Boeing GL-SDB
…dar nu ai aviatie de bombardament capabila sa le distruga?
Boeing are solutia: o versiune a SDB (Small Diameter Bomb) I lansata de la sol este in dezvoltare, cu un prim test planificat pentru 2014.
SDB I a fost initial proiectata ca o alternativa mai usoara, cauzand pagube colaterale mai mici, cu raza de actiune mai mare decat bombele inteligente “traditionale” JDAM, cu care imparte tipul sistemului de ghidare, GPS/INS.
Cu o greutate totala de doar 130 kg, componenta de lupta cantarind 93 kg, o raza maxima de actiune mai mare de 100 km si un CEP mai mic de 10 m, SDB este destul de compacta pentru a fi lansata din compartimentul intern al F-22 sau F-35 si este arma preferata de USAF pentru distrugerea sistemelor avansate de aparare anti-aeriana cu baza la sol.
Small Diameter Bomb I – Sursa: Boeing
Boeing duce conceptul mai departe si propune GL-SDB (Ground Launched), atasand SDB de motorul rachetelor de artilerie (MLRS) M-26 de 227mm lansate de sistemul senilat M270 sau cel pe roti HIMARS.
Racheta va propulsa SDB la altitudinea programata, dupa care aripile pliabile se vor deschide si bomba isi va continua traiectoria ca si cum ar fi fost lansata de un avion.
Ghidajul este pasiv, GPS/INS, si tinand cont de dimensiunea redusa a bombei ce o face greu detectabila de radar, singurul mod de contracarare este bruiajul semnalului GPS insa producatorii americani se lauda cu un modul GPS nou, special proiectat pentru a face fata bruiajului.
In practica, coordonatele GPS ale tintei trebuiesc cunoscute inainte de lansare, aici insa vin in ajutor tocmai punctele forte ale bateriilor SAM rusesti, radarele acestora putand fi descoperite de la mare distanta de echipamentele EW. Alternativ, pentru situatia in care acestea nu emit sau sint vizate alte tinte, se pot folosi containere de recunoastere SAR, cum ar fi de exemplu Elta ELM-2060 sau AN/ASQ-236.
In mod normal bateriile de S-300 nu opereaza singure, ci ar trebui sa aiba in jurul lor niste vehicule Tor sau Pantsir care sunt capabile sa doboare bombele sau rachetele de croaziera. Pe deasupra, unele versiuni de S-400 au raza de actiune peste 250 km, deci ar putea teoretic sa loveasca avioanele inainte ca acestea sa poata sa-si lanseze incarcatura.
@asar, tocmai in articolul de fata se scria ca GL-SDB nu se lanseaza de pe avion ci de la sol. In afara de asta, o bomba de aviatie e extrem de greu de distrus:
– din cauza semnaturii radar si vizuale foarte mici
– din cauza unghiului aproape vertical de atac
– din cauza vitezei f. mari de apropiere
– din cauza semnaturii in infrarosu foarte mici (neavand motor, bomba este mult mai rece decat tintele pt. care sunt calibrate capetele de dirijare IR)
– din cauza structurii foarte rezistente (o bomba spre deosebire de o racheta e practic blindata din constructie) – probabil proiectilele A-A bazate pe improscarea de peletzi de otel sunt inofensive in fata unei bombe cu o carapace de 10-15mm de otel. Abia s-a reusit experimental distrugerea de bombe de aruncator/mortier si rachete nedirijate. Distrugerea de bombe in aer nici macar nu cred ca s-a incercat.
Aici s-ar putea ca sistemele gen Iron Dome sa asigure protectia instalatiilor de la sol.
Lucrurile evolueaza in ambele directii.
Depinde unde este detectata bomba deoarece o improscare cu submunitie de metal poate duce la distrugerea suprafetelor de control ale bombei si aceasta sa rateze tinta.
Nici un sistem de arme nu e infailibil si de obicei nu actioneaza de unul singur. Orice sistem de arme e o unealta in mana planificatorilor, strategilor si tacticienilor militari care au datoria si competenta sa o foloseasca in mod creativ si surprinzator pt. inamic in vederea obtinerii efectului maxim. Aici sta puterea armelor modulare cum este si cea din articol. N-am sa dau exemple din arsenalul rusesc sau din alta parte pt ca aici vbim de o arma americana, si vreau sa vbesc cu aceeasi masura:
A te apara de un inamic asteptat si stiut, sa zicem binomul F-16/SDB poate fi relativ simplu: avioanele au o raza de actiune stiuta, autonomie in ore stiuta, semnatura radar relativ cunoscuta, un profil de zbor tipic, samd. La fel bomba SDB are profil de zbor stiut, masurile contra ei sunt relativ stiute. Deja cand in ecuatie intra un UAV care lanseaza SDB treaba se complica mult: nu mai esti atacat de la aparate care zboara la 4-10.000m si sunt prezente in zona tintei 30min-1 ora, ci poti fi atacat si de la 15.000m sau mai sus, poti fi atacat de un aparat care face „loitering” in zona 20 de ore sau chiar supraveghere continua 24/7 inainte de a lansa. Daca in scena intra si un simplu MLRS care sa-ti lanseze bomba in cap de la 100-120km, MLRS care sa-si schimbe pozitia dupa fiecare lansare sau la nevoie sa asigure chiar si „foc de baraj” cu LG-SDB-uri de genul asta treaba se complica inca si mai tare pentru aparator. Da, e posibil ca sisteme gen Iron Dome sa asigure un grad de protectie bun contra unei bombe, vor avea de furca cu 4-5 bombe care ataca simultan si foarte probabil vor fi complesite de un atac simultan cu 7-9 SDB-uri + 2-3 JDAM-uri + cateva tinte false si contramasuri electronice. Si chiar daca ar avea succes deplin simpla amplasare a unui sistem Iron Dome in zona tintei ingreuneaza sarcina aparatorului dpdv financiar, tehnic, etc.
Eu cred ca viitorul apartine celor care creaza sisteme modulare, sisteme la care capul de ghidare, sarcina utila, motorul de mars si boosterul sa fie intersanjabile si lansabile de pe cele mai diverse platforme de la avion la camion sau submarin daca se poate astfel incat ofiterii care concep operatiunea sa aibe cat mai multe optiuni de a-si suprinde adversarii. Cred ca platforme foarte performante dar foarte specializate gen F-14 + Phoenix sau MiG-25/31 apartin trecutului pt. ca-s foarte predictibile.
„In mod normal bateriile de S-300 nu opereaza singure, ci ar trebui sa aiba in jurul lor niste vehicule Tor sau Pantsir care sunt capabile sa doboare bombele sau rachetele de croaziera.”
Toata lumea aduce in discutie sistemele de aparare apropiata gen Tor, Pantsir si da impresia ca obiectivele cu asa ceva in jur sunt indestructibile. Se uita ca la randul lor si acestea pot fi distruse. Actiunile de lichidare a apararii AA dintr-o anumita zona nu se face de catre un singur avion si cand se ataca nu se ataca dintr-o singura directie. Ce te faci cu bombele din categoria SDB sau AASM care de ex poate lovi tinta de la 15 km cu avionul operand la joasa altitudine, deci in afara razei sistemelor de aparare apropiata .