In panoplia de armament a aparatelor de zbor ale aviatiei militare romane un loc important l-au avut proiectilele reactive nedirijate, sau PRND. Importate la inceput din Uniunea Sovietica, au fost asimilate treptat in productie in tara, alaturi de lansatoarele necesare, atat pentru nevoile interne cat si pentru export, ca offset pentru cumpararea de tehnica militara din tarile membre ale Tratatului de la Varsovia sau pentru alti clienti.
La Uzina Mecanica Filiasi au fost produse proiectilele reactive nedirijate tip S-5M si S-5K, sub denumirea de PRN-57.
S-5M era un proiectil calibru 57 mm cu incarcatura tip exploziv cu schije. Lungimea era de 822 mm, iar masa de 3,86 kg.. Motorul de propulsie era un motor racheta cu combustibil solid tip PRTF 121 si propulsa proiectilul cu o viteza maxima de 645 m/s. Incarcatura exploziva ( amestec tip A IX-2 ) era detonata de un focos tip V-5M sau V-5M 1.0.
S-5K era un proiectil de acelasi calibru dar cu incarcatura cumuativa. Lungimea era de 830 mm, iar masa de 33,55 kg. Motorul racheta cu combustibil solid tip PRTF 111 propulseaza proiectilul cu viteza maxima de 536 m/s. Incarcatura cumulativa, cu o capacitate de perforare de 100 mm ( amestec tip A IX-1 ) era detonata de un focos tip V-5K .
Ambele proiectile dispuneau de un focos de autodistrugere cu o temporizare de 6 secunde. Temperatura de utilizare era cuprinsa intre -50ºC….+50ºC.
Pentru utilizarea in lupta a acestor proiectile au fost realizate in tara, dupa modele sovietice dar cu tehnologie proprie, lansatoarele de proiectile reactive nedirijate de tipurile:
– LPR-57-32, dupa modelul sovietic UB-57-32, cu 32 tuburi de lansare, cu masa de 225 kg incarcat ( 226,5 dupa alte surse ), universal, pentru avioane si elicoptere
– LPR-57-16, dupa modelul sovietic UB-57-16, cu 16 tuburi de lansare cu masa de 126
kg incarcat, universal, pentru avioane si elicoptere
– LPR-57-12, original, cu 12 tuburi de lansare, vazut in dotarea elicopterelor
IAR-317 Airfox si IAR-316B Alouette III, unele surse indicandu-l ca fiind destinat si pentru dotarea unor avioane usoare (in fotografii nu apare in dotarea lui IAR 823 )
LPR-16-57
De mentionat ca aceste proiectile reactive nedirijate au fost mult utilizate in aviatia romana si cu alte tipuri de lansatoare de productie sovietica ( diferite versiuni ale familiilor UB-16-57, UB-32-57 , UB-4-57 , ORO-57K ) . Totusi, aviatia sovietica a renuntat la ele dupa rezultatele slabe obtinute in razboiul din Afganistan.
MIG-21 LanceR cu LPR-16-57
IAR 93 Vulturul, cu LPR-16-57
IAR 93 cu LPR-32-57
IAR 99 cu LPR-16-57
IAR 99Soim cu LPR-32-57
IAR 330 Puma Socat cu LPR-16-57
IAR 316 Alouette cu LPR-16-57
IAR 823 UB-4-57
Un alt tip de proiectil reactiv nedirijat este PRN-80, produs la Electromecanica Ploiesti dupa modelul de referinta sovietic S-8KO sau S-8KOM. Era un proiectil calibru 80 mm, cu incarcatura de lupta combinata, cumulativa si cu schije. Lungimea proiectilului cu aripioarele de stabilizare pliate este de 1556 mm, iar in zbor, cu ele extinse este de 1445 mm, anvergura fiind de 374 mm. Masa este de 11,15 kg . Incarcatura de lupta de tip combinat ( cu o camasa prefragmentata in jurul incarcaturii cumulative ) are o masa de 4 kg, cu o capacitate de perforare de 420 mm, la explozie rezultand si cca. 500 de schije cu masa aproximativa de 3 g.
Altitudinea de lansare este cuprinsa in mod normal intre 330-1090 m, cu o distanta maxima de tragere eficace de 2050 m. Alte surse dau o altitudine de lansare maxima de 5000 m (oricum, odata trasa, tot la mult-rabdatorul pamant trebuie sa ajunga).Viteza maxima a vionului la lansare poate fi de 305m/s. Temperatura de utilizare -50ºC…..+50ºC .
PRN-80
O dezvoltare interesanta a acestei arme este proiectilul reactiv dirijat semiactiv laser STAR-80L . A fost dezvoltat sub acronimul LRDL ( lovitura reactiva dirijata laser in sprijinul actiunilor antiteroriste in zonele urbane aglomerate, cu participarea Electromecanica, INCAS si UPB ) si a fost realizat prin montarea unui cap de dirijare laser de productie israeliana ( ELBIT ) pe proiectilul PRN-80. Masa a crescut la 12,5-13,5 kg in functie de incarcatura de lupta utilizata care va avea o masa cuprinsa intre 2,6-3,5 kg .
A fost prezentat pentru prima data la Expomil 2005, lansat de instalatia mobila blindata tip ML-A95M, pe sasiu TAB-C 79, dotata cu un dispozitiv electronooptic de descoperire,urmarire si iluminare de fabricatie israeliana. Daca modelul initial avea inca turela cu echipaj de o persoana, noul model prezentat in 2007 are o turela comandata de la distanta, de catre comandantul vehicului.
De mentionat ca STAR-80 poate fi lansat si pe pe vectori aerieni, avioane ( cu pilot sau fara ) sau elicoptere. Totul depinde de utilizarea unui sistem optoelecronic compatibil. Electromecanica Ploiesti a facut cunoscut existenta unui program de realizare a unor lansatoare acrosate cu 8, 10 si 12 tuburi de lansare pentru PRN-80. Deocamdata a prezentat doar lansatorul cu 2 tuburi pentru STAR-80.
STAR 80L
CA 95M Expomil 2007
Proiectilul reactiv nedirijat de cel mai mare calibru produs in Romania, de Uzina mecanica Tohan, este PRN-122. Despre acesta se stie mai putin desi se afla de multi ani in dotare. Calibrul 122 mm si bataia maxima de 10 000 m. Este lansat de pe lansatorul tip LPR-122, prevazut cu 2 sine de lansare. Masa lansatorului incarcat cu 2 proiectile este de cca 160 kg .
PRN-122
Lansatoare de submunitii pentru aeronave, de fabricatie romaneasca
Surse :
– Album Expomil realizat de Ionica Fonos
– emisiunea Pro Patria, TVR 1
– Observatorul Militar
– Viata Armatei
– Aeromagazin
– prospecte ROMARM
– Wikipedia
– www.elmec.ro
– www.romarm.ro
– www.mapn.ro
– www.roaf.ro
– www.airwar.ru
– http://mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html
Nicusor
Foarte interesant articol! Nicusor, sti cumva daca STAR -80L a intrat deja in dotare? Dupa cate stiu, el se afla inca in dezvoltare, iar la nivel de zvon s-ar intentiona si realizarea unei platforme de lansare asemanatoare celei de pe LAROM, dar tractata, cu 20-30 de tuburi de ghidare pentru STAR-80L. Sti ceva mai mult si sigur? Multumesc!
Nu am auzit de asa ceva ,dar nu mai am contact cu mediul militar .Probabil sa cunosti mai multe decat mine in domeniul proiectelor .Ce cunosc eu , asemanator cu ce mi-ai spus tu :
-lansatorul Aurora pe sasiu ARO 320 ,cu 12 tuburi cal 122 mm pentru proiectilul scurt M21 OF-S , cu bataie maxima de 12,7 km si masa de 46,6 kg
– o platforma de lansare asemanatoare cu Aurora , dotata cu rachete pentru stingerea incendiilor de padure ( rachete din familia celor dezvoltate la Academia Tehnica Militara ) – in stadiu de proiect ( cand a face plopul pere…)
-o platforma tractata pe 2 punti cu 18 tuburi de lansare cal 122 mm , pentru proiectilele reactive nedirijate tip M 21 OF-S realizata in 1989 sau pentru expozitia de tehnica militara de la Bagdad din 1989 , la fel ca si Aurora.
Proiectilele nedirijate si-au trait traiul, si-au mancat malaiul. Toate tarile cu arsenale insemnate de asemenea munitii lucreaza intens la convertirea lor in rachete ghidate. Cele doua cai de cercetare sunt laser, respectiv infrarosu.
Laserul are avantajul preciziei, insa trebuie tinuta raza de ghidare pe tinta; in cazul in care tinta are montat detector laser, asta face tintasul pasibil de a fi descoperit si contraatacat.
Infrarosu e fire and forget; problema e ca senzorii infrarosii destul de mici incat sa fie montati pe un proiectil de 80 mm (ca fapt divers, rusii au descoperit ca alea de 57 mm sunt inutile) au o rezolutie foarte slaba, ceea ce inseamna ca nu pot fi folosite decat contra tintelor foarte mari (gen o cladire de caramida) sau foarte fierbinti (un tanc cu motor turbina, alea-s niste furnale).
Se incearca modernizarea pe ideea STAR 80L, s-au efectuat deja trageri cu succes , mai trebuie sa si intre in productie. Ar trebui sa fie si AA, ghidata IR, impotriva tintelor lente si ghidata laser impotriva blindatelor usoare( APC, IFV, etc).
Rezultatele, la teste, au fost foarte bune, sa speram ca o vom vedea montata pe noul TBT 8X8 si 4X4.
Pe de alta parte PRND-urile clasice sunt extrem de ieftine si destul de eficiente, problemele apar cu aparatele purtatoare, extrtem de vulnerabile
Daca s-ar fi montat capul de dirijare laser pe PRN -122 impreuna cu o incarcatura cumulativa in tandem , pentru care exista spatiu suficient ,am fi avut acum o arma antitanc ultramoderna .Daca s-a ales PRN-80 , vad ca nu se vrea .
In alta ordine de idei , Aerostar avea in proiect transformarea unui avion ultrausor in UAV . Nu cred ca au fost incurajati in acest sens .Exista deja la nivel de prototip avionul fara pilot Argus XL , realizat la INAV de vreo 5 ani , care are o sarcina utila de 40 kg . Deci pe langa 2 rachete STAR-80L in containere din materiale compozite mai raman 10 kg disponibile pentru un sistem optoelectronic .Adica exact masa sistemului PMS-BAV ,aflat in stadiul de proiect.Sau pot actiona in tandem , un avion iluminand tintele si altul lansand rachetele .Dar vad ca imi fac sperante degeaba .
E mult mai simplu sa cumperi capete de ghidare pentru rachete de 70mm(Hidra) de afara (evident din Israel) si sa le adaptezi pentru rachete de 80mm(S8)… PRN-122 e doar o racheta de APRA-40 cu aripile portante fixe, de utilitate tactica indoielnica( avand in vedere numarul maxim de bucati acrosabile pe un avion)…
B-13 cu rachetele S-13…cu totul altceva!
A!
Ai uitat sa mentionezi S-24…. 🙂
Romania are munitii S-13 (sau derivate)?
Poti face niste ersatz-uri de rachete anti-tanc ghidate si din PRN-122/APRA-40 (vezi pe uichipedia „Ugroza”). Evident, nu vor avea capabilitatile unui Spike, dar, cu niste senzori IR cat de cat decenti (racheta e suficient de mare incat sa poti pune unul bunicel, spre deosebire de aia de 80 mm, pe care incape doar laser), poti face niste FaF-uri acceptabile.
Evident ca nu…S-a considerat, probabil ca PRN-122 e mult superior lui S-13 si nu s-a adoptat… :))
S-au mai degraba, rusii au refuzat sa ne dea licenta/sa ne vanda rachetele …
@ Marius
Intr-adevar , nu am pomenit de S-24 . Dintr-o greseala pe care mi-o asum , in titlu nu a aparut si ” de fabricatie romaneasca ” . Nu stiu sa fi fost produsa in tara aceasta racheta nedirijata . Daca ai informatii in acest sens, ai putea ajuta mult . Chiar scriind articole . George este deschis colaborarii . Cu cat mai multi , cu atat mai bine .Am hotarat sa scriu despre tehnica romaneasca pentru ca despre cea straina e de ajuns sa cauti pe internet si gasesti de toate . Despre tehnica romaneasca mai putin si mai imprastiat . In acest spirit am abordat domenii mai putin cunoscute , intrucat despre IAR-95 , IAR-93, IAR-317 se gaseste totusi destul material pe net , dar despre armamentul pe care trebuiau sa-l utilizeze putin de tot .
Cat despre PRN-122 , nu cred ca e mai slab decat omologul sau sovietic S-13 .Avantajul acestuia din urma era ca se utiliza lansat din container , de 5 lovituri , dar in acest fel crestea masa neutilizabila a incarcaturii .Un lansator B-13 cantareste 140-160 kg , iar cu 5 rachete de 70 kg masa ajunge aproape de 500 kg .La noi era in dezvoltare si un lansator cu 3 sine .Pentru un avion scoala cu 250 kg masa acrosabila pe un pilon era destul . Nu am auzit sa se fi cerut licenta pentru S-13 . Mai tare cred ca au incercat sa impuna modelul nostru , dar fara succes .Dealtfel, in acea perioada Romania incepea sa propuna modele romanesti pentru utilizare si standardizare in cadrul Tratatului de la Varsovia .
Cum am spus si in articol , S-5 si-a dovedit ineficienta in Afganistan . Nici S-8 nu a fost teribil de eficient .Mai eficient a fost S-13 .
Pe STAR-80L , capul de dirijare Elbit face toata treaba . Nu cred ca ar fi fost o problema cu mult mai dificila implementarea acestuia pe PRN-122.
Cat despre implementarea pe LRN 122 , proiectilul reactiv lansat de LAROM si APRA , a existat in stadiul de studiu implementarea unui cap de dirijare laser .
lipseste un desen in care un prnd sa bubuie vreun tanc sau blindat rus.ca doar ne obisnuisem cu rachetele aeriene care bubuiau in draci suhoaie.tre sa mentineti traditia.
Hmmm……
Dumneata te-ai uitat la cocardele Suhoiului care vesnic o incasa ?
AI DOUA POZE CU AIRFOXUL …
LA CE EXPOZITIE ERAU SI CAND ?
O MAI EXISTA RAMASITA DE CARCASA DE LA GHIMBAV?
CE STII?
Eu stiu ca s+a pastrat carcasa, parca la muzeul aviatiei… Am vazut si o poza undeva doar cu carcasa de Airfox, fara rotor si coada…
De verificat… poate ne lamureste George 🙂
EU LA MUZEUL AVIATIEI NU AM VAZUT ASA CEVA,
SI MAI REPEDE AR STI ALIN , NU ? DOAR CA NU MI-A DAT PRIN CAP SA-L INTREB.DE FAPT EU O STIAM LA GHOMBAV.
APROPOS-ATI CUMPARAT CARTILE LUI ALIN?
Am facut si eu doua poze la Muzeul Aviatie, la putin timp dupa ce fusese adus. Daca le vrei da-mi de stire, nu le pot posta la comentarii. Cartile…yap. Chiar voi organiza un mic concurs de popularizare, cu premii in cartile lui Alin.
Macar atat sa fac. Cand am aflat cat de greu este sa scoati o carte…
NEMOTOUJOURS@YAHOO.CA
SI MERCI MULT
Gata bre, le-am trimis. Sa fii sanatos!
Nemotoujours, ai aici cateva surse interesante de poze pt. IAR-317 Airfox…
Le Bourget 1985:
http://forum.roemenie123.nl/viewtopic.php?f=16&t=3633
Mai multe poze:
http://www.secretprojects.co.uk/forum/index.php?topic=2375.0
http://www.aviastar.org/foto/iar-317.gif
Mai sunt poze si pe site-ul ala vechi, defunctul, stiti voi care 🙂
dar am gasit unele faine:
http://forum.fly-ra.com/muzee-de-aviatie/muzeul-national-al-aviatiei-romane/
te doare sufletul, nu altceva…
MULTUMESC MULT SI TIE SI LUI GEORGE….
Lansatoare de PRND montate pe IAR-317 Airfox
http://www.cartula.ro/forum/index.php?app=core&module=attach§ion=attach&attach_rel_module=post&attach_id=118884
http://www.cartula.ro/forum/index.php?app=core&module=attach§ion=attach&attach_rel_module=post&attach_id=78218
STAR
https://www.youtube.com/watch?v=v54fsPKZffA
https://www.youtube.com/watch?v=XekmdxsOAyU
STAR – lansator experimental + precizie
https://www.youtube.com/watch?v=0hl0YW2CS_w
Pingback:HEGM – proiectil de aruncator ghidat laser - Romania Military
Pingback:Aruncator cal 120mm ghintuit? - Romania Military
IAR-316B echipat cu PRND , o imagine de buna calitate
https://twitter.com/MisuTanasa/status/1369909503831982083/photo/1