PESCARUL 2

    Continuam cu urmasa Martin Pescador MP-1000, “aia care este”, dar nu inainte de a vedea ce aeronave COAN si FAA au avut “placerea” de a acrosa “Pescarul”.

  T-28 Trojan & MP 1000

Asa cum mentionam in articolul anterior, MP-1000 si-a facut debutul operational cu North American T-28 Trojan. 65 de exemplare au intrat in dotarea Marinei argentiniene in perioada 1966-1967, 10 dintre acestea fiind destinate canibalizarii (au inlocuit bimotoarele Beechcraft AT-11 Kansan. Au avut 30 de exemplare ex-USAF achizitionate in 1947 –scoala, legatura/transport si aerofografie). Aceste aeronave au fost luate din Franta, aeronave modificate local de compania Sud Aviation pentru Armee de l’Air/Fortele Aeriene Franceze –francezii au transformat T-28A/trainer in aeronava COIN, rebotezandu-l T-28S Fennec/Vulpea Desertului (modificarea s-a facut in 1959 pe aeronave ex-USAF, 150 de exemplare importate –acestea au inlocuit Morane-Saulnier Alcyon/MS-733/in uz din 1949. T-28S a fost zburat de Escadrilles d’Aviation Legere d’Appui/EALA in Algeria, dupa razboi fiind vandute Marocului, Argentinei si Nicaraguei. Ulterior, argentinienii le-au revindut Uruguayului si Hondurasului. Sud Aviation le-a remotorizat cu Wright R-1820/1200 CP, motoare surplus ramase de la B-17+4 puncte de acrosaj sub aripi/bombe/PRND/tunuri si mitraliere in consola).

T-28S Fenec

Foarte probabil, Argentina a avut si 4 T-28 Trojan, aeronave originale ex-USAF. Cert e faptul ca T-28 Fennec argentinian a fost modificat in vederea ambarcarii avand elice cu diametru redus si carlig de coada in vederea apuntarii. Aeronavele au ajuns la Escuela de Aviacion Naval/ESAN/Scoala de Aviatie Navala aflata la Base Aeronaval Punta Indio (din 1977 folosesc Beechcraft T-34C1 Turbo Mentor, ultimele 5 T-28S fiind pensionate).  Aici e casa Escuadra Aeronaval no.1, escadrila nascuta pe 4 decembrie 1958 la Baza Aero-Navala Comandante Espora. Din 1960 s-au mutat la Baza Aero-Navala Punta Indio unde se afla si in prezent. Au zburat initial pe Grumman F9F -2B/F5 Panther, 24 de exemplare ex-US Navy. Primul pilot argentinian certificat pe Panther a fost locotenentul Neldo Baldacci. Din 1969 au zburat 8 Aermacchi MB-326GB luate din Italia, la care s-au adaugat inca 10 Aermacchi MB-339 in 1981 (ca fapt divers, 5 MB-339 au ajuns in Falkland fiind singurele jet-uri argentiniene ajunse acolo, 5 exemplare au fost pierdute, doi piloti pierzandu-si viata –unul doborat de o racheta sol-aer portabila, celalalt intr-un accident. MB-339 au fost afectate de clima de acolo suferind defectiuni electrice –iarna aspra si-a spus cuvantul, basca faptul ca le tineau in aer liber deoarece hangare nu existau la Puerto Argentino. Cu toate inconvenientele cele 7 MB-339 ajunse acolo au executat 21,20 ore de zbor pe durata conflictului). Cu Escuadra Aeronaval no.1, T-28S Fennec au operat pe portavionul Vienticinco de Mayo in Falkland. In perioada 1977-1982, cateva exemplare de T-28S, posibil reanimate, au fost folosite ca platforma de test pentru racheta MP-100 (se stie ca in 1978 cateva exemplare inca zburau fiind folosite la patrula pe frontiera cu Chile).

MB-326GB si MP 1000

Aermacchi MB-326GB a fost si el echipat cu MP-1000. Argentina a fost primul client la export pentru aceasta varianta, 8 exemplare fiind achizitionate in 1969, acestea fiind destinate COAN/Marina Argentiniana (dupa Argentina, in acelasi an, alte 17 exemplare au ajuns in Zair -actual, Republica Democrata Congo. In 1971 a urmat Zambia cu 23 de exemplare. 326GB avea celula ranforsata, motorizat cu un turboreactor Rolls-Royce Viper 20Mk.540 de 1547 kgf, viteza maxima 867 kmh, autonomie 1850 km, putea duce 1814 kg de bombe, PRND, mitraliere/tunuri in consola, container foto). MB-326GB a fost zburat de Escuadra Aeronaval no.1 la Punta Indio, aceste aeronave n-au ajuns in Falkland precum suratele lor mai tinere, MB-339. In 1983-1984, Marina argentiniana, datorita uzurii MB-326GB italiene si a imposibilitatii procurarii pieselor de schimb datorita embargoului englezesc, a cumparat 11 exemplare produse sub licenta in Brazilia de catre Embraer –EMB-326 Xavante (167 exemplare au ajuns la Fortele Aeriene Braziliene, 11 in Argentina, 9 in Paraguay, 6 in Togo. Bai cum au reusit unii sa mai si exporte, chiar si copii, noi n-am fost in stare sa-l uschim afara din tara pe IAR-99. IAR-93, asa cum se stie, era cat pe ce s-ajunga in Iran, insa Revolutia/Lovilutia…). Pe astea le-au zburat pana in 2007 cand ultimul exemplar si-a dat obstescul sfarsit din lipsa de piese de schimb –au canibalizat pana n-au mai avut ce! (precum noi cu MIG-ul 21, sa zicem! Oricum, MB-326 argentiniene via Italia&Brazilia au prins 25 de ani de serviciu si 46.000 de ore de zbor).

MP-1000 LANSARE TEST AERMACCHI MB-326GB, MARINA ARGENTINIANA

Ei bine, in 1985, un “Macchi” a fost utilizat la teste de tragere cu MP-1000 cu rezultate “satisfacatoare” insa, din lipsa de fonduri, abia in 1993 cateva exemplare Xavante au fost echipate cu sistemul de ghidare si control al rachetei, insa rachete nu fiindca la acea data erau scoase din uz –foarte probabil puteau acrosa urmasa MP-1000 numita CITEFA AS-25K/aer-sol/antinava.

IA-58 Pucara – prototip

  IA-58C Pucara/Fortareata (C=Charlie/turbopropulsor), varianta care a zburat pentru prima data pe 30 decembrie 1985, a fost varianta monoloc realizata pe baza invatamintelor trase in Falkland (ehhh, 11 exemplare Pucara au capturat britanicii, 4 fiind in stare de zbor –exemplarul de captura inmatriculat A549/FAA a fost testat de britanici pana in noiembrie 1983/RAF ZD485.

RAF ZD 485

Pucara a doborat un elicopter britanic Westland Scout, 14 exemplare cazand prada Harrier. La momentul Falkland, FAA avea 60/71 de exemplare in dotare, 25 fiind trimise la Port Stanley cu Grupo Aerea 3 de Ataque. FAA mai zboara astazi, probabil, 19 IA-58A Pucara, insa au programe de modernizare. Bani n-au!).

I.A.58 PUCARA -FUERZA AEREA ARGENTINA

IA-58C PUCARA CHARLIE

Era mai bine inarmat si mai bine protejat impotriva focului de la sol, un singur prototip fiind realizat prin modificarea IA-58A nu numarul de fabrica “43”, aeronava-prototip primind numarul de inregistrare FAA –AX06. FAA intentiona sa aduca 15 IA-58A Pucara la acest standard insa totul a fost anulat in 1988 din lipsa de fonduri. Avea cabina blindata, avionica digitala, HUD Saab RGS-2, IFF, VLF Omega, altimetru radar, sistem de navigatie la altitudini joase, receptor de avertizare la iluminare radar, sistem de comunicatii imbunatatit HF/VHF/FM/AM, un tun DEFA 553 calibrul 30 mm care inlocuia cele 2 mitraliere Browning/7,62 mm, 2 rachete aer-aer Matra R-550/2 rachete aer-sol MP-1000 sub aripi (nu exista date certe daca a executat trageri cu aceste rachete, nici macar cu frantuzoaicele).

Pucara C & Pucara A

Era motorizat cu doua turbopropulsoare Honeywell Garret TPE-331-11-601 W/1000 CP (in loc de Turbomeca Astazou XVIG/988 CP initiale. Duzele de evacuare au fost modificate reducandu-se amprenta termica)+2 elice cu cate 4 pale Dowty Rotol. “Atat de razboinic” stipulau gazetele din Buenos Aires la primul zbor din decembrie 1985, insa “razboinicul” se nascuse far’ de noroc, sarac si cu sanse zero de dezvoltare (pasionatii locali sunt dezamagiti ca singurul IA-58C realizat se degradeaza in aer liber, autoritatile nefiind in stare sa-i faca un hangar sau sa-l mute undeva unde sa fie protejat de intemperii. Ei chiar spun “e greu sa le ceri autoritatilor putin interes si un minim bun simt pentru istoria noastra aviatica”…Bine spus, cuvintele dureroase merg “exemplar” si la noi!).  Hasta la vista! Cam atat despre platformele destinate MP-1000…Trecem la urmasa “Pescarului”, racheta aer-sol, antinava, antibuncar, anti-orice, CITEFA AS-25K.

CITEFA AS-25K e considerata a fi ultima racheta aer-sol dezvoltata de Argentina. Nu e o noua racheta ci o dezvoltare a “Pescarului”. Nu se stie cu certitudine cand a inceput dezvoltarea ei, probabil dupa 1995,  insa a intrat in dotarea COAN si FAA incepand din 2014. Racheta are urmatoarele caracteristici: racheta ghidata aer-sol/antibuncar/antiblindaj si antinava de tip “trage si uita”; argentinienii sustin ca are 4 variante insa nu e certa existenta fizica decat a variantelor radioghidata, TV si IR -AS-25K-RC, radioghidata/AS-25K-IR, infrarosu, pasiv/AS-25K-LS/laser/AS-25K-TV/camera TV (se pare ca CITEFA inca lucreaza la camera TV, conform surselor independente argentiniene); motor-racheta cu combustibil solid. Nu se stie cu certitudine cate exemplare au fost produse prin conversia MP-1000, se vehiculeaza intre 50-200 de exemplare; greutate racheta 240 kg; greutate ogiva 60 kg, incarcatura HE –Hexolit, un exploziv foarte puternic (are in compozitie TNT, hexogen, pulbere de aluminiu si clorura de calciu. Se foloseste cu precadere la arme subacvatice dar se intalneste si sub forma de exploziv plastic. A fost descoperit de germanul Hans Henning in 1899, insa nu a fost utilizat militar pana la WW II). Experti sud-americani considera ca racheta are incarcatura exploziva insuficienta pentru a produce avarii masive fregatelor si distrugatoarelor SUA, insa sunt eficiente impotriva corvetelor, navelor antisubmarin, navelor de debarcare si…AAV-7A1. In niciun caz nu se compara cu MM-38/40 Exocet –argentinienii chiar gandesc la inlocuirea frantuzoaicelor cu tepusa autohtona, asta din lipsa de variante de inlocuire (embargoul, lipsa fondurilor. Poate incearca cu chinezii si rusii, dar nici pentru astia n-au bani! Cu aeronavele multirol s-a vazut esecul…); viteza maxima 1000 kmh.

Exista intentia de a o dota cu un nou motor-racheta care sa-i creasca viteza la 2 Mach, insa pana acum nu s-a facut nimic din lipsa de fonduri. Oricum, expertii britanici sustin ca racheta argentiniana nu e “the best”, peste 80% din aceasta fiind vechea MP-1000, iar componente importante, majore, sunt luate din import via Franta, Italia si Germania (cum le-au luat argentinienii, daca le-au luat, nu se stie! Experti britanici si americani considera ca au incercat dezvoltarea si copierea componentelor MP-1000); lungime 3,50 m; raza maxima de actiune 25 km; platforme de lansare Lockheed Martin A-4AR Fightinghawk, FMA IA-58 Pucara si FMA IA-63 Pampa III/Pampa NG (Next Generation –dupa 2015, probabil! Teoretic ar putea duce 2 astfel de rachete, insa aceste rachete au fost vazute doar pe A-4AR ale FAA, si la astia doar in teste. Argentinienii sustin ca le au si pe elicoptere ale Marinei si Armatei –nu e o certitudine, posibil ca exemplare Bell UH-1 Iroquois sa fie echipate cu aceasta racheta. Se stie ca Marina argentiniana mai are in inventar 5 exemplare donate de FAA dupa Falkland, nu e cert daca le mai zboara!).

Argentinienii au oferit dupa 2014 aceasta racheta Fuerza Aerea Uruguaya oferindu-se s-o implementeze pe cele 5 IA-58 Pucara pe care le mai zboara, insa pana in prezent nu s-a facut nimic –Uruguayul, se pare, n-are bani! Cam atat despre rachetele aer-sol argentiniene…Au avut si alte proiecte in anii de glorie 1975-1983 precum MLRS Pampero/16×105 mm, MLRS SAPBA-1/36×127 mm, rachetele balistice Condor 1/2/3 (dupa 1985 pana in 1993!? In colaborare cu iranienii si egiptenii. Condor II ar fi ajuns la 900 km autonomie, Condor III -1500 km). Despre toate acestea intr-un articol viitor!

WW 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

www.escuadronfenix.org.ar › …

gacetaeronautica.com

www.militariarg.com › fma-fa…

fdra.blogspot.com

www.hscentre.org › argentinas… 

enacademic.com

 arqueologiaaeronautica.blogspot.com

histarmar.com.ar

desarrolloydefensa.blogspot.com › .

proyectopragmalia.blogspot.com › .