Asa cum stim deja programul PAK FA sau Fifth Generation Fighter Aircraft (FGFA), cum este el denumit in India, are ca parteneri egali Rusia si India, fiecare punand la bataie jumatate din costurile de cercetare-dezvoltare ale programului si teoretic fiecare parte ar trebui sa se ocupe de 50% din dezvoltarea si operationalizarea avionului, numai ca in India, datorita problemelor intampinate in industria locala, s-a reusit implementarea a doar 15% din totalul programului de cercetare-dezvoltare T-50.
Problemele sunt deja arhi-cunoscute si tin de slaba calitate, de birocratie si una peste alta de foarte slabul management prezent in industria militara indiana care mai este si majoritar cu capital de stat.
Astfel oficialii indieni sunt foarte ingrijorati de procentul de 15%, care procent ar fi trebuit sa fie, conform contractului de 50%, dar expertii rusi spun ca industria indiana creste incet-incet si ca peste un anumit timp se va reusi atingerea pragului de 50%. Intre timp cam tot efortul de R&D in programul PAK FA/FGFA este dus de constructorii rusi, iar acestia nu au absolut nici un motiv sa se planga, datorita faptului ca sumele intrate in conturile lor sunt mult mai mari decat se anticipase, 85% din bani mergand in prezent catre Rusia, iar pe de alta parte cum dezvoltarea avionului se face preponderent in Rusia, tehnologia/know how raman tot in Rusia. Astfel experienta care ar trebui acumulata de catre inginerii indieni ramane in industria rusa in timp ce bani dati de India se duc catre aceeasi industria militara rusa, in loc sa meraga pe scolirea si crearea unei noi generatii de ingineri indieni.
Rusii declara ca nu este vina lor, ca dimpotriva Rusia pune la dipozitia partenerilor indieni tot ce este nevoie, dar ca aceasta este pe moment posibilitatea de absorbtie a industriei indiene, in particular a celor de HAL, notorii pentru “scuccesurile” lor cu HAL Tejas si motorul Kaveri, care dupa mai bine de 20 de ani de dezvoltare inca nu zboara cum trebuie, in timp ce motorul Kaveri, care trebuia sa propulseze Tejasul, va fi folosit pentru…drone, datorita performantelor mediocre inregistrate.
Ivanii spun, si nu putem sa nu le dam dreptate, ca abilitatile si cunostintele necesare dezvoltarii unui avion supersonic de lupta nu se capata cat ai bate din palma, iar un program de tipul T-50 este chiar mai problematic, chiar rusii si americanii intampinand probleme serioase.
In alta ordine de idei, PAK FA indian se numeste, programul adica, FGFA si va avea la baza avionul de generatia a V-a T-50, dar va fi “tunat” conform unor cerinte specifice ale aviatiei indiene, posibil si foarte probabil sa incorporeze si tehnologie vestica/israeliana, in mod sigur va fi optimizat sa foloseasca arme vestice, dar este posibil ca si radarul, sau alte sisteme electronice sa fie de origine occidentala.
Planurile initiale ale Indiei prevedeau achizitia a 166 de FGFA cu un singur loc si 48 cu doua locuri, dar intre timp, ori din cauze financiare, ori ca dezvoltarea unei variante cu doua locuri era prea scumpa, indienii s-au reorientat si acum vor achizitiona doar 144 de avioane cu un singur loc, incepend, spera ei, cu 2020.
Dar indienii au ambitii mari, desi pana acum nu prea ar avea motive sa le aiba, tinand cont de performantele lor industriale de pana acum, dar lasand situatia actuala de o parte si privind catre un viitor destul de nesigur ca intindere, India are in vedere sa dezvolte si o varianta de export a FGFA incepand cu 2020, bineinteles tot in cooperare cu Rusia… Adica Rusia sa dezvolte o varianta de export si India sa-si mai recupereze macar o parte din banii cheltuiti pe R&D.
Pentru ca ipoteza in care cineva ar cumpara avioane de vanatoare multirol, de generatia a V-a indiene, este extrem de putin probabila, astfel ca viitoarea varianta pentru export a T-50 trebuie sa aiba obligatoriu pe undeva o placuta cu ” Made in Russia”…
GeorgeGMT
