Razboiul nevazut in spatiul romanesc (VII, partea a VI-a)

   Tot in aceeasi perioada, Poarta a fost instiintata de catre Stefan cu privire la pregatirile militare care se faceau in Ungaria si Polonia si despre faptul ca regele Poloniei nu a incheiat pace cu tarul Moscovei. In incheierea acestor scrisori se arata: “In clipa de fata acestea sunt stirile sosite: avem oameni trimisi ca iscoade pentru a obtine vesti. Orice stiri vor aduce, ele vor fi in graba facute cunoscute la Inaltul Prag”.

Incercarile lui Ioan Albert de a da pregatirilor de razboi un caracter antiotoman nu puteau sa mai insele pe nimeni. Pe Stefan, nici atat! Fiindca, atunci cand la sfarsitul verii lui 1497, regele polon pornise cu armata spre sud, pentru Stefan era deja clara directia acesteia, care numai impotriva turcilor nu era. Insusi episcopul Creslau, cancelarul regatului, a incercat sa-l opreasca pe rege a face o greseala imensa scriindu-i: “sa nu provoace pe palatinul Stefan, stralucitul razboinic care a infrant pe regele Matei si pe sultanul Mahomed, amandoi razboinici preaputernici, ci mai bine sa se foloseasca de el impotriva turcilor preasalbatici ca prieten si ca unul ce-i chiar in fata lor”. Stia cancelarul ceea ce stia in legatura cu puterea ascunsa a lui Stefan? Cu siguranta, DA! Fiindca, functia sa, avea legatura si cu activitatea secreta de culegere de informatii, iar episcopul Creslau, om al Bisericii si Cancelar pe deasupra, era cu siguranta bine informat.

Enervat de cuvintele lui Creslau si poate, de defetismul sau, Ioan Albert i-a raspuns intr-un mod cel putin incitant: “Mi-as arde camasa de pe mine daca as sti ca-mi cunoaste planurile mele ascunse. Pleaca de aici si lasa-ma pe mine sa-mi bat capul; treaba ta e sa ingrijesti de cele sfinte sis a nu cercetezi ce razboaie sa port si ce dusmani sa atac”. Ca Ioan Albert l-a desconsiderat pe Stefan, nici nu mai incape indoiala. Sa-l fi avertizat oare Creslau cu privire la faptul ca Stefan era la curent cu planurile sale pe rege, dar acesta n-a vrut a-l crede? Este posibil, fiindca pe frontul nevazut, actorii si jucatorii, sunt plini de surprize, iar informatia se cumpara la fel de repede cum se vinde. Sa credem ca “inamicii” lui Stefan n-aveau posibilitatea de a culege informatii, ar fi o naivitate din partea noastra. Cert este faptul ca niciodata nu este bine sa-ti desconsideri adversarul, iar o informatie face mai mult decat o armata; ceea ce avea sa afle, din pacate prea tarziu, si Ioan Albert in curand!

Dar Stefan cel Mare, a incercat sa abata “atentia” regelui de la Moldova, fiindca nu-i placea un razboi intre crestini, trimitand la acesta o solie pentru a se edifica pe deplin asupra intentiilor acestuia. Prin aceasta solie il “ruga” sa coboare asupra turcilor la Cetatea Alba pe unul din malurile Nistrului, deoarece acest traseu era cel mai scurt si cel mai convenabil pentru o armata atat de mare si atat de bine echipata. Ignorand “rugamintea” Ioan Albert, in loc sa se indrepte cu armata pe Valea Nistrului, a pornit spre Sniatin pentru a cobori pe malurile Prutului. A fost aceasta o stratagema a lui Stefan de a confirma fara niciun dubiu, informatiile primite de la agenti? Cu siguranta, DA! Interesant este faptul ca si astazi, verificarea informatiei prin metode specifice si prin surse diverse, independente unele de altele, este o METODA des folosita de catre Serviciile Secrete. Si nu s-a oprit aici…

Fiind instiintat despre miscarile armatei polone, Stefan cel Mare a trimis in graba la regele Ioan Albert o noua solie, compusa din vistiernicul Isac si logofatul Tautu (sa fi fost acesta unul dintre oamenii de taina a-i lui Stefan? Posibil! Sa fi avut acesta si misiunea de a vedea “pe viu” pregatirile si forta armatei polone? Posibil! Cert este faptul ca prin natura functiei sale, acesta avea PREGATIRE MILITARA si INFORMATIVA, fiind șeful cancelariei domnești si totodata secretarul particular al domnului (de taină), deci, un initiat in secretele domniei). Misiunea acestora? Sa-l PREVINA pe rege ca “daca vine ca dusman inMoldova, isi va da Stefan silinta sa-l faca sa-i para rau lui si polonilor de razboiul pornit impotriva lui” (Cronica lui Wapovski). Un avertisment fatis al lui Stefan adresat lui Ioan Albert, din care reieseaCLARca-i cunoaste intentiile? Cu siguranta, DA! Dar cum mandria si prostia merg mana in mana, nici de aceasta data, in al 99-lea ceas, Ioan Albert n-a vrut sa asculte! Ba chiar iritat de continutul soliei, si contrar tuturor uzantelor diplomatice de atunci care specificau clar ca solii sunt intangibili, Ioan Albert a poruncit ca cei doi sa fie pusi in obezi si trimisi laLvov(nu se stie ce s-a intamplat ulterior cu acesti oameni, dar ei si-au facut datoria fara niciun fel de dubiu). Spionii lui Stefan l-au informat imediat asupra celor intamplate si l-au tinut la curent cu toate miscarile oastei polone. Complet edificat asupra planurilor lui Ioan Albert de a cuceriMoldovapentru fratele sau Sigismund, Stefan cel Mare a ordonat luarea tuturor masurilor impuse de situatia creata.

O incursiune facuta in tabara dusmanilor cu o zi inainte ca acestia sa patrunda pe teritoriul Moldovei (de fapt aceasta a fost o misiune bine organizata si cu un scop bine definit, dupa cum vom vedea in randurile ce urmeaza), s-a “soldat” cu prinderea mai multor prizonieri, care la 27 august 1497 au fost adusi la Suceava. Trei dintre acestia, de rang inalt, au fost trimisi sultanului laIstanbulpentru a-l convinge ca razboiul cu polonii a fost inceput. Strategie din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA, fiindca astfel se asigura ca turcii nu-i vor crea “surprize” cat el v-a fi ocupat cu polonii!

Dupa aceea Stefan a parasit Suceava, lasand pentru apararea cetatii un corp de oaste comandat de Luca Arbore (unul dintre oamenii de incredere a-i domnului Stefan, cu siguranta).

Acelasi cronicar Wapovski confirma faptul ca iscoadele lui Stefan cel Mare i-au furnizat acestuia date complecte cu privire la marimea oastei polone (80000 de oameni, conform afirmatiilor sale), armamentul si miscarile acesteia, inclusiv asupra proviziilor si bogatiilor transportate in cele aproape 30000 de care de razboi, insotite de circa 40000 de carutasi, negustori si servitori (posibil ca acest numar sa fie evident exagerat!). Cu toate acestea ceva adevar exista, fiindca ulterior bataliei de la Codrii Cosminului (26-29 octombrie 1497), prazile cazute in mainile invingatorilor au fost foarte mari, chiar si pentru acele timpuri. Cei aproximativ 2000 de turci si tatari care au participat alaturi de Stefan in campania de aparare contra polonilor s-au intors de la Codrii Cosminului la ai lor cu atatea bogatii predate, incat au atatat pofta de jaf a tuturor achingiilor din sudul Dunarii.

Toate acestea constituie o dovada a faptului ca prada promisa de Stefan celor care il vor ajuta contra polonilor nu constituia un mijloc imaginar de ademenire, ci ca promisiunea se intemeia pe informatii certe, sigure si precise cu privire la bogatiile care insoteau armata polona, invadatoare in Moldova la sfarsitul verii anului 1497.

Ispitit de perspectiva obtinerii unei bogate prazi de la polonezi, la inceputul primaverii anului 1498, beiul Silistrei, Malcocioglu, a cerut lui Stefan cel Mare permisiunea de a trece pe teritoriul Moldovei cu 40000 de calareti pentru a jefui Polonia. Obtinand aprobarea ceruta, turcii au navalit in Polonia si au pradat pana dincolo deLvov, intorcandu-se incarcati de prazi si fara pierderi majore in oameni, deoarece nu prea au intampinat rezistenta.

Incantat de prazile dobandite prea usor, in toamna anului 1498, Malcocioglu a cerut si primit din nou permisiunea de a trece prinMoldovapentru a prada in Polonia. De data aceasta insa, un ger naprasnic a cauzat multe victime oastei turcesti. Cronicarul Wapovski relateaza ca multi dintre turci, pentru a se salva, neputand sa inainteze din cauza zapezii troienite “se varau in pantecele cailor dupa ce le scoteau intestinele si nici asa nu puteau sa scape de moarte, deoarece caldura se pierdea repede. S-au gasit nenumarate lesuri omenesti in pantecele animalelor”.

Turcii care n-au murit din cauza frigului, ajungand inMoldova, au fost ucisi de ostasii lui Stefan cel Mare imbracati in uniformele lesesti capturate in lupta de la Codrii Cosminului, deoarece acestia se dedau la jafuri si violuri. A fost o actiune inteligenta din partea lui Stefan care nu putea ramane nepasator la asa ceva, fiindca prin acest act de travestire a ostirii sale, si-a declinat raspunderea sa si-a ostirii sale, pentru uciderea turcilor supravietuitori, punand-o in seama polonilor. Mai mult decat atat, inselaciunea a fost dusa pana la extrem, Stefan trimitand la Poarta un sol care l-a anuntat pe sultan despre dezastrul suferit de armatele sale, transmitandu-i totodata “sentimentele sale de compasiune”. Actiune si dezinformare din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA!

Cu toate acestea, la 12 iunie 1499, Stefan cel Mare a ratificat tratatul de pace cu Polonia, prin care se recunostea independenta Moldovei, si se stipula obligatia partilor semnatare de a se abtine de la orice activitate ostila, de a-si acorda reciproc ajutor in caz de nevoie, sin u in ultimul rand, ceea ce este interesant, se stipula si obligatia de a face schimburi utile de informatii –obligatie reglementata astfel:”De asemenea, noi, Stefan-voievod am fagaduit si fagaduim sus-zisului crai, domniei-sale, si urmasilor lor, si tarilor domniilor-lor, ca niciodata nu le vom face nici o paguba si nici o stricaciune nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si, dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai domniilor-lor, noi le vom da de stire.

Tot asa sus-zisul crai, domnia-sa impreuna cu sus-zisii frati ai domniei-sale, ne-au fagaduit noua, Stefan-voievod si copiilor nostri si copiilor copiilor nostri si tarii Moldovei, ca nicaieri si niciodata n-au sa ne faca nici o paguba sau stricaciune sau rautate, nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai nostri vreun rau, vreo paguba sau vreo stricaciune, domnia-lor au sa ni le arate atunci si sa ni le spuna pe toate noua si copiilor nostri si tarii noastre Moldovei.

Prealuminatiile-lor sus-numitii crai Vladislav, craiul unguresc si cehesc, si Ioan Albert, craiul lesesc, si Alexandru, marele cneaz al Litvei, si cneazul Jigmont ne-a fagaduit noua, Stefan-voievod, sa ne apere intotdeauna pe noi si tara noastra, tara Moldovei, de imparatul turcesc si de ostile lui si sa fie intotdeauna langa noi si impreuna cu noi si sa ne dea ajutor impotriva imparatului turcesc si impotriva ostilor lui. Tot asa si noi, Stefan-voievod, pana atunci daca vom auzi despre o pornire a turcilor impotriva tarilor si domniilor luminatiilor sus-numitilor domni, a craiului unguresc si a celui lesesc si a sus-numitilor frati si domniilor-lor, noi le vom da de stire si le vom arata aceasta amanduror crailor si fratilor cat vom putea mai iute” (Documentele lui Stefan cel Mare). Acest tratat si existenta unor astfel de clauze, ne demonstreaza inca odata, importanta acordata de catre Stefan activitatii de spionaj cu recunoasterea totodata a importantei schimbului de informatii. Ca Stefan avea un Serviciu Secret extrem de capabil, nici nu mai incape vorba!

Ulterior, acest Serviciu si-a facut inca odata datoria! Agentii lui Stefan au aflat, ulterior incheierii tratatului, ca fiul lui Petru Aron, Ilie, se gaseste in Polonia asteptand ivirea unui moment favorabil pentru dobandirea tronului Moldovei, l-au informat pe domnitor, care l-a randul sau a trimis o solie la regele Ioan Albert. In fata sfatului tarii de la Piotrkow, solii moldoveni au cerut sa le fie predat Ilie sau sa fie ucis in fata lor. Cronicarul Wapovski povesteste ca, desi nulti sfetnici s-au opus “in cele din urma, pentru ca fugarul (Ilie) era cerut sub amenintarea cu razboi si pentru ca polonii pregateau o expeditie impotriva lui Frederic, marchionul de Brandenburg si mare maestru al ordinului prusian, regele Albert, ca sa lase toate sigure in urma-i, porunci sa fie taiat Ilie in prezenta solilor lui Stefan cel Mare.

Cu toate acestea, varsta si mai ales ranile capatate in razboaie, si-au pus amprenta asupra starii de sanatate a marelui voievod!

Astfel, in 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei, cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Sfarsitul insa, era aproape!

WW