RATELE 3

Continuam…In ianuarie 1933, Donald Roebling ii angajeaza in staff-ul tehnic pe Earl De Bolt/Earl Debolt, Warren Cottrell si S.A. “Al” Williams, acestia incepand sa lucreze la primul prototip in atelierul auto personal al lui Donald de pe mosia Spottiswood/Clearwater. Conform spuselor lui Donald, Warren Cottrell “a facut aproape toata munca manuala” (frezarea pieselor unicat, spre exemplu), participand si la teste, “oriunde a mers Alligatorul, acolo a fost si Warren”. Mai mult decat atat, Warren a insotit puscasii marini in Pacific fiindca nu multi stiau sa depaneze Alligatorul la acea vreme insa, conform lui Donald, “Cottrell stia fiecare piulita si fiecare surub din compunerea acestei masini amfibii”.

Inca de la debutul proiectului, Donald si echipa sa s-au concentrat pe rezolvarea a doua probleme majore pentru ca acest vehicul sa fie durabil si versatil. Prima problema, vehiculul trebuia sa fie suficient de usor pentru a avea flotabilitate, si destul de rezistent pentru a putea evolua in teren accidentat. A doua problema, sistemul de propulsie capabil sa urneasca vehiculul pe pamant si pe apa, acesta trebuind sa “relativ usor pentru a nu creste inutil greutatea amfibiei”.

Dupa ce a cheltuit 118.000$ din banii tatalui sau, Donald si echipa au venit cu o abordare inovatoare folosind pentru structura un material relativ nou la acea vreme, aluminiul, metal mult mai usor decat otelul dar destul de rezistent pentru utilizare in teren dificil (amfibia lui Christie a esuat la teste datorita faptului ca structura era realizata din otel avand greutate mare. Vehiculul cantarea 7 tone, avea blindaj de 10,16 cm, coca in forma de barca, motor in 6 cilindri, viteza maxima pe sosea echipat cu senile 29-30 kmh/pe roti 48 kmh, viteza maxima pe apa 12 kmh. Desi s-a comportat bine la teste efectuate pe raurile Hudson si Potomac, amfibia Christie a fost considerata inadecvata evolutiei pe mare si in teren mlastinos. A fost totusi revolutionara deoarece a venit cu tehnologii interesante utilizate ulterior la acest tip de vehicule, spre exemplu, propulsia in apa! Amfibia Christie avea doua elice dispuse dorsal, directia obtinandu-se prin variatia vitezei de rotatie a acestora). Deci, aluminiul =problema nr.1 rezolvata! Coca din aluminiu a reprezentat ceva inedit pentru acea vreme, prima din lume! Insa s-au chinuit mult pana au reusit s-o faca fiindca la acea vreme tehnologia de prelucrare/sudare a aluminiului era nedezvoltata, utilajele existente folosite la prelucrarea si sudarea otelului fiind inadecvate lucrului cu aluminiul/metal moale (coca prototipului era realizata din tabla de aluminiu nituita –nituri din aluminiu). Intr-un final au descoperit ca utilajele folosite la prelucrarea lemnului se pretau lucrului cu aluminiul. Si cu astea au lucrat!

DONALD ROEBLING -ALLIGATOR ORIGINAL 1935

   A doua problema, dubla propulsie, pamant+apa, a fost rezolvata genial de catre Donald si echipa sa. Au concluzionat ca doua sisteme separate de propulsie, unul pentru uscat si celalalt pentru apa ar creste mult greutatea vehicului, ar reduce capacitatea de transport trupe si ar reprezenta un cosmar pentru mentenanta. Drept urmare au venit, din nou, cu o idee geniala, crearea unui sistem de propulsie unic –motor termic+senile echipate cu palete (imping vehiculul in apa similar vaslei). Desi erau inovatoare, aceste palete s-au dovedit a fi “fragile” la primul prototip realizat in 1935, acestea desprinzandu-se/rupandu-se in teren accidentat sau pe sosea, basca faptul ca reduceau mult viteza producand un zgomot infernal/poluare fonica. Nici in apa nu erau prea rezistente cazand “prada” noroiului si pietrisului/pietrelor, viteza de deplasare a vehiculului fiind mica. Problemele cu calea de rulare au necesitat doi ani de studiu, inovare si experimentare inainte ca amfibia sa atinga un nivel acceptabil de fiabilitate pentru a putea fi scoasa la vanzare (au testat diverse forme de palete, printre altele).

ROEBLING ALLIGATOR -TESTE IN APA 1936

  In sfarsit, primul prototip de vehicul amfibiu, Alligatorul original, a fost gata in mai putin de un an de la debutul lucrarilor fiind testat pentru prima data in piscina si pe terenul conacului lui Donald Roebling, Spottiswood. Bineinteles, terenul de test nu era nicicum adecvat provocarilor pentru care a fost creat, drept urmare, in 1935, prototipul nr.1 a fost incarcat pe o platforma plata tractata de camion/cap tractor si dus pe un lac din apropierea conacului pentru teste serioase.

Primul prototip, Alligator 1, avea 7,31 m lungime, 7,17 tone greutate, 25,40 cm latime spatiul interior de transport (foarte ingust, inadecvat), motorizare Chrystler V6 “Flat Head”/92 CP/69 kW/4,7 L (motor folosit pe atunci la automobilul de lux Chrysler Imperial. Exista surse independente care sustin ca Donald Roebling conducea o astfel de limuzina). Acest vehicul prototip a fost un esec asa cum mentionam anterior, paletele senilelor se rupeau, viteza maxima in apa fiind mica, doar 3-4 kmh. Pe sosea, vehiculul atingea 40 kmh (satisfacator) insa paletele se rupeau rapid, la fel si senilele (surse independente ne spun ca “nu tineau 6 km”). Cu toate aceste “belele”, Donald Roebling a incercat sa vanda amfibia Crucii Rosii Americane si US Coast Guard/Garda de Coasta fara a avea succes.

Insa esecul nu l-a descurajat, spre norocul ulterior al puscasilor marini, Donald Roebling supervizand intre anii 1933-1937 constructia a 4 prototipuri, acestea fiind din ce in ce mai sofisticate si adecvate misiunii pentru care au fost proiectate. Si le vom “testa” pe rand…

In martie 1936 a venit prototipul nr.2, Alligator 2, acesta avand urmatoarele caracteristici: finalizat in aprilie 1936, coca integral din aluminiu conform surselor independente; greutate 5,94 tone, cu 1,01 tone mai usor decat Alligator 1; motor Ford V8/85 CP, mai usor decat Chrysler V6”Flat Head”; viteza maxima pe uscat 28,96 kmh (cu 9,65 kmh mai lent decat Alligator 1); viteza maxima in apa 8,77 kmh, mai mare decat la varianta 1/dubla, un aspect deloc neglijabil.

Viteza in apa a fost marita datorita ideii lui Roebling de a aseza paletele in diagonala pe senile/structura modificata, noul unghi de dispunere a acestora ajutand substantial la cresterea rezistentei si vitezei de propulsie. Incurajat de noile rezultate, Donald a trecut aproape imediat la realizarea prototipului nr.3, Alligator 3, acesta fiind finalizat in septembrie 1936 costandul 18.000$x. Alligator 3 avea urmatoarele caracteristici: greutate 5,80 tone, cu 140 kg mai usor decat Alligator 2; viteza pe uscat si in apa cu putin mai mare decat Alligator 2. Se pare ca atingea 51 kmh pe sosea si 9 kmh in apa.

Alligator 4 avea sa fie “cireasa de pe tort”, acest prototip fiind finalizat la sfarsitul lui 1937. Varianta 4 s-a apropiat foarte mult de asteptarile lui Donald Roebling&echipa venind cu suspensie integral revizuita, mai usoara, mai durabila si cu performante mult imbunatatite pe terasamente decat predecesorii (role de sustinere, role de sprijinire, role de intindere. Interesant e faptul ca rolele puteau fi schimbate usor, un atuu important ce s-a vazut in Pacific). Mai mult decat atat, paletele senilelor erau acum curbate si dispuse pe diagonala crescand rezistenta, manevrabilitatea si viteza in apa. Cativa ani mai tarziu, la apogeul WW II,  Donald Roebling avea sa predea guvernului brevetul inventiei acestui tip de senile; masura cu 1,21 m mai putin decat predecesorii sai ceea ce a micsorat greutatea; greutate 3,94 tone, mai putin cu 2,56 tone decat Alligator 1; viteza maxima pe sosea 28,96 kmh/pe apa 13,84 kmh. Alligator 4 a avut doua variante dezvoltate in 4 ani –dezvoltarea primei variante costandu-l pe tatal lui Donald suma enorma pe atunci de 100.000$, pentru cea dea doua varianta platind doar…18.000$.

Ei bine, istoricii US Navy si US Marines sunt de acord ca aceasta a doua varianta de Alligator 4 e stramosul actualului AAV7A1, in uz din 1982 (ehhh, unul de-asta costa intre 815.000-1.000.0000$, depinde de dotari si nivel de modernizare. Ce bine ca noua nu ne trebuie la Infanteria Marina, noi facem fata “tuturor provocarilor” cu barcile de asalt! Hai americanii, fie-va mila de infanteristii nostri marini, o donatie nu faceti? Nu de altceva dar aveti in exces, le-ati dat cambodgienilor, noi n-am merita? Ahhh, sorry, e vina noastra fiindca nu stim sa cerem, nu stim sa negociem, n-avem interes, n-am fost in stare in atatia ani de “democratie originala” sa luam niste amarate de vehicule pe perna de aer! Paiate cu epoleti numite politic, asta avem la varful Armatei! Fara scuze, MApN-ule, fara abureli ieftine de genul “nu sunt bani”! Imi cer scuze militarilor de buna credinta, profesionisti integri, respect tuturor!). Cele doua variante au fost testate intens in St.Joseph Sound/Golful Mexic, precum si in golful, lacurile si mlastinile din zona Clearwater, Donald concluzionand ca “au un promitator vehicul comercial”.

Alligator detalii

  Pana la urma, Donald si amfibiile sale aveau sa atraga atentia presei! In toamna lui 1937, la Clearwater au “debarcat” reporteri si fotografi ai prestigioasei reviste Life. In numarul din 4 octombrie 1937 al revistei, la sectiunea “Stiinta si industrie” sub titlul “Aligatorul Roebling destinat salvatorilor din Florida”, articol de doua pagini, a fost descris vehiculul amfibiu si extraordinara sa capacitate de evolutie in mlastina de mangrove “daramand copaci intregi si arbusti”, capacitatea de a transporta 40 de oameni, viteza impresionanta pe pamant si pe apa si pretul relativ mic de productie comunicat, 10.000$ (in articol erau  poze cu amfibia inaintand pe apa sau urcand un terasament abrupt. Astea au avut mare efect la…militari). Categoric, articolul superlativ din Life nu era doar limbaj fara fond si reclama ieftina fiindca din perspectiva istorica si tehnica, Alligator a fost primul vehicul amfibiu de serie si mare succes din lume. Si primul operational in cadrul Marinei!

LIFE -4 OCTOMBRIE 1937

  Pentru Donald Roebling articolul din Life a fost providential, in cerc restrans chiar il numea “mesagerul norocului”. Da, articolul, asa cum se astepta Donald&echipa, a fost norocos, cu totii intrezarind potentialii clienti civili si banutii mult asteptati! Insa “norocul” n-a fost civil ci…militar. Ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, zicem noi! Si asta fiindca, contrar asteptarilor, primii clienti n-au fost civili ci au fost militari. Mai bine spus, puscasii marini SUA!

Intamplarea, norocul, soarta sau cum vreti voi sa-i spuneti, a facut ca General-maior Louis McCarthy Little, fost comandant-adjunct al Corpului de Marina (Assistant commandant of the Marine Corps/ACMC –iunie 1935. Numarul doi la conducerea puscasilor marini SUA), ofiter foarte bine pregatit cu o vasta experienta de lupta, decorat (China/1900/1913-1914/1924-1927, Filipine/1901-1903, Panama/1903/1909, Haiti/1919-1920/1924-1927. Umblat prin Teatre, cum spunem astazi!), aflat la acea vreme la comanda Fortelor Marine ale Flotei si Bazei Corpului de Marina din San Diego/California/iunie 1937, sa ia cina cu seful statului major, Colonel Emile Phillips Moses (ofiter cu mare experienta, veteran al tuturor campaniilor expeditionare. A pus la punct doctrina luptei cu amfibii in cadrul US Marines fiind promotorul dezvoltarii LVT si a celorlalte vehicule specializate destinate debarcarii. A trecut in rezerva cu gradul de general-maior si o multime de decoratii) si Amiralul Edward Clifford Kalbfus (poreclit de subordonati “Old Dutch”/Batranul Olandez), amiral cu 4 stele, comandantul Fortei de Lupta a Flotei SUA/1938-1939 (ca fapt divers, era un adevarat “lup de mare”, in 1929 comandase cuirasatul USS California/BB-44 -33.723 tone/12 tunuri calibrul 356 mm, scufundat si ranfluat la Pearl Harbour. Bun teoretician, in 1934 aflandu-se la comanda Colegiului Naval de Razboi), cu privire la viitoarele exercitii de debarcare. In timpul cinei, generalul Little a pus pe masa numarul din 4 octombrie 1937 al revistei Life, cel cu articolul cu “pricina” mentionat mai sus, cerandu-le sa identifice posibilitatea/posibilitatile de implicare a/ale Alligatorului Roebling in operatiuni specifice Corpului de Marina –mai bine spus, le-a cerut sa identifice posibile utilizari militare ale acestui vehicul nascut civil, si bineinteles, posibilitatea militarizarii acestuia (nimic nou sub soare, zicem noi! O multime de categorii de tehnica militara au origine civila….Avioane de transport transformate in bombardiere, salupe rapide devenite vedete torpiloare, exemple am putea da cu nemiluita!).

Generalul Little, spre norocul puscasilor marini, a trimis revista Life si comandantului USMC de atunci, General Thomas Holcomb, acesta intuind imediat, spre onoarea sa, utilitatea Alligatorului pentru US Marines. Drept urmare, in martie 1938, Maior John Kaluf din cadrul Marine Corps Equipment Board/Quantico, Secretarul acestui Departament care se ocupa cu personalul, achizitia si proiectarea de echipamente destinate Corpului de Marina, la ordinul comandantului sau, General de Brigada Frederick Leison Bradman, se deplaseaza la Clearwater/Florida in vederea testarii “la cald” a variantelor noi de Alligator Roebling, fiind vorba cel mai probabil de cele doua variante Alligator 4, dar exista surse independente care sustin ca si varianta, Alligator 3 a fost testate –unele sustin ca doar Nr.3 a fost testat. Daca au fost sau n-au fost testate toate prototipurile nu stim cu certitudine, insa cu siguranta au fost vazute! Maior Kaluf a filmat nici mai mult nici mai putin de 122 m de film cu care s-a intors la Quantico, redactand un raport substantial in mai 1938 catre comandantul Corpului de Marina/USMC de atunci, General Thomas Holcomb, in care elogia calitatile amfibiei concluzionand ca “vehiculul are posibilitati de transport si aprovizionare in puncte inaccesibile altor vehicule”, recomandand achizitia unui “model pilot” in vederea “testarii suplimentare in conditii de serviciu de lupta”.

Dar, din pacate, la acea vreme Bureau of Construction and Repair/BuC&R/Biroul Constructii si Reparatii din cadrul US Navy, department ce raspundea de proiectarea, constructia, conversia, achizitia, intretinerea si reparatia navelor si a ambarcatiunilor cu destinatie militara, a respins solicitarea pe motiv de “fonduri insuficiente” (Biroul a functionat sub acest nume in perioada 1862-1940. Pe 20 iunie 1940, Congresul SUA a unit BuC&R cu Bureau of Engineering/BuEng/Biroul Inginerie creand Bureau of Ships/BuShips/Biroul Navelor. BuShips a fost desfiintat pe 9 martie 1966 in urma reorganizarii Marinei. A fost succedat de catre Naval Ship Systems Command/NAVSHIPS, entitate cunoscuta din 1974 drept Naval Sea Systems Command/NAVSEA –exista si astazi in cadrul US Navy). La acea vreme, fondurile Marinei erau directionate prioritar spre constructia de portavioane si modernizarea cuirasatelor…Totusi, acesta n-a fost sfarsitul fiindca in toamna lui 1938, noul comandant al Marine Corps Equipment Board, General de Brigada Emile Phillips Moses, si inlocuitorul lui Kaluf in functia de Secretar al acestui department, maiorul Ernest Linsert, fac o vizita la Clearwater, generalul Moses reusind sa-l convinga pe Donald Roebling sa proiecteze un nou Alligator, un vehicul militarizat cu multiple imbunatatiri.

Mai mult decat atat, cum Corpul de Marina nu dispunea de 18.000$, suma ceruta pentru proiectare/reproiectare, General Moses i-a propus lui Donald sa-l faca din fonduri proprii asigurandu-l ca-l vor cumpara (o practica sanatoasa, zic eu! Voi faceti-l ca noi il vom cumpara! Ehhh, noi in Romania nu procedam asa, si asta deoarece suntem “model” de corectitudine si seriozitate cand vine vorba de proiectare, achizitie, implementare…Pe timpul cand industria noastra mai proiecta cate ceva, Atrom, spre exemplu, cu ultimii banuti pe care ii mai aveau, MApN-ul vedea, admira, dorea, planuia dar nu aloca. Bani, bineinteles! Dar in schimb veneau cu scuze, e prea lunga, e prea scurta, n-are roti, n-are senile, e scumpa, e proasta,vrem motoare inexistente pe piata, e cum e numa’ buna nu, si, cireasa de pe tort, strica echilibrul zonal! Asa ca mai bine lipsa, o durere de cap in minus inseamna comfort emotional pentru multi “de sus”. Ahh, si ce comfort!).

Acesta a fost punctul de cotitura in dezvoltarea viitorului LVT, considerat a fi, pe buna dreptate, unul dintre cele mai importante progrese tehnice militare ale secolului XX prin solutiile oferite la una dintre cele mai periculoase operatiuni militare, debarcarea. Acest nou Alligator, militarizat, a fost gata in mai 1940 si venea cu imbunatatiri substantiale dupa cum vom vedea in cursul articolului, multe dintre acestea fiind facute in timpul testelor la beneficiar. Acest vehicul prototip a fost livrat Marinei care, intr-un final, a gasit fonduri in vederea cumpararii si testarii prototipului, 20.000$ (ehhh, nevoia e mama intelepciunii! In 1940, datorita inrautatirii situatiei politico-militare in Europa si Asia, Congresul a marit substantial fondurile Marinei). Livrat in toamna lui 1940/posibil noiembrie, acest Alligator militarizat pastra carcasa de aluminiu a “fratiorilor” mai mari dar venea cu un motor mai puternic, Lincoln-Zephyr/120 CP/V12, foarte probabil varianta “382”, motor produs de catre Ford Motor Company din 1933, acesta echipand in 1940 si automobile de lux din gama Lincoln K/Ford. Vehiculul numit initial Amphibious Tractor/AmphTrack sau mai simplu, AmTrack, a fost livrat imediat la Baza Corpului de Marina din Quantico/Virginia fiind alocat in vederea testarii operationale 1^st Marine Brigade/Brigada 1 Marina.

LVT-1 IN TESTE 1940

A ajuns cu Brigada 1 in Puerto Rico unde a participat la Fleet Landing Exercise Number Six/FLEX 6/1940-1941. Interesant e faptul ca aici a testat operational US Marines si primele 3 barci Higgins, 26 mai 1941, testele fiind supervizate de catre Capitan Victor Harold Krulak/USMC (viitor General-locotenent, comandant al Fleet Marine Force Pacific) si Comandor Ross Dagget/BuShip, barci numite ulterior Landing Craft Vehicle, Personnel/LCVP (eeee, astea au o poveste interesanta! Barci Higgins, numite si Barci U/R au fost livrate britanicilor din octombrie 1940. Realizate de Andrew Higgins in urma unei fotografii aratate de catre Victor Krulak care i-a cerut sa realizeze ceva similar –fonduri proprii Higgins. Ei bine, in poza era o barca motorizata japoneza Clasa Daihatsu/14,33 m lungime/21 tone greutate/motor Diesel 60 CP/45 kW/viteza maxima 14,80 kmh/autonomie 185 km la 14 kmh, depinde de volumul incarcaturii/putea duce o tancheta Type 95 Ha-Go/7,40 tone/tun calibrul 37 mm sau 70 de infanteristi marini sau 10 tone incarcatura/in serviciu 1937-1945/rampa rabatabila la prova/3229 exemplare produse de catre Hatsudoki Seizo Company/inarmata cu 2 mitraliere usoare sau 2 tunuri AA calibrul 25 mm/constructie metalica/echipaj 1. Americanii ii spuneau Type A, au capturat si distrus multe in Pacific. Krulak le vazuse pe cand era observator din partea USMC in timpul Bataliei de la Shanghai/13 august 1937-26 noiembrie 1937, batalie in urma careia japonezii au capturat orasul. Lui Krulak, supranumit “Bruta” de catre subordonati, nu i-a placut ce a vazut, la acea vreme niponii aveau mijloace de debarcare pe cand americanii nu! Da, se poate si invers!).

MLC DAIHATSU -JAPONIA

In mod cert, FLEX 6 au fost primele manevre navale in care USMC a folosit vehicule amfibii si alte mijloace specializate de debarcare/transport, FLEX 6 a fost primul exercitiu de razboi in care s-au desfasurat manevre cu mijloace amfibii. Aceste manevre evidentiand faptul ca Amtrack si barcile Higgins/LCVP sunt mijloace adecvate bine adaptate operatiunii de debarcare. Mai mult decat atat, USMC&US Navy au folosit pentru transportul trupelor in Insula Culebra un vechi distrugator din Clasa Caldwell modificat in nava auxiliara–USS Manley/DD-74/1143 tone/4 tunuri calibrul 102 mm –nava numindu-se acum APD-1/Transportor de mare viteza/2 august 1940. Acesta a fost primul transportor de trupe de mare viteza din US Navy, nava prefatand ceea ce avea sa urmeze –Auxiliary Personnel Assault/APA.

Revenind la Amtrack-ul nostru prototip, acesta a fost testat la Puerto Rico de catre capitanul Victor “Bruta” Krulak si comandantul Brigazii 1 Marina, General de Brigada Holland McTyeire “Howlin’Mad/Vant Turbat” Smith, cu rezultate notabile. A venit rapid si prima comanda de 100 de exemplare in octombrie 1940, urmata de cea de a doua comanda, 200 de exemplare, in februarie 1941. De acum vehiculele primesc denumirea de Landing Vehicle Tracked (Mark 1)/LVT (1) in inventarul Marinei, insa Donald Roebling le-a numit adecvat, Alligator. In uz, cu deosebire in Pacific, infanteristii le spuneau Alligatori, LVT-uri, Amtrack-uri, dupa “gustul” fiecaruia!

Insa Donald Roebling n-avea cum construi atatea vehicule in micul sau atelier astfel ca a apelat la vecinul sau, industriasul Courtney Campbell, presedintele Food Machinery Corp/FMC din Dunedin/Florida, pentru onorarea comenzilor, Alligatorii fiind fabricati aici/subcontractor (FMC producea la acea data utilaje pentru agricultura si insecticide). Drept urmare, primul LVT-1 din comanda initiala de 100 de exemplare a iesit pe portile fabricii in iulie 1941. Va urma.

 

WW

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

http://www.clydemaritime.co.uk/xlighters www.xlighter.org 

www.xlighter.org

www.navyhistory.org.au

olive-drab.com

defensemedianetwork.com

militaryimages.net

panzerserra.blogspot.com

www.usa.gov › federal-agencies

www.usmcu.edu › Research

www.ibiblio.org › ref › Roebling › Roebling

ascelibrary.org › doi › pdf

www.nps.gov › usmc › pcn-190-003115-00

www.asme.org › about-asme › landmarks

www.nationalww2museum.org › vehicles-war