Unei armate de 200000 de oameni, Stefan cel Mare nu putea sa-i opuna decat o forta armata de 40000 de oameni (posibil, daca nu sigur, ca aceasta sa fi fost mai mica in realitate) si speranta ca va primi ajutor din partea regelui Ungariei. Aceasta speranta a fost impartasita de el brasovenilor in scrisoarea din 5 iunie 1476, in care le arata ca se pregateste sa mearga impotriva turcilor si ca se afla in tabara cu toata oastea sa; de asemenea ii ruga sa-i trimita stirile ce le vor capata despre miscarile turcilor si ale aliatilor lor si sa asculte cu incredere solia lui Vulpas (acesta era probabil unul dintre oamenii de legatura).
Printr-o alta scrisoare trimisa brasovenilor la 11 iunie 1476 din Valea Berecheiului, Stefan cel Mare le-a multumit pentru informatiile primite de la dansii; totodata i-a rugat sa-i trimita in continuare stiri “din amandoua partile” si sa nu permita exportul de grau sau alte bucate in Tara Romaneasca, deoarece este supusa turcilor si vrajmase lui si crestinatatii. A incercat astfel Stefan sa afecteze taria si moralul inamicului? Cu siguranta, DA! Avea Stefan informatii in legatura cu modalitatile turcilor de a se aproviziona de la fata locului cu ajutorul Tarii Romanesti? Cu siguranta, DA si vom vedea in cele ce urmeaza! Fiindca, scurtul interval de timp dintre cele doua scrisori raportat la mijloacele reduse de comunicatie ale epocii, pune in evidenta eforturile lui Stefan de a CUNOASTE in detaliu tot ceea ce se intreprindea de catre turci si aliatii sai, impotriva Moldovei, iar asigurarea unei linii de comunicatie rapida a informatiilor nu era la indemana oricui!
Dandu-si seama ca fortele de care dispunea nu erau suficiente pentru a impiedica patrunderea turcilor in Moldova, Stefan cel Mare ca si inaintasii sai a adoptat tactica razboiului de hartuiala, urmarind, pe de o parte, sa tergiverseze angajarea in lupta pana la sosirea ajutorului promis de Matei Corvin si, pe de alta parte, sa atraga pe turci intr-un “loc stramt” care sa nu le permita desfasurarea tuturor fortelor. Descriind tactica de lupta adoptata de catre Stefan cel Mare in functie de informatiile pe care le detinea si de posibilitatile de care dispunea, cronicarul turc Sa’Adeddin Mehmed Hodja-efendi arata ca “beiul Moldovei, afland de mania vijelioasa a sahului, a dat foc campiilor tarii sale. El nu a lasat nici urma de fanete si de grane si a parjolit muntii si campiile. Asemenea focului uneltirilor sale, foametea s-a intins in asa masura, incat, daca prin masurile chibzuite ale sahului cel cuceritor de tari, galerele nu ar fi asteptat pe Dunare, cea mai mare parte a ostirii, ca si animalele lipsite de nutret, ar fi pierit de foame. Domnul Moldovei, ducand bogatiile tarii in locuri prapastioase, a urcat si animalele de povara in locuri greu de umblat. Apoi, cu netrebnicii pe care-i adunase, el s-a ascuns in paduri de nestrabatut, pe unde si vantul trecator nu poate trece din cauza desimii copacilor si in adancul carora se putea ascunde o oaste numeroasa. De aceea sultanul, desi a cautat tabara dusmanului, totusi n-a dat nici de urmele ei si n-a aflat nici de numele ei si n-a vazut pe nici unul dintre acei afurisiti.
Oastea victorioasa otomana, necajita de seceta si de foamete, a ratacit multe zile in acele tinuturi pline de primejdii. Vesmintele ostasilor s-au acoperit de colb si de cenusa, iar nasul si narile lor s-au umplut de praf si de scrum. Calauza, abatandu-se de la drumul cunoscut, a pornit, chipurile, pe drumul care ducea la lupta. Din aceasta pricina, sultanul, maniindu-se, a dat porunca pentru uciderea acesteia. Tocmai atunci cineva din fruntea ostii, intorcandu-se, a povestit ca s-au ivit ghiaurii in padure. Astfel calauza a scapat de ghearele vulturului imparatesc.” A facut aceasta calauza parte din masurile luate de catre Stefan, de a-l pune pe Mahomed al II-lea in imposibilitatea de a afla ceva in legatura cu locul ales pentru desfasurarea bataliei decisive? Cu siguranta, DA! Deruta, oboseala, mizeria, foamea si mai ales incertitudinea si nesiguranta, au afectat fara niciun dubiu, moralul si combativitatea oastei otomane. A fost acest om, aceasta calauza, parte dintr-un plan foarte bine pus la punct de catre Stefan si oamenii sai, de a atrage in capcana, de a demoraliza si afecta spiritul combativ al armatei turce? Cu siguranta, DA! In mod sigur insa, misiunea acestui om era una de sacrificiu. Cu toate acestea, viata “calauzei” a fost salvata prin aparitia la timpul potrivit a armatei moldovene, ceea ce demonstreaza fara echivoc ca Stefan cel Mare cunostea prin spionii sai tot ceea ce se petrecea in oastea otomana. Insasi faptul ca acest om a fost salvat, demonstreaza faptul ca nu era un oarecare, ci cineva instruit si pregatit in acest sens, fiindca o capcana nu se realizeaza la intamplare, implicand cunoasterea in detaliu a terenului, a fortelor inamice si a obiectivului acestora, a comandantilor si a starii de spirit a trupei, etc.
Rolul intensei activitati informative desfasurate de iscoadele lui Stefan cel Mare in timpul inaintarii lui Mahomed al II-lea pe teritoriul Moldovei a fost relevat si de catre cronicarul turc Kemal-pasa Zade, care povesteste ca turcii “au umblat multe zile spre a-l intalni pe razvratit si, desi l-au cautat pe acel rasculat si rebel peste tot pe unde au banuit ca ar putea fi, totusi el nu a fost gasit…si nu s-a stiut unde se afla. Au mers printaraaceea timp de 40 de zile; au trecut peste raurile si stancile acelei tari…El (Stefan) se asezase intr-un loc si, iscodind, cunostea conacele dusmanului si, tinand seama de aceasta, isi pregatea locurile sale pentru fuga. Oriunde se indrepta cu mare viitoare oaste purtatoare de victorie, cel cu ganduri rele, la randul sau, ajungea si el intr-un loc si, ori de cate ori gasea prilej, ii nimicea pe cei liberi si pe supusii care, despatindu-se de ordia imparateasca, plecau pe sesuri si pe campii dupa prada”.
Primind informatia ca tatarii au navalit inMoldova, Stefan cel Mare a permis taranilor, care formau totusi majoritatea ostirii sale, sa mearga pentru doua saptamani la vetrele lor sa-si apere familiile. A fost aceasta o miscare inteleapta din partea lui Stefan, sau acesta a preantampinat astfel o eventuala nemultumire, poate chiar revolta, in randul armatei sale? Greu de spus, dar nu credem ca acesta a luat aceasta masura in lipsa unor motive intemeiate, cu atat mai mult cu cat batalia cu Mahomed era iminenta!
Ramas numai cu oastea de curteni si de boieri, care se ridica la 12000 de oameni si vazand ca turcii inainteaza spre Suceava, iar ajutorul promis de Matei Corvin nu soseste, Stefan cel Mare si-a dat seama ca nu mai poate amana inevitabilul, hotarand a opune rezistenta la Valea Alba (Razboieni), unde facuse mai inainte intariturile necesare. Referindu-se la locul ales de domnitorul Moldovei pentru desfasurarea bataliei, cronicarul turc Kemal-pasa Zade arata ca “el (Stefan) a stat cu spatele la padure, intr-o vale ingusta si greu de trecut, cum nu exista in tara Moldovei un alt loc mai stramt ca acesta. Pe luptatorii de langa el, care erau vreo 20000, facandu-i pe toti pedestrasi, i-a randuit pentru lupta, intarindu-se imprejurul sau din toate partile. Pe toti caii slobozi cati erau, legandu-i unii de altii, a inchis cu ei spatele ostii sale si, insirand in fata sa mai multe sute de tunuri (aceasta este in mod sigur o exagerare, in realitate Stefan n-a dispus niciodata de mai mult de cateva zeci de tunuri, inclusiv din capturi), a facut zid in fata ostii sale cu acel perete strasnic”. Cronicarul Sa’Adeddin povesteste ca primele atacuri ale turcilor au fost respinse cu pierderi mari si ca a fost nevoie de interventia nemijlocita a imparatului Mahomed al II-lea, care, pentru a-si imbarbata ostasii, a luat “scutul de aparare in mainile sale binecuvantate, a dat pinteni calului sa inainteze (este posibil ca relatarea cronicarului turc sa fie oarecum romantata si destinata a scoate in evidenta faptele sultanului. Este cunoscut faptul ca in general, sultanii, nu se aflau niciodata in primele randuri din motive de siguranta!). Cei din oastea de Poarta, la randul lor, atacand cu totii dintr-o parte, nu s-au despartit de scara sultanului lor. Ienicerii (acestia erau elita armatei otomane), caindu-se de ceea ce au facut (in fata tunurilor si a pustilor lui Stefan se culcasera cu fata la pamant –ceea ce dupa parerea specialistilor este evident o exagerare, fiindca pustile si tunurile erau rare in armata moldoveana), pentru a sterge rusinea lor au pornit sa-l nimiceasca pe dusman. De asemenea si spahii dinAnatoliasi Rumelia, vazand sfortarile sultanului (!?), s-au scurs ca un rau si s-au napustit asupra carelor ghiaurilor”.
Spre seara Stefan, vazand ca nu mai poate rezista atacurilor turcesti, a ordonat retragerea. Desi batalia de la Razboieni din 26 iulie 1476 a fost pierduta de Stefan, care a lasat pe campul de lupta peste 2000 de morti si 800 de prizonieri, totusi turcii n-au obtinut un succes militar categoric. Ajunsi la Suceava si gasind orasul pustiu, i-au dat foc. Incercarile turcilor de a cuceri cetatea Sucevei, cetatea Hotin, cetatea Neamtului, cetatea Chiliei si Cetatea Alba au fost zadarnice. Secretarul sultanului, Angiolello, povesteste ca “foametea era mare, deoarece cei mai multi se nutreau numai cu carne si miere si ceva branza, caci paine nu se putea avea, nici nutret pentru cai, campurile fiind peste tot arse”.
In aceste conditii de mizerie, in randurile armatei otomane a izbucnit o epidemie de ciuma, care a facut multe victime. Nu se stie cu siguranta daca epidemia a afectat si armata moldoveana, dar acest lucru este mai mult decat probabil!
Pe de alta parte, Mahomed al II-lea a fost informat ca, in urma insistentelor lui Stefan cel Mare, in Ungaria si Polonia se faceau intense pregatiri de lupta. El a aflat ca o armata de 30000 de oameni, sub comanda lui Stefan Bathory si a lui Vlad Tepes, se indreptau spre pasul Oituz pentru a veni in Moldova. Avea sultanul spioni la curtea regelui Ungariei si a regelui Poloniei? Cu siguranta, DA! In mod cert si la curtea lui Vlad Tepes, fiindca mai tarziu, acesta a fost prins si executat, cel mai probabil prin tradare.
De asemenea, desi nu o vedea, el simtea in permanenta prezenta ostirii refacute a lui Stefan cel Mare. Toate acestea l-au determinat sa ordone retragerea, fara ca scopul expeditiei (supunerea Moldovei si inlocuirea lui Stefan) sa fie atins.
Dupa retragerea turcilor dinMoldova, Stefan cel Mare a cerut lui Matei Corvin ca “voievodul Basarab (Laiota) sa fie alungat din cealaltatararomaneasca si sa fie pus acolo un domn crestin, anume Dracula (Vlad Tepes), cu care sa ne putem intelege impreuna”. Interesant demersul lui Stefan de a se inconjura de aliati de nadejde, din acelasi neam cu el, cu care sa aiba aceleasi nazuinte, iar cuvintele “cealaltatararomaneasca” nici nu mai au nevoie de comentarii! Credeti ca aceasta este o afirmatie gratuita si surprinzatoare? Nicidecum, si asta se va vedea in cele ce urmeaza!
Printr-o actiune conjugata, la 8 noiembrie 1476, Basarab Laiota, fiind infrant, a fost nevoit sa paraseasca Targovistea. La 16 noiembrie Stefan cel Mare intra pentru a doua oara in Bucuresti. Anuntand brasovenilor caderea orasului, Cristian parcalabul le spunea: “De aceea laudati pe domnul atotputernicul cu organe si cu cantece si clopote, precum am facut si noi intaranoastra, care e ca si a voastra. Sa stiti dumneavoastra ca domnii si boierii a toatataras-au supus dumisale voievodului Vladislav” (Tepes). Mai mult decat atat, la randul sau, Vlad Tepes, adresandu-se brasovenilor le spunea: “Veniti cu paine si cu marfa ca sa va hraniti, caci a facut Dumnezeu sa fim acum o singuratara”. Sa fi existat la cei doi domnitori, Stefan si Tepes, constiinta unitatii de neam? Sa fi stiut ei, din surse stravechi ori informatii, cate ceva despre trecutul comun, poate despreDacia? Cu siguranta, DA, ceea ce v-a iesi la suprafata in timpul maretelor realizari ale lui Mihai Viteazul! Interesant este si ceea ce mentioneaza un izvor italian putin cunoscut si fara nume, cu privire la idea unitatii nationale a celor trei principate romanesti, care spune: “a voit poporul (el populi) ca amandoi voievozii (Stefan si Tepes) sa-si jure intre ei dragoste si alianta; astfel ca intreaga aceataras-a incredintat ca turcul nu-i va mai da de grija”. Simpla alianta sau mai mult decat atat? Deocamdata, ENIGME! Din pacate insa, in luna ianuarie 1477, Vlad Tepes a fost ucis, alaturi de 190 dintre cei 200 de osteni moldoveni de elita, cedati ca garda de corp de catre Stefan cel Mare. A “murit” astfel un gand maret cu privire la cele doua tari romanesti, ce apartinea ambilor domnitori? Posibil! Dar daca asa a fost, el n-a disparut ci doar a fost amanat, fiind regasit de catre Mihai Viteazul…
Stirile primate in cursul anului 1477 de la agentii sai din Venetia si din Tara Romaneasca au fost de natura sa ingrijoreze pe domnul Moldovei. Spionii venetieni detineau informatii certe cu privire la tratativele pe care regele Neapolului, socrul lui Matei Corvin, le ducea cu turcii in vederea incheierii unui tratat de pace intre Ungaria si Turcia.
Stefan cel Mare a primit informatii si cu privire la incercarile lui Matei Corvin de a realiza o intelegere cu turcii prin intermediul lui Basarab cel Tanar, domnul Tarii Romanesti. Fata de aceasta situatie, Stefan cel Mare a hotarat sa stranga legaturile diplomatice cuVenetia, singura putere interesata in realizarea unei coalitii antiotomane, datorita faptului ca posesiunile sale dinDalmatiaerau direct amenintate de turci. In acest scop, la 8 iunie 1477, Stefan cel Mare a trimis la Venetia pe Ion Tamblac (acesta era cu siguranta unul dintre oamenii de taina a-i voievodului) cu un mesaj catre doge si catre papa, prin care le solicita ajutor contra turcilor, fagaduindu-le ca “orice dar sau ajutor imi veti trimite eu il voi rasplati inzecit de cate ori veti avea nevoie si veti cere, dar numai impotriva paganilor, oriunde veti porunci si fara nici o zabava” (I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare). Acest document, reflecta fara niciun dubiu, gandirea politica si diplomatica a marelui voievod, bazata pe cunoastere, informatie, interes si viziune! Si de aceasta data insa, Stefan a primit promisiuni… ERA DIN NOU, SINGUR!
Va urma,
WW
Razboilu nevazut…
http://prezidenta.wordpress.com/2012/02/04/o-experienta-de-o-saptamana-cat-o-viata-de-om/
doar un mic comentariu referitor la artileria moldoveana, era cu mult inaintea vremii sale si abia in secolul XVI avea sa fie egalata si depasita de artileria de tip Gribeauval care practic preia aceleasi elemente: tunuri cu greutate mai mica si si cu o standardizare mare a pieselor.
In batalia de la Obertyn, pierduta de Petru Rares, polonezii captureaza in jur de 50 de tunuri in conditiile in care moldovenii aveau o armata care nu depasea 20000 de oameni.
In perioada lui Ioan Voda cel Cumplit (sau Armeanul), artileria atinge cifre impresionante de genul 118 piese si asta este motivul pentru care scoala de artilerie din Sibiu se numeste Ioan-Voda.
mi-au scapat doua liniute la secol. Secolul XVIII.
Artileria de tip Gribeauval a fost „inventata” in secolul XVIII si l-a ajutat masiv pe Napoleon sa cucereasca aproape intreaga Europa.
Tunul lui Gribaveau avea afet usor. Datorita lui si a inventiei unei noi pusti la care ochirea dura mai mult decat incarcarea si cu care a fost dotata infanteria franceza, i-a datorat Napoleon succesele din primele campanii.
La Eylau insa armata tarista era inarmata cu arme similare.
noutatea nu era numai in afet.
Da de gandit faptul ca nu se spune tun Gribeauval ci artilerie sau tun sistem Gribeauval.
Stiu ca toti am invatat la scoala, mai ales inginerii, ca productia de serie a fost inventata de Henry Ford cu celebrul lui Ford T5.
Gresit! Productia de serie si principiile interschimababilitatii totale (adica iau un inchizator de la o arma si il pun la o alta arma si functioneaza fara necesitatea de ajustari) a fost inventata in secolul XVIII in productia militara de armament si in logistica de atunci.
Tunurile pe sistem Gribeauval erau aproape identice ca piese si calibru si nu necesita sa inveti ceva nou cand treceai de la un tun la altul.
este mentionat aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Interchangeable_parts
Da, asa-i. Dar totusi tehnologia lui Henry Ford si productia in serie mare are si neajunsuri. Daca faci o linie de montaj la care ceea ce cauti e eliminarea timpilor morti din productie ajungi sa nu mai produci decat ceea ce produceai. Adica orice interventie pe linia de montaj standard ducea la fiasco asa ca nu puteai produce pe linia aia decat un singur produs. Pe vremea aia era o reclama celebra la Ford T care zicea cam asa: „Va putem oferi orice masina de tip Ford doar cu conditia sa fie neagra”. Nu era nici o diversitate de culoare caci asta ar fi facut ca timpul de productie sa creasca, lucru inadmisibil pt. Ford.
Asa ca standardizarea productiei e sublima dar nu e panaceu universal. Charlie Chaplin pe vremea aia a ironizat „modelul Ford”. Poate ai vazut filmul ala …”Timpuri Noi”, in care nu face nimic altceva decat sa stranga suruburi la infinit pana ajunsese sa aiba ticul respectiv. El ironiza analiza productiei pe operatii. La pauza de masa e luat de cobai pe o masina care servea pranzul muncitorilor in mod automat, scopul fiind acelasi. Eliminarea timpilor morti. Dar si acesta devine un fiasco caci omul nu e masina.
Standardizarea si seria mare nu e buna in toate cazurile. Car despre interschimbabilitate ea nu e un termen izolat ci o categorie tehnologica. De ex. toate avioanele militare ale rusiei au pana la 28% piese interschimbabile. Adica au in componenta lor 28% aceleasi piese. Si uite asta e un sistem cu cap. Permite si varietatea si seria mare.
Iti recomand o vizita intr-o fabrica de ansamble electronice din ziua de azi de oriunde. Cu putine exceptii, ceea ce ai vazut in Timpuri Noi este ceva normal in ziua de azi.
In perioada pe cand faceam audituri si calificam componente si furnizori, am apucat sa vad fabrici pe 3 continente si cam peste tot unde se punea accent pe operatori ceea ce ai vazuit in film se repeta si este chiar de succes.
Incepand cu telefoanele mobile si terminand cu un automobil sau chiar un tanc sau avion, totul se reduce la operatiuni reptitive facute de oameni.
Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, în ciuda a ceea ce am învățat la școală, nu au fost niciodată foarte buni prieteni. De fapt Ștefan cel Mare nu l-a ajutat pe Vlad Țepeș la fel de mult pe cît a făcut-o acesta. Să nu uităm desele incursiuni de pradă ale moldovenilor în Țara Românească și de domnitorii, atenție domni vasali, nu aliați, impuși de Ștefan cel Mare pe tronul acesteia în timp ce Vlad Țepeș era în captivitate sau capturarea cetăților de graniță ale Munteniei. În tot ce a făcut Ștefan cel Mare a urmărit doar propriile interese politice fără a avea grijă și de interesele celeilalte țări.
🙂 ma rog…. adeptii tezei moldoveniste de la Chisinau spun exact la fel in sustinerea ideii care spune ca moldovenii nu sunt tot una cu romanii.tot la scoala ne invata ca Stefan cel Mare si Vlad Tepes erau veri iar incursiunile moldovenilor aveau rolul de „democratizare” 🙂 si sigurarea unui climat prietenos la granite in lupta antiotomana
bine punctat! In timpul lui Stefan cel Mare, polonezii practic au ajuns sa nu mai faca diferenta intre moldoveni si tatari. Citind Letopisetul Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche, putem observa ca intreaga perioada este punctata aproape in fiecare an de raiduri ale moldovenilor in Polonia si Rusia Kieveana de unde la un moment dat vine cu 100000 de sclavi (cel putin asa spune cronica).
Este oarecum surprinzator dar in istoria noastra nu se prea spune nimic despre comertul de sclavi din tarile romane. Este cunoscut, cel putin pentru istoricii straini, ca in timpul lui Vlad Tepes, Bucurestiul devine probabil cel mai mare centru de comert cu sclavi din Estul Europei. Singura conditie a Vlad Tepes era ca sclavii sa nu fie crestini.
Tinand cont de raidurile facute atat de munteni la sud de Dunare cat si de moldoveni in Polonia, Rusia Kieveana, incep sa ma intreb daca nu cumva aceste raiduri nu erau ca sa-si sustina financiar stilul de viata si sa-si finanteze statele.
Moldovenii au ajuns chiar sa-si faca propriile sabii (ca si proiectare) acestea fiind mentionate de polonezi si in contradictie cu filmele asa zis istorice, erau cat se poate de curbe. De fapt arma alba curba pe nume sabie (sabre in engleza) este folosita pe larg strict in Estul Europei (polonezi, romani, rusi, unguri). Armele albe drepte si ascutite pe ambele parti sunt denumite spade (de la germani: spatha). In limba romana nu prea facem diferenta dar arme albe drepte aveau doar cei care isi permiteau sa le cumpere din afara.
Moldovenii si valahii in general erau cunoscuti ca si popoare razboinice in care voievozii aveau reguli foarte stricte la minimul necesar de arme pe care oamenii liberi trebuiau sa le aibe si sa le aduca in caz de razboi. Libertatea omului era conditionata de portul armelor si de chemarea sa la oaste de catre domnitori.
Totul se termina la inceputul anilor 1700 cand fanariotii impun interzicerea armelor in Moldova si Valahia iar romanii, in general, devin blanzi ca mieii (pe bune). Cred ca aceasta a fost marea greseala de atunci.
Noi ne vedem in general ca si un popor pasnic deoarece astfel am fost prezentati in perioada comunista, insa natiunile din jur ne-au vazut intotdeauna razboinici si acesta este unul din motivele pentru care in general discursurile lor despre romani sunt mai intepate si pe de alta parte incearca sa asimileze rapid minoritatea romana deoarece intr-o oarecare masura le este in continuare frica sau sunt doar precauti.
Foarte intersant comentariu Lucian. Sincer multe lucruri spuse de tine nu le stiam…Raman dator cu bere. Dar inca o data foarte interesant.
O mica corectura, spatha vine din latina. In terminologia militara romana desemna arma alba cu lama mai lunga decat gladius si care incepuse sa fie adoptata de romani ca o adaptare la sabiile lungi ale popoarelor barbare care atacau periodic imperiul dupa secolul II. De altfel termenul de sabie nu desemneaza doar armele cu lama curba, fiind un termen generic pentru mai multe tipuri de lame.
Te mai corectez intr-o privinta, in vremea lui Stefan cel Mare sabiile moldovenilor erau in cea mai mare parte drepte ca urmare a importurilor masive din orasele sasesti din Transilvania. Abia prin secolul XVII si inceputul secolului XVIII au predominat sabiile curbate, iataganele ca urmare a intensificarii influentei otomane asupra spatiului romanesc. In unele documente se vorbeste expres despre o astfel de dotare a ostii moldovenesti in timpul lui Vasile Lupu.
Acele sabii ” fascia valachesca” sunt pomenite in relatarile unor diplomati italieni insa nu se stie cu siguranta cum aratau.
Foarte interesant! „Fascia valachesca”, chiar nu stiu cum arata. Este cunoscut insa faptul ca marile cetatii, precum Suceava de exemplu, aveau propriile armurerii, unde se faceau sabii, varfuri de sulita, sageti, etc. Oricum, la sfarsitul secolului XIV, in Transilvania, la Brasov era pomenita o familie de turnatori de tunuri, pe nume Neidel, iar la Sibiu era un „fauritor de arme” (pe la 1386). Alexandru cel Bun (1400-1432) a avut in armata sa cateva bombarde de lemn captusite cu cercuri de fier, pe care le cumparase din Polonia, si carora le spunea „sacaluse”. Vlad Tepes, a folosit la asediul cetatii Giurgiu (1445) doua bombarde.
Interesant este faptul ca, pe timpul lui Iancu de Hunedoara, exista un anume Nicolae Orban, numit si Orban-dacul, de catre cronicarul Laonic Chalcocondil; acesta a construit tunurile grele cu care turcii au cucerit Constantinopole in 1453.
Stefan cel Mare avea in compunerea armatei sale cavalerie (calarime), pedestrime si artilerie (puscasi). Tunurile si mortierele erau cumparate de la Brasov, iar pulberea se facea local prin amestecarea salpetrului si a carbunelui de lemn, cu sulf. Tunurile lui Stefan erau in marea lor majoritate de calibrul 15 cm si aveau o bataie de cam 100 m. Numai la Vaslui in 1475, Stefan a avut 20 de tunuri, dar nu se stie cu siguranta cate tunuri a avut dea lungul domniei sale -probabil 50-60 de bucati.
imi cer scuze s-ar putea sa fi transcris gresit expresia din italiana, in cartea unde am gasit expresia era tradusa ca „sabie de tip valah” sau ” sabie de moda valaha”.
aproape ca ti-as da dreptate :), dar hobbyul meu este istoria si mai ales tehnologia veche.
Am mai scris ceva timp in urma pe un site in engleza referitor la Wallachian Swords si a trebuit sa ma documentez vreo cateva zile.
http://www.vikingsword.com/vb/showthread.php?t=10450&page=1&pp=30
Vezi ca pe wikipedia apare o descriere pe indelung despre sabie si zona geografica unde a fost folosita, iar in plus la cetatea Sucevei a fost descoperita o sabie din timpul lui Stefan cel Mare si este cat se poate de curba. Vezi aici:
http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2004_03_08.pdf
Ca sa-mi sustin punctul de vedere, as zice ca trebuie remarcat ca in acea perioada apare si termenul de sabii unguresti care erau cat se poate de drepte dar ascutite doar pe o parte.
In perioada lui Stefan cel Mare exista functia de Mare Spatar. Marele Spatar era practic comandantul ostilor voievodului si in plus, pe timp de pace era cel care purta …. spada voievodului, de unde si numele functiei.
Din punct de vedere tehnologic, o arma curba va rezista mai bine la lovire decat una dreapta si in plus mareste lungimea taisului care intra in contact cu tesuturile in timpul lovirii, marind astfel capacitatea de taiere. Pe de alta parte, sabiile erau capturate in cantitati mari de la turci si mai exista inca influenta cumanilor care in afara de arc mai foloseau si sabia turco-mongola (diferenta este ca nu are partea ingrosata de la varf).
Bineinteles ca existau si spade, dar marea majoritate a armelor albe din zona erau cat se poate de curbe. Cel putin asta ne zic izvoarele istorice (fresce din manastiri, teracote, miniaturi, tablouri si descoperiri arheologice).
ar fi interesant de vazut cum arata. Din ce-mi aduc aminte, Stefan cel Mare a comandat in Italia niste sabii la un armurier italian care si-ar fi trimis un ucenic in Moldova sa vada cum arata aia. Se pare ca era destul de apropiata de ceea ce italienii produceau in masa pentru Imperiul Otoman. Intotdeauna m-am mirat de ce turcii nu au debarcat in Italia si se pare ca era prea importanta pentru ei ca si baza logistica :).
Referitor la istoria militara a romanilor as zice ca avem un vid penibil de informatie sau un dezinteres nesimtit pentru popularizarea istoriei.
Aia cu nesimtirea este cea mai verosimila. De aceea publicam si noi pe aici ce putem!
Si mie mi s-a parut ciudata expresia „fascia valachesca” pt. simplu fapt ca n-am mai intalnit-o pana acum. S-ar putea sa fie de fapt „falx” in loc de „fascia”? Ceea ce inseamna automat ca era o lama curbata („falcata” la ibericii antici) data fiind originea „latina” a cuvantului…face parte din aceeasi categorie de cuvinte „curbate”: furca, falca(caninii lupilor/cainilor fiind incovoiati), flocos(fir de par curbat, cret)…farcaș („lup” in…maghiara, similar cu „volk” in germana, „vulgus” in latina, si…”valah”, in general fiind asociat cu ideea de famile/trib/popor/multime…haita „ca lupii’). In mitologia scandinava e un lup numit Freki, il putem compara cu romanescul „frica”.
O informatie mai putin cunoscuta, celebrele iatagane turcesti sunt de prin secolul 16, ele fiind folosite la noi doar putin mai tarziu. Intrebarea se pune cam ce fel de lame foloseau turcii in confruntarile cu Stefan cel Mare sau Vlad Tepes tinand cont ca aceasta perioada de jumate de secol XV e de fapt cea care se poate considera promotoarea „iataganelor”?
De mentionat e un lucru care ne scapa: iataganele au taisul pe…interior (partea concava)! 🙂 Exact ca „falx-urile” geto-dace in timp ce scimitarurile au taisul „clasic” pe exterior (partea convexa). Mi-e greu sa cred ca poporul roman n-ar fi continuat sa foloseasca (atat in lupta cat si in agricultura) lama curbata pe interior de la stramosii geto-daci, atata timp cat avem termeni precum „secera” (de la geto-dacul „sica”=falx) „coasa” sau…”cosor” (considerate in DEX a fi slavone la origine 🙂 in timp ce verbul „a coase” e considerat de aceeasi academicieni „geniali” ca fiind latin!)
#credinRomania Nu trebuie sa te miri. Turcii au preluat foarte multe din cutumele Imperiului Bizantin si chiar se considerau urmasii de drept ai Imperiului Bizantin. Asta ar trebui sa-ti raspunda la intrebarea de ce nu au ras de pe fata pamantului biserica ortodoxa din Grecia si cum de au protejat chiar patriarhii din Constantinopol. Este exact ce faceau imparatii bizantini si sultanii au preluat acest obicei. As zice ca este cel putin straniu dar nu este singurul obicei preluat.
Imperiul Roman atat de rasarit cat si de apus (aceeasi baza de fapt) au avut ceva in comun in privinta armatei. Cand gaseau ceva mai bun, il preluau imediat si chiar il perfectionau. Armata otoimana practic a copiat armata bizantina. Armele curbe cu tais pe interior sunt specifice Balcanilor si nu doar cartaginezilor (falcata). in Balcani regasim atat falxul dacic cat si versiunea mai sudica rhomphaia (ceva mai dreapta).iar aceasta era arma Imperiului Bizantin pentru ca era extrem de eficienta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Rhomphaia
Tinand cont ca pana si vikingii au adoptat imediat aceasta arma (Garda Varegiana) si au folosito impotriva turcilor atunci nu are rost sa te miri ca turcii au adoptat o arma similara kopis-ului grecesc dar de dimensiuni mai mici care le permitea sa lupte in formatie
http://en.wikipedia.org/wiki/Rhomphaia
mai exista ideea ca de fapt este o arma comuna Asiei centrale unde s-au mai gasit asemenea cutite. O fi una din variante.
Precizeaza te rog sursa care spune ca italienii produceau masiv arme pentru otomani.
Bun, dar din ce-mi spui tu nimic nu sugereaza ca predominau sabiile curbe. Tocmai sabiile curbe erau mai rare, realizate de regula din otel de Damasc foarte taioase reprezentau mai curand apanajul marilor boieri. Repet pentru perioada in discutie predominau sabiile drepte cu garda in cruce in primul rand datorita importurilor masive din Transilvania si in al doilea rand mesterii sabieri nu erau in nici un caz orientali. De asemenea majoritatea frescelor din aceasta perioada au reprezentari ale ostenilor moldoveni cu sabii drepte. De acord cu tine in problema capturilor insa acestea nu au asigurat niciodata dotarea majoritara a ostilor romanesti. Daca tot vorbim dea arme de captura iata cam ce ar fi fost predominante in dotarea ostenilor romani http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQw118W8guaFa9a9pqdOBQIs6pYpoFC-dhxIKADh0ho-EzFyPLa
acesta fiind un iatagan (yatagan). In orice caz echiparea ostilor romane a fost mai mereu un melanj de armament de tip european si oriental. Insusi Stefan cel Mare purta coif oriental (daca stam sa credem unele reprezentari) si folosea spada dreapta cu garda in cruce ( totodata si simbol al aparatorilor crucii).
Da. Si razesii pe linga sulita erau echipati cu hangere de pilda dupa moda tatarasca.
am inceput un comentariu mai lung dar s-a crashuit Firefox-ul.
Revin doar cu faza ca o imagina face cat o mie de cuvinte.
Ce zici de miniatura bataliei de la Baia dintre Stefan cel Mare si Matei Corvin?
Pe unguri ii recunosti usor dupa steag :):
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Kingdom_of_Hungary_against_Moldovans_flag_in_battle.jpg
La moldoveni o sa vezi o singura arma dreapta si aia este la un cavaler in armura=> boier sau fiu de boier.
Stiu ca este foarte romantic sa ne gandim la romani ca si la occidentali si ca luptau cu spade, dar hai sa ne gandim putin. In decurs de doar doua sute de ani, peste romani au trecut vreo 4 migratii din Asia Centrala (gepizi, maghiari, cumani, mongoli) si voi va asteptati ca romanii sa nu fi invatat nimic mai ales cand in Valahia bazele militare ale voievodatului erau puse de cumanii negri ramasi?
Adica toate natiile din jurul nostru aveau sabii si doar noi sa avem spade? Sa fim seriosi!
Polonezii:
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hetman%60s_guard.PNG
Ungurii la Mohacs
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Bataille_de_Moh%C3%A1cs_1526.jpg
Cazacii la Nord si Est:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a6/Bohdan_Chmielnicki_z_Tuhaj_Bejem_pod_Lwowem_Matejko.JPG
Tatarii
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Szigetvar_1566.jpg
Deci noi aveam ce? Chiar cuvantul armei zice tot: Sabie adica o arma curba.
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/sssmitsb/II.htm
Uite si aici http://www.twcenter.net/forums/picture.php?albumid=4431&pictureid=49933.
Este din albumul unuia dintre membrii echipei care lucreaza intr-un colectiv balcanic pentru dezvoltarea unui mod la jocul de strategie Medieval 2 Total War, Wallachian.
Ia mai cauta un pic si o sa mai gasesti numeroase fresce cu reprezentari de osteni valahi si moldoveni echipati cu armuri lamelare bizantine si spade. Linkurile pe care mi le dai inclusiv acel „winged hussar” ne trimit spre secolul al XVI-lea si nicidecum la perioada in discutie. Echiparea ostilor medievale difera in secolul al XVI-lea (mai ales din a doua jumatate) de cea din secolele XIV-XV. Tabloul unguresc referitor la batalia de la Posada este de data mult mai recenta decat Cronica Pictata care cred ca este mai corecta in reproducerea acelor evenimente.
daca vrei bizantini, bizantini iti dam.
Bizantinii folosesc cu precadere doua arme albe:
– spathium – arma dreapta
– parameroion – arma curba
Astea sunt arme folosite de Imperiul Bizantin in sec X.
Deci cu vreo 6 secole inainte de ce dai de inteles.
Picturile bizantine de sfinti inarmati de la Cozia (link-ul dat de tine) prezinta in mod normal arme bizantine si apar ambele versiuni.
Vezi echipamentul Armatei Negre a lui Matei Corvin:
http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Army_of_Hungary
Portret al lui Iancu de Hunedoara
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/277182/Janos-Hunyadi
Portretul lui Vlad Tepes:
http://www.vladtheimpaler.info/images/gallery/dracula_vlad_tepes_full.jpg
John Jiskra of Brandýs
http://en.wikipedia.org/wiki/John_Jiskra
Steagul Transilvaniei in 1350
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Flag_of_Transylvania_%281350%29.svg
Stii ce? Eu m-am cam saturat :)!
Ti-am dat artefacte arheologice,
Gravuri si picturi din perioada aceea.
Etimologia cuvantului sabie.
Ia hai sa devin eu avocatul diavolului!
Pe ce te bazezi cand pomenesti de arme germane in Moldova si Valahia cand mesterii sibieni si brasoveni aveau deja vreo 200 de ani de existenta si livrau clientilor locali iar tehnologia in vest o luase in cu totul alta directie?
Ce te face pe tine sa crezi ca se importau masiv arme din afara principatelor?
Cu exceptia catorva boieri care-si permiteau sa plateasca din greu, nu cred sa mai fie altcineva care sa cumpere arme italienesti si elvetiene.
Chiar si in vest sabiile erau folosite destul de des.
Da, etimologie? Ia uite definitia cuvantului sabie din DEX:
„SÁBIE, săbii, s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner.”
Linkul tau cu „black army” nu pomeneste nimic despre arme „curved blade” ci doar despre „sabres” iar la imagini sunt prezentate un „longsword” si inca doua sabii cu lama dreapta.
Imaginile prezentate de tine iarasi pot fi atacate pentru ca asa cum nu sunt in nici un caz din acelasi secol cu cei reprezentati. probabil sunt din secolul XVII sau din a doua jumatate a secolului XVI cand deja erau produse modificari in vestimentatie si armament in raport cu secolele XIV-XV. Ca sa nu mai zic de tabloul cu batalia de la Posada realizat de un pictor romantic. Linkul catre articolul de la Sibiu este dat fragmentar, sa citim si urmatoarele parti ale articolului:
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/sssmitsb/VI.htm
http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/sssmitsb/VII.htm
ca sa intregim imaginea de ansamblu.
Iti repet nu incerca sa dovedesti prezenta predominanta a sabiilor curbate in dotarea ostilor romanesti medievale din secolele XIV-XV cu dovezi potrivite pentru secolele urmatoare.
Inca ceva pentru aceleasi secole armata maghiara era cea mai occidentalizata dintre ostile est-europene. Si tot nu mi-ai raspuns la solicitare: da-mi si mie sursa care spune ca italienii produceau masiv sabii cu lama curba pentru turci in secolul al XV-lea.
http://andreiesanu.wordpress.com/2011/11/08/spada-lui-stefan-cel-mare/
„… che volesemo cometer qui o Zenova una spada a la facione valaschesca”…
Aha..deci nu „fascia” sau „falx” ci „facione”, adica mai pe engleza…”fashion” = moda/model
Ti-am zis s-ar putea sa fi transcris gresit expresia din italiana, citasem din memorie deoarece cartea nu o mai am demult.
Sigur ca eram razboinici. Eram nevoiti. Nu exista nici o oaste permanenta asa ca poporul trebuia sa se apare cum putea. Voievodul nu avea cum apara poporul cu ce avea el pe la curte. Si se multumea sa apere doar orasele care aveau ziduri pe vremea aia. Pana si manastirile erau lasate de izbeliste sa se apere singure, unele ctitorite chiar de ei. E unul din motivele pt. care manastirile din tot rasaritul aveau ziduri de aparare. Din cauza impotentei Voievodului. Pana la fanarioti care au adus arnautii pe post de oaste cu leafa, voievozii pamanteni nu au avut oaste permanenta decat cu cateva exceptii, cea mai importanta dintre ele fiind Transilvania. Dar in celelalte provincii romanesti in cazul unei navale externe ( tatarii navaleau anual!) poporul era lasat sa se descurce cum poate. Unii fugeau in paduri dar altii erau hotarati sa se bata. Da eram destul de belicosi dar nu din fire. De nevoie.
Cat despre interzicerea armelor albe la popor nu e o noutate. In Japonia legea era asa de scrupuloasa ca un sat de tarani avea un singur cutit cu care sa transeze alimentele si acela legat cu un lant de un butuc in centrul satului. Cine incalca legea era rastignit! Printre altele acest abuz a dus la proliferarea artelor martiale, la lupta cu mainile goale.
eu daca mi aduc aminte era oastea mica a tarii(formata din curteni si soldati platiti)si oastea mare a tarii formata din toata populatia apta ptr lupta.cei ce formau oastea mare aveau obligatia sa vina la chemarea la arme cu scut arc sau sabie,etc.in ceea ce priveste boierii erau obligati sa dea oastei un numar de calareti,ostile boieresti.bineinteles sunt multe de spus despre modul de organizare a ostilor.iar in ceea ce priveste protectia era folosita foarte mult pasla care proteja foarte bine de lovitura de sabie(in sensul ca nu se facea o rana deschisa-taietura).
iar in ceea ce priveste invaziile tatare sau turce primele care intrau in lupta erau steagurile de margineni care duceau lupte de hartuire si deasemenea informau domnitorul despre invazie(numa directie,etc).in functie de marimea invaziei se hotara adunarea armatei mari sau se respingea cu ostile domnesti care erau mobilizate.era un sistem foarte complex si nicidecum un ul simplu.spre exemplu moldova era impartita in tara de sus si tara de jos, ptr o mai bun a administrare.exista o administratie civila si una militara in fiecare judet.muntenia era impartita in banii(parca).asa ca nu prea sunt de acord cu afirmatiile de mai sus potrivit carora erau lasati de izbeliste.din momentul in care se stabilea directia invaziei se aplica cunoscuta tactica a pamantului parlolit.femeile,batranii si copiii impreuna cu avuturile se retrageau spre locuri cunoscute din timp(paduri,munti,cetati)iar cei apti de lupta se organizau in vederea intarzierii invaziei.este de remarcat faptul cat de buni erau romanii la luptele de gherila,camuflaj ambuscade.sunt atatea exemple care se pot da.
@bogdangeorge de acord cu tine pana la un punct. Pandurii sunt practic singura forta paramilitara (fortat termenul dar n-am altul) care exista in Valahia dupa 1714. era practic un fel de politie rurala.
Arnautii nu sunt altceva decat niste mercenari sau garzi de corp si nu prea putem sa-i consideram oaste privata.
Revin, pana la 1711 si 1714, Moldova si Valahia este plin plinuta de arme in randul taranilor liberi. Practic asta era plata pentru libertate.
Exemplele ar fi razesii si orheienii din Moldova si rosiorii din Muntenia.
Chestia asta nu era ceva iesit din comun in Europa. Exact la fel era si in Europa Occidentala. Proprietarii de terenuri trebuiau sa puna la dispozitia suveranilor trupe, echipamente militare si provizii.
Nu sunt de acord cu ideea ca voievozii nu aveau oaste permanenta. Singura diferenta era marimea oastei. Toti aveau o oaste permanenta.
Incepand cu secolul XV incep sa apara mercenarii si in Principatele Romane.
Unii sunt chiar exotici, de genul arcasilor englezi la castelul Bran (sec XIV, http://www.multilingualarchive.com/ma/frwiki/en/Ch%C3%A2teau_de_Bran) sau lefegii suedezi in Bucuresti unde au construit chiar si un turn (http://en.wikipedia.org/wiki/Turnul_Col%C5%A3ei).
Nu are rost sa vorbim de mercenarii nemti si elvetieni pentru ca erau practic peste tot. Acum cica sunt cele mai civilizate natii din lume :).
Stefan cel Mare si Sfant, la 25 ianuarie 1475, despre Romania – Poarta Crestinatatii
http://basarabia-bucovina.info/2012/01/25/stefan-cel-mare-si-sfant-la-25-ianuarie-1475-despre-romania-poarta-crestinatatii/
In scrisoarea catre principi crestini Grana beg e de fapt Hrana bey capetenia akingiilor.
Harana beg si Ali beg erau „cunostinte” si al lui Tepes.
@Lucian Esti foarte bine documentat, dupa cum vad, in privinta armelor vechi din evul mediu romanesc. Te rog, daca binevoiesti, a ne spune mai multe. Multumesc anticipat! Foarte interesant linkul tau. Multam!
foarte documentat n-as zice. Doar foarte curios 🙂 si in timp se strang informatii, nu gluma!
Am dat de tot felul de termeni disparati in tot felul de lucrari si i-am adunat.
De exemplu in romanul Prin Foc si Sabie (Henryk Sienkiewicz) apare biblia luptatorului 🙂 in care este mentionata cavaleria usoara moldoveneasca si faptul ca aveau casti deschise pentru a auzi ordinele. Nu mai stiu cu ce ocazie am citit si de modul de conducere al cavaleriei usoare moldovenesti prin doua metode: europeana cu steaguri dar si prin metoda tatareasca cu fluiere in timpul luptei. Metoda de conducere cu fluiere a fost preluata si de englezi dupa experienta lor in Egipt de la mameluci dar au luat si sabiile care pentru ei erau superbe.
In anii ’90 tin minte ca am citit un articol al unui ofiter istoriograf referitor la vitejia armatelor principatelor romane, iar istoriograful dadea de inteles ca era foarte usor sa fii viteaz cand aveai tehnologie de ultima ora la dispozitie. Voievozii acelei vremi aveau echivalentul celor mai bune arme din lume la dispozitie.
Apare la un moment dat o referinta despre Stefan cel Mare care avea un arc cu carlig, iar asta este toata ziua o arbaleta.
Cu o alta ocazie dau pe internet la o referire la turnirurile cavaleresti de la Buda la care participa cavaleri din Valahia. Aici am facut click :).
In Evul Mediu cand vorbim de cavaleri, vorbim practic de arma suprema de soc. Singurul echivalent din ziua de azi este tancul. In Europa Occidentala cavalerii erau renumiti pentru faptul ca erau toti nobili si erau singurii in stare sa-si cumpere echipamentul. Pretul unui cal de razboi (chiar asa este numele) era enorm si puteai sa-ti cumperi cateva proprietati din banii aceia. Si acum partea interesanta: cavalerii nu aveau doar un cal. Aveau mai multe tipuri de cai care se pretau la mai multe tipuri de lupta.
In ziua de azi nu mai exista caii de razboi din Evul Mediu. Singurii cai cu origine militara sunt doar cai usori ai cavaleriei usoare de genul cai arabi, lipitani si probabil cei tataresti.
Mai caut ceva si aflu ca tatal lui Mircea cel Batran, Radu I, a avut o comanda in Italia de 10000 de zale pentru cavaleria sa. Pentru vremea aceea numarul este enorm atat pentru comanda cat si pentru marimea cavaleriei! Cavaleria este o arma de specialisti catre trebuie permanent pregatita si nu poti sa o chemi de la tara.
La moldoveni ca sa ai o cavalerie usoara efectiva care se lua de la egal la egal cu tatarii (aproape la propriu nascuti in sa) insemna sa ai o forta manevriera de exceptie (asta este avantajul cavaleriei usoare) si asta duce automat la concluzia ca mustrul (instructia) era permanent.
In Batalia de la Posada, Carol Robert de Anjou scapa de atacul a trei cavaleri munteni iar in tabloul maghiar, toate armele sunt curbe desi in Cronica Picta acestea sunt drepte. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Moln%C3%A1r_J%C3%B3zsef_Carol_Robert_fleeing_from_Posada_Battle.jpg
Recomand sa faceti download la Cronica Picta (cronica pictata de la Viena) http://konyv-e.hu/pdf/Chronica_Picta.pdf (sunt bune si site-urile maghiare la ceva 🙂 ).
O alta lectura chiar agreabila este Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara
Cavaleria usoara a Tarilor Romane in Evul Mediu a fost in fapt o adaptare la nevoile noastre a tacticilor de cavalerie invatate de la cumani si tatari. Nu degeaba unii istoriografi ii numeasc pe romanii acelei perioade drept „noii tatari”. Decat sabiile mai curand am mostenit de la cumani si tatari arcul recurbat si cel compozit (ultimul mai greu de folosit in anumite perioade mai umede ale anului).
Ai dreptate nu remarcasem. Bravo. Spadele sunt drepte in hronicum pictum vindobonensis.
Merci pt. detaliu. Dar n-ar trebui sa pui prea mult pret pe trilogia lui Sienkiewicz. E roman e adevarat , are un sambure de adevar dar e o groaza de fabulatie acolo. Eu am dubii ca pe vremea aia un calaret moldav avea coif. O caciula era mai veridica. Nu cred ca Sienkiewicz e un izvor istoric serios. Dar cronica pictata de la Viena este.
Ce e cu metoda cu steaguri? Asa se semnaliza sau ce? Sau e vorba de unitatea militara „steag”? (Patru steaguri faceau un polc.)
In alta ordine de idei ,chiuitul la tatari vine de la dragostea lor pentru cai. Un cazac sau un tatar nu purta cravasa sau pinteni. Astia nu-si stimulau asa bidivii. Fluierau in urechea calului si acesta accelera.
Metoda de semnalizare cu steaguri este pur si simplu fluturarea sau ridicarea unui steag de o anumita culoare care indica un anumit mesaj/ordin. Mai apare reprezentata in unele filme istorice dar nimeni nu se chinuie sa explice ce fac aia.
Metoda cu fluiere este pur si simplu fluierarea unei anumite secvente de sunete si are acelasi rol. Avantajul este ca poate fi auzit in vacarmul luptei.
Ambele metode au fost pastrate in marina. Metoda cu fluiere inca este folosita in armata britanica.
Sienkiewicz are totusi un premiu Nobel 🙂 pentru literatura si romanele sale erau renumnite tocmai pentru acuratetea informatiilor chiar daca viziunea sa era din perspectiva nobilimii.
http://www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_2.html
poate ajuta acest link