Mult analizatul Plan Schlieffen era strategia perfecta a invaziei, iar harnicii ofiteri ai Statului Major General German stiau acest lucru. Ideea de baza a planului poate fi trasata pana la Hannibal. Aici nu vorbim de Hannibal Lecter ci de Hannibal Barca al Cartaginei, unul dintre cei mai mari comandanti de ostiri din istorie. Daca ai nevoie de o cale de a castiga si a castiga “big,” atunci trebuie sa ne uitam la Hannibal. Hannibal, in cea mai decisiva victorie a sa, a incoltit o armata romana menita sa-l opreasca. Cele doua armate s-au intilnit la data de 2 august anul 216 i.e.n, infruntindu-se pe o campie numita Cannae, la sud de Roma. Ispitind un comandant roman excesiv de agresiv, Hannibal si-a retras centrul linei de lupta. Simtind slabiciunea cartagineana, romanii exaltati s-au aruncat inainte. Hannibal rapid si-a pivotat flancurile, prinzand legionarii bulversati intr-o dubla invaluire. Mai mult de 60.000 din legionarii prinsi in aceasta invaluire au murit in urma rezultantului macel. Istoricii aclama pe buna dreptate Cannae ca o batalie geniala de incercuire si anihilare, datorita viziunii si conducerii indraznetului Hannibal.
Bine inteles ca o singura victorie nu castiga un razboi. Lumea il stie in continuare pe Hannibal, dar despre Cartagina…putin mai spre nimic. Romanii au invatat in urma dezastrului de la Cannae. Pedepsite si disciplinate, legiunile s-au reorganizat, reinstruit, reechipat si au contra-atacat, inaintand catre Cartagina in campanie dupa campanie. In cele din urma, dupa ce au ucis cu miile cei mai buni soldati ai oponentului, legionarii romani au luat prin asalt Cartagina insasi. Zidurile au fost zdrobite, cartiere intregi au fost pulverizate, barbatii au fost pusi sub sabie, iar restul populatiei vanduta in sclavie.
Mai bine de 2.000 de ani mai tarziu, la inceputul veacului XX, Statul Major General German, in special asprul sau sef, Maresalul Alfred von Schlieffen, vedea numai sclipiri de zdrobire; o invaluire de calibrul lui Hannibal. Schlieffen venera Cannae. Statul sau major a diagramat, disecat si au incercat sa recreeze faimoasa batalie. Zdrobindu-i pe danezi in 1864, pe austrieci in 1866 si pe francezi in 1870-1871, ofiterii lui Schlieffen si-au imaginat ca daca cineva ar putea izbuti o Cannae moderna, ar trebui sa fie baietii in gri cu casti ghimpate.
Germanii aveau nevoie de o Cannae. Geografia le-a dat germanilor carti proaste. Statul Major General din Berlin se confrunta cu inamici pe doua fronturi. In vest razbunatorii francezi asteptau o sansa sa redreseze esecurile umilitoare din 1870-71 si sa reia Alsacia si Lorena. In est, milioanele dezordonate, nedisciplinate dar energice ale Imperiului Rus amenintau sa treaca tavalug peste granita. Ca drept consecinta, capii de promotie ai Academiei de Razboi de la Berlin, expertii Statului Major General German, se luptau cu aceasi dilema care chinuia tara iar si iar: cum castigi un razboi pe doua fronturi?
Inainte de Schlieffen, Cancelarul Otto von Bismark si seful Statului Major General, batranul Maresal Helmuth von Moltke, nu s-au sprijinit pe Hannibal sau pe speranta. Ca sa “trateze” problema a doua fronturi, ei pur si simplu au spus “nu.” Amandoi au acceptat antipatia franceza, iar razboiul din 1870-71 a indicat ca Franta singura nu putea infrange Germania. Cheia era sa izoleze Franta si ca drept dovada Bismark a tesut scheme diplomatice complicate pentru a asigura relatii bune cu Rusia. De partea lui, von Moltke a elaborat planuri de aparare care evitau provocarea puternicului vecin al Germaniei de la rasarit. Aceste actiuni erau cat se poate de sensibile. Din pacate pentru Germania, dupa 1888, noul Kaiser, Wilhelm al-II-lea, nu a fost de acord cu aceasta politica practicata de Bismark si von Moltke. Bismark a fost destituit, von Moltke a fost pensionat si noul imparat s-a uitat cu mult calm cum Franta si Rusia au intrat intr-o alianta oficiala. Wilhelm II nu se temea de un razboi pe doua fronturi. Increzator in puterea ascendenta a Germaniei, el intentiona sa castige un astfel de conflict.
Ca drept consetinta, Schlieffen si expertii sai din Statul Major General au fost instruiti sa conceapa un “plan perfect” pentru a castiga un razboi pe doua fronturi. Au inceput cu o mare presupunere despre sincronizare. In vest, francezii s-ar mobiliza in doua saptamani si ar ataca in Alasacia-Lorena. In est, Rusia ar avea nevoie de sase saptamani sa-si adune fortele inainte de a ataca. Informatiile detinute de Germania erau de incredere, iar ambii adversari nu au fost foarte atenti la mascarea planurilor lor. Ofiteri ai Statului Major General in Berlin au “crontait” to felul de cifre despre demografie, productie industriala, masuratori geodezice si bine inteles tabelele mersului trenurilor. Aceasta analiza spunea in mod repetat aceasi poveste: infrange-i pe francezi in sase saptamani, iar dupa aceaia “goneste” in cealalta parte a Germaniei cu ajutorul cailor ferate pentru a “trata” cu mai lentii rusi. Totul era sa asiguri un pumn “knockout” vremelnic in Franta. Cum le era obiceiul, Statul Major General sa uitat dupa exemple istorice relevante. Schieffen si oamenii sai au dat de Hannibal la Cannae. Cum se spune in engleza: That would do.
In 1905 “planul perfect” fuse-se incropit. Pentru a asigura o victorie decisiva si rapida in vest, Schlieffen a conceput un Cannae modern la o scara continentala. Schlieffen a acumulat o superioritate zdrobitoare improtriva Frantei avand superioritate numerica de aproape doi-la-unu. Doua corpuri de armata germane aparau Alsacia-Lorena, tentandu-i pe francezi sa se arunce inainte sa-si revendice provinciile pierdute, cum Schlieffen stia foarte bine ca le era intentia. In timp ce francezii atacau, majoritatea fortelor disponibile lui Schlieffen ar baleia intr-un mare arc, marsaluind prin Belgia neutra, „lasand ultimul om in dreapta sa perie cu maneca sa Marea Manecii,” sa folosim frazeologia descriptiva folosita de batranul maresal. Aceasta vasta forta ar fi picat pe esaloanele din ariergarda inamicului, izoland fortele franceze in Alsacia-Lorena, invaluind cetatenii panicati ai Parisului si punand capat razboiului in vest in 42 de zile. Francezii au fost evaluati ca fiind „certareti” si „amatori excitabili” siguri de a avansa in veselie in capcana fatala intinsa de nemti. Cele cateva divizii britanice au fost categorizate de de catre Kaiser ca „mica armata dispretuinta” (contemptible little army). Belgienii nici macar nu au fost luati in considerare. Moralitatea de a lovi print-o tara neutra nici macar nu facea parte din calculele lui Schlieffen.
Este clar ca Schlieffen a riscat foarte mult in est. Numai doua corpuri de armata ar fi trebuit sa tina linia pana la finalizarea mobilizarii Rusiei, dar in general Germania i-a luat foarte putin in calcul pe rusi. Tarul Nicolae al-II-lea parea a fi un om cu caracter slab, usor de confundat, armatele lui fiind umilite de catre japonezi in razboiul ruso-japonez din 1904-1905, populatia refractara fiind complesita de sentimente revolutionare si analfabeta. Presupusului „tavalug rusesc” ii curgea abur din mai multe puncte si arata se fisurat si ruginit. Hoardele nenorocite ar fi fost o prada usoara dupa caderea Frantei.
Germanii au simulat planul lor perfect de multe ori. Alerte de mobilizare intruneau 2 milioane de oameni, armament, uniforme, provizii si atelaje la gari cheie in toata Germania. Apoi, printr-un balet complicat, dar bine lubrefiat, mai bine de 200.000 de vagoane urmau sa se transforme in trenuri si miscarea catre vest. Cand mobilizarea germana mergea in plina viteza, un tren militar trecea Rinul al Koln la fiecare sase minute, monitorizate de oamenii Statului Major General echipati cu cronometre perfect sincronizate. Succesorul lui von Schelieffen, mai tanarul Helmuth von Moltke, s-a jucat cu unele detalii ale planului. El a mai mutat doua corpuri de armata catre est – nu stii niciodata cu rusii, poate reusesc sa se mobilizeze timpuriu. Apoi a mai mutat sase corpuri de armata in Alsacia-Lorena, sa fie asigurat in caz ca francezii sunt norocosi si trag lozul castigator. Cu toate acestea von Moltke avea in continuare la dispozitie 27 de corpuri de armata pregatite pentru marea invaluire. Elementele de baza ale planului au ramas intacte. Franta urma sa fie spluberata de o miscare de invaluire din dreapta germana prin Belgia neutra, iar apoi minunata retea de cai ferate germane urma sa-i duca rapid pe veteranii victoriosi in est pentru ai invinge fara drept de apel pe rusii care se mobilizau cu viteza melcului. Planul era masiv. Era frumos conceput. Era…perfect.
Pe 1 august, 1914 von Moltke si-a vazut sansa. O altercatie in Balcani a adus in arena Imperiul Austro-Ungar impotriva Rusiei. Intotdeauna excitabil si putin confuz despre planul de razboi, Wilhelm vroia sa-si sustina aliatul autriac fara a se incurca cu Franta sau sa aduca Marea Britanie in conflict violand neutralitatea Belgiei. Auzind intentiile imparatului, von Moltke aproape ca a lesinat. Cu toate tabelele cu cifre, cu toate manevrele, cu milioane de oameni pe drum si mii de trenuri in miscare catre vest von Moltke a rasuflat, „Majestate, nu se poate face.” Statul Major General German, cele mai bune inteligente martiale din Europa, vlastarii lui Hanibal, aveau un singur plan. Ei trebuiau sa atace Franta. Ei trebuiau sa treaca prin Belgia. Si asa au si facut.
Planul perfect a inceput sa se destrame aproape de la bun inceput. Germania putea controla propriile cai ferate si depourile de reaprovizionare, dar nu putea controla activitatile inamicilor sai. Belgienii au rezistat si au facut-o cu o tenacitate foarte mare, dand peste cap orarul german. Patru puternice divizii britanice, formate din profesionisti echipati cu pusti cu repetitie Lee Enfield au convins mai multe divizii germane subrezite ca batalioanele care le aveau in front aveau la dispozitie zeci de mitraliere. Francezii au inaintat in Alsacia-Lorena cum era prevazut si au esuat intr-o risposta sangeroasa. Dar, au fost capabili sa asambleze rapid rezerve pline de spirit si trupe coloniale disciplinate care au blocat marea invaluire germana. Dupa sase saptamani de operatiuni, cum a prezis von Schlieffen, batalia culminanta a avut loc pe raul Marna, dar ea a fost castigata de francezi si nu de germani. Trupele germane epuizate au sovait si s-au retras. Planul perfect nu a luat in considerare acest demers. Un Plan B nu a existat. Au urmat patru ani de razboi de transee si pozitii.
Ce putem sa invatam un secol mai tarziu din planul perfect al lui von Schlieffen? Mai de graba decat sa evoce fantoma lui Hannibal, Schlieffen si mandrele sale cadre ale Statului Major General ar fi fost mai bine servite sa se uite la unul de-al lor, Carl von Clausewitz. In lucrarea sa magisteriala, „Despre Razboi”, Clausewitz, care el insusi a luptat in prea multe batalii, a scris despre ceea ce el a denumit frictiune: „Nenumarate incidente minore – pe care tu nu ai cum sa le prevezi cu adevarat – duc in general la un nivel inferior de performanta.” Armate inclestate in lupta letala, genereaza frictiune nu disimilara cu frecarea a doua bete. Acest lucru este endemic in razboi precum umezeala este la apa. Nici-un calculator, nici-o arma secreta, si nici-un truc nu va alunga frictiunea. Acest lucru a fost adevarat in Franta in 1914 si este adevarat si in ziua de astazi. Aveti grija de planul perfect: Va esua.
Si mai departe? In 1914 rezultatul a fost Primul Razboi Mondial. Mai bine de o suta de ani mai tarziu, este o amintire aratatoare a pretului scump al arogantei militare. Am face bine sa tinem minte cand luptam in razboaiele de astazi si sa ne pregatim pentru cele ce vor urma.
Alex
Salut. Multumesc de putina istorie. Un an bun tuturor.
Super… Istoria nu trebuie niciodata uitata!
Un an bun si linistit….
Foarte bun articol. Multumesc
Toate razboaiele au fost castigate de cei care au dispus de cele mai mari resurse si au putut sa le aduca in lupta. Lipsa resurselor duce inevitabil la pierderea razboaielor (nu a bataliilor) .
Bun articolul mai ales din prisma invatamintelor care se trag cu trimitere la Clausewitz. Totusi o mica observatie despre Cannae, acolo singura infanteria pestrita a lui Hannibal n-ar fi putut birui singura legiunile romane chiar si cu slabirea deliberata a centrului. Lovitura decisiva a dat-o cavaleria cartaginezilor care dupa ce a izgonit cavaleria romana de pe flancuri s-a intors si a lovit infanteria romana din spate declansand masacrul.
In epoca a mai fost un episod in care romanii au fost prinsi intr-o incercuire, nu mai tin minte daca de gali sau tot de cartaginezi, iar infanteria grea romana pur si simplu a iesit din incercuire strapungand centrul dispozitivului advers.
nu era cavalerie numida ?
Ba da.
@robi
cavalerie numida era numai pe dreapta sub comanda lui Mahrabal. Rol eminamente defesnsiv. Invaluirea s-a facut cu aripa stanga sub comanda lui Hasdruval, cavalerie de elita hispanica si celtica si putina cavalerie cartagineza. Hannibal a facut ce a facut si Alexandru la Gaugamela. A fixat aripa adversarului, in cazul de fata aripa stanga a romanilir si a lovit-o din spate cu cavaleria lui Hasdrubal care dupa ce a ninicit aripa dreapta a romanilor a venit in arc larg pana in spatele celor ce luptau cu Mahrabal. Abia dupa ce ambele aripi romane de cavalerie au fost distruse si abia dupa ce legiunile romane fusesera scoase din dispozitiv, au atacat infanteria grea romana.
Atac de cavalerie asupra unfanteriei compacte grele gen falanga, legiune, shiltron, careu era misiune sinucigasa. Contrar efectului psihologic si al neoriceputilor, in lupta cu infanterie bine pregatita, cavaleria nu are sanse. Exemple nenumarate: Falanga bate carele de lupta la Gaugamela, legiunea bate elefantii lui Hannibal la Zama, legiunile bat cavaleria celta in razboaiele galice, shiltroanele scotienilor bat cavaleria grea a englezilor, infanteria turca distruge sarja cavaleriei cruciate la Nicopole sau careurile engleze bat cavaleria lui Ney la Waterloo. Infanteria in pozitie defensiva este infernal de greu de anihilat cu cavaleria.
„Exemple nenumarate: Falanga bate carele de lupta la Gaugamela, legiunea bate elefantii lui Hannibal la Zama, legiunile bat cavaleria celta in razboaiele galice, shiltroanele scotienilor bat cavaleria grea a englezilor, infanteria turca distruge sarja cavaleriei cruciate la Nicopole sau careurile engleze bat cavaleria lui Ney la Waterloo. Infanteria in pozitie defensiva este infernal de greu de anihilat cu cavaleria.”
Fac observatia ca absolut toate exemplele date de tine se refera la atacuri frontale date de cavalerie. La Cannae legounile romane aveau in fata infanteria lui Hannibal eray in atac cand au fost lovite din spate de cavaleria cartagineza formata predominant din numizi. Romanii aveau aveau o cavalerie grea destul de buna insa a fost coplesita numeric de numizi.. Insa foarte buna observatia legata de asemanarea cu batalia de la Gaugamela.
scuze. cavaleria romana era o gluma. la Cannae si in general. La Cannae erau numai 6000 de cavaleristi romani. Cavaleria numida la Cannae era mai redusa numeric decat cavaleria hispanica si galica de pe aripa lui Hasdrubal. O cavalerie ca a romnilor cu greu poate fi numita grea. Cavalerie grea in antichitate afara de catafracti nu prea exista. Poate celtii, dar aici specialistii se cearta. Da, ai dreptate. Exemplele mele sunt de atacuri frontale de cavalerie, adica exemplificarea teoriei mele: infanterie compacta si experimentata pe aliniament defensiv este moarte pentru atacul de cavalerie. Ticmai de aceea a reusit livitura din spate a cavaleriei asupra legiunilir la Cannae: nu erau pe aliniament defensiv si era distruse formatiile de lupta prin presiunea laterala a infanteriei lui Hannibal. Nu vad unde ar fi contradictia…
Da 6000 de cavaleristi romani vs 10.000 cartaginez. 2400 cav romani pe flancul drept si 3600 pe cel stang. Acestia au avut de infruntat 4000 de numidieni pe dreapta si 6000 de calareti celti si puni pe stanga. Prima a cedat aripa stanga unde presiunea era mai mare. Cavaleria romana nu era o gluma, anterior razboaielor punice si dupa razboaiele punice a facut fata cu brio atat cavaleriei galice cat si celei catafracte seleucide. La Cannae pur si simplu numarul a facut diferenta in lupta de cavalerie.
Si da cavaleria romana era una grea in acceptiunea epocii fiind echipata cu scut, lance si spada plus coif si o forma de armura plata de bronz sau camasa de zale (lorica hamata). Orin comparatie cavaleria numida, usoara, consta in calareti echipati doar cu scuturi mici din piele si sulite de aruncat sau o parte a cavaleriei galice echipata doar cu sulita scurta sau spada fara nici o protectie.
Iti dau doua exemple in care cavaleria in sarja frontala a facut prapad. In secolul XVII la Kircholm si Klushino, Hussaria polonezilor a obtinut doua victorii remarcabile.
Iar la intrebarea ta cu contradictia, exemplele erau oarecum in afara subiectului pentru ca tacticile de cavalerie din antichitate nu constau in sarje frontale exceptand unitatile de care si elefanti. Motivele tin mai mult de echipament decat de soliditatea liniei de infanterie grea. Si dai exemple din epoci diferite in care utilizarea cavaleriei grele este utilizata diferit.
Shiltroon-urile scotiene au oprit cavaleria grea engleza pentru ca au folosit in premiera pt epoca, lanci de 4-5 m lungime si pentru ca au infruntat de regula formatiuni de cateva sute de cavaleri. In fata unor numere de cateva mii de cavaleri medievali lansati in sarja frontala nu rezista nici o infanterie grea in orice formatie defensiva.Da sigur au fost si sarje prost executate prin Flandra si Elvetia, nu trebuie sa ignoram nici capitolul tacrica dar pe ansamblu erau greu de oprit daca erau utilizate de un comandant competent. Singurele solutii viabile le-au gasit taboritii, turcii si englezii cu dispozitiv in adancime protejat de santuri mascate si baricade cu pari ascutiti. A sa nu uit si terenul cum au facut ai nostri la Posada, Ghindaoani si Gherghita.
ok. iti respect argumentul, dar nu iti impartasesc opinia. pentru ca tocmai la kircholm se dovedeste de fapt afirmatia mea. atacul husarilor a avut loc pe aripi asupra cavaleriei in primul rand si abia in al doilea rand asupra liniei trei de infanterie, care, aici atentie!!!, IESISE din dispozitivul defensiv din care respinsese sicanele cavaleriei usoare. Care cavalerie usoara s-a retras dupa procesul de hartuire iar suedezii au crezut ca gata si au iesit din aliniamentul defensiv trecand la atac. Teoria mea ramane: infanterie experimentata ( care nu se duce pe fenta sau care nu e in ofensiva ca la Cannae) intarita in dispozitiv defensiv e inabirdabila pentru orice cavalcada. Uite ce-au patit hunii lui Atilla cu legiunile… Cavalerie contra infanterie.
inca ceva: ca unitati de cavalerie usoara pot infrange cavalerie grea, absolut de acord cu tine. tatarii luptau asa, cumanii i-au batut asa pe cruciati la Adrianopol, saladin lupta asa contra cruciatilor, cuceririle arabe s-au facut cu cavalerie usoara care i-a batut pe catafractii persani si pe cei bizantini de le-a sunat apa-n cap. chestie de mobilitate. si? cine a oprit cavaleria usoara araba? infanteria franca la Poitiers!
La Poitiers infanteria franca nu a infruntat cavalerie grea ci doar usoara.
dar cavalerie.
Nu-i totuna, noi vorbeam despre posibilitatea redusa spre zero sau dimpotriva mare a infanteriei fie si grea de a face fata cavaleriei grele fara augmente gen fortificatii etc. Cavaleria usoara nu a avut niciodata rolul de spargatoare de linii. Ca incercau arabii sa faca asta este alta discutie.
Trebia.Tot cu Hannibal.Si lacul Trasimene,cel putin avangarda a trecut prin infanteria cartagineza.
Deci fraierii aveau oarece motive logice sa incerce ce au incercat.Ca pierd pe flancuri era oarecum acceptat de ei.Smecheria cu Cannae nu cred ca e dubla invaluire in sine ci trucuri psihologic si intelegerea mecanicii multimii.Varful ala inaintat al centrului cartaginez a facut,cand il privesti din perspectiva romana,ca romanii sa nu mearga drept inainte ci sa se abata catre mijlocul a ce vedeau ei ca fiind centrul cartaginez,lucru ce a rezultat in inghesuiala.Fiind si super agresivi,important era ca avansau,a.i Hannibal probabil a vazut ca romanii vor prefera sa avanseze chiar cand formatiile lor nu mai aveau coeziune si erau amestecate intre ele,cata vreme vedeau un succes,nu o simpla pauza.Asa ca abilitatea galilor si spaniolilor de a juca situatia asta a fost decisiva.
Batalia ar fi fost castigata din momentul asta de atacul libienilor pe flancuri,dar intradevar,cavaleria a transformat un dezastru in anihilare totala.
Astia din antichitate cred ca studiau mult si in detaliu ce faceau altii.Evident aveau si toate sursele actualmente pierdute la dispozitie.Simplul fapt ca slabeai centrul si intareai flancuri era stiut de sute de ani.
De aia nici nu a mai fost repetata Cannae,nu pt ca nu s-a vrut,ci pt ca nu s-au intrunit conditiile care au facut cu adevarat posibila capodopera artei de a injunghia 70000 de oameni intr-o zi calda de vara.
Cauta „Mari batalii din istoria lumii”, 2 volume, scrise de Neagoe.
Cu cartea aia am inceput sa pun Barbarossa pe o ditamai harta ciordita din magazia scolii intinsa pe covor cand eram mai tanar.Si sa ma intreb de ce naiba Jukov nu era dincolo de Nipru,ca tot era un mare geniu.De ce statea vis-a vis de nemti?Dupa aia la un an-doi au aparut la noi cartile lui Suvorov si mi-am dat 2 palme,ca vedeam evidenta si nu o recunosteam 🙂
Unii is tampiti de mici.
E super și „military intelligene blunders”, era pe scribd.
Alea de Suvorov se dădeau toate la MApN și MI, traduse în Ro, pana prin 93.
Like
Teutoburg, măcelarirea legiunilor lui Octavian conduse de Varus in 9 i.H.
Carrhae batalia – moartea lui Crassus – cea mai crâncenă înfrângere a Imperiului Roman. 7 legiuni distruse.
Ce frumos! Hanibal, Alecs cel Mare, Napoleon, generali și împărați din istorie care transcend vremurile și se așează cu a lor aură pe epoleții aurii ai jeneralilor români, doftori în istorie militară. Cum ar mai învârti ei T-55-urile în poarta Focșanilor, cum ar mai trânti ei prin căcărezele de oi și capre soldații aduși cu arcanul la oaste, pffuii ce vise mărețe!
Nemții au luat-o pe coajă de două ori, acum au dispărut din istorie, turcii și alți colorați musulmani devin majoritari în Germania în 20 de ani.
Foarte util și foarte bine scris! Cursiv si usor de urmarit firul istoriei. Mulțumesc, Alex!
Foarte bun textul.
Mulțumim frumos.
toate o iau razna dupa primele zile de luptă,nu aduce anul ce aduce ziua….
No mă că am uitat că am cafeaua lângă mine. Mulțam fain de articol ?
Ceea ce nu se prea ia în calcul în privința victoriilor strălucite obținute de Hannibal Barca, este că au fost obținute cu ajutorul cavaleriei numide a lui Massinissa. Cred că cea mai mare realizare a Romei a fost să-l convingă pe Massinissa să treacă de partea lor, ceea ce s-a și văzut la Zama.
În primul război mondial nu exista un înlocuitor comparabil cavaleriei numide, acesta a apărut în al doilea, prin crearea diviziilor de blindate.
Pe lângă asta nici în ww1 și nici în ww2 germanii nu au luat în calcul factorul logistic și au mers doar pe supoziții și „wishful thinking”
Bun articol…..
Adaug insa ca la Zama cartaginezii au pierdut batalia de cavalerie. Adica Scopio a angajat mai multi calareti numizi decat cei angajati de Cartagina …
Si Schlieffen .. 2 neprevazute care ….
– Forturile din Liege .. au trebjuuit sa fie dinati distruse.. 2 saptamani ontarziere
– un avion franbcez descp[erea unitatile germane onaintamd spre Paris. Dintai taxiurile ptrt Marna si apoi batalia ….
Faza cu taxiurile nu a avut loc la a doua batalie de pe Marna, cea la care au participat si americanii?
Prima v https://fr.wikipedia.org/wiki/Taxis_de_la_Marne
A ok.
Chapeau! Alex
Mulțumim @Alex pentru articol!!
E de apreciat forta germana care dupa atatea razboaie a devenit din ce in ce mai puternica. Cred ca lipsa unei pozitii geografice favorabile – fiind inghesuiti in nord cu iesire la o mare usor de blocat – i-a lipsit de accesul la resurse mult mai vaste ale coloniilor ce le-ar fi putut avea. Sunt multe de spus pe tema asta dar nu pot sa nu admir spiritul teuton care a cam facut bici din rahat – dupa 20 de ani sa pornesti din postura de invins un nou razboi si sa iei la picior toata Europa ….e ceva! Cred ca numai finalitatea istoriei lor de invinsi ii impiedica sa puna la loc de cinste comandanti militari germani de geniu alaturi de Alexandru cel Mare, Napoleon, Hanibal, Patton si altii.
Multumim , frumos 🙂
Aluzie la „planul Shoigu”, total diferit dar care a esuat similar si cam din acelesi cauze?
Interesant planul,ceva ani mai tarziu cineva ia adus o inbunatatire, Sichelschnitt .
Asemăător cu Planul Schlieffen este planul lui Schwarzkopf in Razboiul din Golf.
Fixarea in Kuweit cu diviziile de Infanterie marină și pivotul cu diviziile blindate
Învăluire. Inițial au vrut sa între si direct în Kuweit, au trimis un detașament de cc prin lupta, dar au fost respinși.
Asa,de lectura. https://www.amazon.com/Real-German-War-Plan-1904/dp/0752456644/ref=sr_1_2?crid=3IPSQIQ5JTMBR&keywords=terence+zuber&qid=1673175043&sprefix=terence+zuber%2Caps%2C169&sr=8-2
Mulțumim pentru articol, @Alex!
Chapeau!
Excelent articol, personal am si invatat lucruri noi (despre Schlieffen de ex.).
Imi confirma cumva si impresia ca nemtii sunt (erau) buni la chestii/inovatii tactice si strategice pe termen scurt dar sunt inepti dpdv strategic si la elaborat planuri strategice de succes pe termen mediu si lung.
Si imi aminteste si unul din motivele pentru care Roma a invins la final si Hannibal, in ciuda succeselor majore initiale, a esuat la final.
Roma a avut atat resurse suficiente sa acopere pierderile (a stiut sa-si pastreze baza logistica din Italia de ex. si a distrus/ocupat principala baza logistica a lui Hannibal, Spania) dar in special a avut acea indarjire si incapatanare, acel orgoliu national de a rezista si invinge in ciuda sortilor aparent potrivnici si a unor infrangeri spectaculoase si neasteptate la inceput.
La asta se adauga geniul lui Scipio Africanul (dupa parerea mea, cel mai stralucit general roman din toate timpurile si unul din cei mai mari ai tuturor timpurilor, la egalitate cu Hannibal, daca nu putin peste).
Pe langa faptul ca Scipio a reusit un Cannae in oglinda cumva,intr-o batalie in Spania, unde armata romana inferioara numeric condusa de el a nimicit doua armate reunite cartagineze (una comandata daca imi amintesc bine de fratele lui Hannibal) el a pus bazele de inceput ale viitoarei armate romane profesioniste create de Caius Marius (si care va fauri imperiul) si a fost cel care l-a invins in cele din urma pe Hannibal in batalia de la Zama (inclusiv cu o tactica speciala cu care a invins sarja de elefanti de lupta a lui Hannibal) pecetluind practic soarta Cartaginei.
Scipio si fratele lui au fost deasemenea liderii care au adus victoria Romei contra regatelor elenistice din est, ridicand practic Roma ca cea mai mare putere a vremii in zona Europei si Mediteranei (incluzand Africa de Nord si Asia Mica).
Ca fapt divers insa, atat Scipio cat si Hannibal vor muri in exil, alungati de puterea politica de acasa ce nu vedea cu ochi buni succesele lor si popularitatea dobandita odata cu ele
Manole Neagoe in „Mari bătălii din istoria lumii” spunea parca ” a-l compara pe Scipio cu Hannibal este că și cum l-ai compara pe Wellington cu Napoleon”.
chiar daca probabil sunt un neica nimeni comparativ cu dl Manole (cu regret tre sa spun ca nu sunt familiar cu dansul) aici tre sa-l contrazic,parerea mea.
Scipio a fost unul din pilonii pe care s-a ridicat Roma, Wellington, ma rog, no comment sa o zic pre limba dansului,dar in niciun caz nu poate fi pus la acelasi nivel nici cu Scipio nici cu Napoleon (interesant e ca,daca-mi amintesc bine niste chestii citite mai demult, Napoleon insusi era fan Scipio).
Wellington a castigat o batalie in contextul in care Napoleon lupta cu o coalitie majora europeana (englezi,prusaci, austrieci, rusi,razboiu din Spania etc), Scipio in schimb a fostmai tot timpul singur.
A preluat postul de comanda din Spania cand nimeni nu-l vroia,era considerat un fel de condamnare la moarte, si a intors lucrurile in favoarea lui si a Romei, practic de unul singur, invingandu-i pe puni acolo (desi era in inferioritate numerica) in niste batalii care rivalizeaza cu cea de la Cannae ca si conceptie tactica.
Apoi si-a construit practic propria armata cu care, in ciuda impotrivirii senatului dela Roma (de aici o sa i se traga multe si mai tarziu) debarca in Africa si practic muta razboiul in teritoriul inamic. Succesele spectaculoase de acolo, atat militare cat si politice, de la atragerea de noi aliati si asigurarea bazei logistice locale pana la inclusiv amenintarea zonelor agricole ce hraneau Cartagina, ii fac pe aia sa-l recheme pana la urma pe Hannibal in Africa (abandonand practic campania din Italia).
Acolo Scipio ii da lovitura de gratie, iarasi in inferioritate numerica. Scipio (cu aliatii locali pe care a stiut sa-i atraga) avea o cavalerie superioara dar infanteria si numarul total erau inferioare armatei conduse de Hannibal. Hannibal stia asta si a incercat sa castige cat mai clar de la inceput cu sarja elefantilor de lupta, invinsa magistral de Scipio si armata romana.
Scipio castiga in cele din urma la Zama, cumva contra sortii si in ciuda inclusiv a senatului roman care avea o cu totul alta strategie in minte.
Ca si strateg, l-a batut clar pe Hannibal, care exceleaza la tactica, a fost mult mai „sclipitor” la prima vedere (a avut niste realizari spectaculoase primul, a beneficiat de o „presa” mult mai buna de-a lungul timpului.faptul ca i-a batut pe romani, marea putere, a contat mult desi Roma inca era doar o putere cel mult regionala la data aia,nu stapanea nici macar toata Italia daca-mi amintesc bine, era inca departe de puterea din timpul imperiului).
Si ca tacticieni ii vad foarte apropiati, nu vad diferente semnificative intre ei si nu doar pentru ca Scipio il bate pe Hannibal la Zama, vorbesc in general. Dar sunt de acord ca Hanibal a fost poate un strop mai bun, sau a fost mai „flashy”, sa folosesc iara un cuvant din limba lu aliatu strategic, insa ca eficienta si rezultate directe in teren au fost pe acolo amandoi
asta-i parerea lui M. Neagoe. Doar o parere.Si eu cred ca Scipio a fost one of the best. Ascensiunea lui Hannibal a avut loc pe un fond favorabil, in timp ce Scipio a fost ca un fel de SMURD. Sa salveze un organism politic aproape in colaps.
„cel mai stralucit general roman din toate timpurile”
honorable mentions
agrippa, germanicus, flavius aetius, sulla, caesar etc.
Publius Ventidius Bassus cel care a razbunat Carhae.
Ventidius Bassus chiar merita o recunostere mult mai mare, din pacate pentru el a fost omul potrivit la locul potrivit dar in timpul nepotrivit.
A controlat perfect conflictul, i-a atras pe parti pe terenul ales de el si desi avea o armata bazata pe infanterie iar partii una bazata pe cavalerie, i-a fortat sa atace la deal si i-a masacrat acolo si pe drumul de retragere pe care l-a intuit perfect si a amplasat o ambuscada daca imi amintesc bine (undeva la un vad de trecere). Insusi printul mostenitor al imperiului partilor a fost ucis atunci.
A folosit deasemenea trupe de prastiasi care aveau o distanta „de foc eficace” superioara arcasilor.
Practic a salvat provinciile romane din orient de invazia partilor dupa Carrhae si le-a si produs pierderi insemnate, inclusiv a viitorului rege, printul mostenitor.
Din pacate a fost doar un comandant local fara mare putere politica la Roma si Marcus Antonius daca nu ma insel (ala cu Cleopatra de mai tarziu) a aparut in zona dupa aia incercand sa preia el laurii si sa atace si el imperiul part, fara sa faca mare branza insa. Cu toate astea i-a luat fata lui Bassus care a trebuit sa inghita galusca si sa se multumeasca cu atat, n-a putut nici sa se laude macar prea tare, sa nu-l supere pe mult mai bazatul (ca putere si influenta la Roma) Marc Antoniu, desi ala a esuat practic in aventura lui
Din pacate Roma aluneca deja bine spre imperiu la data aia, era condusa de un triumvirat politico-militar si era tot mai greu pentru comandanti foarte buni dar fara relatii si putere politica sa se mai ridice ca inainte.
Crassus insusi a atacat imperiul partilor cu o armata stransa si echipata pe banii lui in special, si pentru a-si dovedi capacitatile militare la care era vazut ca inferior celorlalti doi lideri, Cezar si Pompei. Asta desi era cel mai bogat om din Roma (si cred ca si din lume, la data aia,probabil unul din cei mai bogati din istorie in general) dar ca sa se impuna trebuia si ceva realizari militare, alea contau chiar mai mult decat bogatia materiala la romani.
Daca Ventidius Bassus ar fi avut resursele alea probabil chiar ar fi cucerit imperiul partilor la data aia
Exact.
Ventidius nu a avut deloc ambitii politice, si probabil dupa triumpf s-a retras undeva de unde a vazut relaxat evenimentele. Octavianus probabil nu avea incredere in el, intrucat era perceptu ca omul lui Antonius. cel mai probabil s-a retras la vilae lui si a si-a mancat pensia.
a fost un mare general in epoca cand asa ceva era deja periculos
Caius Marius de care am mai pomenit e iarasi unul din pilonii de baza (si un exemplu in care meritocratia da rezultate excelente comparativ cu regulile bazate pe „noblete” si ierarhii rigide socio-militare), chiar Traian ar putea fi inclus fara probleme, Belisarius deasemenea, generalul lui Iustinian din perioada in care s-a incercat refacerea si reunificarea imperiului roman de rasarit cu cel de apus
…Stilicho, Flavius Belisarius, Narses
Au trecut vreo 40 de ani de când am citit o carte despre planul Schlieffen. Eroarea a fost alta decât cea din articol. Generalii nemți nu au respectat întocmai planul și temându-se de atacul francezilor în Alsacia-Lorena au alocat trupe suplimentare pentru blocarea francezilor ceea ce a diminuat numărul trupelor ce au atacat prin Belgia și astfel au fost opriți la 14 km de Paris. Până la moartea lui Schlieffen acesta a repetat : totul concentrat pe flancul drept. Nu au făcut asta și au pierdut.
Daca Prusia era un stat condus de militari, Germania insemna ca cea mai puternica armata din Europa avea acum un stat puternic si dezvoltat la dispozitie. Nemtii astia iubeau razboiul, ei au restructurat divizia in varianta de 3 reg. infanterie si 1 artilerie, dacand din batalion unitatea tactica de baza(in locul regimentului).
Trupe suplimentare au fost mutate in Alsacia pt.a proteja Ruhr, considerat vital(Krupp avea la Essen Die Firma, armuraria Reichului).
Din fericire pt. Europa nemtii aveau si ei generali batrani, care pe de o parte aveau doar cai in cap(de la aparitia cartusului metalic cavaleria devenise depasita).Tot ei au subestimat importanta mitralierei Maxim. Mitraliera si ucigatoarea artlerie moderna au anulat superioritatea numerica germana initiala si i-au fortat sa-si bage armata in transee. Iar in razboiul de pozitii castiga cine are mai multe resurse.
Cum spunea un smecher englez din City: „La inceputul razboiului nemtii vor strange prima suta de milioane lire sterline cu aceeasi usurinta ca si noi. Dar ultima suta de milioane lire ei slava Domnului nu vor mai avea de unde sa o ia.”
Si asa a fost.
Mai studiază despre Manstein, ca poate nu ai auzit de el. Tactic nemții au stat bine cam 2 ani. Strategic, catastrofal de la început.
adevarul este mult mai nuantat, pentru cine cunoste termenul de „taxis de la marne” devenit un simbol al apararii eroice franceze.
Adevarul este ca planul Schlieffen era mult prea ambitios si se baza pe multe variabile pe care nu le stapaneau sau mai grav le deduceau din comportamentele anterioare ale francezilor.
Von Moltke a vrut sa ocupe prea repede Parisul, a fortat si a creat o bresa de cateva zeci de km intre armatele sale, conform planului initial nu se asteptau ca francezii sa nu mai poata aduna o armata care impreuna cu englezii sa fructifice bresa. Planurile sa joaca pe teren, nu exista solutii dinainte stabilite.
„Francezii au inaintat in Alsacia-Lorena cum era prevazut si au esuat intr-o risposta sangeroasa. Dar, au fost capabili sa asambleze rapid rezerve pline de spirit si trupe coloniale disciplinate care au blocat marea invaluire germana.”
E încà o pàrere gresità de ce erau „trupele coloniale”. Nu erau numai bàstinasi africani, ci si coloni europeni, uneori majoritari, ca zuavii sau regimentele de infanterie colonialà din Maroc.
Trupele franceze provenite din Africa neagrà si din Maghreb, inclusiv europenii din ele, nu au depàsit 5% din efectivele armatei franceze.
Un link spre blogul celui mai mare „africanist” contemporan, Bernard Lugan :
https://bernardlugan.blogspot.com/2023/01/tirailleurs-du-mensonge-la-propagande.html
Și de ce nu vorbim despre succesul operațiunii împotriva Franței din WWII?Ca pana la urma le-a reușit planul:Manstein Plan cu vârful de lance mecanizat prin Ardeni și infanteria având la “bord” metamfetamina.Franța ocupată și apoi pivotul către URSS.
Este exact aceeași logica.
Pervitin mai precis. Au tot fost folosite diverse combinații de-astea și după ww2, în diverse armate.
Planul ar fi reusit daca nu i s-ar fi adus modificarile pe care i le-a adus Moltke. Germanii aveau nevoie de o lovitura decisiva in vest exact ca in planul initial dar felul in care a reactionat Moltke, a zadarnicit planul.
Francezii trebuiau lasati sa avanseze in Germania tocmai pentru a fi cat mai departe de Paris si sa nu aiba timp de reactie la invaluirea planificata. Desi francezii initial au intrat in capcana, faptul ca Moltke a mutat 2 corpuri de armata din aripa dreapta ce urma a invalui armatele franceze, pt a impiedica avansarea lor spre baza industriala a Germaniei arata ca nu a inteles pe deplin planul iar prudenta lui i-a costat pe nemti pierderea razboiului.
Fara indoiala planul ar fi putut reusi chiar si in acele conditii logistice. 20 de ani mai tarziu s-a demonstrat ca nu exista alta varianta iar von Manstein a ales acelasi plan doar ca adaptat prin partea de sud.
În sfârșit!
Cu o singură excepție, un articol la care s-a comentat aplicat, numai de cunoscători, și am mai învățat puțină istorie
De foooooarte mulți ani nu a mai fost așa atmosferă aici!
M-am simțit ca în vremurile bune de demult!
Deci, se poate!
Chapeau!
Părerea mea, hâc…
Bismark a mai avut o torpila impotriva Rusiei
https://historia.ro/sectiune/general/povestea-trenului-plumbuit-care-l-a-adus-pe-lenin-576336.html
Trecand peste romani et co,ce vrea sa zica autorul ar fi cam 2 chestii.1.Nu e bine sa fi fixist. 2.Cum faci sa nu fi fixist?
Pe langa ce zice in articol,mai e ceva ce nu se zice pt ca nu a existat.Anume,o minima cooperare cu Austro-Ungaria(astia la fel de cretini,dar fara eficienta prusaca).Pare de neimaginat,dar pe frontul de est,unde trebuiau cumva sa-i tina pe rusi,nemtii mai ca nu i-au ignorat pe aia care aveau grosul trupelor in prima faza.
Evident,premisa fiind ca ii bat iute pe francezi,nu mai conteaza fleacuri de genul asta.
Amu,de ce erau fixisti?Pt ca depind de caile ferate,care sunt minunate,ieftine,rapide,cara mult,dar unde treaba merge la minut,adica fix opusul a ce ar trebui sa fie un plan flexibil.Taria epocii industriale e in mod evident si punctul slab.Morala pt 2023-taria epocii noastre,tot ce tine de tehnologia informatiei e foarte probabil punctul nostru slab.Si in sensuri pe care nici nu cred ca ni le putem imagina.
In retrospectiva,e evident ca daca nemtii se concentrau in est,nu in vest,impreuna cu A-U ii puneau pe rusi in cur din 1915,fara macelul din vest.In viata reala s-au tot cacait.In 1914 s-au macelarit in vest.In 1915 s-au mutat in est si i-au rupt pe muscali.In 1916 i-au lasat pe rusi sa se odihneasca iar ei s-au dat cu capul de Bahmut(aaa,Verdun).In 1917 oarecum in est,iar in 1918 hip-hip ura,au incercat marea cu sarea.
Ca sa fie treaba ca lumea,in 1914 austriecii ii ataca si ei pe toti,sarbi,rusi in directii opuse atat fata de atacul german in vest cat si in situatia lor particulara.Cireasa de pe tort e ca nu se pot decide pe cine sa atace mai abitir,a.i o intreaga armata,a 2-a,e tinuta pe tren plimbandu-se intre Serbia si Galitia fara sa lupte nicaieri in momentul H.
Asta e opusul artei de a concentra forte pe linii interioare.
Chestiunea nr 3 e cum se face ca niste cultivati,rafinati si in general cu cateva clase peste ce avem acum(ma doare undeva de pareri contra,generatiile prezente sunt retardate comparat cu aia de acum 100+ani) au putut sa fie atat de cretine?
Amu,sigur,is unii care argumenteaza ca respectivii nu erau cretini,aveau un plan.Valabil si pt gasca Antantei si aia aveau planuri,se gandeau etc…Aici nu vb doar de nivelul strategic,unde iei harta Europei si desenezi sageti pe ea.Ci si la nivele mai joase,unde tehnica si tactica nu au mers in sincron.Mai nimic din ce au gandit anterior caftului nu a prea functionat.
Amu,morala de atunci,pe care si generatia noastra o ignora total,e ca aia au gandit prost pt ca nu au putut sa-si evalueze cugetarile prin experienta,acel profesor naspa care mai intai iti da examenul si abia apoi lectia.Din 1980 in 2023(aaa,1870/1877-1914) nu au existat razboaie cu adevarat majore,intre puteri egale tehnologic.Iar jucariile aparute nu semanau deloc cu cele pt care exista experienta in teren.
Ce avem noi si nu folosim e aceea vulnerabilitate numita tehnologia informatiei,care ar permite sa generam cate razboaie virtuale ne pofteste inima.Iar in realitatea fizica putem sa forjam un numar minim de echipamente,oameni si tactici.Par example,daca se gandea careva sa simuleze un razboi de pozitii,posibil sa fi aparut nevoia ca PZH,M109,Caesar sa traga ca la nunta.Dupa care ar fi luat 2-3 piese si ar fi tras in poligon 100de boabe non-stop si ar fi observat micile deficiente.Ca pana nu vezi,de unde naiba sa stii ca pica nus’ ce componenta.
adica se se joace, sa faca wargaming ? ma refer la ultima parte 🙂 fluieri in biserica :))
am luat cartea asta fara sa stiu ca autorul a facut sute de simulari de wargaming incepand din anii 70. nu scrie nici in prezentare dar a fost o surpriza placuta mai ales ca explica de ce a extras unele invataminte din acele wargames, de ce a ignorat altele, regulile aplicate etc. , toate intr-un mod accesibil, fara detalii inutile. recomand cartea
https://www.amazon.com/Battlegroup-Lessons-Unfought-Battles-Cold/dp/1914059964
autorul spune la un moment dat ca in Europa nici nu poate exista alt tip de razboi decat cel de intensitate mare, care necesita o logistica si o fiabilitate/simplitate sporita a echipamentelor.
Asta din Ucraina, ce e, război minor? Ca ai de toate acolo.
Mno,am zis sa nu traiesc anul trecut .Da’ ma gandeam la intervalul de timp de cand au aparut sistemele majore de arme(ca unele gen Grad sau AK is de acum 60-70 de ani e irelevant),evolutiile cu RMA,net,drone etc…
Si imi e destul de clar ca ce pot jucariile si cum se aseaza piesele mai trebuie gandit si nu e inca destul de bine gandit in niciuna din armii.Ca unii cum is finlandezii is mai aproape de adevar decat altii e alta discutie,dar crez ca mai e de lucru la toti.
Cred ca am mai spus, Finlanda nu e exemplu. Au pierdut o grămadă de teritoriu și au fost după aia mai diplomați cu rusii. Dacă vrei exemplu, Elveția. Aia sunt tot timpul pe cai mari pt ca sunt nealiniati. Și pt ca au bani. Au vrut nemții sa ii invadeze în ww2, si-au dat seama ca mai bine depun bani la elvețieni.
n-am zis ca e, dimpotriva am zis ca e de intensitate mare si sunt de acord cu concluzia autorului, numai unul de asta poate avea loc in Europa; s-a terminat cu perioada „expeditionara” pe la ciobanii de capre si/sau camile
„Chestiunea nr 3 e cum se face ca niste cultivati,rafinati si in general cu cateva clase peste ce avem acum(ma doare undeva de pareri contra,generatiile prezente sunt retardate comparat cu aia de acum 100+ani) au putut sa fie atat de cretine?”
Asta m-a mirat si pe mine mereu. entuziasmul cu care publicul a intampinat razboiul in Europa, mai ales in germania. Pe francezi cumva ii intelegem, venea ora revansei si se pregateau de multi ani pt conflictul asta, AU se razbunau pe sarbi pt asasinat, dar restul?
Asta arata unde pot duce ani si ani de propaganda fara opozitie si fara alte surse de informare. Acele multimi entuziaste si cozile la inrolare sunt ceva greu de inteles acum
La Cannae și Zama cavaleria numidă a făcut diferența. În WW2 Germanii au eșuat în Vest, pentru că înlocuitorul lui Schlieffen a modificat planul. Alocând trupe din Vest pentru apărarea graniței cu Danemarca și Imperiul Țarist. Slăbind practic frontul.
WW1*
Va aduceti aminte de uniformele de parada ale soldatilor lui Putin de la inceputul invaziei? Mancare, munitie si combustibil pentru 3 – 5 zile de razboi, apoi parada din Kiev si multa vodca presarata cu ucrainencele excitate de virilul si viteazul soldat rus?
Aceeasi aroganta idioata. Si abia abia ne apropiem de un an de razboi!
Excelent articol, mulțumesc, un an nou excelent cu sănătate și succese vă doresc,
Este interesant de vazut cum a esuat planul schlieffen dar este doar o parte a motivului pierderii razboiului.
Razboiul a fost pierdut in opinia mea inainte ca el sa inceapa prin actiunile diplomatice germane care au pierdut ca aliati pe italia si rusia, stricand „balanta” europeana facuta de Bismark.
Pentru mine primul razboi mondial este o trecere de la raboaiele Napoleoniene unde razboiul capata o abordare strategica la al doilea razboi mondial unde razboiul capata o abordare industriala.
Ca sa revin ontopic frictiunea de care vorbea clausewitz a fost observata si de altii inaintea lui dar el este cel care ii da un nume.
Si in opinia mea s-au facut eforturi semnificative in a lupta cu frictiunea asta cu flexibilitate si comunicare.
Multidomainul american daca va functiona cum e in reclama va atenua multe bube. Conceptele de operational flexibility au ajutat mai ales la nivele mai mici sa faca fata mai usor evenimentelor neasteptate.
Cu toate astea singurul lucru care pentru mine pare sa ajute cel mai mult este practica si experienta. Train as you fight si the real deal.
Sunt curios care va fi abordarea frictiunilor cand vor folosi AI pentru a lua decizii si cate va putea un calculator sa vada in viitor.
Ca sa dau un exemplu nu foarte corect la sah deja calculatoarele bat oamenii la fundul gol si vad „in viitor” toate mutarile posibile fata de 10-20 cate vad GM-ii.
Indepartarea unor aliati ca Rusia si Italia a fost una absolut naturala date fiind interesele divergente in zona Balcanilor in special. Razboiul de la 1877 si pacea de la Berlin au marcat inceputul destramarii Aliantei celor trei imparati si distantarea dintre Germania si Rusia iar in cazul Italiei teritoriile italiene aflate inca in posesia Austro-Ungariei au fost mai importante decat frictiunile coloniale cu Anglia.
natural, nenatural a fost un esec al diplomatiei germane si austro-ungare
Aviz amatorilor!!
Care știu totdeauna din primele zile ale unui conflict cine va fi câștigător comparând performanța și cantitatea armamentelor și munițiilor, numărul trupelor, număru și valoarea aliaților, palmaresul comandanților, calitatea și cantitatea sistemelor de informații..
Nici un scenariu militar „perfect” nu va functiona 100% decât impotriva unui inamic care nu pune mâna pe arme.
Rigiditatea pe frontul de vest i-a costat scump pe germani in WW1. Plus alocarea de extracorpuri de armata in Alsacia si Lorena din cauza de print mostenitor razboinic la comanda.
Corpurile trimise in est in schimb au fost ce trebuia in opinia mea. Tannenberg (ca tot scoate/a scos Osprey o cartulie pe tema aceasta in seria Campanii) si Lacurile Mazuriene sunt niste batalii epice. Pur si simplu Hinderburg, Ludendorff si Hoffmann au distrus 2 armate tariste; cea a lui Samsonov disparand cu tot cu general. De la un plan bazat pe intarzierea adversarului concomitent cu cedarea de teren, germanii au trecut la ofensiva spulberand 2 armate ce pareau periculoase.
Multumesc frumos pentru articol si discutii!
Si totusi planul perfect nu a functionat perfect (scuze ptr repetitie) in timpul primului razboi din golf?
Ce lucruri interesante spuneti! Parca s-ar potrivi cu punga Donbasului.