vremea aia se jucau cu avioanele de hartie sau studiau rachetomodelismul.
Apropo de asta ar trebui urmarit cu atentie faptul ca intentioneaza se inlocuiesca elicopterele de atac (cel putin Cobrele) cu drone de atac.
In cazul Romaniei dronele de atac pot fi relativ usor bruiate/neutralizate de catre Rusia. Nu ne aparam de bulgari ci de o armata superioara tehnologic si experimentata. Nu vrea nimeni sa piarda piloti/vieti dar aeronave pilotate si drone trimise la inaintare poate fi o solutie..
Excelent,mulţumim !
Foarte bun articol ! Felicitari !
Acest articol, este cumva un capitol al unui curs, ce se preda la academie ??.
intercooperativitatea + informatia+ buna pregatire a planului si- a spus cuvantul.o lectie buna de urmat de armata romana
de dragul deontologiei ar trebui publicate si reusitele tarilor arabe in fata evreilor…daca sunt?
Pai nu prea sunt…
Astfel de operatiuni presupun minti stralucitoare. Este admirabil sa vezi ce poate face competenta si practica repetitiva dintr-un astfel de scenariu.
Tot respectul pentru astfel de conducatori militari, indiferent de unde sunt ei…..fac diferenta!!!
Da pe vremea aceea sirienii nu aveau rachete ghidate in IR? Că să-și protejeze bateriile AA?
Pentru că dacă ar fi beneficiat și de sisteme AA cu ghidaj IR… Atunci lucrurile nu ar fi fost la fel de simple pentru Israel chiar daca aceștia foloseau Boiengul 707.
Deci operatiunea a fost pe 9 Iulie 1982.
Sirienii s-au comportat că niște amatori. Eu nu înțeleg de ce nu au atacat imediat avionul Boieng 707. Când acesta a început bruiajul.
Au bruiat și radarele de cercetare aeriana? Sau sirienii făceau cercetarea aeriana tot cu radarul de pe kub?
Ok hai sa vedem ce posibilități aveau să diminueze pierderile… Și să-și protejeze SA-6.
Câteva variante au fost prezentate în articol. Dar eu as fi protejat sistemele și cu rachete IAR.
In 1982 rușii aveau….
Stela 2 (sinonim cu ca-94) care era slabut
Stela 1 (sinonim cu CA-95)
Ținând cont că au fost atacuri la altitudine mica cu avioane, puteau riposta.
Rușii aveau în dotare la acea vreme și rachetele de aviație R-60 și R-23T poate și R-24T
Aceste rachete pot fi folosite și in sistem sol-aer. Mai sunt și tunurile AA de 23mm și 30mm dar și 57mm
asta presupune sa anticipezi, sa te gandesti la toate scenariile posibile si sa iei masuri in consecinta. Arabii nu au facut asta vreodata in razboaiele lor cu israelienii. De fiecare data Israelul a beneficiat de elementul surpriza, desi atacurile puteau fi anticipate usor. Nu a fost vreo situatie gen Pearl Harbour, erau conflicte fierbinti de ceva vreme, si totusi de fiecare data i-au facut bucati.
in razboiul de 6 zile dimineata au atacat prin surpriza aeroporturile egiptene si seara pe cele siriene (sirienii au pierdut 2/3 din forta aeriana). Niste inapoiati si incompetenti sirienii. Nu s-au gandit deloc ca le vine si lor randul dupa egipteni, desi era evident ca e urmatoarea miscare logica. Nu e de mirare ca si-au luat-o de la Israel de fiecare data
* Saddam started selling oil in euro’s , missing in actions … sa-6/at-4…
* Ghadaffi started selling oil in euro’s , missing in actions …sa-8/at-5…
* Syria moved away from the Dollar in 06 , Iran in 08…sa-10~s-300/at-14~Kornet
* Qatar/Saudi Arabia started to sell gas in yuan …. s-400 / at-14~Kornet
* bastan Erdogan …Rakestan … Kurdistan …no comment …. 😉
PS : Wishlist – UBOOT_Garage 😉
https://www.youtube.com/watch?v=KqK8_6ItGwQ