Continuam. Cariera, proiecte, vise, urmasi…Da, ei bine, daca pana acum AAV-7 s-a “jucat” prin lume indeplinind mai degraba rol de pacificator avand de=a face doar cu armate de “jucarie” si conflicte regionale de mica intensitate, conflicte pe care eu le numesc “bananiere” (ca sa fiu si eu “original” cu ceva! Pentru cei interesati nu cer drepturi de autor. Glumesc, desigur!), acum ne oprim la primul test adevarat al acestei masini de lupta exceptionale. Da, AAV-7 si-a aratat adevarata valoare in Irak, 1990, o poveste lunga pe care, bineinteles, nu ne permitem s-o spunem din motiv de spatiu si timp. Deci pe scurt, Irak!
August 1990, 3rd Assault Amphibious Batallion/3rd AABn/Batalionul 3 Asalt Amfibiu din cadrul 1st Marine Division (1 Marine Expeditionary Force/1 MEU, Camp Pendleton/Florida), USMC, primeste ordin de dislocare in Arabia Saudita in urma invaziei Kuweitului de catre Irak (2 august 1990. 3rd AABn e o unitate legendara in USMC, aceasta fiind infiintata pe 16 septembrie 1942 in San Diego sub numele de 3rd Amphibian Tractor. A luat parte la luptele din Pacific –Bougainville/124 LVT-1, Guam/193 LVT-2/4, Iwo Jima/90 LVT-2. A fost desfiintat pe 1 mai 1946 fiind reinfiintat pe 1 aprilie 1952 la Camp Pendleton/Fleet Marine Force, Pacific).
Batalionul primise recent AAV-7A1 echipate cu noua turela AV-30 UpGunned Weapons Station II/UGWS II (echipata cu Mk.19 si M2. Turela revizuita are sisteme de ochire si vizare mai bune, a aparut in 1988 fiind fabricata initial de catre Cadillac Gace Corporation/CGC, aceasta facand modificarile la o parte din amfibiile existente. Contractul de achizitie cu pret fix a fost atribuit CGC pe 10 ianuarie 1986, comanda initiala fiind de 240 turele AV-30 UGWS II, cu optiune pentru inca 100 de turele. Acestea au inlocuit si vechile turele cu mitraliera M-85. Primele turele au fost livrate la sfarsitul lui 1986. UGWS I/II s-au produs in cel putin 340 de exemplare pentru USMC. Astazi, turela e fabricata de Textron Systems in New Orleans/Louisiana…Eee, in 2002, Textron Systems Marine&Land Systems a produs 16 turele AV-30 UGWS II pentru Motorwagenfabrik AG/MOWAG din Kreuzlingen/Elvetia, acestea fiind destinate unor exemplare Piranha III/8×8 spaniole –ca tot ne plac noua Pirandele astea! AV-30 UGWS II are silueta redusa –plafonul plat usureaza transportul amfibiei pe calea aerului sau pe apa, e ergonomica si mai bine protejata balistic –blindaj compozit, protectie 360◦. Lateral turela rezista la proiectile calibrele 7,62/12,70 –trase de la 250 m distanta/14,50 mm, iar plafonul turelei rezista la schijele imprastiate de explozia unui proiectil calibrul 155 mm la 15 m deasupra acesteia. Turela are protectie NBC si sistem automat intern de stingere a incendiilor cu substanta neletala. Rezerva interna Mk.19 -600 grenade, incarcator tip banda cu 96 proiectile/mitraliera M2 -800 proiectile, incarcator tip banda cu 200 proiectile. Mk.19 e devastator putand trage rapid 60 proiectile/minut, inclusiv grenade High Explosive Dual Purpose/HEDP, antiinfanterie+vehicule neblindate si usor blindate, la 2200 m. Bulgarii s-au pricopsit cu Mk.19, noi nu! Se spune ca bulgarii au cateva si la FOS montate pe trepied…Turela se roteste 360◦, elevatia armei cuprinsa intre -8◦/+45◦. Turela are pe laterale, deasupra spate, 8 lansatoare de grenade fumigene pentru mascare M-257/calibrul 66 mm, grupate cate 4. Tragatorul dispune de sistem de vizare si ochire zi/noapte M36E2 ASV. Peste 4000 de M36 doteaza astazi M-1117 ASV/Armored Security Vehicle din dotarea US Army si USMC. Cele 8 M-1117 bulgaresti au si ele aceasta turela+vizor M36. AAV-7A1 il au si ele pe turela).
Cu noile amfibii, in perioada august 1990-aprilie 1991 va lua parte la Operation Desert Shield/Operatiunea Scutul Desertului (ca fapt divers, in august 1990, armata irakiana era considerata ca fiind cea mai puternica armata din zona Golfului Persic avand in inventor 5500 de tancuri medii, 2600 de tancuri usoare, 11.000 de transportoare blindate -aveau cel putin 170 de M-113 vandute de SUA, 3800 de piese de artilerie, 300 obuziere autopropulsate, 16 bombardiere cu raza medie de actiune, 360 de avioane de atac la sol, 275 avioane de vanatoare, 150 de elicoptere de transport si atac, 12 radare aeropurtate, peste 1500 de sisteme de rachete AA, cateva mii de rachete antitanc sovietice/franceze/iugoslave/est-germane/cehoslovace, 4 fregate italiene de 2466 tone, 6 corvete italiene de 675 tone, 8 vedete rapide purtatoare de rachete OSA II/URSS. Armata irakiana era un mix comunisto-occidental, mda, banul, petrolul si interesele geostrategice! Stiti voi, ideea cu pericolul raspandirii fundamentalismului islamic via Iran, bla, bla…Dar s-a vazut cate parale face armata irakiana in cei 10 ani de conflict cu iranienii, conflict in care si-au luat muuulta bataie! In Desert Storm si Desert Thunder, valoare “0” barat in fata SUA&Aliatii!).
NAS Norfolk
3rd AABn si vehiculele sale au plecat spre Arabia Saudita/Asia de Sud-Vest de la Statia Navala Norfolk/Virginia, cea mai mare baza aero-navala de pe coasta estica a SUA si cea mai mare din lume (ooofff, ma uit la poze cu aceasta baza si ma apuca tristetea! Doamne ce minunatii au americanii acolo! Forta aero-navala nu e egalata de o gramada de tari din lumea asta… Sa va zic doar cateva chestii de stat inima-n loc! Astazi, de la NAS Norfolk au loc 100.000 de zboruri anual, in medie 275 de zboruri zilnic, un zbor la fiecare 6 minute. Peste 150.000 de oameni si 264.000 tone de marfuri/posta vin si pleaca anual cu avioane apartinand Air Mobility Command/AMC. Aici sunt bazate 6 portavioane, 9 crucisatoare Clasa Ticonderoga, 20 distrugatoare Clasa Arleigh Burke, 8 submarine Clasa Los Angeles/Virginia, 5 nave de asalt amfibiu Clasa Wasp/San Antonio. Fara niciun dubiu, SUA e si ramane cea mai mare putere navala de pe Terra! Acum, acolo, sunt 80.000 de oameni, personal militar activ…Mai multi decat armata noastra. La personalul militar se adauga 112.000 de membri ai familiilor+30.000 personal civil. Per total, 222.000 de oameni, un oras in toata regula!). Foarte probabil s-au imbarcat pe nave de transport amfibiu Clasa Austin/16.914 tone, la acea vreme la NAS Norfolk erau bazate 5 astfel de LPD-uri: USS Austin/LPD-4, USS Shreveport/LPD-12, USS Nashville/LPD-13, USS Trenton/LPD-14, USS Ponce/LPD-15 (fiecare nava transporta intern maxim 24 AAV-7A1+900 US Marines).
Ajuns in Arabia Saudita, 3rd AABn a fost impartit in doua, fiind atasat Batalionului 1 Tancuri formand Task Force Ripper, si Batalionului 3 Tancuri formand Task Force Papa Bear (3rd AABn venea cu AAV-7A1 si AAVC-7A1. Foarte probabil aveau si tancuri M-60A1 in dotare, cert e faptul ca in 1990 aceste tancuri se aflau inca in dotarea USMC). In cadrul acestor Task Force au patrulat frontiera saudito-kuweitiana pana la debutul Operation Desert Storm/Operatiunea Furtuna Desertului in februarie 1991. Si facem o mica paranteza poentru a vedea “minunatele conditii” in care i-au primit sauditii desi seicii promisesera lapte si miere numa’ sa vina americanii mai repede, teama de invazie din partea Irakului fiind mare!
A Marine Corps AAVP-7A1 amphibious assault vehicle moves through an abandoned Iraqi position during the ground phase of Operation Desert Storm.
Pe 20 august 1990 in orasul port Al Jubail/Jubail aflat pe coasta Golfului Arabiei din Arabia Saudita erau deja 9307 puscasi marini americani (portul se afla la doar 210 km distanta de granita saudito-kuweitiana). Acestia trebuiau cazati, spalati si hraniti, insa sauditii au fost reticenti in a permite cazarea acestora in afara portului din motive de siguranta. Asa ca, General-maior John I. Hopkins, comandantul 1 MEF, s-a luat cu mainile de par cand a vazut ca in port existau doar 4 baraci, foste depozite fara facilitati (apa curenta, dusuri, toalete, aer conditionat), total insalubre si neadecvate cazarii militarilor. Mai mult decat atat, putinele toalete existente in port erau nefunctionale, nicidecum suficiente pentru miile de soldati…
Si numarul acestora crestea constant! (doar americanii au avut in Arabia Saudita, Oman, Bahrein, Qatar, 435.000 de oameni, 400 de aeronave USAF, 3 portavioane+gruparile aferente/peste 80 de nave inclusiv cuirasate si crucisatoare, 2 divizii USMC, 164 aeronave USMC, toate aceste forte aflandu-se sub comanda generalului cu 4 stele, Norman Schwarzkopf, 56 de ani, absolvent al West Point/1954 si veteran din Vietnam, oarecum familiarizat cu zona Orientului Mijlociu deoarece tatal sau, in WW II si cativa ani dupa, ocupase postul de consilier in jandarmeria sahului Iranului. Ehhh, in Vietnam, Norman devenise expert in elicoptere si operatiuni aeropurtate –avea sa conduca operatiunea aero-terestra din Panama, decembrie 1989. Ca forte aeriene, doar la Jubayl erau bazate 20 de Harrier, 2 escadrile F-18, 6 tankere KC-130, 19 AH-1W Super Cobra/elicoptere de atac, 16 UH-1N Huey/elicoptere de transport inarmate, 24 CH-46 Sea Knight/elicoptere de transport, 20 CH-53D Sea Stallions/elicoptere de transport).
Disperat, si la presiunea comandantilor de unitati si subunitati care-l informau ca “oamenii nostri prefera sa treaca la atac decat sa mai stea in astfel de conditii”, generalul Hopkins a contractat firme locale care asigurau toalete mobile si serviciile aferente, insa si astea s-au dovedit insuficiente iar ineficienta legendara a firmelor arabesti si-a spus cuvantul (din surse independente, astea nu erau saudite ci siriene si egiptene. Sauditii nu aveau astfel de firme). Datorita conditiilor spartane moralul soldatilor scazuse simtitor, iata ce ne spune maiorul Michael F.Applegate din 3rd AABn: “Timpul petrecut in acele magazii a fost cea mai crunta experienta din viata mea. Abia asteptam sa plecam, cel putin in desert te poti misca si ai briza de dimineata si seara”. Un alt ofiter american scria familiei: “Razboiul din Arabia a inceput impotriva desertului! Ducem o batalie permanenta cu soarele si vantul. Temperaturile care depasesc 50◦C zdrobeste oamenii. Soarele arde de la 9 dimineata facand imposibila orice activitate majora pana la ora 18.00. Daca stai o ora in soare te torturezi singur…Doua ore, boala curata! Te alegi cu dureri de cap, greata, oboseala crunta, chiar lesin. Cu masca de gaze si combinezonul antichimic pe tine, o jumatate de ora e deja prea mult!” (ehhh, si daca tot am amintit despre problema caldurii haideti sa vedem ce-au facut americanii in privinta…apei! Expertii calculasera ca un soldat in repaus, in conditii de temperaturi de peste 50◦, pentru a nu se desidrata, trebuie sa bea minim 16 L apa zilnic. Cu completul antichimic pe el cantitatea de apa aproape ca se dubleaza. Ei bine, apa potabila era o problema, aceasta fiind adusa imbuteliata din Europa si SUA, efortul logistic fiind imens. In privinta apei necesare igienei corporale si vestimentare a militarilor precum si racirii motoarelor diverselor tipuri de vehicule aflate in dotare, aceasta era asigurata de cele 28 de statii de desalinizare a apei saudite aflate pe tarmul Golfului. Si hrana era o problema, ratiile hipercalorice erau aduse tot din Europa si America –o astfel de ratie continea, spre exemplu, carne de vita toccata cu sos si mirodenii, fructe desidratate, ciocolata cu continut ridicat de cacao, unt de arahide, pliculete de zahar/piper/sare/Nescafe/cafea. Pe langa toate acestea, soldatul american avea ratie de lotiune de corp cu factor de protectie UV mare, unguent protector pentru buze –din cauza aerului cald buzele crapau frecvent, spray antitantari/gandaci, ochelari de protectie la razele solare si praf desertic).
In sfarsit, la razboi ca la razboi!
Dupa 5 zile de lupta, Task Force Ripper (la comanda, Colonel Carlton W.Fulford Jr./USMC) si Task Force Papa Bear impreuna cu alte unitati USMC sprijinite de contigentele britanice (Brigada 7 Blindate), franceze (Divizia Daguet, 18.000 de oameni, inclusiv Legion Etrangere/Legiunea Straina. Au venit cu un arsenal impresionant!) si panarame (saudite, egiptene, kuweitiene, siriene), captureaza Aeroportul International Kuweit. In timpul marsului spre Al-Kuweit, capitala emiratului Kuweit, a saptea cea mai bogata tara din lume, SUA&Aliatii au facut praf numeroase regimente irakiene capturand zeci de mii de prizonieri si distrugand sute de vehicule blindate si neblindate inamice. Generalul-maior Michael Myatt, comandantul 1st Marine Division spunea despre elicopterele de atac Cobra si transportoarele blindate LAV-25, pe 27 februarie 1991 (data eliberarii orasului), ca au avut “o zi plina la vanatoare” (cam da, avea dreptate! Tancurile M-60A1 ale Task Force Ripper au distrus intr-o singura zi, in apropierea aeroportului, 100 de tancuri si transportoare blindate irakiene, dintre acestea, aproximativ 50 erau T-72, tancuri considerate ca fiind de “top” la inceputul anilor *90/sec.XX, pierzand doar 14 militari. Alte 60 de tancuri irakiene au fost facute praf pe campul petrolier Burgan situat in desert, sud-estul Kuweitului -1.200.000 barili/zi, fara pierderi din partea 1st Marine Division. USMC e creditat cu distrugerea a 25 transportoare blindate si capturarea a 300 de prizonieri, asta doar intr-o singura zi! Cu rachete antitanc BGM-71 TOW si M-47 Dragon au facut praf Brigada 3 Blindate irakiana, 250 T-55/62+70 T-72, peste 900 de militari irakieni fiind luati prizonieri. Se spune ca au adus cu ei peste 200 de rachete TOW! Mda, ineficienta maxima la irakieni, conducere slaba, strategie zero, soldati deloc dispusi sa lupte, fapt recunoscut dupa razboi de catre generalul-locotenent Ra’ad Majid Rashid al-Hamdani, comandant-adjunct in Garda Republicana, unul dintre ofiterii favoriti ai lui Saddam Hussein! Ehhh, oricum aviatia SUA si nu numai ii distrugea metodic pe irakieni inca din noaptea de 16-17 ianuarie…A fost noaptea premierelor pentru razboiul modern! SUA au folosit pentru prima data in lupta F-117A Nighthawk –Maior John Brozdbent lanseaza o bomba ghidata laser asupra celui mai mare centru de comanda/comunicatii din Irak situat in central Bagdadului, cladirea cu 10 etaje fiind facuta praf. Tot in acea noapte, si tot in premiera mondiala, rachete de croaziera BGM-109 Tomahawk lansate de pe cuirasate si crucisatoare US Navy aflate in Golf si in Marea Rosie, precum si de pe submarine aflate in Marea Mediterana, au distrus buncare de comanda, statii radar, amplasamente de rachete antiaeriene fixe sau mobile, amplasamente rachete operativ-tactice SCUD, aeroporturi si adaposturi betonate pentru aeronave aflate in desert, etc. Americanii localizasera prin satelit sau AWACS toate amplasamentele irakiene din desert, drept urmare, foc si poc! Mi-aduc aminte cum urmaream la TV cu mare, mare interes imaginile transmise de CNN cu tinta vazuta prin camera rachetei care o viza…Si ma gandeam la noi, Doamne cat de inapoiati suntem, victime nevinovate si nestiutoare! Asta la acea vreme cand n-aveam de nici unele! Cuvintele unui expert USAF legate de “noul” tip de razboi sunt memorabile -acesta raspunzandu-i unui reporter agasant care incerca sa faca legatura Irak-Vietnam, pentru senzatie sau de prost ce era -citez:”Uite cum sta treaba, asta e primul conflict in care nu numaram cadavre zilnic precum in Vietnam. In acest conflict numaram zilnic carcasele tancurilor, avioanelor si bateriilor de artilerie pentru a sti cine invinge. Intelegeti?”).
3rd AABn a participat atunci cu 576 de oameni, 84 AAV-7A1 si probabil 54 M-1145 HMMWV echipate cu TOW, intorcandu-se la Camp Pendleton in martie 1991. Cert e faptul ca 1st Marine Division avea in dotare un arsenal impresionant: 68 de obuziere tractate M-198/155 mm; 6 obuziere autopropulsate M-109 A3/155 mm; 6 obuziere autopropulsate M-110A2/203 mm; 212 AAV-7A1 –transport; 21 AAVC-7A1 –comunicatii/comanda; 8 AAVR-7A1 –recuperare/geniu; 22 LAV-AT –echipate cu rachete TOW (16 TOW, 2 gata de tragere); 60 LAV-25/tun calibrul 25 mm; 10 LAV-L/Logistic; 10 LAV-M/Mortier calibrul 81 mm; 8 LAV-CC/comanda si comunicatii; 5 LAV-R/Recuperare; 116 tancuri M-60A1 (ca fapt divers, blindatele au primit in Arabia Saudita placi de blindaj suplimentar, blindaj reactiv anti-HEAT); 7 M-60 echipate cu lama de buldozer; 11 M-88A1, recuperare; 218 lansatoare mobile/portabile TOW, inclusiv pe HMMWV.
Operation Iraqi Freedom, 20 martie 2003 (invazia Irakului. Capturarea, procesul si executia lui Saddam Hussein)-15 decembrie 2011 (insurgenta, razboiul global impotriva terorismului care inca nu s-a sfarsit. Si noi am fost acolo…). Sub comanda generalului Tommy Ray Franks, USA invadeaza din nou Irakul. 1st Marine Division/USMC (20.000 de infanteristi marini si marinari+8000 de vehicule) si 3rd Infantry Division/USArmy (parte din XVIII Airborne Corps) echipate cu M-1 Abrams, M-2 Bradley, M-113, LAV-25 si AAV-7A1 ajung la Bagdad sustinute aerian de Harrier GR-7, B-52, A-10, F-15/16/18.
AAV-7A1 DISTRUSE IN IRAK -2003
23 martie 2003, zi neagra pentru USMC…18 infanteristi marini din Compania Charlie, 1st Battalion din 2nd Marine Expeditionary Brigade au fost ucisi si 8 AAV-7A1 grav avariate in urma unei ambuscade a fortelor irakiene grupate la Canalul Saddam, Nasiriyah/225 km sud-est de Bagdad (irakienii au tras cu RPG-7/9, mortiere, obuziere si tancuri de provenienta China, Type-69/inspirat de sovieticul T-54. Blindatele au aparut din spatele spitalului din Nassiriyah…Nici unul n-a scapat ripostei americane). Un alt AAV-7A1 a fost pierdut, friendly fire A-10 Whartog/Pennsylvania Air National Guard, 17 puscasi din Compania Charlie “cea norocoasa” pierzandu-si viata! RIP. Si mergem mai departe…
An Amphibious Assault Vehicle (AAV7A1) is positioned near the 7th Marine Regiment Combat Operations Center (COC) and area at the southern most sand berm near the Iraqi border, in support of Operation ENDURING FREEDOM.
Operation Enduring Freedom/OEF, Afganistan, 7 octombrie 2001-28 decembrie 2014, lupta impotriva terorismului Islamic de dupa momentul dramatic, cutremurator, 11 Septembrie/Turnurile Gemene/World Trade Center/Al-Queda&Bin Laden (ma uitam la TV si nu-mi venea a crede ca se poate intampla asa ceva! Nu in puternica America!). 1st Marine Division/USMC si AAV-7A1 ajung in Afganistan. Din pacate nu am reusit sa gasesc informatii cu privire la aceste amfibii in A-stan, deci, orice completare este binevenita. SEMPER FIDELIS. Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
http://www.clydemaritime.co.uk/xlighters www.xlighter.org
www.navyhistory.org.au
www.usa.gov › federal-agencies
www.usmcu.edu › Research
www.ibiblio.org › ref › Roebling › Roebling
ascelibrary.org › doi › pdf
www.nps.gov › usmc › pcn-190-003115-00
www.asme.org › about-asme › landmarks
WW o mica corectie: 3rd Assault Amphibian Battalion.
Inca o mica corectie. Camp Pendleton este in California, nu Florida
Inca o mica corectie: 1st Battalion, 2nd Marine Regiment.
Episodul care mi-a placut cel mai mult pana acum.
Multumesc, Alex! E greu prin hatisul denumirilor unitatilor si marilor unitati americane. Stai sa vezi ce urmeaza, imi bat capul cu denumirea anumitor structuri de decizie si conducere de vreo 2 saptamani. Si asta fiindca n-au corespondent la noi, nu am cu ce sa le compar! Dar asta e, incerc tot ce pot si priceo! Orice corectie, orice completare, sunt mai mult decat binevenite!
Keep it coming bro!
Prea tari articolele tale! Sunt cele mai complete articole in romana cu chestii militare.
Tot asa!
P.S:Ar fi tare ca urmatoarele articole sa fie despre avioanele cu reactie timpurii mai putin cunoscute din SUA si URSS (La-15,Su-9,Su-15,Yak 25,Yak-15,F-84,94,89) 🙂
Multumesc pentru apreciere! Cu siguranta vine si randul lor. Am in proiect o chestie americano-luxemburgheza…Habar n-aveam ca Luxemburgul ar fi miscat ceva in domeniul tehnicii militare. Multe chestii le descopar intamplator in timpul documentarii articolelor?
Mulțumim WW pentru articole!
Lectura mea favorită de duminică.
Ce bune ar fi niște rațe cu portocale:)
Centrala telefonică lovită în Bagdad era însăși ” inima” legăturilor telefonice către statului major general și din partea divizilor irakiene.
A fost construit ani înainte de americanii de la ATT. Cablurile erau fibra de sticla ( da existau deja ) și erau ” Mare in China „. (Produceau chinezii deja chestii necunoscute noua )
Anterior atacurilor aeriene , campania Desert Storm incepe cu doua elicoptere Apache AH 64 care distrug doua radare irakiene strategice. Așa se crează ” o gaura” în apărarea AA larga cam 250 km. Prin gaura asta vor intra sute de avioane la bombardat / atacat forțele lui Sadam. Combinat cu distrugerea centralei + lupta electronică masiv folosita , statul major irakian a devenit „surd orb și mut”. Nu aveau habar ce se întâmpla pe front. Că urmare dezorganizarea , haosul din lipsa conducerii strategice au pus stăpânire pe forțele irakiene.
Prima faza a bombardamentelor a avut obiectiv distrugerea apărării AA și neutralizarea punctelor de comanda. La Bagdad , putini poate cunosc că ” primul val” rachete erau false. Fake ” scule”. Să umple radarele apărării cu multe ținte și atît. Privind radarele , irakienii au activat toată apărarea capitalei. Inclus toate sistemele AA mobile. Principalul pericol.
Așa , imediat avioanele aflate mult in spate au avut informații prețioase. ( data link in timp real ) cu pozitia întregii apărări AA activate. Au descoperit și mitralierele AA de 14,5 MM amplasate pe acoperișurile blocurilor. Distrugerea radarelor, lansatoarelor rachete AA ( avioane dedicate misiuni SEAD ) și dat cu bombe de precizie in cap au fost de mare succes . Chestia că Sadam avea o colosala apărare AA. Dar fiind plasată / folosita conform strategiei sovietice , au pierdut rapid 70 % din întreaga apărare AA.
Așa , din nou confirmată importanța aviației și cît de folositor e sa obții supremația aeriană care asigura sprijinul in timp real a infanteriei .
Restul războiului a fost în principal o diferență de calitate.
De la ” scule” mai bune la unii și mult mai bine antrenați aceiași. Antrenați bine individual , in grup , ca pluton, companie , batalion, regiment ,divizie. Diferența de pierderi a fost colosala.
A fost și o diferență de doctrina. Modelul militar occidental bazat pe eficienta+ calitate la toate nivelurile contra modelul sovietic bazat pe cantitate + propaganda și atît.
Cît privește ” ratele” in Afganistan, nu au fost folosite. Prea groase , prea delicate , nu sunt făcute să lupte în munți. Iar Afganistan e tara muntoasa fără ieșire la mare.
Marines au venit cu restul dotărilor.
Infanteria, artileria , aviația cu elicopterele de atac și transport.
De ce marines in Afganistan ?
Deoarece sunt cea mai dotată forța din USA a efectua misiuni autogestite. Au ” de toate” in dotarea standard. Suplimentar fiecare batalion de marines are membri FAC ( controlor avansat aerian tradus ciobănește ) și acești oameni specializați în legătură sol-aer ( ei cheamă aviația CAS in ajutor , dau coordinate , pot țintii obiectivul cu laser și urmăresc atacul aerian ) se găsesc în marines si la nivel de companie. Codificat la nivel de companie denumiți JFOs.
PS. Și diviziile de parașutiști ( faimoasele și pluri decoratele 101 și 82 ) au ” de toate” pentru a efectua misiuni în izolare , în spatele frontului inamic.
Afganistan nu a fost niciodată un front unitar. Zone , orașe , sate , străzi ce se credeau securizate militar azi , mâine erau ținta atacurilor desculților.
( un fel de reeditate a Yugoslaviei din WWII cînd naziștii nu au reușit niciodată să controleze tara în întregime. Războiul de partizani a măcinat multa carne nemteasca)