Să încheiem și acest an apoteotic cu un articol istoric dar și despre rezervă, respectiv aceleași două teme prin care, de 5 ani, vă stresez lunar stimați cititori.
Așadar facem iarăși un popas de la personalitățile istorice care au marcat acest neam la unități militare, și nici o unitate nu a fost atât de marcantă în istoria Romaniei ca și Regimentul 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul”.
Regimentul 6 Dorobanți „București” a luat ființă în 1877 în subordinea Diviziei 2 Teritoriale București. Din start trebuie să menționăm faptul că unitățile de dorobanți aveau o structură teritorială, o parte deci activă și o parte așa numit „sedentara” respectiv mobilizabila. În principal astfel de regimente purtau numele unor orașe, spre exemplu Regimentul 4 Dorobanți „Argeș”, sau 6 Dorobanți „București” pentru că fiind vorba de unități teritoriale fiecare aveau circumscripții de recrutare aferente unor orașe sau mari orașe.
A nu se confunda cu unitățile infanterie regulate, discutam de o perioada în care unități în esență de infanterie aveau 3 „arme” și culori diferite: vânători- o elită a infanteriei, infanteria regulată și desigur dorobanții tot infanterie însă teritorială. În perioada cuprinsă între anii 1859-1877, efectivele unităților militare au crescut în mod simțitor Carol Întâiul identificând drept prioritara creșterea capacitaților dar și a dimensiunii armatei. Prin urmare în primăvara anului 1877 armata română însuma opt regimente de infanterie de linie și 16 regimente de dorobanți (adică 33 batalioane), fiecare divizie având și câte un batalion de vânători.
Revenind la Regimentul 6 Dorobanți, unitatea a participat la Războiul de Independentă, în luptele de la Grivița, soldații și ofițerii distingându-se în luptă însă având și multe pierderi.
O nouă reformă a armatei mărește iarăși numărul de unități teritoriale, pe lângă cele 16 existente, si regimentele de dorobanți ajung să aibă circumscripția de recrutare la nivel de un singur județ per regiment.
Anul 1891 aduce o nouă reformă a armatei, respectiv desființarea regimentelor de linie și contopirea lor cu regimentele de dorobanți formând astfel unități de infanterie, care mențin batalioane teritoriale. Regimentul primește pentru prima dată onorific denumirea „Mihai Viteazul”.
În anul 1913 regimentul a participat la campania din Bulgaria. În pragul primului război mondial Regimentul 6 infanterie „Mihai Viteazul” este mobilizat, pe lângă structura activă, permanentă, mai primește 3 companii și un număr de ofițeri de rezervă, ofițeri pe care astăzi i-am putea numi ofițeri specialiști și nu ofițeri de comandă. În primul război regimentul participă la luptele de la Brașov însă înregistrează multe pierderi întâlnind un inamic superior. Regimentul urmează evoluția campaniilor din 1917, 1918 și datorită pierderilor suferite primește misiuni specifice de ordine publică în spatele frontului și ulterior este dislocat pe sectorul Nistru, respectiv primește misiunea pazei frontierei.
Ca urmare a încheierii ostilităților Regimentul este demobilizat și o parte revine la București, o altă parte rămânând în cazarma de la Câmpul Lung Muscel.
Până în 1928 nu apar modificări la structura regimentului, însă după acest an regimentul este restructurat și primește înzestrare nouă.
Anul 1930 înseamnă practic începutul tradiției de unitate de gardă din cadrul Armatei Române. Ministrul apărării propune Regelui Carol al II-lea transformarea uniații în una de gardă, care să deservească ceremoniale. Pe timp de război, unitatea este mutată în linia I. Statutul de gardă și de reprezentare aduce pentru prima dată niște calități necesare și obligatorii pentru ca o persoană să facă parte din regiment. Pentru ofițeri spre exemplu era necesară o ținută ireproșabilă, educație deosebită, vorbirea fluentă a unor limbi străine.
Desigur în mod specific apare și o descriere a uniformei de gardă în „Regulamentul asupra descrierii uniformelor ofițerilor de stat-major regal și unitățile de gardă” și avem pentru prima dată ținuta albastră de gardă, cu paftale galbene, aducând elemente ale uniformelor de dorobanți modernizate aferent anilor 1930. Pe uniforma de serviciu petlițele erau galbene, de asemenea și paftalele de la mânecă pe model englezesc. Galbenul devine culoarea oficiala a regimentului. Tot în această perioadă unitățile armatei revin la tradițiile anterioare și regimentele de infanterie provenite din cele de dorobanți revin la de numirea anterioară.
Uniforma de căpitan al Regimentului 6 Gardă
Insigna regimentului
Anii 30-40 au însemnat anii de glorie ai Regimentului unde asigura serviciul de garda si militarii unității primesc impecabil toate oficialitățile străine care au vizitat statul roman.
Unitatea este subordonată pe toată această perioadă Brigăzii 1 de Gardă.
După începerea ostilităților celui de-al doilea Război Mondial, Regimentul ia parte la lupte, linia I, participând la operațiunile din Odessa, și după succesul înregistrat Divizia de Garda este retrasa la garnizoana București. Regimentul 6 este citat de mai multe ori pe ordinea de zi pentru fapte de arme deosebite. De reținut, linia I, Regimentul 6 sub comanda lt-colonelului Gh. Iliescu a deschis drumul marii unități, Divizia de Gardă spre eliberarea Basarabiei si Odessa. Colonelul (p.m.) Iliescu a fost primul comandant de regiment căzut la datorie al Armatei Romane in campania din al doilea Război Mondial. A fost de asemenea decorat post mortem cu Ordinul Mihai Viteazul.
După 1942 Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul” organizează instrucția unor ofițeri de infanterie și vânători, respectiv paza unor obiective.
În 1944 situația devine critică și Divizia de Gardă începe marșul spre Moldova. La 25 august 1944 Divizia de Gardă, implicit și Regimentul 6 Dorobanți este capturat și dezarmat de sovietici. Deși teoretic aliați, sovieticii au cerut dezorganizarea Regimentului 6 Dorobanți. În noiembrie batalionul rămas din regiment este contopit cu Regimentul 3 Vânători Moto cu garnizoana in Târgoviște.
Structura rămasă primește denumirea de Regimentul 6 Gardă „Mihai Viteazul” și în 1945 se contopește cu divizionul de gardă calare. Participă la campania din Vest și ajunge până la Brno in Cehoslovacia. Tot în 1945 sunt desființate structurile teritoriale ale regimentului, ultimele elemente care aminteau de frumoasa tradiție a dorobanților ca trupe teritoriale. În mod previzibil, sub îndrumarea ocupantului sovietic, regimentul primește lovitura de gratie in 1948 si devine „Regimentul 6 Infanterie” si este dislocat la Tulcea. Aici se încheie povestea unei unități care a participat la toate conflictele la care Romania a luat parte începând cu Războiul de Independenta, având o tradiție impresionanta atât de război cât și de reprezentare a statului român, având un număr important de ofițeri decorați cu cele mai înalte distincții inclusiv Ordinul Mihai Viteazul.
În comunism activitățile de gardă sunt preluate de alte unități, nou înființate. În perioada comunistă apare și Regimentul 30 Gardă, asigurând onoruri și activități specifice. Desigur ținutele nu aduceau nici un element de tradiție militară românească ci erau copii ale unor structuri rusești.
Mergând cu pași repezi spre anii post 89, diletantismul în materie de tradiție militară se poate observa din păcate. Un exemplu bun de distanțiere față de comunism in 1990 a fost menținerea indicativului „30” și nerevenirea la indicativul „6”, indicativ corect istoric. Un alt moment de „glorie” a fost crearea unor uniforme roșii, care nu au nimic tangent cu istoria regimentelor de infanterie sau de gardă. Să vorbim de istoria regimentelor de „Roșiori”, aia numai unități de gardă nu au fost. Asta-i din partea ministerului, din partea media și civililor prezența uniformelor care amintesc de Regimentul 6 Dorobanți a iscat comentarii la limita absurdului din partea celor însărcinați cu explicațiile la diferite evenimente cu precădere 1 Decembrie. În anii 90 aflăm cu stupoare ca ținuta lor este „ținuta Alexandru Ioan Cuza”, apoi si-au dat seama de habarnismul comparării uniformelor de ceremonie de dorobanți (infanterie) model 1930 cu cea a colonelului de cavalerie A. I. Cuza pe la 1850. Apoi au numit-o ținută „Mihai Viteazu” într-un comic de situație pe care doar Ionel „Roșiorul” lui Caragiale o putea egala. Mai aproape de prezent, săraca brigada-batalion-regiment-iară brigada s-a pricopsit cu un nou nume „Garda Naționala”. Ha? Ce? Cum?
Și ca să confuzăm onorata asistenta de tot, dacă ne uitam pe istoria brigăzii așa cum ne-o spune feisbucul oficial, ei spun că păstrează glorioasele tradiții de luptă ale batalionului 1 tiraliori, înființat de Cuza acum 160 de ani. Mda, goarna mică de pe fundal verde, simbolul unității explică într-o imagine istoria acestora. Unitățile de tiraliori s-au transformat în unități de vânători (de câmp, nu de munte), unități care au avut desigur două regimente de gardă, altă uniforma însă, maronie, pălărie cu penaj verde, pantaloni negrii cu lampas dublu verde. Arma vânători a fost desigur desființată de ocupantul sovietic 1948.
Revenind la brigada de azi, totuși denumirea onorifica „Mihai Viteazul” indică continuitatea Regimentului 6 Dorobanți și nu a Regimentelor 1 Vânători de Garda „Elisabeta a Greciei” sau Regimentului 2 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei”. Așadar cine mai înțelege ce de aici?
În loc de concluzie vreau sa-mi amintesc și acum prima lor prezență după 90, de 1 Decembrie la Alba Iulia și bucuria unui bătrân. Un bătrân care a știut ce-i aia unitate de gardă înainte de 47. Acel bătrân răspundea unui nepot care nu pricepea de ce toți au uniforme „normale” doar unii au uniforme „din alea albastre cu căciulă”. Răspunsul bătrânului a fost prompt: Poate au și ăștia destula minte încât să revină la tradițiile noastre, că au preluat prostii de la ruși, astea sunt ținutele Prim-Regimentului de Garda, Regimentul 6 Dorobanți, înainte de război, uniforme ce păstrau tradițiile Dorobanților din războiul de independentă, primul război mondial și al doilea. 150 de ani de tradiție într-o ținută.
Desigur fiecare să-și pună ce concluzie dorește dar să rețină un mic dicton roman: Historia est Magistra Vitae!
La mulți ani dragi camarazi,
La mulți ani Romania, obligatoriu un an mai bun decât cel de care ne vom desparți în scurt timp.
Mă semnez al vostru lt(rez)
O scurta fototeca a Regimentului, cu mulțumiri cititorului nostru steppewolf:
Surse:
“Regimentul 30 Garda Mihai Viteazul” – C. ANDONIE, Ed militara, 2015
Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
Istoria militară a poporului român, vol. IV-V, Editura Militară, București, 1989
România în anii Primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
Revista Arhivelor Militare Naționale – Nr 2 / 2017
Gheorghe Romanescu, (col.); Gheorghe Tudor (col.); Cucu, Mihai (col.), Ioan, Popescu (col.), Istoria infanteriei române, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
Istoria infanteriei române – g-ral Ion Suta , 2003
Revista Historia, interviu cu Pantelimon Nedelescu, pe front sergent în Regimentul 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul” – https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/trecerea-prutului-de-la-extaz-la-agonie
Surse foto:
Uniformele armatei romane – Ed Meridiane – 1977
excelenta prezentare a generalului corp de armata Paul Teodorescu, fost Comandant al Regimentului 6 Garda Mihai Viteazul si comandant onorific al regimentului după trecerea in rezerva:
->https://chindiamedia.ro/editorial/editorial-generalul-paul-teodorescu-1888-1981-si-manastirea-dintr-un-lemn/
Salut. Multumesc mult pentru articol.
Excelent articolul, muncit si documentat. Erau in compunerea Diviziei de Garda si regimentele de Graniceri de garda. Din pacate traditia granicerilor de garda disparut.
Merci Mirceo. Nu am uitat de granicerii tai.
P.S. Nu era in compunerea brigazii 1 garda. erau la Brigada 2
Buna seara lt(rez) ,
Feliciatari pentru articol si multumesc pentru ca am prilejul sa salut pe cineva care stie ce scrie si caruia mi se pare ca ii pasa !
Am juns sa citesc aricolul pornind de la o incriptie cu creionul pe spatele unui pervaz de usa care se restaureaza si care are urmatorul continut :
,, Aceste pervazuri sunt facute si asezate de Ernst Turak in atelierul Domnului Fritz… (indescifrabil )din Craiova in anul 1897 Oktombre in 7 . pe acest timp se platea lucratori cu cate 4 la 5 Lei pe zi .
Spre stire Semnez Ernst Turak fost sergent major Reg Mihai Viteazul No 6 din Bucuresti Anul 1896 ”
Din experienta domniei voastre de cercetare de arhiva va rog sa-mi spuneti ce sanse considerati ca am sa identific mai multe date despre tamplarul – sergent major din povestea mea ?
Va rog frumos sa fiti sanatos !
Sever Mitrache
Cred ca un rol in conceperea uniformelor
neconforme ale unitatii actuale de garda il are pe langa diletantism si o oarecare adversitate fata traditiile interbelice ramasa ca un ecou al educatiei istorice din perioada comunista cand perioada interbelica cu bune si cu rele era trecuta mai pe fata mai pe ascuns la partea intunecata a fortei. Multi au ramas cu imaginea asta si au transmis-o si altora.Vor sa se rupa de comunism dar parca n-ar vrea nici revenirea la traditiile anilor ’30 macar ca este vorba despre partea vestimentara. Si a iesit ce vedem.
Foarte bine spus.
Mi-a placut acest articol! 🙂
O sa zic acum ceea ce ar putea sa para „vorbe mari”. Traditiile sunt importante in armata. Iar noi, din pacate, nu intelegem sa valorificam traditia pentru a insufla acel spirit de corp de elita, „esprit de corps” ca sa fiu acuzat si de romgleza…
M-am apucat recent sa recitesc istoria militara a natiei romane. Avem atatea surse de inspiratie in istoria noastra militara…
Ma uitam la US Navy, aia au conventii si un soi de principii dupa care boteaza navele. Avem suficienta istorie navala moderna pentru a face la fel. Si nu doar la marina.
Multumesc Nicolae, scriem pentru ca trebuie. Sa scoatem istoria asta de la naftalina, sa ne amintim cam am avut aceste frumoase traditii.
Eu personal am o problema cu lipsa asta de rigoare in materie de traditii istorice si un amestec de lucruri ramase din comunism cu niste traditii luate asa dupa ureche la care mai pui cireasa de pe tort, modernisme preluate complet aiurea care se potrivesc precum nuca in perete. Exemplul aici este prostia aia a generalilor mai nou de au gradele cu stele metalice ca americanii pe epolet mat culoarea uniformei. Beton. ce sa mai zic.
O alta suparare a mea este nerevenirea complet la traditii, portul egiletului in functie de unitate sau de decoratie, respectiv portul de catre membrii Batalionului 32 Infanterie Mircea a ordinului Mihai Viteazul. Unitatea lor a fost decorata cu acest ordin, a fost desfintat ordinul in 48 si este reinstitutit in prezent. Sacrificiul celor care au decorat unitatea Ordinul Mihai Viteazul le da acest drept, istoric. Ei… nimic.
In opinia mea, avem doua variante sa evitam penibilul: fie restore to previous settings fie admiti ca esti un kichios si inchei orice discutie cu traditia. Iti pui mileul pe plasma, si iti proptesti telefonul la incarcat de pestele albastru de sticla. Si gata. Dar nu mergem asa cu coada ridicata si pretentii de caini cu pedigree cand de fapt suntem niste maidanezi.
Traditia e importanta! Nu inteleg de ce atunci cand concepem uniforme pentru soldatii/ofiterii de azi, nu se lucreaza cu cei de la muzeul militar specializati pe treaba asta. Era un domn acolo, Emil Boboescu, pasionat de treaba asta cu uniformele vechi (dau ca exemplu acest articol, dar mai are si altele): https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/uniformele-armatei-romane-in-timpul-primului-razboi-mondial
Mai multe pe Resboiu: http://www.resboiu.ro/author/emil-boboescu/
Nicolae, cred ca am un raspuns aici cat se poate de clar:
M-am intersecatat cu dl Emil acum cativa ani.Parerea mea despre dansul este ca omul stie carte, este extraordinar de pasionat de meseria lui si de istorie, vorbind cu el parca ascultam teleenciclopedia.Dansul este muzeograf din cate stiu si o autoritate in domeniul uniformei militare. Impartind dupa criterile lui Moltke Batranul insa mult mai plastic spun asa: cu el se poate face treaba.
In alt context, de mult, am intalnit pe comandantul muzeului. Un tip arogant, plin de el, caruia ii place sa fie vazut in poze. El stie tot. Am sesizat acolo niste trasaturi similare cu personajul lui Preda din „Cel mai iubit dintre pamanteni”, comandantul inchisorii. Asadar, el este autosuficient. El stie. Tot. Tot despre tot. O meteahna veche a multora dintre comandanti, comanda unei structuri implica automat(in mintea lor) ca stiu tot. De la sistemul de evacuare a gazelor din motor de TR800 ca ai fi fost tanchist la tactica atacului prin invaluire a cavaleriei moldovenesti la 1500. Deci tot. Tot a’ la Moltke insa mult mai plastic: cu asta nu poti sa faci nimic.
Asadar raspunsul pentru tine este, daca omul este autosuficient, cum si de ce sa intrebe un specialist pe orice tema? El stie tot deci nu are rost. Se poate intampla la nivel de structura, autosuficienta asta. Ca la brigada. Ei nu intreaba, ei doar stiu. Din stiinta asta si-au pus grade pe maneca de la manta, generalii si-au tars stele pe epolet khaki si tot asa. Si daca ii unul mai rasarit care intreaba, se loveste de „counterpartul” lui din structura de specialtate, adica cel de care iti povesteam adineauri. Deci orice varianta, oricum, la specialist nu ajungem. Gougalul find sursa de informatii la multi, scriu aceste articole ca poate-poate ajug si pe al noi pe site si se intreaba: „ba, Gica, auzi, oare frustratul ala, are dreptate? Chiar asa arata uniforma si noi suntem amatori?”
Vorbeam pe topicul cu reinfintarea diviziei dacica cu Sharky, despre seful smft. Nu barfim ca doua curci insa l-am surprins pe dl in discutie la un eveniment si si-a brodat doua stele pe masca. Da, pe masca. Ce mai poti cere atunci?
Nu ca sefii din vest ar fi painea lui D-zeu, dar experientele mele cu sefii mei directi de natie romana sunt… nu tocmai fericite.
Inteleg ce spui si am avut ocazia s-o vad live.
Bunicul meu din partea tatalui a facut parte din acest regiment ca soldat in termen din 1931 si pana in 1933. Am poze cu el de la defilare in uniforma de dorobantz. Cand voi merge in Romania le recuperez si le pun pe Facebook.
In seara de 21 spre 22 iunie 1941 era cat pe aci sa fie trimis sa forteze Prutul in zona Falciu scapand ca prin minune de la o moarte sigura deoarece era furierul unei companiei care facea parte din Regimentul 6 Dorobanti de Garda MihaiViteazul.
Statusera in prealabil incatiruiti in 1941, 6 luni pe malul Prutului. Cei care au fortat Prutul in seara de 21 spre 22 iunie 1941 au fost cei care stiau sa inoate fiind pacaliti de catre ofiteri cu cateva zile innainte ca se organizeaza un concurs de innot. Bunicul meu fiind dintr-un sat de pe malul bratului Borcea si stiind f bine sa inoate s-a inscris la „concurs” care se finaliza pt castigator cu o ipotetica permisie mai lunga.
De gloantele sovietice nu a scapat in final fiind dublu ranit la mana stanga si la piciorul drept in luptele de la Tziganca, dupa care este demobilizat.
Nu stiu daca mai exsiata arhive militare, poate la Pitesti, cu toti fostii membrii ai Regimentului 6 Mihai Viteazul ? Acolo s-ar putea sa fie scris si numele bunicului meu paternal. A fost veteran de razboi.
Felicitari pt articol!!!
NL81. Daca doresti eu atasez la articol pozele cu mentionarea ta ca sursa. Onor bunicului tau.
Sunt atat de placut uimit sa gasec printre voi fii si nepoti ai acestor regimente. Mircea de sus din cate am vorbit cu el este nepot de granicer de garda.
Am avut si noi pe cineva din neam (din partea lui taica-meu), fratele strabunicului Turcanu care a luptat la 1877-1878 in Regimentul 13 dorobanti. 🙂
Si mai am si acum o poza de-a unui strabunic (din partea mamei de data asta) in uniforma, cu sabie. De pe la inceput de secol XX. Sabia inca o mai avem… 🙂
Foarte interesant articol!
Intrebare poze cu uniforma nu se poate mari deloc ? Exista vreo versiune mai mare ? Am incercat sa ma uit mai atent la ea dar se deschide minuscula
As dori atat de mult sa fie mai mare dar nu am din pacate.
O poza mai clara gasesti aici: http://www.napocanews.ro/2017/12/parada-militara-de-1-decembrie-a-cuprins-o-defilare-a-soldatilor-in-uniforme-din-primul-razboi-mondial.html
Insa este de un penibil iesit din comun. Cartusierele la grad de colonel. Ofiter fara sabie insa cu pusca.
Ce mai clara si buna reproducere imi pare fi aici, la sediul Brigazii 30: https://www.facebook.com/951025878357848/photos/pcb.2098619093598515/2098618123598612/?type=3&theater
Nu am preluat pozele fara acord desigur, de asta nu apar in articol.
iti multumesc
Felicitari pentru articol. Las aici un link cu cateva fotografii interesante:
https://imgur.com/a/JRPcwZc
Au fost mai multe unitati de garda sau considerate „de garda”. Exista si un Regiment de Garda Calare insa in WW2 nu a actionat prea mult, elemente ale acestuia au actionat pentru o perioada cu Divizia 1 Cavalerie si apoi, la 23 august, a luat parte la luptele din jurul capitalei.
Alta unitate de cavalerie cu un statut mai special, insa care n-a fost denumita „de garda” din informatiile mele a fost Regimentul 4 Rosiori „Regina Maria”
In fine, cred ca mai exista intentia lui Carol II de a avea un regiment de geniu (sau pionieri) de garda si un regiment de graniceri de garda.
Regimentele de graniceri grupate in Divizia 2 de Garda nu au primit aceasta denumire. Dat fiind situatia tensionata de la granita de est in perioada interbelica, graniceria a fost considerata o arma cu risc mai mare si atunci stagiul militar era mai lung si instruirea/selectia mai serioase si exista oricand prespectiva unor schimburi de „amabilitati”cu granicerii sovietici ; prin urmare cand a inceput al doilea razboi mondial s-a constatat ca existau efective de graniceri foarte bine instruite si s-a creat aceasta divizie care insa nu dispunea de structurile diviziilor regulate, a primit artilerie mai veche si a performant doar datorita instructiei superioare a granicerilor. A fost desfiintata in 1943 si efectivele sale au fost folosite pentru completarea efectivelor Diviziei 18 Infanterie , care a fost transformata astfel in Divizia 18 Munte, intrucat tipul de instructie al granicerilor (invatati sa actioneze in unitati autonome cu mai multa initiativa in comparatie cu infanteria) semana cu cel al VM. Ii lipsea insa instructia pentru zonele montane inalte si dupa 23 august a revenit la statutul de divizie de infanterie.
O alta unitate de garda era Regimentul de Garda al Conducatorului Statului, al lui Antonescu, care era unitate de infanterie usoara in principiu insa dispunea si de mijloace blindate usor, e.g. masini blindate cehoslovace, tancuri FT-17; Antonescu intentiona sa ia cei mai bun cadeti in acest regiment sa fie formati dupa cum dorea el si apoi acestia trimisi in alte unitati. Dupa 23 august regimentul a fost trimis la Oarba de Mures si decimat in incercarea de a prelua cota 493; ce-a ramas din el a fost varsat la 10 Infanterie
Regimentele de infanterie in interbelic si al doilea razboi mondial nu mai difereau prea mult intre ele, fie ca erau dorobanti, infanterie sau vanatori , ba chiar fusesera amalgamate regimente diferite intr-unul singur e.g. 4 linie cu 21 dorobanti rezultand regimentul no. IV nr. 21 Ilfov.
Similar si la cavalerie, unde rosiorii erau initial cavaleria de linie, regulata, mai bine instruita si echipata, profesionistii ca s azic asa iar calarasii erau cavaleria teritoriala, rezervistii, care semanau in conceptie cu dragonii armatelor din vest.
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial nu mai exista nici o diferenta intre aceste nume de regimente, se nivelase totul. Distrugerea traditiilor, ignorarea lor, lipsa intentiei de a crea un spirit de corp nu a inceput numai de la comunisti, lipsa de cultura/educatie, prevedere exista si inainte,
In aceeasi cheie au fost tratate si unitatile de garda, nu au avut o misiune diferita, mai specializata, pentru a valorifica recrutarea preferentiala, nu au fost mai bine echipate si nici nu s-au distins foarte multe; In afara de campania din Basarabia, Divizia 1 de Garda a fost o unitate mediocra, comuna, fara nimic special.
Din pacate nu este valorificata deloc traditia unor unitati / MU istorice si cum spune Nicolae, nu am duce lipsa; am dat exemplu ieri la articolul cu Divzia Dacica, ce denumiri lipsite de relevanta pentru traditioa noastra militara sunt date unor mari unitati/unitati.
Excelent stimate Domn! cu D mare. Cu acordul dumitale, imi dai voie te rog sa adaug pozele la articol?
Sunt fenomenale!
Da, a existat un Regiment 2 Pionieri de Garda si Granicerii erau in subordinea brigazii 2 dupa 1942 divizie 2. Regimentul de garda calare nu a actionat deoarece in principiu asigurau paza suveranului, ei si batalionul de garda regala. Astialalti erau unuitati cu statut de garda, primeau pe Boris din poza, si altii care s-au mai perindat pe la noi insa in definitiv erau unitati combatante, cum se vede Reg. 6 a fost in linia I si au avut pierderi grele.
Nu sunt ale mele, le-am gasit si eu pe internet 🙂 Dat fiind ca-s foarte vechi, greu de crezut ca le mai poate revendica cineva…mi-ar placea sa fie adaugate la articol, de astea le-am pus
Astept urmatorul articol, ma gandesc sa fac si eu ceva articol ca am o gramada de surse. Poate gasesc ceva timp de sarbatori..
Am vazut dupa ce am postat a doua fraza. Am o carte despre unitatile de garda din armata romana, cred ca e aparuta prin anii 90, pot sa fac scan sa te ajute din ea daca mai pregatesti articole despre aceste unitati.
Inca o data multumiri pentru efort!
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2013/10/jamaica.html – uite aici insigna regimentului 2 pionieri de garda.
Cu scan-ul acela, este mai mult decat binevenit. Te rog, pe adresa redactiei.
Si articolul evident.
salut , frumos artiol bravo lt(rez) sper ca la anul vom avea continuitate si vom mai citi sespre eroii ai neamului?.
Multumesc, negresit Cipri, pe ianuarie il pregatesc deja pe urmatorul articol, un general educat la Saint Cyr, coleg de clasa si prieten cu… Charles De Gaulle.
@Lt(rez)
Ca de obicei, frumos articol.Chapeau!
Părerea mea, hîc…
Sharky, am onoarea! Faptul ca ne vedem aici, si virtual ma bucura enorm asa cum toata viata m-au bucurat camarazii.
Mulțumesc de articol
Multumesc eu tie Catalin ca ne citesti.
Regimentul de garda avea cantira si diagonalele albe .
Ajungd pe front .. ar fi trebuit sa le schimbe.
Dar nu!
Nebunii a preferat sa ramana tot cu alea albe!!
Cam la aceiaisa boala psihica.. La trecera Prutului nu stiu ce regiment a trecut Prutul ca la balamuc : in picioare in barci cantand cat ii tineau bojocii „Noi suntem romani!”
Eh… nea Ghita, de asta insist eu obsedant. Trebuie sa vedem si sa expunem erorile noastre. Sa stim, sa invatam sa nu le mai facem.Ai dreptate in ce spui, chiar asa a fost.
Pai au renuntat la uniformele de serviciu cu nasturi metalici ca luceau, dupa 40 le-au bagat pe alea de piele maro sau de os. Gradele de pe contraepoleti din tabla lucioasa se vedeau numai bine prin luneta.
si la Rascoala din 89 erau la fel, cu centura si diagonalele albe
Am gasit si poza
https://imgur.com/8wp1roT
Mulțumim leftentent, excelent articol. Scris frumos și cu țîfna strict necesară legat de tradiții și însemne. Normal că încă suntem în umbra marelui urs, că după ’90 nu am făcut că ei, cu Pitești, Sighet,Canal și celelalte…
Spus frumos ‘diletantism’, nu mă ascund să vorbesc despre prostie și ignoranță. Că nu se exclud! Mai sunt și mișei printre ei…
Încă o dată, felicitări pentru articol și pentru documentare!
Interesant articolul, ca de altfel toate articolele tale. Respectele mele!
bravo lt(rez), o natie fara istorie nu are identitate. Poate ca vei extinde scopul studiului la regimentele de rosiori si calarasi. Modelul regimentelor de calarasi este un best practice si pentru ziua de azi, avea 1-2 escadroane permanente iar diferenta era formata din militii concentrate la termen cand se faceau aplicatii sau se suna mobilizarea. Un stabunic al meu participant la ww1 a apucat sa-mi povesteasca care era mecanismul, primea prin telegrama ordinul de concentrare, lua echipamentul de acasa si calul cel mai bun (personal) si in 2 zile parcurgea aprox 100 km pana la regiment unde incepeau manevrele de antrenament sau pleca la razboi. Totul era foarte rapid (ceva de cateva zile).
Au trecut multi ani, dar imi amintesc ca era foarte mandru de rolul lui, era o mare onoare ca servise patria care cu 2 generatii in urma fusese a calarita de turci sau rusi. Bunica spunea ca foarte tarziu de frica turnatorilor comunisti a ingropat sabia lui Solingen odata cu decoratiile. Nu ca in ziua de azi cand vor bani si pensii speciale….mosu’ chiar isi iubea tara si vazuse foarte multe. A fost in Regiment 5 calarasi a luptat cu nemti, austrieci, bulgari si la final rusi in Basarabia. Ii ura crunt doar pe bulgari, spunea ca erau cei mai cruzi si ca nici ei nu-i iertau.
Merci ADR, merci Mihai, merci timisoso. Continuam ca trebuie.
@ADR, ajungem si la cavalerie, am atins razant topicul cu generalul Korne dar, desigur ca ma voi opri asupra unei unitati de cavalerie cel putin.
Fara traditie n-ai nimic si esti nimic, iar in cazul nostru nu cred sa fie vorba doar de prostie.
Sa traiesti lt(rez).
„in cazul nostru nu cred sa fie vorba doar de prostie”, cred ca te amagesti singur, nu iese fum fara foc. https://www.google.com/amp/s/adevarul.ro/locale/cluj-napoca/salam-topul-cautarilor-romanilor-youtube-sutem-tara-analfabeti-cocalari-1_602f94a85163ec4271265199/index.amphtml
Sa traiesti stimate con’ multam fain de gazduire. Continuam! Pentru ca trebuie, cum bine spui, fara istorie nu ai nimic si eu personal vad istoria ca matematica. Daca nu iti respecti traditia la milimetru, esti doar penibil, ori noi avem o istorie de secole, nu suntem o tara facuta din pix.
Super,
„Din start trebuie să menționăm faptul că unitățile de dorobanți aveau o structură teritorială, o parte deci activă și o parte așa numit „sedentara” respectiv mobilizabila.”
Deci ne-ar rezolva problemele:
– apararii teritoriale
– recrutarii – prin prezenta in marile orase
– rezervistilor
ca tot pomeneam de polonezi in articolul din septembrie…
Pai asa ar si trebui sa se numeasca unitatile de rezerva,chit ca ar trebui sa arate ca niste cyborgi.Se pot gasi mixaje de denumiri traditionale pt restul,gen vanatori pt infanteria ambarcata pe MLI,in ideea ca vanatorii in trecut erau varful de lance cum ar fi infanteria pe senilate azi.Restul sa ramana doar infanterie.
La francezi exista grenadieri voltijori.Care sunt de fapt geniu de lupta.Daca acum 200 de ani ar fi fost o contradictie,azi e ok pt ca functiile extremelor s-au imbinat.
Legat de traditii,se mentin oarecum traditii si continuitati,gen btn mecanizat X e continuatorul Rgt Y infanterie.Aspect mentionat la ceremonii,cand se prezinta drapelul de lupta unor recruti,de exemplu.Dar pe de alta parte,oricat de romantic as fi,fapt e ca intre 1877 si 1945 sunt mai putini ani decat intre 2021 si 1945.Ceea ce inseamna ca legatura organica s-a rupt.Acum apar traditii noi,nascute prin Irak sau A-stan,care desi suna complet strain de noi,macar sunt tangibile,cu oameni cat se poate de vii si activi.
Pt ca idiotii au ratat ocazia sa trimita in foc Btn 11 Siret,urmasul Rgt 11 Siret,ne-am captusit cu Red Scorpions et Co.Royal Anglian sau Coldstream Guards nu au nevoie de porecle de echipe de fotbal american.
Cumva-cumva firul asta trebuie sa se uneasca,dar mai importanta decat unirea naratiunilor e unirea si spiritul de corp.
Problema astuia nu e ca se cheama unitatile intr-un fel sau altul,ci ca in practica sistemul birocratic reuseste arareori sa puna omul potrivit la locul potrivit.Ca se intampla si asta e mai mult o scapare a sistemului decat felul sau de a fi.
Fara o esenta vie facuta din oameni in carne si oase,poti sa zici ca gradele in compania de starship troopers sunt cele de miles,optio si centurion,ca tot o hazna ai.
Uaiii ce mi-a placut comentariul tau. Exact, Infantry Regiment „Inmemorial del Rey” No. 1 de la 1248 la spanioli. Scots Guards iara, 1600, din garda de corp a lui Carol I. Noi, venim cu nume de fotbal american, ca bine zici, si animale care pe la noi eventual la gradina zoologica. Nu-i nici o „rusine” sa ai un batalion „Siret” si nici Dorobanti de Garda, ca tot vorbeam de Grenadier Guards alaturi de Coldstream Guards.
Sa traiesti stimate con! Da, ar rezolva o gramada de probleme reaparitia armei „dorobanti”. Companii in marile orase ale unui judet, comanda la resedinta de judet. Epopeti albastru inchis pe uniforma verde cu semnul infanteriei. Ce priveliste ar fi.
Locotenenti mai batrani asa… oare ar angaja? :)))
Nu am fi cu nimic mai prejos decat englezii care au un astfel de sistem cam de la 1900 si mai mult de atat, inclusiv regimentele de garda ale diviziei de garda englezesti au companii de rezerva. Luni pana Vineri esti sofer Tesco, sambada dai un onor la suverana, luni pe tir la loc comanda.
aveti asteptari prea mari de la urmasii lui milea,postelnicu si vlad.
un talmes-balmes grotesc cu inflente sovietice-interbelice-postdecembriste-occidentale ,nimic cu substrat si structura…grohaieli patriotarde neocomuniste ,tineti la indemana un ghid de conversatie romano-rus.
Ai dreptate. Din pacate vad unii urmasi stoinici a lui Militaru’, ala cu „sunt soldat sovietic pe pamant romanesc”. Stiti voi, ala de i-a executat pe uslasi.
Sunt curios daca originala uniforma se gaseste la Muzeul militar.
Lt.(rez) multam ptru articol.
Salut!. Da este, originala si de serviciu adica verde cu paftale galbene si petlite galbene alaturi de cea de ceremonial respectiv modelele de mai sus.
Poftim un cadru, nu stiu daca le-au mai schimbat intre timp pozitionarea – https://jurnalspiritual.eu/wp-content/uploads/2019/12/14-8.jpg
Thank you !! Mereu imi propun sa ajung pe la Muzeu dar ratez mereu 🙁
Te rog @lt(rz) sa nu uiți de rugămintea mea anterioară , adică să realizezi un articol decent despre faptele de arme , viața și cariera Dnului General Mociulschi .
Sper să apuc să văd și eu că cineva îi va onora munca , devotamentul și sacrificiul pentru Patrie !
Mulțumesc anticipat!
Habarnistule, ai promisiunea mea solemna ca voi face asta. Un titan ca Mociulschi merita un articol cel putin la fel de bine documentat ca acesta.
Opinia mea personala si subiectiva, cunoscuta fiindu-mi afinitatea spre vanatori de munte, generalul Mociulschi a fost cel mai abil tactician pe care Romania l-a avut vreodata.
Dupa umila mea parere, sa ma ierte dacopatii, Brigada 2 Munte nu are ce sa poarte numele „Sarmizegetusa” ci ar trebui sa fie Brigada 2 Munte „general Mociulschi” in amintirea vorbei „Vanatorii lui Mociulschi”.
B 21 VM din cadru Bg.2 VM are denumirea onorifică de B 21 VM „General Leonard Mociulschi”.
Între anii 1933 și 1935 au fost înființate 4 batalioane granicerești de gardă. Batalionul 1 Grăniceresc de Gardă Năsăud la Bistrița; Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă Banat la Caransebeș; Batalionul 3 Grăniceresc de Gardă Orlat la Făgăraș; Batalionul 4 Grăniceresc de Gardă Akadânlar în Cadrilater. Batalioanele 1, 2 și 3 au fost înființate pentru continuarea tradițiilor regimentelo de graniță din Transilvania și Banat. Cel de al patrulea a fost înființat pentru a motiva pe coloniști macedo-români aflați în Cadrilater. Toate cele 4 batalioane erau unități de infanterie, doar titulatura datorită dorinței continuării tradițiilor a fost aceea de grăniceri. În anul 1940, toate cele patru batalioane au fost transformate în regimente de infanterie. Împreună cu o brigadă de artilerie au constituit Divizia 2 Grăniceri de Gardă care a avut ca misiune apărarea Zonei Petrolifere. În toamna anului 1940, divizia a fost desființată.