RAZBOIUL NEVAZUT, IN SPATIUL ROMANESC

Razboiul nevazut…Un joc al inteligentelor departe de “imaginea” James Bond. Un joc ce dateaza din timpuri imemoriale; joc in care doar cel mai inteligent si abil, castiga!

Un joc in care succesul ramane intotdeauna o enigma, ascuns cunoasterii marelui public; pe cand insuccesul este de cele mai multe ori rasunator si cu efect pe timp indelungat…Tari, popoare, oameni si destine, au depins intotdeauna, constient sau nu, de “lupta din umbra”; si mai ales, au depins de reusita sau esecul, celor care folosesc ca principala arma “inteligenta” –luptatorii de pe frontul nevazut, spionii si contraspionii.

Si noi romanii, aflati de veacuri in calea rautatilor, am avut si avem inca, un front nevazut si nestiut, acesta remarcandu-se in momentele de cumpana ale istoriei noastre zbuciumate. Desi date sunt putine, de multe ori contradictorii, insuficiente si mereu perfectibile, voi incerca pe parcursul a catorva articole, a patrunde atat cat se poate, in istoria intunecata, ascunsa si misterioasa, a serviciilor secrete de la noi. Fiindca ele, organizate sau nu, si-au manifestat prezenta in diferite etape ale istoriei noastre, prin personalitati ori personaje, structuri ori organizatii, carora li se atribuiau anumite particularitati ori caracteristici, ce sunt rezervate in general “profesionistilor” razboiului ascuns, fiind mentionate cu precadere, in surse istorice straine. De ce a fost asa, nu ne putem explica! Cert este doar faptul ca au existat, inca din timpul lui Burebista, si poate chiar mai inainte de acesta…

Daca am face un exercitiu de imaginatie, am constata ca poate exista o organizatie straveche, ce apara aceastaTARA, acest POPOR si acest PAMANT. Dea lungul anilor au existat zvonuri, legende, teorii, care mentionau existenta unei/unor asemenea structuri stravechi. Greu de crezut insa, iar a patrunde pe terenul speculatiilor, reprezinta un drum care duce…nicaieri. Dar totusi, DACA CEVA EXISTA!? In sfarsit, ENIGME!

Nu putem patrunde in aceasta lume ascunsa, fara a ne referi la cateva dintre cele mai vechi lucrari, ce trateaza acest subiect: “Legea lui Manu” , India, sec. XV-VI i.e.n; “Panciatantra –Cele cinci carti ale intelepciunii”, India, intre 500-300 i.e.n; Sun-tzu –“Arta razboiului”, China, sec.V i.e.n; Regatul asirian; Vechiul Testament –Israel; Plutarh –“Vieti paralele”, si multe altele. Toate aceste lucrari au reprezentat o sursa nesperata de informatie in documentarea articolelor.

“Legea lui Manu”, precizeaza foarte clar –si asta in India secolelor XV-VI i.e.n- scopul activitatii de spionaj si contraspionaj, apararea fiintei statului si a regelui, considerat ca personificare a vointei divine si exponent al intereselor intregii societati. Conform acestei opere deosebite, regele trebuia sa cunoasca in permanenta intentiile dusmanului, sa cunoasca partile slabe ale acestuia si sa ascunda propriile slabiciuni. Va suna cumva cunoscut, a INFORMARE-DEZINFORMARE? Cu siguranta, DA!

Iata cum erau categorisiti prezumtivi dusmani, ceea ce este perfect valabil si astazi: toti vecinii din imediata apropiere a statului, aliatii acestora, dusmanii statului si-ai regelui. Iar infrangerea acestor dusmani se realiza prin: negocieri, daruri, semanarea discordiei sau razboi. Suna cunoscut a DEZBINARE, CORUPTIE, TRADARE? Cu siguranta, DA!

Diplomatul insarcinat cu negocierea afacerilor externe, trebuia sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie respectat, primitor, curat, indemanatic, cu buna memorie, cunoscator al locului si al timpului, cu buna infatisare, neanfricat, elocvent, capabil sa ghiceasca gandurile interlocutorilor sai dupa semnele, tinuta si gesturile acestora, dupa comunicarile trimisilor sai secreti , precum si sa descopere planurile adversarului stand de vorba cu consilierii lui lacomi, corupti si nemultumiti. Idei extreme de ancorate in realitatea lumii de astazi, zicem noi! Fiindca, este un lucru bine cunoscut de catre toata lumea, si anume: primii spioni ai unui stat,CEIOFICIALI, sunt…diplomatii. Asa a fost inca din cele mai vechi timpuri, asa este si-n prezent, si asa v-a fi si-n viitor! Si nu pot a nu ma duce cu gandul la scandalul de-acum cativa ani, din presa si TV, legat de faptul ca MAE de la noi, avea prea multi diplomati cu state de serviciu la Securitate, SRI, SIE, DGIA. Buni sau rai,Romaniade ce n-avea voie sa aiba SPIONI OFICIALI, in conditiile in care toate statele care se respecta, AU? Idioti fara minte, nestiutori, manipulati ori platiti, cei care fac asemenea afirmatii. In sfarsit, asa-i la NOI!

“Legea lui Manu”, prevede masuri de securitate a persoanei regelui, ce si astazi fac parte din preocuparile oricarui serviciu de paza si protectie, inclusiv ale SPP-ului roman. Iata doar cateva dintre acestea: mancarea va fi servita numai de catre servitori devotati, preparatele fiind controlate cu cea mai mare grija; femeile care-l aparau pe rege de caldura cu ajutorul evantaielor, erau supravegheate si controlate cu grija, pentru a nu avea ascunse arme sau otravuri; se prevedea paza stricta si controlul tuturor locurilor unde regele urma a merge, iar ceea ce este interesant este faptul ca se recomanda ca aceste obiective sa fie incredintate spre paza, doar celor fricosi, deoarece din aceasta cauza, acestia nu tradeaza si nu…dorm!!!

Insa cele mai reusite si mai complexe sinteze a conceptiilor despre spionaj-contraspionaj, le gasim in “Panciatantra”, cu autor necunoscut, si “Arta razboiului” scrisa de Sun-tzu. In aceste lucrari inestimabile, spionajul a fost prezentat ca o conditie esentiala de supravietuire a statului, ca o institutie imperios necesara oricarei conduceri statale –care se respecta, responsabila si preocupata deTARAsi POPOR- pentru cunoasterea realitatilor din interior si exterior.

Deci, putem considera fara niciun dubiu ca ARTA SPIONAJULUI, este extrem de veche. Vom incerca sa patrundem, de acum si pana la finalul acestor articole, in “razboiul inteligentelor” de pe teritoriul tarii noastre. Vom cunoaste fapte, teorii, legende, enigme, dar si oameni (care fara niciun dubiu si-ar merita locul in GALERIA MARILOR ROMANI ai NEAMULUI nostru. Din pacate insa, multi nu sunt cunoscuti, ei ramanand doar niste personaje misterioase, disparute in tenebrele istoriei, mentionate involuntar sau nu, in scrieri stravechi. Putini sunt cei cunoscuti, dar si mai putini sunt cei care beneficiaza de o cruce si-un mormant, in pamantul NEAMULUI, pentru care au luptat si s-au jertfit (CINSTE LOR si Dumnezeu sa-i odihneasca, acolo unde sunt!), care si-au pus ingeniozitatea, inteligenta si chiar spiritul de sacrificiu, in slujba NEAMULUI, chiar de la inceputurile acestuia. Misiunea ce ne-am asumat-o nu-i deloc usoara, sursele, in principal straine, sunt putine si deseori neclare ori obiective, dar totusi…incercam, fiindca TREBUIE sa amintim DE UNDE am pornit, CE SUNTEM, CE-AM FACUT si CE FACEM, pentru a ramane AICI! Si fiindca suntem in prag de An Nou, uram tuturor luptatorilor de pe frontul nevazut, romani sau straini in slujba tarii noastre, minte luminata, tarie si curaj. Respect! LA MULTI ANI!

Va urma…

 WW