Dupa 17 ani de serviciu, indienii s-au hotarat sa scoata la pensie, de fapt s-o recalifice, racheta tactica Prithvi I si s-o inlocuiasca cu una mai moderna, mai mica si cu raza mai mare – Prahar.
Prithvi I este o racheta balistica tactica cu raza de pana la 150 km pe care acum indienii s-au hotarat s-o inlocuiasca cu mult mai versatila Prahar, care are ca avantaj si faptul ca foloseste comustibil solid, fiind astfel infinit mai usor de folosit si mai ales de depozitat. Dar nici Prithvi I, care este prima racheta balistica tactica intrata in serviciu, nu va fi data la fier vechi, ci dimpotriva va fi modernizata si trasformata intr-o racheta cu raza mai lunga.
Prahar
Prahar este destinata sa ofere armatei indiene capabilitati de lovire a inamicului dincolo de raza de 90 de km, disponibila cu sistemele tactice rusesti de tip BM-30. Racheta poate fi folosita pe orice tip de vreme si are o acuratete superioara modelului pe care il inlocuieste.
Comparativ cu Prithvi I, Parhar este mult mai mica, avand un diametru de doar 42 de cm, fata de 110cm, avand o masa de doar 1,2 tone, aproape cat cantarea doar focosul de la Prithvi I. Deasemenea noua racheta este gandita pentru lovituri rapide datorita combustibilului solid folosit, oferind astfel armatei indiene o forta de reactie rapida cu adevarat…rapida.
Prima lansare a avut loc in iulie 2011, iar in timpul testelor, Prahar a reusit sa acopere distanta de 150 de kilometri in doar 250 de secunde, atingandu-si tinta cu o eroare de doar 10 metri. Dar nu doar rachetele in sine sunt diferite ci si scopiul lor sau focosul purtat. Astfel daca mai batrana Prithvi I transporta un focos de aproximativ o tona, care era in cele mai multe cazuri era unul nuclear, Prhar are poate trasporta o incarcatura de lupta, clasica sau nucleara, in greutate de doar 200 de kg.
Eficienta folosirii unui focos clasic este data de acuratetea foarte mare a rachetei si de faptul ca Parhar poate fi transportata, in loturi de cate sase rachete, pe un trasportor pe roti si ridicata la verticala in momentul lansarii. Problema principala in cazul Prithvi I era data de folosirea combustibilui lichid, combustibil care ingreuneaza foarte mult procedurile de lansare, fiind necesara ca de fiecare data cand se foloseste o racheta, combustibilul sa fie mai intai incarcat.
Prahar pe TEL 8X8
Folosirea de combustibil lichid creste de asemenea si vulnerabilitatea armei in cazul atacului inamic, racheta asteptand un timp destul de lung pe rampa incarcarea combustibilului si avand de asemenea nevoie de un echipaj si vehicule pentru lansare. Combustibilul solid pe de alta parte ofera mult mai multa suplete si un cost de folosire sau depozitare foarte reduse fata varianta cu combustibil lichid.
Daca in cazul unei rachete clasice cu combustibil lichid, timpul de lansare poate fi si de cateva zeci de minute, iar operatiunea de alimentare este foarte laborioasa si riscanta, o rachete cu combustibil solid este gata de lansare in doar cateva minute, este mult mai usoara si mica. In cazul rachetelor cu combustibil solid, alimentarea lor este facuta in fabrica in momentul constructiei acestora, iar mai apoi racheta poate fi depozitata fara prea multa mentenenta pana la 15 ani, fiind oricand gata de lupta. In acelasi timp insa tehnologia propulsiei cu combustibil solid este ceva mai elaborata decat in cazul folosirii de carburant lichid.
Sursa: Defense-update
GeorgeGMT
