Primul Razboi Mondial: 1916 – Masacrul din Gara Bartolomeu – Brașov

1916 – Masacrul din Gara Bartolomeu – Brasov

Octombrie 1916. O intreaga companie este masacrata cu foc de mitraliere de trupele germano-ungare care se strecurasera in spatele militarilor romani in cursul noptii. Romanii nu au avut cu ce riposta: dupa doua zile de lupte ramasesera fara munitie.

La doua zile de la intrarea Romaniei in razboi, Brasovul este cucerit. La 16 august este numit primul primar roman al Brasovului – Gheorghe Baiulescu. Dupa numai o luna, prost echipata si instruita, Armata Romana este coplesita de fortele germano-austro-ungare si incepe retragerea. Intre 24-25 septembrie (7-8 octombrie stil nou) se da lupta pentru Brasov.

,,A fost o luptă uriaşă, în cursul căreia compania şi jumătate din Regimentul 45 (Vlaşca) îşi cheltuise întreaga muniţie. Inamicul, văzând rezistenţa îndârjită ce i se opune, era de credinţă că în faţa sa se găseşte o puternică ariergardă românească. În consecinţă a concentrat puteri şi mai multe şi după două zile de lupte, a forţat în noaptea spre 10 oct. (duminică) trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apăra căpitanul Cristescu Sava cu 1/2 companie, care a fost nevoit să se retragă în faţa puhoiului inamic. Prin retragerea aceasta subită în decursul nopţii, aripa stângă a liniei de trăgători, care se afla înșirată de-a lungul liniei ferate dincoace de gara Bartolomeu spre gara Braşov, a rămas descoperită şi neavizată despre cele întâmplate” (Gazeta Transilvaniei – 1921).

Exista doua variante asupra motivului pentru care compania respectiva nu se retrasese in cursul noptii. Versiunea acceptata este ca, asa cum relateaza ziarul citat, din diferite motive nu s-a putut comunica ordinul de retagere. A doua versiune vehiculata este ca ordinul de retragere nu a fost respectat.

Perspectiva romaneasca

“Inamicul, care trecuse linia ferată folosindu-se de întunericul nopţii, a strecurat două mitraliere în depozitul de maşini de la Bartolomeu, aşezându-le într-un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar la spatele liniei de trăgători se furişaseră soldaţi germani înarmaţi cu grenade de mână. În zorile dimineţii de 10 Oct. compania românească s-a trezit deodată din flanc cu un foc ucigător de mitraliere.

Mulţi soldaţi au căzut morţi în primele momente. Cei rămaşi în viaţă au început să se retragă spre oraş. Făcând însă câţiva paşi înapoi, au fost întâmpinaţi cu grenade de mână. Din aproximativ 250 soldaţi, câţi se găseau de-a lungul liniei ferate, n-a scăpat nici unul cu viaţa. Toţi au fost ucişi în mod barbar din flanc şi de la spate.

Actul acesta de cruzime, pe care-l recunoaşte şi inamicul în descrierea luptei de la Bartolomelu, a fost fără îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile, pe care au susţinut-o eroii români căzuţi şi temerea că adversarul, care i-a oprit timp de 2 zile înaintarea, se găseşte în număr cu mult mai mare decât a fost de fapt.

Imediat după luptă un ofiţer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldaţii români căzuţi… De încheiere încă o constatare, făcută de inamic. La soldaţii căzuţi în linia de trăgători, nu s-a găsit nici un cartuş. Dovadă, că în lupta de 2 zile au tras toate gloanţele” (Gazeta Transilvaniei – 1921).

O alta relatare o avem din cartea Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 – 1919):

“Era şanţul căii ferate de lângă gara Bartolomeiu la capătul Braşovlui. Germanii încercaseră două zile să intre pe aici în Braşov. N’a fost cu putinţă, într’aceea trupele române, care se aflau la stânga tranşeei, se retraseră. Cei 168 [avem, deci, o alta cifra, nu 250, ca mai sus] nu ştiau de aceasta, dar aflaseră Germanii.

Tiptil se apropie dinspre stânga, în umbra nopţii, un grup de soldaţi cu mitraliere, din faţă veni altul cu granate. Românii nici nu mai avură timp să se apere, căci în curând toţi cel 168 fură omorîţi. O nouă mişelie a Germanilor, căci după legile răsboiului tre­buià să-i facă prisonieri.

Dar am văzut, cum gândià Falkenhayn [comandantul Armatei a 9-a germane] despre aceasta. În tran­şeea aceasta, numită „a morţii”, e acum un cimitir de onoare, crucile căruia vestesc jertfa adusă pentru desrobirea şi întregirea neamului. Românul care trece pe acolo, îşi descopere capul şi zice: „Dzeu să-i odih­nească!”…

Perspectiva germana

„în primele ore ale dimineţii românii stăteau încă culcaţi într-un câmp de cartofi, înaintea terasamentului căii ferate şi au încercat să ne

atace dinspre flanc, dar cum se lumina se retrăgeau până la calea ferată.

Acum am primit eu, în calitate de comandant de pluton ordinul, de a mă deplasa cu o trupă la hambarul feroviar şi la canton, de unde puteam să-i prindem pe românii de la linia ferată. Am adus trupa în poziţie şi am deschis focul asupra companiei române înşirate de-a lungul căii ferate.

Din păcate am avut după vreo 200 de trageri un blocaj, după care în dreapta mea, lângă canton, intră foarte curajos pe poziţie o armă ungară trăgând şi ea vreo bandă de mitralieră, dar este nevoită să-şi schimbe poziţia, din cauza focului intens din partea română şi a atacului cu grenade de mână.

Între timp caporalul Straßburg, ochitorul meu, mi-a reparat blocarea armei şi a tras din nou în lungul căii ferate, realizând un asemenea efect, încât acei puţin români rămaşi în viaţă au făcut semne de predare. Am pornit împreună cu ungurii şi am găsit întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată, în afară celor 40–60 de soldaţi, pe care i-am luat prizonieri”. (marturia unui locotenent german, sursa)

C. Kiritescu citeaza un corespondent de razboi german care a vizitat locul masacrului:

,,Compania moartă zace acum în ţarina din marginea drumului. Om lângă om, stau acolo, aşa cum au căzut în ziua luptei, sub focul năprasnic al mitralierelor, cu expresia celei mai grozave spaime pe feţele lor galbene ca ceara şi cu mâinile întinse, ca şi cum ar fi vrut să se apere de năpasta ce-si întindea ghearele spre ei (…) Poate că chiar mâine se va pune în acest loc o cruce făcută din scândură, cu inscripţia: «aci se odihneşte o companie românească»”.

Nu stiu cat este legenda si cat adevar, insa s-ar fi gasit o tabachera a unui plutonier roman pe care acesta ar fi scris “Călătorule, du-te şi spune spartanilor ca am murit aici, precum ordonase legile lor” – referire la lupta celor 300 de spartani de la Termopile.

Sursa: unstory.com

Detalii găsiți și aici.

Dantanasa.ro

 

In continuare prezentam si povestea monumentului ridicat in memoria acestor ostasi romani, articol preluat de aici.

Imagini ale monumentului din Bartolomeu de-a lungul timpului.

Asociaţia Cultul Eroilor Braşov a solicitat amenajarea unui complex memorial în cartierul Bartolomeu, pentru comemorarea soldaţilor români ucişi în această zonă în timpul Primului Război Mondial. Puţină lume ştie că, osemintele eroilor din Primul Război Mondial se află sub asfaltul şoselei, în zona în care a mai rămas doar monumentul reprezentând o acvilă.

 

Ucişi până la ultimul

Soclul pe care este postată o acvilă din piatră vor fi mutate pe un platou situat la baza dealului din zonă, unde va fi construită şi o capelă. Reprezentanţii Primăriei Braşov spun că au fost depuse solicitări pentru obţinerea avizelor necesare reamplasării monumentului. Monumentul este dedicat eroilor căzuţi pe „tranşeea morţii” din regimentul căpitanului Cristescu, cei care, în 1916 au murit până la ultimul apărând Braşovul. În zorii zilei de 8 octombrie 1916, la marginea Braşovului, a avut loc un adevărat masacru, cunoscut în istorie cu numele de „tranşeea morţii de la Bartolomeu“. În acea zi au fost măcelăriţi 250 de soldaţi români ce apărau zona gării din Bartolomeu, locul de întâlnire a drumurilor ce duceau la Braşov dinspre Stupini, Ghimbav şi Cristian. Militarii români erau desfăşuraţi pe o întindere de cel mult 300 de metri şi erau înarmaţi cu puşti şi o singură mitralieră. Cu o zi înaintea măcelului, regimentul  a făcut faţă cu succes unui atac crâncen, în urma căruia îşi consumase toată muniţia. În cursul nopţii, soldaţii români au fost încercuiţi de un regiment maghiar, iar mai multe mitraliere i-au ciuruit până la ultimul om.

De unde provine monumentul

În toamna anului 1920, societatea Mormintele Eroilor a trimis un reprezentant laBraşov, pe căpitanul Ioan Iorga, care să se ocupe de amenajarea mormintelor căzuţi pe frontul braşovean. Conform primarul de atunci al Brașovului, Ernst Karl Schnell, căpitanul Iorga a găsit în atelierul armatei germane de pe terenul D. Gertner & Co un monument destinat soldaţilor germani îngropaţi în cimitirul din Livada Plăieșilor (azi, strada Constantin Lacea). Reprezentând un vultur aşezat pe un soclu de piatră, monumetul a fost luat şi pus în cimitirul eroilor din Bartolomeu. Cimitirul a fost organizat de-a lungul căii ferate. Într-un spaţiu îngust de numai trei metri, dar lung de peste două sute, au fost înşirate pietrele funerare. În mijlocul lor a fost plasat monumentul. La capătul şirului de morminte, pe o troiţă, inscripţia cuvintelor Reginei Maria: „Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende»”.

Osemintele a 455 eroi

Iată cum descrie amenajarea reporterul ,,Gazetei Treansilvaniei”, în 1921: ,,Cimitirul, care înainte era o afundătură, a fost ridicat cu multă trudă peste nivelul liniei ferate şi are o lungime de 250 metri. Sunt 18 morminte comune înzestrate cu pietre frumoase, cu cruci de fier, dintre care 13 morminte conţin osemintele a 455 eroi, iar 5 morminte sunt goale pentru primirea osemintelor găsite, care încă nu s-au putut transporta în cimitir. Între cei morţi sunt osemintele căpitanului Cristescu Sava, a 3 căpitani şi a 3 locotenenţi necunoscuţi… Deasupra mormintelor, ca şi între morminte, sunt frumoase straturi de flori, iar jur împrejur pietriș. În mijlocul cimitirului se înalţă un monument masiv, de-o înălţime de aproximativ 3 metri. Pe un piedestal masiv construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur cioplit din piatră — simbolul gloriei eterne. Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate laolaltă cu lanţuri de fier”. Pe fiecare latură a monumentului se aflau inscripții de recunoștință. Pe lângă eroii din Bartolomeu au fost îngropaţi aici şi alţi soldaţi români căzuţi în luptele duse în jurul Braşovului.

Festivitate la care a participat familia regală

În anii următori, 4 blocuri de piatră stilizate au fost dispuse în jurul monumentului, iar pe ele s-au inscripționat texte comemorative; la fel, textul reginei Maria a fost inscripționat și pe soclul monumentului. În 1921, la 7 iulie, s-a organizat ,,un festival pentru preamărirea eroilor căzuți în luptele de la Brașov”, la care au participat Regele Ferdinand, Regina Maria, Principele moștenitor Carol și principesa Maria. În cântec de fanfară şi în prezenţa a 15 regimente, familia regală a depus mai multe buchete de crini albi pe mormintele eroilor. Până în 1922 au avut loc mai multe tracasări ale primăriei cu societatea „Mormintele eroilor”, reprezentată de căpitanul Iorga. Ofiţerul a făcut mai multe reclamaţii cum că cimitirul nu este îngrijit şi chiar a blocat drumul care trecea pe lângă cimitirul eroilor, pe unde oamenii îşi duceau vitele la târgul care se ţinea săptămânal în zonă. La mijlocul anului 1922, un decret stabileşte ca terenurile cimitirelor unde sunt îngropaţi soldaţii căzuţi la datorie să fie expropriate, trecând în proprietatea Ministerul de război.

Cimitirul

Cimitir desfiinţat de comunişti

În 1972, comuniştii au ras de pe faţa pământului cimitirul, pentru a putea modifica traseele căii ferate şi străzii. Oficial, osemintele au fost mutate în cimitirul militar din Şprenghi, însă în realitate au zăcut la marginea şantierului, ca apoi să fie acoperite de asfaltul şoselei care duce spre Codlea. Piatra funerară pe care este înscris numele căpitanului Sava Cristescu se află acum în cimitirul eroilor din Şprenghi, în faţă căruia tronează o statuie uriaşă a unui soldat sovietic. În urmă cu câţiva ani, pe locul unde odinioară se înşirau cele 18 monumente funerare, lângă calea ferată din Bartolomeu, s-a făcut un giratoriu.