Episodul II: Cadrilaterul istoria celei mai vechi tari romanesti
V. Pârvan spunea: ,,Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…“.
Prin Dobrogea de sud, Dobrogea Nouă sau Cadrilater se desemnează judeţele Durostor (3.226 km2) şi Caliacra (4500 km2) aflate între graniţele României între 1913-1940. Acest Cadrilater (patrulater) este urmaşul Cadrilaterului format de cetăţile Rusciuc, Şumla, Varna şi Silistra din timpul turcilor care era mai întins .
Cadrilaterul este şi el parte a spaţiului etnogenezei româneşti, care în sud a avut loc până în Balcani. Din sec. VIII-VI îdHr. a avut loc colonizarea greacă a litoralului vestic al Mării Negre, dar dincolo de zidurile cetăţilor populaţia cea mai importantă o constituiau geţii. Herodot povesteşte că înainte de a ajunge la Istru, Darius a biruit mai întâi pe geţi, ce se credeau nemuritori şi care au luptat cu multă vitejie în trecătorile munţilor Balcani şi la nord de aceştia.
În sec. II îdHr. rege peste geţii din sudul Dobrogei, aliat cu romanii împotriva bastarnilor şi răsplătit de Octavian cu titlul ,,amicus et socius populi romani“ a fost Rholes . Burebista pusese stăpânire pe oraşele greceşti de la Olbia până la Apollonia. Dionysopolitanii recunoşteau că acesta, devenit ,,stăpânul întregii ţări de dincolo şi de dincoace de fluviu“ era ,,cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Tracilor“ . Poetul Ovidiu spunea ,,că-i învinsă de getică elena“ .
Ceilalţi strămoşi ai noştri, romanii îşi aduc legiunile în zonă încă din anul 72 îdHr. dar incorporarea efectivă la imperiul roman va avea loc după 29 îdHr. pentru ca la 46 d.Hr., Duorostor să fie deja municipium din provincia Moesia Inferior. Referitor la numele acestei provincii, să menţionăm că Sallustius spunea că ,,moesii sunt totuna cu vechiul neam aprig al geţilor“ . La Durostorum (Silistra) a fost fixată legiunea a XI-a Claudia. Sub Antonius Pius se găsesc numeroase enclave de veterani şi negustori romani sau romanizaţi convieţuind cu geţii băştinaşi. Romanii vor numi Dobrogea şi Scythia Minor de la populaţia stabilită aici în sec. III îdHr. şi asimilate de geţi. Sciţi au fost numiţi şi Ioan Cassian, Aethicus, Histricus, Dionisie Exiguus şi alţi monahi din Dobrogea care foloseau în vorbire şi în scris limba latină fiind precursori ai vechii literaturi române împreună cu autorii anonmi şi de la Durostorum (362), Niceta Remesianul etc.
Foto:Castelul reginei Maria din Balcic
Teritoriul dintre Dunăre şi mare a fost scena treceriii a aproape tuturor popoarelor migratoare cunoscute de istoria europeană. Autohtonii daco-romani s-au apărat uneori bizuindu-se pe forţele lor, alte ori, aşa cum s-a întâmplat în 594 când generalul Priscus primea ajutorul orăşenilor din Durostorum împotriva slavilor, se alăturau puterii militare a Bizanţului. Când Constantinopolul făcea abuzuri centralizatoare şi fiscale ei ofereau ajutor adversarilor acestora. În momentele de slăbiciune ale bizantinilor, rezistenţa era organizată în exclusivitate de obştile săteşti şi ,,romaniile populare“.
În sec. IV Constantin cel Mare a creat episcopate la Tomis, Odessos (Varna), Durostorum, Appiaria, Abrittus (Razgrad), Sexanta-Prisca (Russe), Novae (Şiştov), Nicopolis, Oescus (Isker), Ratiaria (Arciar), Viminacium (Kostolac), Singidunum (Belgrad) pentru populaţia romanică [10]. La Durostorum s-a născut generalul roman Aetius care i-a înfrânt pe huni pe Câmpiile Catalunice în 451.
Limba bisericii a fost multă vreme latina, lucru arătat şi de existenţa episcopatelor dunărene până la sfârşitul sec. VI (un episcop Ursus era încă la 787 în Abrittus). Latina i-a influenţat şi pe slavii aşezaţi în Peninsula Balcanică începând cu sec. VII, ei preluând din latină numeroase cuvinte (oltar, kalenda, ţesar-ţar). Slavii au ajuns să aibă chiar conducători de neam latin (Laurentius, Menandru, Sabinus, Paganus) înainte de creştinarea bulgarilor. După creştinarea acestora la 865 s-au înfiinţat episcopate slave la Silistra şi Vidin ce le au continuat pe cele latine. De aici probabil s-a tras şi limba slavonă în biserica românilor fiindcă mulţi monahi se vor refugia la nord de Dunăre după distrugerea statului bulgar din 1018.
Populaţia romanizată dintre Dunăre-Balcani şi mare a sprijinit oştile bizantine în luptele cu bulgarii în 971 şi în luptele cu Sviatoslav, cneazul Kievului. Pe acest teritoriu a fost constituită thema Pradunavon (Paristrion) . Ponderea neamurilor turce în structura etnică a Dobrogei devine însemnată la începutul mileniului II, autohtonii trebuind să ţină piept pecenegilor, uzilor, cumanilor, tătarilor.
La confluenţa sec. XII-XIII şi Cadrilaterul a fost integrat statului româno-bulgar al Asăneştilor. După anul 1000, aici sunt atestate formaţiuni politice ca cea din jurul Silistrei conduse de Tatul . În 1245 o scrisoare a papei Innocenţiu IV îi menţionează pe românii care locuiau pe teritoriul dintre Dunăre şi mare .
În jurul anului 1320 se cristalizează nucleul statal independent Ţara Cărvunei cu fortificaţii la Cavarna, Caliacra, Dristra. Balica, unul din cârmuitorii acesteia intervenea în conflictele din imperiul bizantin. Dobrotici va fi recunoscut despot de către Bizanţ fiind suveran în Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra, Vlahia Asăneştilor etc. A luptat în multe rânduri împotriva turcilor, a ţaratului de Târnovo, a Genovei sprijinită şi de unguri. S-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Vodă, pe al Veneţiei şi şi-a întărit prestigiul printr-o unire dinastică cu Bizanţul. Va fi urmat de fiul său Ioancu, care va continua politica antiotomană .
Vlaicu Vodă a avut şi el posesiuni pe malul drept al Dunării . Şi Radu I Basarab a colaborat cu Dobrotiţă . Moartea în 1386, după o domnie de aproape 4 decenii a despotului Dobrotiţă a deschis prilejul ca moştenirea acestuia să fie râvnită de ţaratul bulgar de la Târnovo şi de turcii otomani. Pentru Dobrogea a luptat în 1386 şi Dan I, iar după moartea acestuia într-o luptă cu ţarul bulgar Şişman îi urmează la domnie fratele său Mircea [19]. Susţinut de contingentele dobrogene, Mircea cel Bătrân îl învinge şi alungă de la putere în 1388 pe vizirul Candarli Ali Paşa şi înfăptuieşte unirea Dobrogei (inclusiv Silistra) cu Ţara Românească.
Din 1390 stăpânirea lui Mircea în Dobrogea este formulată ,,terrarum Dobrodicii despotus“. Cetatea Dârstorului apare în titlul voievodului ca entitate separată pentru că ,,Ţara Dristei“ separată de despotatul lui Dobrotici a luat naştere în jurul centrelor Păcuiul lui Soare şi Silistra .
După cucerirea Bulgariei (cu toate că de exemplu, Mircea a salvat Vidinul la 1390) turcii în 1393 atacă Dobrogea asediind cetatea Silistra. Oştirea lui Mircea, ajutată de populaţia oraşului este învinsă printr-un ,,şiretlic“. În tratatul încheiat între Mircea şi Baiazid se spunea ,,toţi creştinii care îmbrăţisând religia lui Mahomed vor trece apoi din regiunile supuse puterii noastre în Valahia şi vor deveni acolo din nou creştin, nu vor putea fi reclamaţi în nici un fel şi atacaţi“ .
În iarna 1393-1394 Mircea a repurtat o victorie desăvârşită la sud de Balcani în zona Karânovasâ. Urmarea fost redobândirea Silistrei. La 1404 arhiepiscopul Ioan de Sultanieh afirma : ,,lângă Marea cea Mare sau Pontică este Valahia o ţară mare. Are un domnitor al său şi deşi turcul a prins pe mulţi dintre ei, nu a dobândit stăpânirea acestei ţări“ .
Încercarea turcilor de a cuceri Silistra românească în 1408, a eşuat. După Mircea, fiul său a continuat aceeaşi politică. La 1418 întitulându-se ,,Mihail, domn al Tării Româneşti şi al munţilor şi până la Marea Neagră“. Dan II izbutise cu forţa armelor să asigure controlul Dunării luptând în 1425 la Vidin şi Drâstor. Şi Radu II se va intitula domn şi al ,,Podunaviei până la Marea cea Mare“.
Există ipoteze că Dobrogea a fost cucerită de turci speculând rivalitatea dintre Dan II şi Radu II dar şi părerea că stăpânirea românească s-a menţinut în Dobrogea până între anii 1445 (Vlad Dracul) şi 1462 (Vlad Ţepeş) .
Vlad Dracul cu fiul său V. Ţepeş asediază în 1445 Silistra şi cucereşte Turtucaia ajutat de cruciaţi. În iarna 1461-1462 Vlad Ţepeş a trecut prin sabie malul drept al Dunării de la Zimnicea până la gurile Dunării, ucigând 23.809 supuşi turci şi primind la nord de fluviu numeroşi creştini .
Turcii au zis ţinutului dintre Dunăre şi mare până la Varna Dobrugi-lli, adică ţinutul lui Dobrugă, după numele celui mai vechi stăpânitor al zonei pe care îl ştiau . După definitivarea cuceririi ei de către otomani între 1445-1466 , Dobrogea a fost organizată militar şi administrativ în sangiacurile Tulcea şi Silistra.
Populaţia creştină era exclusă de la serviciul militar dar efectua îndatoriri administrativ-poliţieneşti. În unităţile militare din Dobrogea se aflau pe lângă turci şi cazaci, tătari. Sangeacul Silistra avea districtele Constanţa, Mangalia, Balcic şi Bazargic .
În 1595 Mihai Viteazul a eliberat oraşul Silistra fără însă a cuceri şi cetatea. Împreună cu Aron Vodă a alungat garnizoanele turceşti din raialele din sudul Moldovei şi Dobrogea, Nicopol, Rusciuc, Vidin, Vârşeţ.
După înfrângerea lui Hdăm Paşa, conducătorul Vidinului, Mihai a stat în ţinutul acela 10 zile. Şi în 1596 el va intreprinde o campanie la sud de Dunăre .
În februarie 1603 voievodul Radu Şerban a lovit şi el Silistra şi înfrânge pe Ahmed-Paşa . Bogdan Boksici primul episcop catolic al Bulgariei făcea la 1641 constatarea că locuitorii bulgari din Dobrogea ,,vorbesc şi turceşte şi româneşte“. În toată perioada stăpânirii turceşti în zonă, pe fondul autohton al acelor dicieni sau ,,români vechi “, au continuat să se stabilească locuitori din Muntenia, Transilvania şi Moldova. În sec. XVIII oraşul Silistra cuprindea 60.000 locuitori, cam cât Bucureştiul de atunci .
La 1673 Grigore Ghica, Mihai Apafi şi Ştefan Petriceicu împreună cu Polonia adunaseră oşti şi se pregăteau să atace cetăţile Silistra, Brăila, Ismail, Chilia. Tighina, Cetatea Albă. Peste un secol în 1773 forţele ruse desfăşurau lupte în Dobrogea mai ales pentru cucerirea Silistrei. În aprilie, unităţi de voluntari români sub comanda maiorului Bogdan au executat atacuri în jurul Vidinului, iar în iunie un detaşament format dintr-un regiment de infanterie, 1 de carabinieri, arnăuţi şi recruţi a atacat Turtucaia şi i-a înfrânt pe otomani. Pe timpurile acelea Vâlsan consideră că s-ar fi elaborat de către români o hartă a Dobrogei .
Mitropolia Brăilei (Proilavei) cuprindea şi Silistra unde de câteva ori s-a şi mutat reşedinţa acesteia. În sec. XVI-XVIII în fruntea mitropoliei de Dârstor au păstorit o întreagă pleiadă de clerici români. Biserica mitropolitană din Silistra şi biserici din zonă au fost întreţinute serios de domnii români.
N. Iorga a găsit cărţi vechi pe care era ,,în grai românesc însemnarea vechilor dascăli“, iar în şcoala românească din Turtucaia (sec. XVII) condicele şi cărţile bisericeşti cuprindeau un întreg pomelnic de vechi cărturari. În sec. XVII erau la Silistra 40 de şcoli islamice . În 1806 armatele ţariste ocupă iar cetăţile din Moldova şi Dobrogea . În 1811 la un recensământ moldovenesc se semnalează 2487 ,,băjenari de peste Dunăre“ din care mai mult de o mie ,,români veniţi din satele dobrogene“.
,,GOSPODI POMILUI“ IN LOC DE ,,DOAMNE MILUIESTE”
Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774.
În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi. Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român.
La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“ .
Şi la 1854 se va vărsa sânge românesc la sud de Dunăre, voluntari români luptând eroic la asediul Silistrei . Înainte de jumătatea sec. XIX călugărul Partenie descrie locuitorii Dobrogei: ,,ţărani numiţi români au un port bulgaresc şi vorbesc limba românească, foarte primitori şi ospitalieri” .
La 1878 Cadrilaterul cuprinzând chiar Varna şi Rusciucul a fost oferit României înainte de constituirea statului independent bulgar, însă atunci România nu l-a primit pentru a nu-şi pierde printr-o tranzacţie dreptul ei asupra sudului Basarabiei. Nici în timpul războiului sârbo-bulgar din 1886, România nu a înţeles să profite de situaţia grea a Bulgariei .
De abia după ce s-a consemnat pierderea sudului Basarabiei, I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu, la 24 iunie 1878 cereau includerea Silistrei. La sfârşitul războiului din 1877 Rusia ar fi fost de acord ca României să-i revină şi Cadrilaterul, însă pentru a pedepsi refuzul României de a semna cedarea sudului Basarabiei, va susţine ca sudul Dobrogei să aparţină Bulgariei. Cam târziu s-a hotărât Brătianu să afirme răspicat că ,,pe când Bulgaria era a Turciei, Dobrogea era a Ţării Româneşti“ .
Guvernul de atunci a retras doar funcţionarii din Basarabia, iar referitor la Dobrogea nu a înţeles poate importanţa acesteia . Congresul de pace de la Berlin ne-a dat şi Silistra însă la punerea pe teren a graniţei, acest oraş ne-a fost sustras, România cerându-l apoi în 1879, 1884, 1886 în faţa comisiei internaţionale de delimitare a frontierei dobrogene. Negocieri au avut loc la Londra şi Petersburg unde se parafează în 26 aprilie 1913 un protocol prin care Bulgaria recunoaşte apartenenţa la statul român a Silistrei cu o zonă exterioară de 3 km. La aplicarea acestuia au apărut probleme privind locul de unde înţelegeau părţile să înceapă măsurarea celor 3 km .
În Cadrilater şi chiar la sud de acesta, ţinutul era ocupat de un număr mare de turci, cei mai mulţi dispuşi să emigreze. Atribuită însă principatului autonom al Bulgariei, Dobrogea de sud va fi împânzită cu elemente bulgare, absente aproape până atunci în regiune.
Bălcescu, mergând spre Constantinopol a întrebat mirat ,,unde-s bulgarii?“, iar Carol I a mărturisit că până la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât româneşte. Erau voci care cereau tot pământul unde se auzea vorbă românească: Vidinul, Rahova, Şiştovul, Turtucaia, Silistra, Ostrovul şi tot malul dobrogean până la mare stăpânit cândva de legiunile romane ale strămoşilor noştri.
O statistică din 1850 în cazaua Balcic dădea în 84 localităţi doar 682 familii bulgare, iar în Bazargic în 89 de localităţi doar 930 familii bulgare. Iată deci cum populaţia bulgară a Cadrilaterului este sosită în zonă abia după 1878 din restul Bulgariei, Rusia, Turcia şi chiar România.
Această stare de fapt au recunoscut-o şi savanţii bulgari. P. Gabe, Miletici care scriu că ,,populaţia bulgară din nord-estul Bulgariei şi mai ales cea din Dobrogea şi din ţinuturile Varna, Silistra şi Sumba provine în marea ei majoritate din sudul Bulgariei şi din regiunile muntoase ale Balcanilor.“
Etnograful austriac Kanitz a obsevat în călătoriile din 1866-1879 că aşezările bulgare sunt recente chiar şi în Varna care era mai mult turco-tătară şi că populaţia românească formează majoritatea locuitorilor la Turtucaia.
Învăţătorul bulgar Raici I. Blăscov scria în 1868 că bulgarii din jurul Silistrei în satele Popina, Aidemir ,,vorbeau mai mult româneşte”. Mai spunea că preoţii foloseau limba română în biserică iar în staul Calipetrovo toate cărţile bisericeşti erau româneşti, slavona era dispreţuită şi că doar el a început să cânte ,,Gospodi pomilui“ în loc de românescul ,,Doamne miluieşte”.
Vechimea românilor în Cadrilater e dovedită de faptul că în timpul stăpânirii turceşti biserica din Silistra şi Turtucaia era românească. Primele colonizări bulgare sunt din timpul războaielor ruso-turce de la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, însă abia după 1878 ponderea lor creşte, populaţia Cadrilaterului la 1912 fiind de 48% turco-tătari, 43% bulgari, 2,3% români.
În urma atacului Bulgariei împotriva foştilor aliaţi, armata română intră în Cadrilater, înaintează spre Sofia, fără a întâmpina rezistenţă. La conferinţa de pace de la Bucureşti din 1913 se recunoaşte României stăpânirea Dobrogei de sud (Cadrilaterului). Despre această pace, Grecia spunea că a fost ,,bine făcută solid“ toate ţările în afara Bulgariei au fost mulţumite. Chiar şi Bulgariei, războaiele i-au adus un surplus de populaţie de 1.200.000 locuitori . După pacea din 1913 pan-slaviştii au distrus monumentul voluntarei ,,valaco-tribaliană“, Mariţa, în vârstă de 15 ani, eroină a războiului din 1877-1878, fiind prima din cele 5 victime din rândurile a 37 fete de la Smârdan.
Încă de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianţă, ea îşi rezerva dreptul să emită pretenţii teritoriale asupra României. Între august 1916-nov. 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea întreagă. În dezastrul românesc de la Turtucaia a căzut prizonier şi apoi ucis de bulgari publicistul arădean Mircea Russu Şirianu ce lupta ca voluntar în armata română .
La sfârşitul războiului ni se recunoaşte dreptul asupra Cadrilaterului. În 13 dec. 1919, reprezentantul musulmanilor din Dobrogea (în Parlamentul român intraseră 4 deputaţi musulmani) amintea că ,,la marele congres din Constanţa al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de ţara mamă, România“ . Principala populaţie a Cadrilaterului dorea să fie între frontierele României, simţind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei pe care i le va aplica Bulgaria mai târziu.
În perioada cât Cadrilaterul a fost în componenţa României, ponderea bulgarilor a rămas constantă (40%), iar în timp ce elementul turco-tătar va scădea prin emigrare, elementul românesc va creşte de exemplu : între 1928-1938 de la 14.7% la 29% prin colonizări.
Începând cu 1925, aromânii, cărora statul grec le-a răpit pământurile şi le-a dat grecilor aduşi din Asia Mică, vor fi colonizaţi în Dobrogea de sud, beneficiind de loturi între 5, 10, 15 ha. (militarii până la 75 ha). Au fost aduşi din Macedonia greacă aproape 80.000 macedo-români. Ei au întemeiat sate precum: Fraşari, Gramoştea, Regina Maria, General Dragalina, Ezibei, Cusuiul din Vale, Regele Mihai etc.
Cadrilaterul se încadrează în societatea românească. În judeţul Durostor funcţionau 2 licee româneşti, 2 bulgare, 1 liceu comercial, 1 gimnaziu mixt, alte 205 şcoli şi 95 grădiniţe. Aceeaşi reţea şcolară funcţiona în Caliacra.
La Silistra apăreau publicaţii ca: Dobrogea Culturală, Dunărea, Cadrilater, Învăţătoul Durostorean, Acţiunea Românească, Românul, Viitorul Silistrei, Ţara lui Mircea, iar la Bazargic apar Curierul Caliacrei, Straja Cadrilaterului, Cuvântul nostru, Legionarii, Buciumul, Caliacra, Sentinela română, Căminul nostru, Frontiera, Semănătorul, Dobrogea de sud. Se construiesc 80 km cale ferată, aeroport la Bazargic şi Balcic, port la Balcic, Palatul Administrativ, sediul sucursalei B.N.R., spitalul judeţean, clădirea liceului de băieţi în Bazargic, uzine electrice etc.
Foto : Castelul reginei Maria din Balcic,Cadrilater.
În 1928, regina Maria începe construcţia unui mic castel la Balcic, transfomând locul într-un cuib de linişte şi regăsire deosebit de pitoresc. Conform testamentului ,,cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş, lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o pe malul Mării Negre în Cadrilater“. În 1940 inima îi este dusă la Bran iar din 1965 la Muzeul Naţional de Istorie .
În tragica vară 1940, diplomaţii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria să primească sudul Dobrogei ,,ca un cadou din mâinile Uniunii Sovietice“. Şi Hitler a făcut presiuni pentru această soluţie.
Drama Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului, a făcut ca cedarea celor 2 judeţe dobrogene să treacă aproape neobservată. Comitagii bulgari infiltraţi de organizaţia teroristă DVRO au început asasinate pentru ca românii să plece cât mai repede şi să îşi lase bunurile. În zadar populaţia striga: ,,Nu cedăm, să luptăm!“.
Tratatul de la Craiova din 7 sept. 1940 semnat de Antonescu la 10 sept. Ceda Bulgariei un teritoriu de 7.726 km2, 378.000 locuitori, oraşele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia.
Toţi românii erau obligaţi să părăsească teritoriul cedat. În 1913, când România a dobândit Cadrilaterul, Bulgaria a primit în compensaţie de la turci Tracia. Slaba pondere a bulgarilor aici înainte de sec. XIX şi mai ales înainte de 1878 o recunosc chiar bulgarii. Dr. Miletici scria ,,să credem că în Dobrogea exceptând oraşele este o populaţie veche bulgărească, ar fi să ne înşelăm singuri. Bulgari autohtoni întâlnim numai de la linia Rusciuc-Varna spre sud“. În Cadrilater, scria că ,,n-am putut găsi o singură localitate cu populaţie indigenă”.
Istoricul, fost ministru al Bulgariei C. Jencek scria ,,elementul bulgăresc între Iantra şi Marea Neagră este foarte slab reprezentat, iar în Târnovo, Şumla, Silistra se călătoreşte ca într-o regiune turcească“. Prof. Romansky scria ,,creşterea numărului bulgarilor în regiunea Varna-Silistra în ultimi 30 ani se datoreşte faptului că bulgarii originari din alte ţinuturi i-au înlocuit pe turcii ce emigrau“. Atlasul otoman din 1840 şi raportul guvernatorului Dobrogei din 1856 nici nu îi enumeră pe bulgari printre locuitorii regiunii .
Zahu Pană aprecia că tratatul de la Craiova din 1940 ar fi cel mai ruşinos act semnat de România, nu doar pentru că s-a cedat un teritoriu fără luptă unui adversar net inferior, dar acesta este singurul care a retras pe toţi românii din teritoriul cedat printr-un schimb neechitabil de populaţie .
Au părăsit România în 1940, 61 000 de bulgari şi s-au refugiat din Cadrilater 100 000 de români, lăsând în urma lor sate ca Doimuşlari, Cainargeaua Mare, Curt-Bunar, Sarsânlar, Acadânlar, Popina, Casim, Amutli, Stejarul, Vultureşti, Cavarna etc. Pe ansamblu în Dobrogea erau 223.000 români şi 173.000 bulgari. Există păreri că în 1940 în Cadrilater bulgarii ar fi fost deja pe locul III, după români şi turco-tătari. În veacurile de dominaţie otomană, sudul Dobrogei a fost aproape complet turcizat şi cu toată îngăduinţa turcilor din sec. XVII-XVIII, prin 1850 în întreaga Dobroge erau numai 7-8 000 bulgari în oraşe faţă de 50 000 români şi 43 000 în sate faţă de 166 000 români. Prin spor natural nu puteau creşte între 1850 cu 750% ajungând la 50 000, ci doar la vreo 20-25 000.
Restul nu au fost originari de aici. Dobrogea au stăpânit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 şi 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) şi 679 de ani romanii, strămoşii noştri la care se adaugă 77 ani de stăpânire directă a românilor (1385-1420 şi 1879-1919) plus 64 ani de dominaţie a valahilor asăneşti (1186-1250) totalizând 820 ani de stăpânire latino-romană şi 292 ani de dominaţie bulgară .
Imagine a gradinii castelului Reginei Maria din Balcic,Cadrilater.
Prof.Viorel Dolha
Un alt teritoriu romanesc cedat fara lupta… dupa ce secole de-a randul s-a luptat pentru mentinerea sau re-castigarea sa de catre domnitorii romani.
Poate ar trebui scrisa si o Istorie a Cedarilor Romanesti, vezi Pocutia, N. Maramuresului, Linia Tisei, V. Banatului, Timocul, Cadrilaterul, Basarabia si Transnistria…
Bulgaria a marcat, vineri, a 72-a aniversare a unificării cu Dobrogea de Sud, în urma Tratatului dela Craiova semnat pe 7 septembrie 1940, la o lună după Dictatul de la Viena. Au avut loc manifestări dedicate acestui act în oraşele Dobrici, Silistra şi Tutrakan.
Pentru bulgarii din Dobrogea, această dată este la fel de importantă ca şi unificarea Bulgariei din 1885, spune pentru Novinite directorul muzeului de istorie din Tutrakan.
Tratatul de la Craiova a cuprins şi o înţelegere privind schimbul de populaţii, astfel încât acum în Doborogea de Sud comunitatea romănească este foarte redusă, în compartaie cea de dupa al doilea război balcanic, in 1913. Majoritatea comunităţii româneşti trăieşte în zona Vidn, în nord-estul Bulgariei. Neoficial, liderii comunităţii estimează că există circa 300.000 de romăni, în timp ce recensământul din 2010 efectuat în Bulgaria nu a numărat decât câteva zeci de mii de etnici români. La o populaţie în scădere puternică, Bulgaria riscă să numere în viitor mai puţini etnici bulgari decât minorităţi naţionale. Acestea din urmă nu sunt recunoscute în Bulgaria, pe principiul aplicat şi în Franţa.
Călin Marchievici
Publicat Vineri, 07 septembrie 2012 ( http://www.cotidianul.ro/bulgaria-a-sarbatorit-reunificarea-cu-dobrogea-de-sud-193579/ )
Mici și răi acești mâncători de castraveți. Singuri n-au cum să ne muște de posterior dar dacă vor avea ocazia, o vor face cot la cot cu mâncătorii de gulaș și bineînțeles cu băutorii de vodcă de la est.
Ursul și hienele…
Liderul formaţiunii bulgare de extremă-dreapta Ataka, Volen Siderov, a anunţat că formaţiunea sa va organiza duminică o manifestaţie în faţa ambasadei române de la Sofia, pentru a protesta faţă de ceea ce percepe drept pretenţii teritoriale ale Bucureştiului.
Ministrul de externe, Cristian Diaconescu, a declarat, marți, la Digi 24, că România şi Bulgaria au un litigiu privind frontiera de stat, într-o zonă din marea teritorială.
Diaconescu a declarat că cele două țări trebuie să aibă „o discuție politică de fond privind delimitarea platoului continental şi a mării teritoriale, cu Bulgaria. Aşa cum am avut negocieri cu Ucraina şi cu Bulgaria sunt încă o serie de aspecte nesoluționate, pe care o să le punem în discuție, o spun cât se poate de formal dacă doriți, împreună cu partenerii noştri”.
Cristian Diaconescu a subliniat că zona în litigiu priveşte „chiar frontiera de stat, marea teritoriala dintre cele două state. E drept, este vorba de 17 km pătrați, nu e foarte mult, dar între state europene, state cât se poate de cooperante în foarte multe planuri, nu văd de ce foarte rapid aceste lucruri nu pot fi rezolvate”.
MAE bulgar a reacţionat miercuri spunând că Bulgaria şi România negociază delimitarea spaţiilor din zona Mării Negre de peste 20 de ani şi a precizat că discuţiile se derulează într-o atmosferă prietenească, iar dosarul nu afectează relaţiile bilaterale. (PUBLICAT
Sâmbătă, 24 Martie 2012 20:12 )
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/extremistii-bulgari-ies-la-atac-impotriva-romaniei-pe-tema-pretentiilor-teritoriale_926234.html#ixzz2bGASgGXz
Acum un an eram in vizita la Sofia la niste amici… Dupa mai multe paharele, inevitabil discutia a ajuns si in zona istorica… Cineva mai in varsta mi-a spus ca noi romanii suntem „cuceritori”… La cateva minute mi-a spus ca primul calculator modern din lume a fost inventat de catre un bulgar… Putin mai tarziu a deschis discutia despre Dobrogea (cu toate ca ceilalti bulgari nu-l bagau in seama si nici nu-l aprobau!) si mi-a spus clar ca Dobrogea este pamant bulgaresc… Pana in acest moment am tacut si am inghitit in sec la fiecare provocare… L-am intrebat de ce nu exista invatamint primar si secundar pentru minoritati…. doar suntem in UE ….Replica a fost pe masura… „Trebuie sa invete bulgareste”….”Da’ voi aveti asa ceva?” ….Am inceput sa-i arat pe internet diverse despre minoritatile din RO si invatamant… inclusiv despre cei ce se autointituleaza „romi”… „Sunteti prosti….” asta a fost replica lui, daca ar fi avut 7 clase l-as fi inteles, dar era ditamai inginerul electronist… Culmea ironiei este ca „rupea ” un pic in limba romana, mai bine zis cuvinte din zona Olteniei, unul din ceilalti bulgari vorbea fluent romaneste, era din zona Vidin…
A nu se intelege ca marea majoritate a bulgarilor sunt ca ,,,cel descris mai sus…. Fiecare popor are extremistii lui, iar in vremuri ca acestea, extremistii sunt pe cai mari in multe state UE sau non UE…
Scuze admin pentru off topic…. 🙂
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-15333622-grampet-gfr-participa-privatizarea-operatorului-feroviar-stat-din-grecia.htm
Zilele trecute avansam ideea ca tot ce se intimpla la ora actuala referitor la CFR Marfa face parte dintr-un plan mai mare al cuiva referitor la transportul de marfa in zona balcanica…. Tocmai aveti confirmarea …. 🙂
Si eu urmaresc cu atentie evolutiile GFR-ului lui Gruia Stoica.
Deocamdata, pentru Grecia vorbim de o simpla invitatie la licitatie si, avand in vedere competitorii si relatiile Greciei cu ei (vorbesc, in primul rand de rusi si chinezi) probabil ca asta va fi si rolul sau, de simplu participant la licitatie.
Revenind la actiunile lui anterioare, cu participari la privatizari de cai ferate in Romania, Bulgaria si Croatia nu exclud o intentie de a se impune pe toata piata balcanica dar asta ar costa foarte mult.
In opinia mea, daca va prelua companiile feroviare din cele trei tari, va avea doua optiuni:
1. Sa inceapa o fasareala tipic romaneasca, luand si casand locomotive si vagoane dintr-o tara, bagandu-le la firmele lui de reparatii material rulant, reparatii superficiale, o vopsea, niste becuri si, apoi, aduse in alta tara sub forma de investitie in vagoane si locomotive noi;
2. Sa vanda pachetul majoritar sau toata compania unui operator mare. Problema este cine va fi operatorul: va fi american, francez, chinez, RUS !!!!?.
Vom vedea.
Sa zicem ca va castiga licitatia din Grecia, Croatia deja este in maneca GFR, la bulgari este suspendata chestia (asta nu inseamna ca a pierdut!)…. Ce fel de stomac trebuie sa aiba guvernele din aceasta zona in momentul cand asa din „senin” va aparea o greva de vreo 3-4 zile tocmai cand UE va lua niste decizii importante sa zicem, iar transportul de marfuri pe CF va fi paralizat de la Marea Neagra si pana la Mediterana?
Cele doua puncte ale tale din pacate sunt foarte posibile…
Operatorul va fi ori rus ori chinez din pacate…. razboiul economic in care este implicata Grecia in particular(mai bine zis victima!), si UE in general (care doar se apara, va mai dura pana la contraofensiva economica!)
@dany
Guvernele astea n-au stomace bre, numai guri si gaturi pt supt una-alta, ca altfel nu privatizezi asseturi din astea ca sa platesti pensiile… Am impresia ca astia, daca ne referim cel putin la guvernul Rromaliei, nu prea au treaba ei cu razboiul economic, astia sunt cu ce se mai poate fura, cu listele de rude si clienti care trebuie numiti in administratie, cu ANIul, cu razbelu cu Chioretele, d’astea. Ma intreb daca acolo realizeaza cineva ce se intampla, ca de pasat nu prea le pasa daca mai au niste banuti prin conturi in afara… Astia sunt cu ochii in laturile din troaca lor, nu stiu daca mai vad ceva in afara. Acu fun an n-au realizat ce li se intampla cand l-au suspendat pe Chiorete, n-au vazut za big picciar pana n-a venit za big picciar gramada peste ei si le-a umplut gura. Pana una alta isi arunca pisica de la Palatul Victoria Socialismului la Palatul Un Whiskey Intre Corturi si Coceni prin eventuale aprobari/dezaprobari CSAT…
Probabil sfarsesc pe mana rusilor, ca si combinatele, ca rusii au mai mult interes sa se streseze sa controleze Balcanii decat chinezii. Pt romani, zau ca nu prea mai conteaza…cam orice li se mai intampla acum nu prea mai conteaza…suntem neam de spectatori sinucigasi…nu armata, nu industrie, nu infrastructura si aia care este o vinzi dusmanului, resursele concesionate…da’ las ca o sa facem Pulitzie Aeriana cu 12 F16…
O greva nu-i bai, ca bagi armata in ei sau la extrem le nationalizezi frumos (desi practic n-are cine, ca niste pizde in parlament n-or sa aiba tupeul sa le faca asta rusilor). Problema e daca le taie si dispar cai ferate, retele electrice, echipamente de comunicatie si control si locomotive/trenuri. CaCo-mbinatele siderugice si ce s-a mai topit in anii astia…
http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/215110-Teheranul-va-crea-o-bomba-cu-plutoniu-media.html
Cu plutoniu?! Aia saracii inca mai imbogatesc uraniul, pana la plutoniu mai e cale lunga. Pt plutoniu iti trebuie reactoare nucleare functionale, purificatoare…e cu totul alta tehnologie pe care nu cred ca iranienii o au.
Poate au o sursa externa de plutoniu…:) Lucru care la prima vedere pare imposibil…dar mai stii?
Oricum toata lumea incalca tratatele internationale sub o forma sau alta in mod intentionat…Cum a reusit Coreea de Nord sa fabrice arme nucleare cand ei nu sunt in stare nici macar sa-si asigure o productie agricola stabila pentru a umple gurile celor flamanzi? Cine le-a vandut tehnologie nucleara? Crezi cumva ca iranienii ajungeau la dezvoltarea industriei nucleare asa repede fara nici-un ajutor „fratesc” ? Faptul in sine nu este decat „hai sa-i mai punem Unchiului Sam inca o sula in coaste”…
Asa este cand tu ai furat tehnologia de fabricare a armelor nucleare acum vreo 60 de ani, si dupa aia te apuci sa vinzi la toata lumea doar cu unicul scop de a pune bete in roate celui care a inventat asta…
Cine crede ca Iranul sau alte state arabe nu au armament nuclear chiar si portabil de putere mica se insala… Nu este neaparata nevoie ca acest armament sa fie depozitat pe teritoriul Iranului… sunt destule posibilitati de mascare a acestui armament nuclear…
le trimit rusi pe sub maneca,si noi am avut uraniu imbunatatit de la rusnaci cand era vorba sa avem si noi un program nuclear…
Rusii ne-au dat uraniu imbogatit contra minereu de uraniu exploatat la Baita – adica ce au mai lasat sovromurile. Astia nu ne-au dat niciodata nimic gratis. Vezi http://www.romanialibera.ro/aldine/history/cum-a-jefuit-urss-uraniul-din-muntii-apuseni-224459
Citesc si ma crucesc:Europa Libera spune ca „Romania deruleaza „un proces de recuperate a romanismului din jurul frontierelor”.Cat de suparator poate fi acest gest pentru statele din regiune?Eu cred ca FOARTE suparator.Doctrina „romanismului” prinde tot mai mult contur si,imi place sa o spun,ARE UN TEL PRECIS.Nu as fi zis asta daca nu aveam certitudinea ca Romania NU isi uita istoria.Abia acuma am aflat ca pe 01.07.2013,”responsabilii NATO i-au dat în grijă României, din punct de vedere informativ, teritoriul moldovean”.Sursa:http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/doctrina-basescu-si-expansiunea-romaniei-309498.html .Imediat,”Vocea Rusiei” si „Nezavisimaia Gazeta” s-au ambalat.Am mai spus si repet:Romania te iarta,dar nu te uita.
Si eu am mai spus, dar repet: nu e frumos sa zgandari stupul ca sa numeri albinele.
Cine va reusi unirea celor doua state romanesti, fie si in interiorul UE (daca altfel nu se poate!) acela va fi adevaratul erou national…Ca multi umbla cu unirea in gura si dezbinarea in substrat este alta chestie… Deocamdata in ultimii 20-30 de ani o singura persoana a adus ceva Romaniei in privinta teritoriilor rapite / cedate cu forta… Iar acel om nici macar nu este luat in calcul de catre partidele politice romanesti… Dar cum la noi primeaza vorba nu fapta… 🙂 Majoritatea statelor din centrul/ estul Europei poarta o astfel de politica de multe ori total impotriva a ce este pe teren…
@dany
„Unirea in interiorul UE” nu prea e unire. De fapt sigur nu e unire.
@Vector… 🙂
Pana la urma se va gasi o portita si pentru asta, fii sigur… Important este ca R Moldova sa intre in UE, si dupa mai vedem noi… Fii sigur ca in afara UE / NATO nu avem o astfel de sansa… Asa cum am spus sunt multi cu unirea in gura, iar cand este vorba de fapte fac exact invers…
@dany
Dany, Rep. Moldova trebuie sa renunte la Transnistria. E o capcana ruseasca. Daca Moldova ar zice intr-o zi ca renunta la Transnistria rusilor le-ar cadea fata. Ar intra in stare de soc. Ar ramane fara jucarie. In momentul in care Rep. Moldova renunta la Transnistria, care de facto nici nu le mai apartine, si moldovenii cer in numar mare referendum pentru unirea cu Romania e sah mat. Tot ce pot face transnistrenii ar fi un razboi de agresiune asupra unui stat care le-a acordat independenta dorita. Ar fi de porc. S-ar face de ras si si-ar da arama pe fata.
Deci povestea cu UE ca singura sansa pentru unirea cu Rep. Moldova e si nu e. Noi ne-am putea uni cu Rep. Moldova si in afara UE. Pe bune. Pbl e ca trebuie lucrat mult in Rep. Moldova, nu in Romania. Degeaba ne dam noi cu capul de pereti in legatura cu unirea. Moldovenii trebuie sa miste in front.
Vector,
E mai complicat. Chiar si fara Transnistria, gagauzii si apoi rusii din Balti vor face scandal ca vor si ei independenta, iar Transnistria/Rusia ar interveni in sprijinul lor.
Asa ca solutia nu e abandonarea Transnistriei.
Cine are Transnistria face jocurile in triunghiul Odessa – Ismail- Cernauti. De aia se tem si ucrainenii!
Cine a avut Transnistria in perioada interbelica a pretins toata Basarabia si Bucovina in 1940.
@Vector… 🙂
Ideal ar fi sa nu apartinem de nici-un bloc militar… Dar asta nu se poate! Cine crezi ca isi va da acceptul pentru unire in cazul cand RO este in afara oricarui bloc militar??? Vezi istoria noastra cand am pendulat intre est si vest! Toata lumea doreste acest spatiu romanesc, daca maine sa zicem prin absurd RO iese din NATO /UE asistam la faramitarea statului national roman in cateva provincii care foarte rapid vor fi ingurgitate de gurile flamande ale statelor din zona…Efectiv nu putem supravietui ca stat fara sa apartinem unui bloc militar…
Hai sa zicem ca iesim de unde suntem in prezent si intram in sfera de influenta ruseasca… Pai rusii au datorii (nu financiare neaparat!) fata de noi destul de consistente… stii sigur care sunt acelea… Ce ofera Rusia si nu ofera occidentul? Au cumva o industrie mai performanta decat aia occidentala? Cati romani se duc la studii la Moscova, si cati pleaca in occident? Oare de ce aleg romanii astia de cel putin 2 secole sa mearga la studii in Occident? Cu ce modernizezi RO cand insasi industria/ tehnologia ruseasca sunt putin mai rasarite decat aia romaneasca? Ce sistem social ofera Rusia? Nu cumva un comunism invesmantat in capitalism? Ca sa iti dai seama de industria lor… Mai alaltaieri cumparau 2 drone militare de la un stat care nu are nici-o treaba cu aviatia militara / civila ….doar ca au o gramada de bani din vanzarea petrolului… Este vorba de Arabia Saudita, care si ea a cumparat aceste drone din occident…Cumparate ca sa le studieze…Asta in conditiile cand unii apunteaza deja drone pe portavioane iar alta mare putere de carton reuseste si ea prima apuntare a unui avion militar pe un portavion de provenienta ruseasca…Cand unii construiau portavioane, altii nu stiau cum sa imparta pumnul de orez la nu stiu cate guri flamande, iar altii mai bagau carbuni la cazanele crucişătorului Aurora…
Aetius nu i-a invins pe huni la Campiile Catalunice, batalia sa incheiat nedecis.
De fapt Aetius l-a invins pe Attila (care apropo e un nume gotic, indo-european, si nu hunic/asiatic sau maghiar, chiar daca a fost adoptat de unguri mai tarziu) dar din considerente strategice si politice pentru el l-a lasat sa fuga.
Aetius a considerat ca daca il ataca si ucide pe Attila acolo (ceea ce era perfect realizabil) aliatii lui goti (dar si germanicii din vestul imperiului) ar fi iesit din alianta si de sub autoritatea lui pentru ca nu mai aveau un dusman comun cu care sa lupte. Tot asa, imparatul de la Roma, care il suspecta ca vrea sa ii ia locul ar fi putut considera ca e mai bine sa scape de el, acum ca Roma nu mai era amenintata de huni, Attila fiind ucis.
De fapt imparatul chiar il va elimina pe Aetius ceva mai tarziu, considerandu-l un risc prea mare pentru autoritatea lui.
Intr-o situatie mai stabila pentru el si pentru imperiu Aetius (supranumit „ultimul dintre romani”) l-ar fi ucis sau capturat pe Attila si ar fi nimicit toata armata huna (de fapt atat armata romana cat si cea huna au fost compuse din mai multe etnii, romanii sau hunii formand doar o parte ca element central) pentru ca era in acea pozitie acolo.
http://www.eupedia.com/europe/european_y-dna_haplogroups.shtml
http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-9314748-petrom-sustine-descoperit-sud-vestul-romaniei-zacamant-gaze-potential-important.htm
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-15336898-ungaria-rambursat-integral-imprumutul-fmi.htm
Pe langa legiunile romane luptau vizigoti, franci, burgunzi si alani. Dar principala forta de soc era cavaleri grea vizigota, fara de care armata romana nu prea insemna mare lucru(romanii nu prea acordau credit cavaleriei si sa dovedit fatal) Batalia a fost confuza, regele Theodoric este ucis iar vizigotii insufletiti de pierderea regelui provoaca pierderi insemnate hunilor. Hunii se retrag in tabara si se reorganizeaza in asteptarea reluarii luptei, dar in ziua urmatoare vizigotii parasesc campul de lupta pentru a merge sa isi aleaga un nou rege. Slabind practic armata romana care nu va mai risca un angajament. Daca Attila parasea campul de lupta dupa prima zi, puteam spune ca romanii au invins, dar el nu sa considerat invins si a asteptat reluarea luptelor. Putem spune ca Aetius la oprit pe Attila, dar nu la invins. A fost lupta nedecisa. Daca romanii ii invingeau decisiv pe huni, in anul urmator nu cred ca hunii mai ajungeau la portile Romei. Va salut cu respect!
Salut Hunter
Attila s-a retras in tabara lui incercand sa scape astfel. El astepta asaltul final al lui Aetius acolo, tabara era intarita si era un fel de ultima pozitie pentru el.
In schimb Aetius i-a spus fiului lui Teodoric ca e mai bine sa plece acasa pentru a-si consolida pozitia de nou lider al vizigotilor in fata supusilor lui, sa nu se gaseasca altcineva sa se proclame rege in lipsa lui.
Asta e motivul plecarii vizigotilor (ostrogotii au luptat in tabara hunilor). Aetius i-a cerut asta, si l-a convins sa plece, tocmai pentru ca vizigotii erau dornici sa razbune moartea regelui si deci sa-i atace pe huni (si cei din tabara lor).
Ori asta se afla in contradictie cu planurile lui Aetius de care am vorbit mai inainte.
Attila era infrant, Galia era salvata, la fel si orasul ala pe care il asediasera hunii (i-am uitat numele), armata hunilor suferise pierderi grele si se afla in pragul colapsului.
Hunii au ajuns anul urmator in Italia (nu au ajuns pana la Roma, au fost platiti sa plece inainte de ajunge la Roma) pentru ca imparatul nu avea incredere in Aetius, si l-a cam lasat fara armata (va si ordona uciderea lui curand dupa aia).
Oricum armata romana din vest, de la acea data, era o umbra palida a ceea ce fusese candva, atat numeric cat si calitativ.
Nici hunii lui Attila nu au dus-o mai bine, in curand va muri si Attila si fara el hunii vor fi spulberati de gepizi, unul din triburile supuse lor. Hunii erau redusi numeric (ca si gepizii dealtfel) si isi bazau succesul in general pe mobilitatea lor si pe arcasi, profitand de problemele uriase in care se zbatea imperiul roman (atat in est cat mai ales in vest).
Practic romanii erau impartiti (si intre est si vest si intre ei, diverse tabere, conspiratii de palat, lupte pentru putere) si luptau si pe alte fronturi (in Africa, in Orient), si nu aveau suficiente trupe pentru a asigura protectia frontierelor si nici suficiente trupe mobile (cavalerie) pentru a reactiona suficient de rapid acolo unde era nevoie.
Cand hunii au abandonat tactica lor obisnuita si au incercat ceva asedii mai serioase, cuceriri „clasice” si batalii „fata in fata” au pierdut precum pe Campiile Catalaunice.
Te salut si eu cu respect
Pai tactica hunilor era diferita de tactica romana. Hunii evitau ciocnirile directe pentrua a minimaliza pierderile. Se foloseau de elementul surpriza, simulau retrageri, cautau flancurile expuse, loveau din mers (Lovitura Parthica) si de multe ori pastrau un corp ascuns care dadea lovitura decisiva. Legiunea romana atinsese apogeul ca structura, dar nu putea face fata trupelor de cavalerie. La Cannae a fost cavaleria numida, la Carrhae cavaleria usoara si catafracta parta. In timpul rebeliunii orasului Palmyra(soldata cu distrugerea orasului) sau purtat doua batalii in care sa vazut slabiciunea legiunii in fata cavaleriei. Constantin cel Mare a castigat razboiul civil datorita cavaleriei pe care a angajato(trupe de mercenari) si generalul Belizarie sa sprijinit pe o cavalerie huno-germanica in luptele cu partii si vandalii. E momentul cavaleriei, aceasta devine regina campului de lupta pana pe la sfarsitul Razboiului de 100 de ani.
Corect despre tactica hunilor. Nu era insa ceva nou pentru romani, tactici similare foloseau si scitii, partii(persii), sarmatii sau chiar geto-dacii. Si vor folosi si mongolii si tatarii mai tarziu.
Armata romana clasica era un compozita, nu era formata doar din legiuni. Da, legiunea era elementul central, o infanterie „grea” (adica bine echipata cu armuri, scuturi etc) dar foarte mobila in acelasi timp (mai mobila decat falanga greaca sau macedoneana).
Pe langa legiuni existau cavaleria (la inceput romana) si diverse unitati de auxiliari (inclusiv unitati de cavalerie, germanica, galica, tracica, dacica, sarmata etc, depinde de perioada si zona).
Chiar si legiunile erau destul de bune pentru a lupta impotriva cavaleriei, depindea si de teren si de cine le conducea.
La Cannae a fost greseala conducerii romane (doi generali care aveau conducerea unul o zi altul a doua zi, neintelegeri intre ei privind rangul, tactica aleasa etc).
La Carhae a fost greseala lui Crassus care s-a lasat atras in desert si surprins acolo fara apa. Si-a pierdut cavalerie (cata avea) intr-o actiune prosteasca, dar legiunile au rezistat ore in sir fara probleme atacurilor cavaleriei parte. Doar setea si faptul ca Surena (parca asa il chema pe generalul part) si-a adus provizii uriase de sageti, aduse pe camile, a facut ca romanii sa cedeze pana la urma.
Putin timp dupa asta partii au invadat Siria parca, sau nu stiu ce provincie romana.
Comandantul roman de acolo, Bassus il chema parca, i-a batut mar insa, omorandu-l in lupta inclusiv pe printul mostenitor al regatului part.
Desi avea in general doar infanterie el i-a atras pe parti intr-o zona muntoasa, fortandu-i sa atace la deal, si masacrandu-i apoi pe indelete. A pus si trupe pe directia probabila de retragere a cavaleriei parte, parca la un vad de rau, si le-a mai tras-o si acolo inca odata.
A folosit si multi prastiasi, ale caror lovituri bateau mai departe decat sagetile partilor, si erau mai greu de vazut si parat.
Legionarii foloseau un fel de arici din metal, aruncati in fata atacurilor cavaleriei inamice, si care incurcau caii, aveau formatii de lupta, se acopereau cu scuturile si tineau lancile tot ca un arici (pentru ca nici un cal nu era sinucigas sa intre intr-o sulita de bunavoie), aveau „artilerie de camp” (baliste, catapulte, scorpioni) cu care trageau la distanta mare, aveau proprii arcasi si prastiasi, si propria cavalerie (auxiliari sau chiar romani). Totul era un sistem de arme compuse care actiona la unison, adaptat la inamic
Problema din perioada tarzie a romanilor, spre apusul imperiului, a fost decaderea cantitativa si calitativa a armatei, care nu le-a mai permis astfel de armate combinate, excelent instruite si dotate.
Moralul era si el mai scazut, si au avut de suferit si din cauza a foarte multe probleme interne.
Au fost nenumarate lupte pentru putere si razboaie civile, pe langa cele cu dusmanii externi, au avut o perioada de cadere a economiei, catastrofala, si au fost afectati de cateva epidemii uriase (de ciuma, variola etc, numai stiu ce au avut) in urma carora au fost afectati la acea data 1 din 4 romani parca (epidemiile lui Marcus Aurelius, apoi ciuma lui Iustinian etc).
Legiunea romana era letala daca ii permiteai sa te fixeze, nu prea aveai cu ce sa ii rezisti in camp deschis, dar daca inamicul avea mijloacele cu care sa foloseasca tactici de genu: loveste si fugi se complicau lucrurile. Asta e motivul pentru care cred ca Aetius lipsit de vizigoti nu ar fi putut invinge. Sunt putine exemple in istorie cand un adversar static a invins unu manevrier. Armata romana ca sa functioneze la capacitate maxima, avea nevoie de o logistica impresionanta…Marele merit al generalului(Aetius) a fost ca a stiut sa inchege aceasta armata, care era alcatuita din neamuri batute in mod repetat de huni.
Protest adresat conducerii Muzeului Național al Literaturii Române
Domnule Director General,
Vă atragem respectuos atentia că evenimentul găzduit de Muzeul Național al Literaturii Române în data de 9 august a.c. și intitulat “Tratatul de pace de la Bucureşti – 100 de ani. Consecințele acestuia pentru aromâni”, care se dorește a fi o dezbatere pe marginea respectivului reper din istoria aromânilor, este organizat de catre Federația “Liga Aromânilor din România” (FLAR) împreună cu Societatea Culturală Aromână (SCA).
Aceste doua entitati sunt cunoscute ca fiind printre promotorii de vaza ai curentului “neoarmânist”, care duce o campanie deșănțată de susținere a ideii deosebit de periculoase că aromânii ar fi un popor separat de cel român, vorbitor al unei limbi neoromanice separate de cea română.
Prin urmare, considerăm că Muzeul Național al Literaturii Române, ca institutie fundamentală a Statului Român, nu poate găzdui un asemenea atac la istoria națională si, mai mult, trebuie să se delimiteze clar de organizatorii acestei manifestari, care, in virtutea dreptului la libera exprimare in societatea democratică românească, ar putea avea loc la sediul uneia dintre cele doua entități amintite.
Considerăm că prezența domnilor lectori universitari doctori in istorie Marius Diaconescu si Enache Tușa, ca reprezentanți ai unor înalte instituții academice ale Statului Român, nu face decat să confere acestui eveniment prețioasa legitimitate dorită de catre cele două entități antinaționale, drept care solicităm public universităților la care predau (Universitatea din București, respectiv “Ovidius” din Constanța) să analizeze oportunitatea unor eventuale sancționări ale domniilor lor în conformitate cu statutul personalului didactic universitar.
Informăm pe aceasta cale publicul și mass-media că FLAR si SCA nu sunt sub nicio formă delegate să vorbească în numele tuturor aromânilor din România, care, in majoritate, se consideră parte a poporului român si vorbitori ai unui dialect al limbii române.
Vă rugăm totodată să luați act de acest protest al aromânilor din întreaga lume care se recunosc ca fiind parte indisolubilă a românismului, față de “infectarea” tot mai acerbă a instituțiilor fundamentale ale Statului Român, la cel mai înalt nivel, de catre periculosul curent “neoarmânist”, care, profitând de lipsa de informare a celor puși sa conducă astăzi aceste institutii, își permit să obțină legitimitatea necesară impunerii unor idei absurde și împotriva intereselor Romaniei și ale aromânilor.
Vă mulțumim,
Autoarea și cititorii blogului “Zboară Niangrâpsiti”
https://daimadeadun.wordpress.com/2013/08/07/protest-adresat-conducerii-muzeului-national-al-literaturii-romane/
Doua comentarii as avea de facut.
Primul, este acela ca in timpul lui Aetius, armata romana mai era romana doar cu numele. Era de fapt un amalgam de mercenari germanici. Cetateanul roman inrolat legionar de pe vremea Antoninilor nu mai exista, era cel mult o amintire.Legiunile din vremea lui Aetius semanau ca sistem de lupta mai mult cu gloatele medievale si nu mai aveau prea multe in comun cu legiunile lui Traian nici ca echipament, nici ca disciplina nici ca tactica. La Campiile Catalaunice a fost o victorie tactica a romanilor, hunii &Co fiind invinsi pe campul de batalie si incercuiti in propria tabara. Cum au reusit sa retraga dupa ceea cu fortele ramase este alta discutie.
Al doile comentariu
Captivanta discutia cu huni si romani dar unde este Cadrilaterul in toata discutia asta?
E o tehnica de manipulare pe blog :)))))))))))
Chiar este! 🙂