Regina Maria, Regina Romaniei!

Regina Maria (soţia regelui Ferdinand I al României), a fost supranumita “Regina-soldat” pentru atitudinea sa curajoasa din timpul Primului Razboi Mondial. În acea perioadă, zilnic, la Iaşi, în haine de soră medicală, întâlnea eşaloanele cu soldaţi răniţi sau bolnavi de tifos. Zi şi noapte, regina pe care ostaşii au numit-o şi “mama-răniţilor” avea grijă de răniţi şi bolnavi…

A decedat în 1938, la 63 de ani.Înmormântarea a fost emotionanta. Bucureştiul s-a îmbrăcat în culoare violetă, culoarea sa preferată. După sicriu mergea calul său iubit, cu cizmele regale ataşate la scăriţe. „A fost înmormântat un soldat, scria un ziar al timpului. Regina Maria a fost doar un ostaş care a luptat pentru libertatea românilor”

Extras din jurnalul Reginei Maria „Povestea vietii mele”:

“Doamne, dacă vreodată o femeie a avut nevoie de ajutorul Tău, eu sunt aceea! Dar Tu eşti aşa de sus, deasupra în cer, îngrozitor de departe! Însă voi încerca, voi lupta, voi lupta orbeşte, căci lumina nu e. Voi lupta fără nădejde, căci nu găsesc pe nimeni care să mă poată sprijini până la amarul sfârşit. Iar daca îmi va fi scris să fiu învinsă, la urma urmei, vreau să cad cu faţa spre duşman.”

 

De asemenea, am considerat ca merita preluate cateva extrase dintr-un articol al domnului Alex Mihai Stoenescu, Regina Maria, suverana cea mai iubită de Armata Română, extrase definitorii pentru cea care a fost si ramane Regina Romaniei, Regina Maria:

Aleasa spre a fi viitoarea regina a României la vârsta de 17 ani, Maria Alexandra Victoria, viitoarea regina Maria a Românilor, era o englezoaica de rasa si provenea dintr-un mediu anglo-saxon foarte diferit si de atmosfera publica balcanica, si de cea franco-germana de la palat, în deosebi de austeritatea Casei regale prusace.

 

Printesa adorata de armata

 

Casatorita cu printul mostenitor Ferdinand în decembrie 1891, Maria a fost nevoita sa duca o permanenta lupta cu regele Carol, care o izola total la Peles si îi interzicea orice contact cu personalitati politice sau culturale românesti. „În tot timpul tineretii mele, cuvântul de ministru era sinonim cu capul rautatilor”,  avea sa scrie mai târziu regina. În numai câtiva ani de zile însa, dupa ce i-a nascut pe Carol (1893), Elisabeta (1894) si Marioara (1899), principesa Maria se va înfatisa lumii ca una din cele mai splendide femei din Europa. Inteligenta si plina de vitalitate, Maria întruchipa totodata si idealul romantic al oricarui barbat, fiind sanatoasa, nobila în atitudini si foarte femeie. În anii de izolare a suferit cumplit din cauza convingerii ca a fost atrasa într-o „capcana”, ca i s-a atribuit doar „misiunea” de a naste un mostenitor pentru Tronul lui Carol I, ca îsi va distruge tineretea si frumusetea într-un castel rece, spionata de servitoare si guvernante.

 

Buna calareata, binecuvântata de la natura cu gust si cu o frumusete iesita din comun, Maria a fost repede adoptata de Armata, care în foarte scurt timp, mai ales dupa ce a fost numita comandant (proprietar) al Regimentului de cavalerie 4 Rosiori, a ajuns sa o divinizeze. Respectul si supunerea pe care o aratau de timpuriu ofiterii acestei femei va conta enorm mai târziu: „Poate ca nu s-ar cadea sa spun tocmai eu aceasta, dar simt ca-mi fac datoria fata de neclintita lealitate ce mi-au aratat-o totdeauna. Ei alcatuiau o închegare de puteri pe care ma puteam bizui; erau credinciosi, plini de închinare si de devotament. Ma admirau pentru îndrazneala mea fara seaman când eram calare, pentru neoboseala si curajul meu, si totodata simteau în mine acea deplina si neînfricosata credinciosie, care deosebeste firea mea. Eram fericiti când eram laolalta, la ei gaseam o închinare si o slavire spontana pe care n-o aflam aiurea”.

 

Infirmiera bolnavilor de holera

 

Legatura sufleteasca între Maria si Armata a fost extrem de puternica si nu s-a spijinit  doar pe relatia oficiala dintre suveran si militari, ci pe fapte de razboi. În timpul Razboiului balcanic, principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagarele de holera, riscându-si viata fara nici o rezerva, pentru ca apoi, desi acum era regina, sa îngrijeasca la fel de riscant bolnavii de tifos din Moldova, în timpul primului razboi mondial. Arthur Gould Lee a descris plastic aceste gesturi ale reginei Maria: „Oamenii erau entuziasmati de exuberanta ei si îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit în timpul razboaielor balcanice din 1913, când nu numai ca a trecut nepasatoare prin transeele din prima linie, sub bataia focului, dar a manifestat un dispret neînfricat, iesit din comun, fata de bolile contagioase din spitale. Fara sa-i pese de riscuri, ea statea la capatul soldatilor tineri care mureau de holera, varsând lacrimi pentru fiecare din ei, tinându-l de mâna ore întregi pe tânarul muribund, spunându-i cu toata sinceritatea ca ea îi înlocuia mama, si apoi, când vedea ca i se apropie sfârsitul, luându-l în brate si sprijinindu-i capul pe umarul ei pâna când îsi dadea sufletul”.

 

În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a încadrat, purtând uniforma de ofiter, în sectorul de front Ciresoaia în fata cotei 443, pe linia întâi, în prima transee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotarâta pentru rezistenta si ofensiva pe frontul din Moldova si, daca studiem cu atentie memoriile ei, personalitatea care a decis în cele din urma intrarea României în razboi de partea Antantei.

 

Pe ultimul drum, militarii au onorat-o

 

În perioadele când locuia la Cotroceni, ofiterii regimentului sau scoteau unitatea la instructie în fiecare zi si în fiecare zi, timp de ani de zile, la o ora precisa, Maria urmarea de la fereastra defilarea în onoarea ei. Este interesant de remarcat ca figura reginei Maria nu a fost nici o clipa alterata de regimul comunist, iar în armata a continuat sa fie cultivata în spiritul vechi al cultului eroilor, alaturi de maresalii Prezan si Averescu, în ciuda cenzurii si terorii regimului Ceausescu. În programa scolara a liceelor militare de la Câmpulung Moldovenesc si Alba Iulia  se predau informatii asupra atasamentului reginei noastre fata de armata; în cadrul lectiilor cu circuit închis ale activului Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne, istorici ca Mihai E. Ionescu, Ioan Talpes sau Razvan Theodorescu tineau conferinte cu tema: Viata si opera reginei Maria „întregitoare a neamului românesc”.

 

Înainte de a fi condusa de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutata de militari cu baionetele înfipte în pamânt si patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodata nici unui alt om.

 

În biografia acestei femei proeminente se afla si un gest care întregeste personalitatea sa unica: la 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism. Într-o ceremonie desfasurata la palat, ea s-a spovedit, a fost dezlegata de patriarhul Miron Cristea si a fost primita în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

 

În clipa mortii, survenita la 18 iulie 1938, patriarhul Miron Cristea va rosti o scurta rugaciune si va închide cu un gest blând acei ochi superbi. Apoi va rosti cuvintele memorabile: „În tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens”.

Sursa: Historia.