Aceasta campanie face parte dintr-un proiect de a antrena zeci de mii de soldati pe intreg Mapamondul.
Noua tactica pare sa fie mult mai ieftina decat dislocarea de forte masive in regiuniile ce trebuie sa ocupe. SUA gandeste, asteapta si apoi actioneaza.
Pana in prezent aceasta tactica a reusit doar in Irak. Coalitia a venit, a ocupat si acum controleaza cu o armata irakiana.
In Libia scenariul este putin diferit.
Administratia Obama va trimite in regiune o delegatie de 500 militari, pentru a se ocupa de recrutarea si instruirea Fortelor Armate Libiene.
Principalul obstacol al acestei campanii il reprezinta o societate divizata.
Analistii considera ca acesta tactica ascunde indoctrinarea populatiei si incercarea SUA de a atraga elitele militare de partea sa.
Conform Departamentului de Stat, americanii au investit 6,3 miliarde $ in ,,Proxy war” (probabil in 2011 a fost o ,,primavara” grea).
Prin aceste masuri americanii isi cimenteaza aliantele, furnizand echipament, mentenanta, asigura antrenament si isi insusesc toate resursele tarii.
Proxy armies, nu reprezinta ceva nou. In Georgia americana exista unitati de instruire ce servesc pe post de ,,scoala” pentru trupele din Orientul Mijlociu si Afganistan.
In Afganistan proiectul nu merge ca in Irak. Analistii considera ambitiile SUA de a echipa fortele locale cu uniforme si arme, o fantezie, dar in mentalul colectiv americanii sunt perceputi tot ca niste invadatori. Numai anul acesta 50 de soldati NATO au fost ucisi de membrii Fortelor de Securitate Afgane ( sau cu alte cuvinte: soldati platiti, antrenati si inarmati de SUA).
Chiar si in aceste conditii Administratia Obama intentioneaza sa trimita 10.000 de trupe pentru istruirea fortelor de securitate locale.
Exista tot mai multe voci ce afirma ca Iranul se afla in spatele insurectiei afgane.
Eu cred ca este o teza falsa venita in contextul invaziei. Principalul papusar al insurgentilor este SIS (serviciul secret pakistanez), cu ceva suport din China, incearca sa limiteze influenta SUA si dependenta fata de americani.
Personal consider ca ar fi impotriva propriului interes national ca Iran sa vanda arme si echipament militar talibaniilor, sau altor grupari din Afganistan.
Revenind la Libia, alte articole de presa arata intentiile Guvernului din Tripoli de a cumpara aviona Rafale.
Spre deosebire de Afganistan, aici occidentalii au gasit rostul creeri unei Air Force cu capacitati de lupta unde cel mai probabil ofiterii francezi in prag de pensionare vor pilota Rafale si Mirage F1 cumparate de libieni dupa modelul Romania cu F-16.
NeroFlash
Ce prostie. Toate astea – armata afgana, armata irakiana, armata libiana – nu fac nici doi bani. Sentimentele care anima societatea dau peste cap aceste armate (care se vor garante ale laicititatii statului), in trei miscari. Si din a patra miscare aceste armate se intorc impotriva celor care le-au creat si asta e tot.
Societatile afgana, irakiana, libiana doar democratice nu vor sa fie si nici nu vor fi. Sunt acum pentru ca deh, este lupul-cel-mare-si-rau in gradina, dar cum pleaca – pa si la revedere. Si nu pentru ca nu sunt si oameni care sa creada in democratie si alte bullshituri occidentale, ci pentru ca „rebelii” care lupta din considerente religioase/culturale (Sam. Huntington) au un nivel de determinare mult peste civilii platiti de occident sa apere niste institutii fantoma.
Din pacate,cred ca ai dreptate.
Nu cred ca americanii isi fac iluzii cu privire la capacitatile si loialitatea armatelor nou create ale Afganistanului, Irakului, Libiei etc.
Este pur si simplu o afacere banoasa: le faci praf tehnica de lupta si apoi le vinzi, noilor autoritati (declarat) proamericane, echipament USA, evident nu de ultima ora. In acelasi timp, iti dezvolti retele de informatii in zona avand in vedere atat resursele petroliere din zona cat si riscul de infiltrare a unor retele teroriste in aceste tari.
In loc sa ne batem capul cu oportunitatea unei astfel de actiuni, mai bine ne-am baga sa prindem contracte de instruire a armatei libiene si sa le livram echipament militar, poate asa ne revitalizam si industria de aparare.
„mai bine ne-am baga sa prindem contracte de instruire a armatei libiene si sa le livram echipament militar”
Pai noi nu ne-am baga nicidaca am avea voie de la Stapanire 🙂 Dar nu avem, ca doar nu crezi ca ‘francejii’ au dat si au luptat neicusorule pt democratia fratilor si surorilor lor din Libia ca sa le vindem noi armament libienilor. Cine a adus bunastarea acolo, ala le vinde si armamentul 🙂
Bunastarea…daaaaaa, dar mai ales democratia, aia conteaza cu adevarat, ca acum libienii sunt absolut liberii sa-si dea la cap mai abitir ca niciodata. Si doar nu i-o lasa doamna Franta la greu, sa se bata ciuhabii cu sabii si cataroaie, ca palestineni! Le da ceva ceva prastii de soi! 🙂 )))))))))))))
Care voie de la Stapanire? Pentru Irak au tras de noi de doua ori sa le livram 400 de transportoare, cu binecuvantarea Americii, dar autoritatile noastre sunt imbecile. Au pierdut oportunitatea.
Acum s-a repetat povestea, cu columbienii, adusi aici de americani. Autoritatile noastre au fost ocupate cu razboiul politic si nu au sprijinit Moreniul sa se califice in faza urmatoare a licitatiei. Astia ar trebui impuscati pe marginea drumului.
Asa este! In cazul Irakului se ajunsese ca banii, peste 120 mil dolari, sa fie deja trimisi in banca, numai ca politicienii nostri au vrut ca afacerea sa se deruleze prin ce firme vor ei, si nu prin cele dorite de client!
Prima carcasa pt Irak inca zace la Moreni in hala.
Ironia sortii este ca irakienii au avut probleme cu TAB-urile ucrainene si au mai intrebat odata in Romania…