Cred ca ARES este un proiect cu mare potential, chiar si la 30 de ani de la initializarea sa, iar elementele sale constituie o lectie usturatoare pentru sustinatorii proiectelor militare megalomanice ce inghit zeci sau sute de mld de dolari.
Aceasta abordare ar trebui studiata si de designerii si inginerii nostri (poate unii au facut-o, dar n-am luat la cunostiinta).
Ideea de baza, similara cu cea a proiectului SABA (prezentat la sfarsitul acestui material) era realizarea unui concept revolutionar de avion de lupta: cost redus, vulnerabilitate redusa, foarte agil (,180 grade in 5s) , operare simplificata, intretinere redusa si ieftina in teren, rezistenta sporita si capacitate de operare pe orice vreme, zi si noapte, pentru a asigura sprijin aerian apropiat.
Agile Responsive Effective Supports (ARES)
http://www.scaled.com/projects/ares/ares.htm
http://www.youtube.com/watch?v=zG9LlHcX8lg
The ARES, Scaled Model 151, was designed initially in response to a U.S. Army request for a Low Cost Battlefield Attack Aircraft (LCBAA). A design study was performed by Rutan Aircraft Factory in 1981 for such an aircraft. Its mission goals were low-altitude, close air support, with long endurance, and with adequate field performance to operate from roads.
Scaled followed up with the concept, and ultimately decided to build a demonstrator aircraft with internal funds. The ARES first flew on February 19, 1990. ARES has flown more than 250 hours, and demonstrated all of its design performance and handling qualities goals, including departure-free handling at full aft stick. During November of 1991, tests of the GAU-12/U gun system installed in ARES were performed, with outstanding results.
Movie buffs may also remember the ARES in its role as the secret ME-263 jet in the screen classic Iron Eagle III.
ARES is currently available for use as a research test bed.
http://en.wikipedia.org/wiki/Scaled_Composites_ARES
Cred ca asimilarea unui astfel de proiect (finalizat cu costuri reduse), modificarea lui pe principiile de intretinere facila de la Saab si cresterea cu 50-60% a dimensiunilor sale + alte cateva mici modificari date de necesitatile fortelor aeriene romane (intre care si radar, arme, electronica, operare de pe terenuri putin amenajate ) ar putea constitui un produs de succes ca platforma de baza pentru trainer-ul avansat subsonic/supersonic dar si pentru un avion de atac usor!
Se poate concepe si o varianta turbopropulsor, adaptata nevoilor scolii de aviatie, ca avion de antrenament de baza.
Cireasa de pe tort ar fi obtinerea unor drone pe aceeasi osatura!
Chiar si SUA lucreaza in acest moment, din cauza taierilor de buget, la un concept de Light Attack Armed Reconnaissance Fighter, pentru a compensa sumele enorme de operare si introducere in serviciu a F22 Raptor si, pe viitor, a F35 Lightning 2.
http://www.timawa.net/forum/index.php?topic=18312.0
General characteristics
- Crew: 1
- Length: 29.5 ft (8,97 m)
- Wingspan: 35 ft (10.7 m)
- Height: 10 ft 10 in (3 m)
- Wing area: 191 sq. ft (17.7 m²)
- Empty weight: 3,600 lb (1,634 kg)
- Loaded weight: 6,700 lb (3,040 kg)
- Powerplant: 1 × Pratt & Whitney JT15D turbofan, 2,900 lb (13.6 kN)
Performance
- Maximum speed: 464 kt (763 km/h)
- Range: 1200 nm (2200 km)
- Wing loading: 34 lb/sq. ft (166 kg/m2)
- Thrust/weight: 0.43 (at maximum weight)
Armament
- 25 mm GAU-12/U Gatling cannon
- AAMs: AIM-9 Sidewinder
- air-to-ground weapons include: Unguided rockets
Avionics
- General Electric HUD
- Standard general aviation instruments
The ARES prototype on display at the Pt. Mugu Naval
Weapons Center airshow on October 13, 1990
This front view of the ARES at Pt. Mugu reveals the asymmetric
placement of the engine inlet and Gatling gun.
N151SC on approach to Pt. Mugu on October 12, 1990
Ceea ce nu am reusit insa sa gasesc, a fost bugetul exact al proiectului… Poate are cineva mai mult noroc la cautari.
Un alt exemplu interesant este Boeing Bird of Prey, un proiect stealth ce se spune ca ar fi cheltuit 67mil.$:
http://www.diseno-art.com/encyclopedia/archive/concept_aircraft.html
De ce nu se duc marii nostri strategi si specialisti sa caute in rasteluri cu lucruri exceptionale aruncate la gunoi de altii – proiecte low-cost ce trebuie doar adaptate sau modernizate? Ar putea sa faca si joint-venture cu respectivele companii care cauta si ei pe cineva cu buget mai mare, ca sa transforme proiectele in productie de serie. Asta i-ar obliga si pe ai nostri sa faca si exercitiul ce dovedeste ca daca se vrea se poate: eficient, modern si la pret redus!
Iata si care au fost variantele de studiu pentru un proiect similar SABA (Small agile Battlefield Aircraft ):
http://www.abovetopsecret.com/forum/thread186160/pg1
Daca am creste dimensiunile avionului, am putea acomoda pe langa mai mult armament, un tun gatling de 30mm, similar cu cel de A10 Thunderbolt 2, dar am putea face loc pentru cele 60-70 de pachete radar si electronica de pe MIG-urile 21 ce vor fi scoase din serviciu, si ar fi pacat sa pierdem electronica israeliana. Asta ne-ar reduce si mai mult costurile pentru versiunea Light Attack, cel putin pentru primele 70 de exemplare…
Si daca Avioane Craiova sau Aerostar Bacau nu vor acest proiect, sa-l dea celor de la Arca, ca ei se descurca si cu bugete infime si poate astfel le arata si cum ar trebui lucrat!
Poate, candva, se va face primavara si pe strada noastra…
Marius Zgureanu
Citeste si:
„Polonia relanseaza cautarea unui avion de antrenament – o sansa pentru IAR99/XT?””
Avionul asta e subsonic si nu prea foloseste la mare lucru .
Raportat la costuri este mai slab decat Super Tucano !
nu cred ca sunt comparabile, Tucano este o platforma traditionala pe cand acesta este un concept nou, bine gandit. Un Tucano costa aprox. 9mil$/ bucata, nu stiu cat ar costa un exemplar de serie Ares. Doar ca referinta, un Aermacchi MB-339, costa 8.3mil$/bucata si cred ca un IAR99 Soim ar fi tot pe acolo, deci Super Tucano, pentru un avion produs in Brazilia, nu pare deloc ieftin.
Diferenta de viteza intre ele este de mai mult de 200km/h si cu un motor mai puternic, Ares ar putea concura cu orice avion de antrenament subsonic.
Potentialul de dezvoltare este mult mai mare pentru Ares…
Apropos, am gasit pretul estimat „flyaway” pentru ARES – 1-5 milioane$ in anii ’80:
http://stargazer2006.online.fr/aircraft/ares.htm
in josul paginii
😀
Cand am vazut prima data Iron Eagle III la inceputul anilor ’90 chiar am crezut pt. o perioada ca Ares era vreun proiect secret nazist! Avea culoarea aia neagra si cred o banda rosie, arata demential, extraterestru.
Daca vorbim de o platforma existenta care poate fi modificata (nu marita ci micsorata), cred totusi ca F-5 (si derivatele sale) se preteaza foarte bine.
Postez inca o data conceptul meu de „stealth biplane fighter”, Iar-121 Pajura:
http://romaniatricolor.deviantart.com/art/IAR-121-PAJURA-stealth-biplane-251632197
Fara suparare, dar conceptul ala are n probleme de aerodinamica….
Elaboreaza, te rog…insa o singura observatie, aripile mici sunt doar cu titlu de prezentare pt. a arata configuratia „one two one” (1 pe 1) si nimic mai mult…
In primul rand, centrul de presiune al aparatului trebuie sa coincida (aproximativ, e complexa discutia) cu centrul de masa. Ori aripile par a fi mult prea in spate (doar daca nu cumva partea din fata e foarte usoara si nu duce nici arme nici combustibil).
In al doilea rand, biplanele pierd la capitolul eficienta: o aripa mai lunga e mult mai eficienta decat doua scurte (adica produce mai multa portanta pentru o rezistenta la inaintare data). De asemenea, aripile asezate prea aproape se incomodeaza una pe alta. Uita-te la toate biplanele zburate pana acum, si vezi ca mereu constructorul a separat aripile un plan vertical (uneori si orizontal) atat de mult cat a putut. Motivul este ca o aripa influenteaza aerul la distante mai mari decat s-ar putea crede: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Portanta1.jpg (si asta cu atat mai mult cu cat aripa este mai „lata”).
*Ba chiar la Pajura efectul e mai puternic, pentru ca e de presupus ca va opera la unghiuri de atac mai mari decat biplanele clasice – e usor de vazut cum la unghiuri de atac moderate, o aripa e in „umbra” celeilalte si la revedere portanta.
Aceleasi consideratii in privinta canard-urilor; in plus aerul din apropierea fuselajului e mult incetinit de frecare si nu prea e folosit pentru suprafete de control (boundary layer e numele fenomenului)
Cineva cu studii de specialitate sigur poate sa iti spuna mai multe, dar in orice caz poti sa fii sigur ca au fost motive serioase daca s-a renuntat la biplane pentru aripi simple (mai greu de fabricat, mai fragile la aceeasi suprafata, mai greu de manevrat la sol si cu moment de inertie mai mare).
Lucrurile nu sunt chiar asa de simple, mai ales raportul portanta-frecare combinat cu tractiune-masa.
La baza disparitiei biplanelor au fost destui factori: cresterea puterii motoarelor, necesitatea de vizibilitate pt. piloti, limitele materialelor ce nu puteau sustine o aripa mai subtire la viteze si G-uri mai mari…
Sa nu uitam ca Pajura este totusi configuratie „exotica”: biplan la baza aripilor si monoplan (aripile devin aripa la varf, nu e obligatoriu sa fie unite chiar foarte aproape el ba chiar e indicat sa existe un spatiu cat de cat acceptabil intre aripi inainte de unire).
Este mai degraba un „razboi” matematic pe principiul „iau de aici si dau de aici”.
Sa luam ca exemplu un F-18 Superhornet. Aripi lungi cu unghi de atac mic pt. maximizarea portantei la decolare-aterizare pe portavion (la delta-wing-ul Rafale francezii au adus o modificare trenului de aterizare in fata, care in momentul desprinderii de catapulta forteaza o ridicare a nasului). Aripile F-18 au si o anumita grosime, adaugam si cele doua ampenaje profundoare si derive-directii cu lungimile, unghiurile si grosimile lor. Total: 6 componente. Daca F-18 ar fi in configuratie Pajura, ar putea avea numai 4 (daca se renuta la directiile ascunse intre aripi. Si de aici incep calculele, discutiile despre avantaje si dezavantaje:
-configuratie ciudata de biplan la baza aripilor si monoplan la varfuri,
-grosimea-lungimea-unghiul-forma trapezoidala sau clasica in sageata a aripii,
-varfurile aripilor probabil lasate in jos la aripile superioare si ridicate la cele inferioare,
-efectul de „winglet” spre varful aripii inferioare la intalnirea cu cea superioara,
-pozitia in spate,
-centrul de gravitatie,
-voletii in zig-zag ai bordului de atac ce nasc intrebari despre caracteristicile aerodinamice si stealth,
-vitezele diferite la baza aripilor inferioare, intre aripi si deasupra celor superioare (care isi schimba valorile spre varfuri) si valorile structurale si aerodinamice ce deriva de aici,
-comportamentul in caz de vrie, vant lateral la aterizare-decolare, etc…
-tractiune vectorizata,
-LERX sau canard-uri (si de care tipuri, pe langa cel clasic si cel expus de mine mai exista si alte metode „ciudate” de a modela aerul conform dorintelor)
Cred ca in menajeria asta aviatica de mai bine de un secol a ciudateniilor zburatoare (adevarate caramizi cu aripi care in ciuda scepticilor au zburat si chiar foarte bine) configuratia Pajura trebuie sa aiba si ea locul ei. In fond, la baza aviatiei nu e o problema de „arata ciudat”, ci doar cum se reuseste fortarea aerului sa faca ceea ce se doreste. Ok, regulile zborului sunt reguli, nu pot fi schimbate, dar in ziua de azi ele pot fi „pacalite” (vorbeai despre centrul de masa-centrul de presiune, uita-te la Boeing Bird of Prey), mai ales pentru modele SABA:
http://s553.photobucket.com/albums/jj399/abtex/SABA%20aircraft/?start=all
F5 e o platforma veche dar performanta la vremea lui. A fost surclasat de F16 dar a ramas o optiune low-cost pentru anumiti aliati ai SUA (Turcia), la inceputul anilor ’80.
IAR Pajura – Pt. a avea un avion stealth, trebuie in primul rand ca amprentele radar, printre care si cea frontala, sa fie reduse cat mai mult, ori un biplan iti dubleaza semnatura frontala a aripilor. Pajura seamana mult cu unele avioane de lupta din StarWars – vezi cele care au distrus Steaua Mortii… Pentru restul, mai ales viabilitatea aerodinamica, poti sa-ti creezi un model redus si sa-l incerci in zbor si vei vedea comportamentul la viteze mici macar!
.Aripile pot fi mai subtiri (sa zicem in stilul lui F-104 Starfighter), iar ampenajele verticale ascunse intre aripi pot chiar lipsi cu desavarsire, dovada fiind in conceptele fighterelor de generatia 6 inspirate din B-2 Spirit s.a.m.d…
Ce ma intereseaza e si prezenta unor „leading edge” zimtate in fata aripilor, care sa faca trecerea de la viteze subsonice la supersonice fara a fi nevoie de complexitatea „swing wings”, precum si felul cu „reactioneaza” cu radarul. Si stiu precis ca bufnitele au un astfel de „sistem” zimtat natural (li se spune in multe feluri: fringe, serrated, jagged, frimbiate…), responsabil pentru zborul lor…”stealth” 🙂
Am cautat ceva prin lista mea de subscrieri youtube…
Postez un play-list, tutorial OpenVSP si cum se transforma designul final in parti ce pot fi executate la un homemade CNC router. In descrierea primului film gasiti link-uri catre software:
https://www.youtube.com/watch?v=_qPrkz4CIh8&list=PLzidsatoEzejbltnAY_mOSsRJoRshEmu4
Ca ar fi pacat sa pierdem electronica israeliana sper ca si-au dat seama si cei care iau decizii. Urmatorul Soim ar fi tinta evidenta, daca avem suficiente seturi incat sa se merite (avem?).
ARES e asa de ieftin tocmai din cauza ca e foarte mic si lent. Daca vrei sa il faci de dimensiuni si viteza comparabile cu Soimul ajungi cam la acelasi pret. Se zice ca in aviatie preturile de achizitie / mentenanta sunt direct proportionale cu masa aparataului si daca va uitati la ce se vinde acum, regula asta tine destul de bine.
Oricum, e foarte discutabila utilitatea unui astfel de aparat. Presupunand ca vrem sa ne aparam impotriva unui adversar comparabil sau superior tehnologic, poate ar fi de preferat aparate mai capabile. Doar daca nu cumva vrem sa vanam traficanti de droguri prin jungla …. De remarcat ca si americanii au de gand sa inlocuiasca A-10 cu F-35 asa ca ei cel putin estimeaza ca peste 20 de ani avioanele lente si care zboara jos vor fi mult prea vulnerabile pentru a putea fi folosite – poate doar impotriva traficantilor de droguri si a somalezilor.
Am impresia ca aveti in articol si o poza luata de aici http://www.stavatti.com/INDEX.html dar gresit etichetata – un sit de altfel distractiv de citit, atata timp cat tii minte ca e plin de SF-uri.
Nu chiar de acolo, dar era varianta cea mai apropiata de proiectul initial cu turbopropulsor cu elice, nu cu turbina:
http://www.timawa.net/forum/index.php?topic=18312.0
acesta este link-ul care il gasesti si in articol
Foarte ciudata solutia cu priza de aer in laterala.Si ajutaju mult scos in afara structurii. Nu stiu cat de bine poate zbura dar la factorul sperietoare rupe.
E video in materialul de mai sus – zboara extraordinar de bine si este aproape la fel de manevrabil ca un avion instabil aerodinamic!
Si eu cand am vzut datele despre proiectul ARES am spus ca va avea viitor, intr-o lume condusa mai mult decat oricand de constrangeri bugetare un avion de tipul ARES cu un motor nou de exemplu Honeywell F124-GA-100 turbofan, 28.2 kN (6,330 lbf) l-ar aduce pe acesta in regimul de zbor sonic, adaugandu-i si un radar si de ce nu si rachete capabile de lupta BVR de tip Derby( ca sunt usoare) il vor face un adversar redutabil.
Manevrabilitatea deosebita a modelului va compensa faptul ca nu o sa excelze din cauza motorului la capitole precum raportul T/W sau viteza ascensonala.
Eu unul nu l-as fabrica decat in varanta biloc fiind un excelent avion de atac la sol, tunul de 25 de mm este foarte bun si precis in montajul actual, singurul lucru de adaugat ar fi un radar de tipul ELTA EL/M 2032 care ar duce la obtinerea unui avion de lupta aer-sol si chiar aer-aer de consum la un pret de cost sub 20 milioane de dolari chiar sub 15!
In ceea ce priveste echipamentul de pe MIG 21 LanceR doar cele 24 de radare de pe LanceR C pot fi folosite in versinea aer-aer restul fiind cu capabilitate rastransa si fiind in varanta aer-sol.
Nu merita sa schimbi ceva la ARES cu privire la dimensiuni deoarece i-ai lua principalul avantaj al faptului ca e manevrabil si nu necesita piste de decolare ci ii sunt de-ajuns soselele.
Radar si cabina pentru 2 piloti! atat.
Aer-sol as merge pe implementarea de rachete gen Brimstone care nu cantaresc foarte mult si s-au dovedit extrem de eficiente in campania din Libia, Spike-ER este de-asemenea o optiune deschisa, pe langa multirolul supersonic ai avea la dispozitie si un multirol subsonic care sa il poti mentine in exoloatare intr-un numar suficent de mare de sa zicem 64 de bucati si care ar compensa intr-o oarecare masura lipsa a inca 24 de avioane multirol supersonice.
Ai avea avantajul ca poti sa iti desfasori fortele in mult mai multe locuri in teritoriu si elicopterele de atac inamice ar avea un pradator natural in zona de conflict, la tunul de 25 de mm pe care il are si daca ii mai adaugi si rachete de gen Python 3 sau Matra Magic 2 este jale pentru echipajul oricarui elicopter intalnit in cale.
Sunt bune remarcile.
Eu i-as creste dimensiunile, cu maximum 50-60%, pentru a putea acomoda un motor la minim 50-60kn (cei ii asigura si un regim sonic) si a avea spatiu suplimentar pentru arme (+ rachete aer-nava si rezervoare suplimentare) si radar. In acest caz se pot acomoda puncte de acrosaj standard, disponibile la pret mic pe toate drumurile. Altfel am avea o problema cu varietatea prea mare de arme specializate, in raport cu multirolul. Existenta compartimentului din spatele cabinei creeaza oportunitatea existentei unui mod de inarmare redusa pentru semnatura radar minima. Radarul si modul biloc cer oricum modificarea botului, fiind necesara si cresterea dimensiunilor restului aparatului.
In cazul in care se merge pe versiune atac la sol biloc, se pot folosi cele cateva zeci de pachete radar-electronica Lancer (probabil 40-60 bucati, nu stiu exact).
Pentru acomodarea versiunii aer-aer Lancer (restul de 24 de bucati) se poate folosi si o cabina monoloc, crescand performantele aerodinamice si scazand masa totala, obtinand un avion mai agil, necesar in lupta aeriana.
De asemenea, din versiunea biloc, atac la sol, se poate produce o versiune cu mai putina electronica ca si avion de antrenament, deci inca 20-30 de bucati.
Eu raman si pe posibilitatea de avea o versiune very low cost cu turbopropulsor cu elice, deci inca 20-30 de bucati. Acesta ar vendabil si in tarim ai sarace, fiind o versiune interesanta si pentru export in numar mare.
Versiunea biloc turbofan biloc, datorita faptului ca este compatibila cu design-ul cabinei de F16, ar putea fi vandut alaturi de F16, ca avion de antrenament.
Deci acelasi design poate fi folosit pentru 3-4 misiuni diferite, cu anumite adaptari!
Am obtine din acelasi design aproximativ 100 de aparate turbofan pentru fortele aeriene romane, in roluri aer-aer, aer-sol/nava si antrenament + cateva zeci turboprop pentru FAR dar si posibilitate de export pentru variantele de antrenament.
Ar putea fi echipat si cu RAV-RS pentru lupta aer-aer… daca se mai produc.
Si Polonia a avut un program similar, insa anulat:
http://en.wikipedia.org/wiki/PZL-230_Skorpion
http://www.youtube.com/watch?v=zG9LlHcX8lg
Pingback:Ce a pus Elbit pe Super-Tucano - Romania Military
Pingback:Calidus B-250 Bader - Romania Military
Pingback:TAI Hurkus si Wolverine au comenzi, Calidus o noua versiune - Romania Military