CUNOSCAND tot ceea ce se punea la cale impotriva tarii sale, Stefan a avut posibilitatea sa faca pregatirile necesare si sa intampine ostile lui Radu cel Frumos la Soci, unde, la 7 martie 1471, “dand razboi vitejeste, nu mai putin de vitejia moldovenilor, carii era gata au sa moara, au sa izbandeasca, decat de mestesugul lui Stefan-voda. Radul-voda, pierde razboiul cu multa paguba de ai sai, ca pre toti i-au taiatu si toate steagurile Radului-voda le-au luat si pre multi viteji i-au prinsu vii si pre toti i-au taiatu, numai ce au lasatu vii doi boieri de cei mari, pre Stan logofatul si pre Mircea comisul” (Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei). Sa fi fost cei doi boieri unii dintre agentii lui Stefan, de au fost iertati de pedeapsa capitala? Posibil! Cert este faptul ca Stefan STIA si era la curent cu tot ceea ce Radu cel Frumos intentiona sa faca, ceea ce confirma faptul ca avea agenti pe langa acesta, in mod sigur chiar la nivel inalt.
Tot datorita intensei activitati informative pe care agentii lui Stefan cel Mare o desfasurau in afara hotarelor Moldovei, in 1471, la Suceava erau cunoscute atat eforturile papei Sixt al IV-lea de a organiza o cruciada impotriva turcilor, cat si legaturile venetienilor cu Uzum Hassan, conducatorul persilor, care urmarea sa coalizeze impotriva turcilor toate tarile din vecinatatea marelui imperiu. Interesant este faptul ca Stefan avea posibilitatea de a CUNOASTEceea ce intreprindea Vaticanul, ba chiar il v-a INFORMA pe Papa, ceea ce spune multe despre eficienta serviciului sau de informatii. Dar, sa derulam faptele!
Cronicarul turc Mehmed Nesri relateaza ca la inceputul anului 1474 un sol al sultanului Mahomed al II-lea transmitea lui Stefan urmatoarea porunca: “Ca sa avem incredere in prietenia ta cu noi, de data aceasta sa aduci tu insuti haraciul tarii, asa cum il aduce Eflakoglu” (domnul Tarii Romanesti). Fiind insaINFORMAT la timp cu privire la intentiile turcilor de a-l prinde, domnul Moldovei n-a executat aceasta porunca, ci a inceput pregatirile de lupta.
Din tabara asezata la Vaslui, Stefan cel Mare aducea MULTUMIRI tuturor celor care ii furnizau informatii in legatura cu miscarile turcilor! Tot din aceasta tabara, la 29 noiembrie 1474, Stefan TRANSMITEA papei Sixt al IV-lea, apelul prin care Uzum Hassan cerea tuturor principilor crestini sa se pregateasca impotriva inspaimantatoarei puteri a turcilor si il asigura pe papa ca moldovenii sunt “in totul gata, cu tot sufletul si cu toata puterea”, sa lupte pentru crestinatate si il ruga ca “impreuna cu ceilalti regi si principi preaputernici sa randuiasca in asa chip ca noi sa nu luptam singuri, ci cu ajutorul acelor principi”.
Rugamintea adresata papei Sixt al IV-lea negasind ecoul asteptat (incurajarile si blagoslovelile nu tineau loc in niciun caz, unor armate!), la 10 ianuarie 1475, in lupta de la Vaslui, Stefan cel Mare avea sa se bizuie numai pe curajul si darzenia ostenilor sai. Este extrem de interesant faptul ca Stefan cel Mare ar fi dispus de un corp de armata moldovean de ELITA! Acest corp fiind de fapt GARDA PERSONALA si facem o paranteza, pentru a demonstra existenta acestora. Este cunoscut faptul ca Stefan l-a sprijinit pe Vlad Tepes (vom vorbi despre manevrele politice ale marelui domn, in detaliu, intr-un capitol urmator). Stefan, dispunand de informatii cum ca viata lui Tepes este in pericol si cum acesta din urma se indoia de fidelitatea unora dintre boierii sai, i-a cedat o garda personala formata din 200 de moldoveni din randul celor ce formau garda sa! Acestia, au pierit aproape cu totii (doar 10 au scapat), aparandu-l pe Vlad Tepes in luna ianuarie 1477, fara insa a-l putea salva. Erau acesti soldati alesi pe spranceana, devotati si curajosi, un corp de ELITA? Cu siguranta, DA! Indeplineau ei in rol de GARDA PERSONALA a lui Stefan cel Mare, paza si protectia domnitorului, chiar si cu pretul vietii, asa cum dealtfel ar proceda astazi luptatorii SPP? Cu siguranta, DA! Dar, sa revenim…
Locul de desfasurare al bataliei a fost ales pe baza informatiilor primite de la iscoade cu privire la efectivele, structura, dotarea si starea de spirit din randurile armatei turcesti. Istorisind sfarsitul acestei batalii, in care moldovenii au obtinut o rasunatoare victorie in ciuda superioritatii la toate capitolele a turcilor, cronicarul turc Kemal-Pasa-Zade arata: “Dar acei ageamii (turcii) care nu erau obisnuiti cu luptele au obosit de a mai privi batalia inca inainte ca ea sa se fi ispravit. Abia cautau prilej de fuga. Cand au vazut oarecare ingaduinta, ei s-au imprastiat de tot si au fost cauza infrangerii si a celorlati. Parasind lupta si macelul, au fugit astfel incat nici nu s-au mai uitat indarat. Nici nu era chip. Ei s-au calcat in picioare unii pe altii ca niste turme de oi si nici cei viteji nu au mai putut gasi calea sa mai lupte. Suleiman-pasa nu a putut sa-i stranga intr-alt loc pe ostasii aceia care se imprastiau. Oricat de mult s-ar fi straduit si oricat de multe sfortari ar fi depus, el nu a putut sa-si inchege si sa-si oranduiasca alaiul…Cand calaretii, venind iute ca vantul si cu iuteala unui torent, s-au ingramadit in groapa aceea, cei care au dat primii peste ea au ramas impotmoliti, devenind astfel punte pentru cei care au sosit dupa ei. Cetele care veneau unele dupa altele s-au ravasit ca valurile. In groapa aceea s-au impotmolit caii multor mii de oameni si picioarele multor trupuri, ramanand astfel in mlastina mortii. Dupa ei au venit dusmanii si trantindu-i si pe cei care nu cazusera inca de pe calul vietii, le-au luat capul”. O CAPCANA stralucit executata, de catre oamenii lui Stefan cel Mare? Cu siguranta, DA! Au desconsiderat turcii forta si hotararea moldovenilor, aducand cu ei trupe tinere si lipsite de experienta luptelor, bazandu-se pe superioritatea lor numerica, si prea putine trupe experimentate formate din veterani? Cu siguranta, DA! Fiindca, marea infrangere a turcilor in batalia de la Vaslui a fost, intr-o mare masura datorata erorii si a lipsei de informatii cu privire la forta si capacitatea de lupta a ostirii moldovene si a tacticii stralucite a lui Stefan cel Mare, de a angaja batalia pe un teren mlastinos, care a jucat un rol hotarator in deznodamantul final, anulandu-le de facto, superioritatea.VIZIUNE,PLANIFICAREsi COORDONARE, bazate pe INFORMATIIREALE si SIGURE din partea lui Stefan? Cu siguranta DA, fiindca evenimentele descrise releva nu numai vitejia si eroismul ostasilor lui Stefan, ci si faptul ca, in orice razboi sau batalie, INFORMATIA DESPREINAMICUL cu care esti angajat in lupta este absolut necesara.
Cand Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a aflat vestea dezastrului de la Vaslui (in furia sa, a decapitat multi comandanti de osti si emiri), a hotarat ca in luna mai a aceluiasi an sa intreprinda o mare expeditie de pedepsire si cucerire totodata, a Moldovei. Agentii din Turcia, afland aceasta hotarare a sultanului, au comunicat-o lui Stefan. Sesizand pericolul, la 25 ianuarie 1475, Stefan cel Mare a adresat Coroanei ungare si tuturor principilor crestini o scrisoare in care, dupa ce a infatisat tabloul victoriei de la Vaslui (o incercare psihologica de a-i atrage de partea sa, prin inocularea increderii? Posibil!), le-a prezentat in urmatorii termeni sinteza informatiilor primite de la iscoadele si spionii sai din Turcia si pericolul care plana asupra tarii sale: “Auzind despre aceasta, paganul imparat al turcilor isi puse in gand sa razbune si sa vie, in luna lui mai, cu capul sau si cu toata puterea sa impotriva noastra sis a supuna tara noastra, care e poarta crestinatatii, pe care Dumnezeu a ferit-o pana acum. Dar daca aceasta poarta a crestinatatii, care etaranoastra, va fi pierduta, atunci toata crestinatatea va fi in mare primejdie. De aceea ne rugam de domniile-voastre sa ne trimiteti pe capitanii vostri intr-ajutor impotriva dusmanilor crestinatatii pana mai este vreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si din toate partile are de lucru cu oameni ce-i stau impotriva cu sabia in mana. Iar noi, din partea noastra fagaduim, pe credinta noastra crestineasca si cu juramantul domniei-noastre, ca vom sta in picioare si ne vom lupta pana la moarte pentru legea crestineasca, noi cu capul nostru. Asa trebuie sa faceti si voi, pe mare si pe uscat, dupa ce cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic noi i-am taiat mana cea dreapta. Deci fiti gata fara intarziere. Data in Suceava in ziua de sfantul Pavel, luna ianuarie in 25, anul domnului 1475, Stefan Voievod, domnul tarii Moldovei” (Ion Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare).
Primejdia care plana asupra Moldovei in primavara anului 1475 a fost inlaturata pentru catva timp, datorita agravarii bolii sultanului Mahomed al II-lea, iar nu ajutorului pe care Stefan il astepta zadarnic de la principii apuseni. Si ne intrebam pe buna dreptate cand statele puternice au ajutat statele mici, fara a avea vreun interes? Am zice, NICIODATA!
Expeditia planuita de sultan impotriva Moldovei a fost insa doar amanata, nu si anulata, fiindca acesta nu-l putea uita pe Stefan, cu atat mai putin infrangerea suferita! Astfel, la sfarsitul lunii mai 1475, o puternica flota turceasca sub comanda lui Ahmed-pasa, dupa ce a cucerit porturile Caffa si Soldaia de pe coasta de nord a Marii Negre, s-a indreptat spre Cetatea Alba. Stefan cel Mare fiind la curent cu aceste miscari, la 26 iunie 1475 a trimis “solilor” sai din Ungaria (acestia se numeau: Stanciul, Duma si Mihau) o scrisoare in care le arata urmatoarele: “Si despre turci asa sa stiti ca iscoadele noastre ne-au povestit acestea: ca au venit pe mare Ahmed-pasa cu galere si a incercat sa cucereasca Caffa si au batut Caffa vreme de trei zile, iar in ziua a patra turcii au biruit si au cucerit Caffa. Ea este pana acum in mainile turcilor. Altfel nu este. Si era in Caffa un tar tatarasc, care mai inainte fusese tar in Orda cu o mie de tatari, care tatari s-au supus cu totii si cu toate ale lor; astfel acum si tarul Ordei si Perecopului s-au supus turcilor. Si s-au unit tatarii cu turcii.”
Am mai aflat prin iscoadele noastre despre vrajmasii crestinatatii, despre necredinciosii turci, ca vin impotriva noastra. Si din nou ne-a venit VESTE TEMEINICA ca turcii vin spre noi, impotriva noastra si impotriva tarii noastre si pe apa si pe uscat…Imparatul are sa vina insusi pe uscat impotriva noastra ca sa cucereasca in persoana tara noastra cu toata puterea lui si cu toata oastea lui, si cu toata puterea Tarii Muntenesti”. In continuare le cere sa-l INFORMEZE DE URGENTA pe Matei Corvin pentru a-i acorda sprijinul promis. Erau oare cei trei “soli” ochii si urechile domnului Stefan la curtea lui Matei Corvin? Cu siguranta, DA!
Si de aceasta data cererea de ajutor a fost zadarnica. In consecinta, moldovenii aveau sa respinga singuri incercarea flotei turcesti de sub comanda lui Ahmed-pasa de a cuceri Cetatea Alba in vara anului 1475.
Odata angajat in conflictul cu turcii, Stefan cel Mare urmarea in permanenta toate pregatirile si miscarile armatelor acestora. Cu privire la activitatea informativa, dintr-o scrisoare adresata biraului si tuturor batranilor din Brasov la 18 februarie 1476, rezulta ca, pe langa sterile ce-i erau transmise de catre agentii sai din Crimeea si din Turcia, domnul Moldovei facea un util schimb de informatii cu brasovenii. In aceasta scrisoare, dupa ce le-a multumit pentru informatiile ce i-au fost transmise prin mesterul armurier Mihai (acesta era oare unul dintre agentii sai de legatura cu brasovenii, ori poate agentul nr.1 de acolo? Posibil! Este posibil insa sa fi fost agent al brasovenilor (poate chiar agent dublu), cunoscut insa de catre oamenii lui Stefan), in legatura cu “lucrul turcilor”, Stefan cel Mare ii ruga sa-i dea de stire si de aici inainte cele ce vor afla. “Si ce va spune din partea domniei-mele catre domnia-voastra omul vostru Mihai mesterul sa-l credeti in toate, caci sunt vorbele noastre”. Aceste vorbe sunt elocvente pentru increderea deplina de care se bucura “mesterul Mihai” din partea lui Stefan (ceea ce denota faptul ca identitatea si cu siguranta, misiunea acestuia, erau foarte bine cunoscute domnului). In mod sigur acesta nu era un mester oarecare, fiind cu siguranta un agent de ELITA, cel mai probabil, nobil.
Pe baza relatarilor unor negustori din Pera si a altor izvoare, in primavara anului 1476 “Stefan cel Mare, informat in legatura cu pregatirile pe care le faceau turcii, incerca printr-o solie sa-l induplece pe sultan sa renunte la planurile sale de cucerire a Moldovei. Se spune ca solul moldovean a mai cerut sultanului sa-l elibereze pe Alexandru Comneanul, cumnatul lui Stefan cel Mare, in schimbul prizonierilor turci prinsi in lupta de la Vaslui. Cu toate ca Alexandru fusese decapitat, sultanul, dorind sa obtina eliberarea turcilor prinsi de Stefan, s-a declarat de acord cu schimbul propus de moldoveni si in locul lui Alexandru a fost adus si aratat solului moldovean un altul. Sultanul ar fi acceptat, se zice, si propunerea lui Stefan cel Mare de a nu porni impotriva Moldovei si ar fi trimis chiar un sol in Moldova, propunand pentru incheierea pacii urmatoarele conditii: platirea tributului pe ultimii trei ani; drept semn al credintei fata de Inalta Poarta, Stefan trebuia sa-si trimita fiul mai mare ca ostatic la Constantinopole; sa predea Chilia si sa restituie pe tinerii si bogatiile jefuite din Caffa si aflate in corabia care s-a refugiat la Cetatea Alba. Stefan cel Mare a refuzat sa accepte conditiile puse de catre sultan; mai mult chiar, el a pus sa fie executati prizonierii turci capturati in lupta de la Vaslui” (M.Neagoe, Stefan cel Mare).
Atacul turcilor devenind iminent, Stefan cel Mare a facut noi demersuri pe langa regele Cazimir al Poloniei si regele Matei Corvin al Ungariei. Ca si altadata, a primit numai promisiuni. Se pare ca regele Cazimir a trimis la Mahomed al II-lea un sol care, la 22 mai 1476, a intalnit la Varna pe sultan, caruia i-a dat din partea regelui o haina de zibelina impodobita cu margaritare si cu pietre scumpe si l-a rugat sa renunte la campania pornita impotriva Moldovei, deoarece Stefan era vasalul regatului polon si deci Cazimir era obligat sa-i acorde ajutor. Primind cu bucurie haina, Mahomed al II-lea a spus solului ca nu poate satisface dorinta regelui Cazimir, deoarece a facut prea multe cheltuieli cu pregatirea razboiului si se afla aproape de hotarele Moldovei. Totusi, daca Stefan accepta conditiile ce i-au fost comunicate poate reveni asupra hotararilor sale. Cum Stefan nu putea sa accepte conditiile mai sus mentionate, Mahomed si-a continuat expeditia impotriva Moldovei. Pentru a nu avea surprize din partea polonilor si a-i tine pe acestia “ocupati” , sultanul a trimis asupra Poloniei pe tatari. Stefan cel Mare era DIN NOU singur!
Va urma,
WW
