RAZBOIUL NEVAZUT, IN SPATIUL ROMANESC(IV)

  Mircea cel Batran, una dintre ilustrele figuri ale neamului nostru, care in timpul indelungatei sale domnii (1386-1418), a invins atatea dificultati si a opus cotropitorilor o rezistenta atat de inversunata, incat a uimit pe toti cei care i-au cercetat faptele. Inteligenta, diplomatia, fermitatea, darzenia, curajul si spiritul de abnegatie cu care a aparat Tara Romaneasca timp de peste un sfert de veac, au determinat pe Leunclavius sa afirme in lucrarea sa “Historiae turcorum”, ca Mircea cel Batran a fost in timpul domniei sale “principe intre crestini cel mai viteaz si cel mai ager”.

De o inteligenta sclipitoare, avand o putere de analiza remarcabila, Mircea cel Batran a urmarit in principal prevenirea razboaielor. Sub imperiul constrangerilor, el a fost nevoit sa trimita pretutindeni iscoade pentru a afla intentiile ostile ale vecinilor, miscarile de trupe ale acestora, posibilitatile de atac si aparare, etc. Oare, Mircea cel Batran, a avut un serviciu de informatii extrem de eficient? Asa se pare, dar v-om vedea in randurile ce urmeaza…

Fiind informat CORECT de catre agentii sai din exterior asupra relatiilor incordate dintre Polonia si Ungaria, Mircea cel Batran, pentru a preveni dezlantuirea tendintelor anexioniste ale maghiarilor, in 1389, prin intermediul lui Petru Musat, domnul Moldovei, a incheiat un tratat de alianta cu regele Poloniei, Vladislav Iagello; tratat prin care partile semnatare se obligau ca in cazul unui atac al regelui maghiar, sa se ajute si sa se sustina reciproc. Tratatul prevedea ca in caz de atac al altui dusman, acordarea de ajutor reciproc era lasata la libera apreciere a fiecarui suveran. Totodata, prin agentii din Ungaria, domnul Tarii Romanesti a demonstrat in mod convingator iminenta pericolului turcesc si a determinat pe regele Sigismund de Luxemburg sa accepte incheierea unui tratat de alianta antiotomana in conditii care sa-i permita mentinerea legaturilor de prietenie cu Polonia. Iata cum, niste agenti bine plasati, pot influenta determinant, cursul evenimentelor! DIPLOMATIE si INFLUENTA din partea lui Mircea cel Batran, sau pur si simplu, asa a fost sa fie? Cu siguranta, DA!

In acelasi timp, agentii din Imperiul Otoman, urmareau foarte atent si comunicau lui Mircea cel Batran, toate evenimentele si fenomenele care il interesau, mare parte dintre acestea aveau sau vor avea influenta asupra evolutiei Tarii Romanesti. Interesant aici este faptul ca Mircea cel Batran, nu s-a limitat la adoptarea unei pozitii de asteptare, ci, in scopul prevenirii sau cel putin al tergiversarii atacului impotriva tarii sale, a intervenit energic in desfasurarea evenimentelor printr-o activitate secreta de alimentare a intrigilor si de amplificare a contradictiilor care se manifestau in intregul imperiu otoman. Dupa cum lasa de inteles cronicarii otomani in scrierile lor, Mircea a dus ample actiuni pentru protejarea intereselor sale si ale tarii, executate de catre oameni atent alesi. Au fost acestea actiuni de INFLUENTA? Cu siguranta, DA!

Este extrem de interesant ceea ce cronicarul turc, Sa’Aded-din Mehmed Hodja-efendi, considera…Acesta, surprinzator, considera ca activitatile secrete de amplificare a contradictiilor si luptelor interne din interiorul Imperiului Otoman, desfasurate de catre Mircea cel Batran, ca fiind PRINCIPALA CAUZA a expeditiei de pedepsire a sultanului Baiazid in Tara Romaneasca; expeditie incheiata cu lupta de la Rovine. Iata ce ne spune in acest sens cronicarul turc: “Fiii principilor din Mentese, Aidan si Saruhan, refugiindu-se la Koturum, Baiazid, tatal lui Isfendiar, si rugandu-l pe acesta sa-i ajute si sa-i sprijine pentru a pune din nou mana pe tarile mostenite de ei, l-au induplecat si l-au atatat pe schiopul acela. De asemenea, acel batran infirm cu ganduri nechibzuite l-a atatat pe ghiaurul Tarii Romanesti si l-a indemnat sa devasteze si sa prade tinuturile islamice. El insusi si-a pus in gand sa prigoneasca unele tinuturi osmane.”

Raspunzand indemnului, Mircea cel Batran “a trecut Dunarea si a devastat Karanovasi”. Apoi, relateaza in continuare cronicarul Mehmed Nesri “s-a intors din nou in Tara Romaneasca, dupa ce a trimis in randurile martirilor pe unii dintre musulmani, iar pe altii i-a luat in robie”.

Actiunea temerara a lui Mircea, a determinat pe sultanul Baiazid sa contramandeze expeditia pregatita impotriva lui Koturum Baiazid din Kastamonu si sa se indrepte spre Tara Romaneasca pentru a pedepsi pe Mircea. A fost aceasta o incercare de subminare si slabire a fortelor otomane de catre Mircea? A fost oare Koturum Baiazid, unul dintre cei carora Mircea le acorda sprijin? Posibil! Cert este faptul ca asemenea actiuni nu se puteau face fara cunostinte in domeniu, fara oameni alesi si pregatiti in acest sens. A fost Mircea cel Batran, mai mult decat diplomat in ceea ce priveste relatiile externe? Cu siguranta, DA!

In continuare nu putem merge mai departe, fara a aminti stralucita victorie de la Rovine, mentionata si descrisa de catre cronicarii turci, si nu numai, dar si anumite aspecte mai putin cunoscute in legatura cu evenimentele anterioare acestei batalii.

Astfel, AGENTII din Turcia, au COMUNICAT in timp util domnului Tarii Romanesti hotararea lui Baiazid, efectivele cu care a pornit la drum si traseul expeditiei. Pe baza acestor informatii domnul Tarii Romanesti a adoptat tactica razboiului de hartuiala, care, dupa relatarile cronicarului Laonic Chalcocondil, a fost aplicata in felul urmator: “Mircea, strangand oastea tarii, nu si-a facut planul sa vina asupra lui si sa dea lupta, ci cu multa grija si-a pus la adapost in muntele Brasovului femeile si copiii. Mai dupa aceea insa se tinea si dansul cu armata pe urmele lui Baiazid prin padurile de stejar ale tarii, care sunt multe si acopera in toate partile tara, sa nu fie usor de umblat pentru dusman si nici lesne de cucerit si, tinandu-se pe urma lui, savarsea ispravi vrednice de amintit, dand lupte cand vreo unitate dusmana, rupandu-se, se indrepta undeva prin tara dupa hrana sau la pradat vite si asa cu foarte mare indrazneala se tinea de armata. Tinandu-se de urma lui Baiazid, se lupta intr-una cu dansul in chip stralucit. Si se zice ca armata, fiind in cale, se tinea strans in urma ei, punand-o la mare suferinta si o aducea in situatii grele si nu inceta sa-i faca stricaciuni”.

Descriind lupta decisiva de la Rovine, cronicarul turc Orudj Bin Adil arata: “Mircea ghiaurul, aducand cu el oaste, a venit impotriva sultanului Baiazid si, intalnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare batalie, astfel incat atat din partea musulmanilor, cat si din partea ghiaurilor multi au fost macelariti; din amandoua partile au murit multi oameni. Cand turcii au vazut ca oastea ghiaura este numeroasa, cele doua ostiri nu s-au despartit una de alta. Cand s-a lasat noaptea, cele doua ostiri s-au separat si fiecare s-a asezat in alta parte. Vizirul sau, Ali-pasa, a luat in noaptea aceea urmatoarea masura: el a pus sa se aprinda torte si, strangandu-se toate cadavrele musulmanilor, a facut ca ele sa fie carate si aruncate in apa. Indeplinind aceasta porunca pana la revarsatul zorilor, n-au lasat la locul de batalie lesurile musulmanilor. Cand s-a facut ziua, ei au fugit din acel loc. Dupa ce musulmanii s-au retras, necredinciosul Mircea a trimis un om la locul bataliei. Cand a vazut ca nu mai era acolo nimeni, Mircea necredinciosul a venit el insusi la locul de batalie si a vazut zacand multe cadavre de-ale necredinciosilor, iar dintre ale musulmanilor nu se vedea nici unul. Necredinciosul Mircea a fost cuprins de spaima si a zis: “Au pierit multi necredinciosi”. Apoi el a fugit de acolo speriat. Sultanul Baiazid-han s-a intors cu cinste si a trecut Dunarea. De la Nicopol el a venit la Adrianopol”. Ne intrebam insa, oare asa s-au petrecut faptele, sau este doar o incercare a cronicarului turc de a escamota proportiile infrangerii lui Baiazid? Cu siguranta, DA! Fiindca singura concluzie logica la care putem ajunge in urma spuselor sale, este aceea ca singura “cinste” si “consolare” cu care Baiazid a fugit de la locul bataliei a fost aceea ca sub protectia mantiei intunecoase a noptii au putut fi aruncate in apa lesurile turcilor, care in mod sigur contribuiau din plin la deruta, spaima si demoralizarea unei armate si-asa invinse. Mai mult decat atat, spusele cronicarului turc sunt combatute de marturiile sarbesti, bulgaresti, bizantine, raguzane si italiene, care vorbesc in termeni superlativi despre victoria obtinuta la Rovine de Mircea asupra lui Baiazid.

Insa demersurile secrete ale domnului Tarii Romanesti de pastrare a statalitatii acesteia, nu s-au oprit aici!

Despre amestecul domnului Tarii Romanesti in luptele pentru succesiune la tronul ramas vacant dupa moartea lui Baiazid Ildaram (Fulgerul) vorbesc toti cronicarii si istoriografii acelor vremuri, dintre care citam pe cronicarii turci, mare parte dintre acestia, martori directi ai acestor evenimente: Arudj Bin Adil, Asik-pasa Zade, Mehmed Nesri, Idris Bitlisi, Lutfi-pasa, Mehmed-pasa Kuciuk Nisandji, Sa’ Aded-din Mehmed Hodja-efendi, Mustafa Ali si Hodja Husein.

Scopul urmarit cu tenacitate de Mircea prin ajutorul acordat lui Musa Celebi in vederea inlaturarii fratelui sau Suleiman si a ocuparii tronului de sultan a fost sesizat corect de catre cronicarul turc Mustafa Ali, care l-a sintetizat si l-a exprimat in urmatoarele cuvinte: “Voievodul Tarii Romanesti, Mircea, isi facuse planul sa si-l faca ginere pe Musa si astfel sa domneasca dupa voia lui in tara sa, pe care o conducea ca pe o fiica ascultatoare, iar poporul din acel vilaiet sa fie ferit de rautatile acangiilor si nimeni sa nu ravneasca la tara sa si sa nu o calce”.

Din toate acestea putem trage o singura concluzie! Mircea cel Batran a fost un fin diplomat, capabil in acele vremuri neguroase de analiza a situatiei interne si externe, ajutat fiind de o armata de iscoade si spioni. Insasi faptul ca a domnit peste trei decenii spune multe de capacitatile marelui domn, un om deosebit, de o mare intelepciune, ceea ce era ceva rar in acele timpuri. A avut oare Mircea cel Batran un serviciu secret eficient? Cu siguranta, DA!

Fiindca, mijloacele utilizate, descrise extrem de bine de catre cronicarii turci si nu numai, in vederea realizarii scopurilor sale si spre binele Tarii, concretizate in: urmarirea prin iscoade a desfasurarii luptei dintre urmasii lui Baiazid; calculul posibilitatilor fiecaruia de a ocupa tronul in raport cu simpatia populatiei, a nobililor si a armatei; cunoasterea legaturilor prin intermediul carora se putea trata cu cel preferat si ajutorul acordat acestuia pentru infrangerea adversarului si ocuparea tronului, etc; toate acestea ne indruma catre ORGANIZARE, ANALIZA si SINTEZA, si nu in ultimul rand, catre PREDICTIE (toate acestea facand parte din modul de lucru al oricarui serviciu secret). Mai mult decat atat, asemenea actiuni nu se puteau face de catre diletanti, ci doar de catre PROFESIONISTI. A beneficiat oare Mircea cel Batran de aportul unorSPECIALISTI? Cu siguranta, DA!

Fiindca, iata ce ne spune in acest sens cronicarul turc Mehmed Nesri: “El, Mircea, a trimis un om si scrisoare lui Musa. Cand solul a sosit la Isfendiar, acesta la randul sau, l-a trimis la Karaman-oglu. Vestindu-l pe Musa Celebi despre tot ce spusese in scrisoare beiul Tarii Romanesti, Musa s-a bucurat foarte mult si a zis: “Adevaratul scop era de fapt acesta”. Pornind de acolo Musa a venit in Tara Romaneasca cu o corabie”. Cronicarul Mustafa Ali, povesteste: “Voievodul Mircea, care aflase dinainte de sosirea printului, l-a intampinat cu bucurie si cu mare alai, primindu-l cu mare cinste si i s-a supus, dandu-i tot felul de peschesuri”. Toate acestea dovedesc faptul ca Mircea cel Batran avea capacitatea de a urmarii indeaproape si chiar de a influenta, prin agentii sai (se pare ca printre acestia se numara si un anume Azeb-bei, unul dintre slujbasii apropiati ai lui Musa-bei), evenimentele din Imperiul Otoman. Chiar daca intr-un final acestea n-au avut succesul scontat, Musa Celebi protejatul sau fiind invins de catre Mahomed I, el a perseverat in acordarea de ajutoare si informatii unor pretendenti la ocuparea tronului (precum seicul Bedr-ed-Din), stiind foarte bine ca “pe focul care arde, daca se toarna unt topit, el se aprinde tot mai mult”. Mircea, cu ajutorul agentilor sai, s-a straduit sa aplice in politica adevarul mentionat, alimentand permanent focul luptelor pentru putere din interiorul Imperiului Otoman. El era convins ca fortele otomane vlaguite in astfel de actiuni vor slabi presiunea asupra Tarii sale. A fost Mircea cel Batran un domnitor care stia a folosi arma INTELIGENTA? Cu siguranta, DA! Un lucru este cert, si anume: DOAR PRIN INTELIGENTA, INFORMATIE SI OAMENI DEDICATI CAUZEI, CEI PUTINI AU REUSIT SA-I INVINGA PE CEI MULTI SI PUTERNICI.

Va urma,

   WW