Episodul X: Bătălii uitate în istoria românilor: râul Kalka 1223
Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea ruşilor, un important recul din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca şi tributari şi supuşi tătarilor, de sub suzeranitatea lor reuşind să se desprindă abia în secolul XVI, dată de la care vor începe să-şi clădească marele lor imperiu ale cărui efecte le vedem şi le simţim până şi în ziua de astăzi. Întrebarea care rămâne, cum ar fi arătat harta Europei, sau chiar a lumii, dacă ruşii nu ar fi fost zdrobiţi şi stopaţi din expansiunea lor timp de trei sute de ani în urma acestei bătălii? Iar foarte puţini ştiu faptul că românii au avut un rol important în această bătălie care a modelat istoria viitoare a Europei.
Tocmai în acest sens, m-am decis să deschid un nou capitol pe acest blog, destinat exclusiv bătăliilor necunoscute din istoria românilor. Nu este ceva nou pentru mine, m-am aplecat asupra multor evenimente istorice mai puţin cunoscute de compatrioţii mei, tocmai pentru a face primul pas pentru o mai profundă studiere a lor de către istoricii profesionişti, cei cu resurse şi cunoştinţe profunde pentru un astfel de demers. Nu pot spune că nu am fost dezamăgit, văzând că nu există interes pentru asta, poate cu puţine excepţii. Şi este păcat, avem o istorie de care alte popoare ar putea fi mândre, sunt alţii care se laudă în toată lumea cu fapte de vitejie care nu se ridică nici pe departe la nivelul celor realizate de români, cu potenţialul lor din acea vreme, iar noi, beneficiari ai unor fapte de arme şi de vitejie care ne-ar situa printre popoarele de frunte ale Europei, nu numai că le cunoaştem, dar nici nu încercăm să le studiem cât de cât.
Demersul meu, după cum spuneam, nu este nou, am mai încercat să readuc la cunoştinţa cititorilor bătălii uitate din istoria noastră, fapte de arme ignorate sau cenzurate de istoriografia comunistă care ne-a ciuntit istoria timp de patruzeci şi cinci de ani. Totuşi, au trecut douăzeci şi trei de ani de la revoluţie, şi prea puţine lucrări abordează aceste teme. În acest context se înscriu articolele mele referitoare la împrejurările în care s-a realizat România Mare în 1918, la revoluţia din Ardeal şi războiul cu ungurii din 1919 finalizat cu ocuparea Budapestei de armata română, sau despre luptele cu bolşevicii ruşi în Moldova şi Basarabia în anii 1917-1918, precum şi luptele continue pe linia Nistrului după realizarea idealului României Mari.
La fel, am amintit de bătălii importante şi mai puţin cunoscute din al doilea război mondial, acolo unde compatrioţii noştri s-au acoperit de o glorie nepieritoare aş vrea să spun, dacă nu aş constata că este pieritoare, în sensul că această glorie este pe moarte prin ignoranţa şi necunoaşterea de către noi a acestor minunate fapte de arme realizate de compatrioţii noştri care s-au înscris astfel printre cei mai buni combatanţi care au luptat în cea mai cumplită conflagraţie mondială.
Dar am încercat, tot pe tema anunţată, să amintesc de bătălii şi importante fapte de arme româneşti cu totul necunoscute din trecut, cum ar fi Românii care l-au oprit pe Napoleon, care dovedeşte fără putinţă de tăgadă tradiţiile militare româneşti fără de care ne-ar fi fost imposibil să supravieţuim ca şi neam pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu şi disputat de oameni, ţinut aflat în calea tuturor răutăţilor, cum spunea nemuritorul Nicolae Iorga.
Iar acest demers deschis cu acest articol este doar primul, după cum intenţionez, dintr-o serie care dovedească faptul că noi, românii, am fost un factor decisiv şi important care a modelat istoria, noi nu am fost doar victime şi un accident istoric, ci participanţi direcţi care ne-am luat soarta în mâini şi ne-am bătut pentru ca astăzi să fim ceea ce suntem şi am fost, şi ceea ce vom fi, respectiv elementul primordial care nu poate fi scos din rădăcina şi istoria acestui pământ pe care trăim ca şi stăpâni pe drept, după cum spunea acelaşi Nicolae Iorga: „Românii nu sunt nicăieri colonişti, venetici, oamenii nimănui, ci pretutindeni unde locuiescsunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor.”
După Alexandru Boldur
În acest context, vreau să vă spun că nu glumesc, românii, respectiv brodnicii conduşi de voievodul Ploscânea, au participat la marea bătălie de pe râul Kalka, unde s-a înscris intrarea ruşilor sub dominaţia tătarilor pentru următorii trei sute de ani. Dar pentru asta e nevoie să vedem câte ceva din istoria românilor de dincolo de Nistru.
Ţara Bolohovenilor
Pentru mulţi dintre vecinii noştri care nu ne doresc aici şi care ar fi făcut orice ca noi să nu fi existat, chiar în ziua de azi nu este nici un efort prea mare care să justifice pretenţiile lor, iar la loc de cinste este răstălmăcirea izvoarelor istorice prin care ei să-l poată contrazice pe Iorga din citatul de mai sus, în sensul că noi nu existam atunci când aceşti vecini au apărut de undeva din stepele asiatice. Dar tocmai aceste izvoare istorice, cronicile din vechime, îi contrazic, şi culmea, sunt chiar cronicile lor. Nu pare a fi o problemă, încearcă să le răstălmăcească, dar nu prea au cum, dovezile sunt prea evidente.
În articolul meu despre românii transnistreni (Zdrobiţi şi uitaţi, românii transnistreni) aminteam de trecutul românilor de dincolo de Nistru, respectiv de bolohoveni şi brodnici. Nu sunt singurii români amintiţi în documentele privitoare la românii din estul de dincolo de Nistru, în acea perioadă (secolele XI – XIV) mai apar şi alţi români pe lângă brodnici şi bolohoveni, respectiv berladnicii, tiverţii şi ulicii. Dar aici mă voi referi doar la bolohoveni şi brodnici, despre care avem date mai complete şi mai precise.
Formaţiuni politice româneşti sec X-XIII
Ţara Bolohovenilor apare în cronicile ruse începând cu anul 1150, când principele Mstislav Iziaslavici merge spre Kiev prin oraşul Bolohov. Mai apar menţionaţi în 1172, dar implicarea lor militară apare începând cu 1231, când principii bolohoveni cu trupele lor iau parte la războiul regelui Ungariei Andrei al II-lea pentru Halici contra principelui haliciano-volânian Daniil, fiind aliaţii ungurilor. La 1235 principii bolohoveni împreună cu halicienii răsculaţi apar ca asediatori ai oraşului Kamenetz, oraşul fiind apărat de un grup de boieri ai lui Daniil din Halici, care în urma răscoalei a fugit la regele ungur. Boierii lui Daniil au ieşit din Kamenetz, au ajuns pe halicienii răsculaţi care o luaseră la fugă şi toţi principii bolohoveni au fost luaţi prizonieri. Între 1235 şi 1240 bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. În cursul acestei campanii, împreună cu un grup de halicieni sub principele rus Rostislav atacă oraşul Racota, dar au fost nevoiţi să se retragă. Principele Daniil porneşte o expediţie de represalii contra bolohovenilor, pradă şi arde oraşele lor Derevici, Gubin, Cobud, Cudin, Gorodeţ, Bojskâi, Diadicov, luând o mulţime de prizonieri.
Daniil a ocupat ţara bolohovenilor şi a ars-o deoarece aceştia se aliaseră cu tătarii şi le dădeau grâu şi mei. Despre intenţia lui Daniil de a ocupa ţara bolohovenilor este menţionat într-un document anterior în care se spune că Daniil l-a împiedicat prin negocieri pe Boleslav al Mazoviei să le ocupe ţara deoarece o dorea pentru el. În acest context, este logică şi normală alianţa cu tătarii a bolohovenilor, în scopul de a se apăra de tendinţele cuceritoare ale principilor ruşi. În 1257 apare ultima menţiune a bolohovenilor în cronicele ruse, când în urma luptelor lui Daniil Romanovici cu tătarii, în urma ocupării mai multor oraşe, aceştia au venit alături de el.
Majoritatea istoricilor au căzut de acord că aceşti bolohoveni nu sunt altceva decât valahi sau volohi, numiţi aşa în acea perioadă. De menţionat că după această dată apar doar denumirile de volohi sau valahi, este uşor de găsit etimologia de la voloh la boloh sau bolohovean în slavă. Despre faptul că valahii nu sunt altceva decât români nu cred că mai trebuie demonstrat, am făcut-o mai devreme în articolul Români sau valahi, o dezbatere sterilă.
Dar câteva cuvinte despre aceşti bolohoveni, a căror ţară a putut fi identificată cu ajutorul toponimicelor şi cercetărilor istorice, cuprinzând porţiunea arătată pe hartă la nord-est de Bucovina actuală. Trebuie menţionat că în acea vreme graniţele ţărilor nu erau păzite cu străşnicie ca şi în prezent, o armată putea trece cu uşurinţă peste o porţiune a unei ţări, iar stăpânirea unui principe era ceva fluid, zone mai mari sau mai mici trecând periodic dintr-o mână în alta. Cronicile sunt puţine în acea perioadă, iar dacă se menţionează că un principe a pus stăpânire pe un oraş sau pe o zonă, nu înseamnă că a păstrat-o multă vreme, următoarea referire asupra acelui oraş sau acelei zone apărând abia peste câteva zeci de ani.
Dar câteva concluzii se pot impune şi din aceste date sumare. În primul rând, bolohovenii controlau o zonă destul de întinsă şi aveau o capitală, asta dovedeşte o organizare politică. Prin faptul că sunt aliaţi ai unora sau altora, înseamnă că au o structură militară şi o forţă de care trebuia ţinut seama. Mai apare şi problema geografică, fiind aşezaţi între principatele ruseşti de Halici şi de Kiev în expansiune, este normal că au avut de îndurat o presiune mare din partea ambelor, şi este normal şi logic că au căutat alianţe din afară, ca şi cea a ungurilor şi mai târziu a tătarilor, în cazul acestora din urmă plătindu-le un tribut în natură.
Chiar dacă au fost în cele din urmă învinşi, persistenţa elementului românesc s-a păstrat timp de secole sub denumirea de valahi sau moldoveni.
Brodnicii
O importanţă militară mult mai mare au avut-o alţi români care apar în cronicile ruseşti, bizantine, ungureşti sau papale între anii 1147 şi 1359, respectiv o perioadă de 212 ani. Este vorba de brodnici.
S-a putut stabili de către istorici că aceşti brodnici sunt de fapt valahi, la fel şi zona aproximativă în care se întindea Ţara Brodnicilor, deşi istoricii ruşi continuă să-i considere ruşi, lucru îndoielnic din mai multe privinţe, dar ruşii au istoria lor unică şi asupra evenimentelor recente aşa că nu are rost să insistăm.
De unde provine această denumire s-au încercat mai multe ipoteze, dar cea mai plauzibilă mi se pare cea care am găsit-o la istoricul Alexandru Boldur, de fapt cuvântul brodnic este o deformare a lui bronnici, adică purtători de cuirasă, de zale. E adevărat, în unele cronici apar chiar sub denumirea de bronici. G. Popa-Lisseanu presupune că denumirea lor derivă de la pruteni în limba slavă, dar cercetările ar trebui continuate. Mergând după localizarea lor, putem spune că ar putea fi un fel de precursori ai cazacilor de Don, care se poate presupune astfel că sunt urmaşi şi ai valahilor, respectiv ai urmaşilor daco-romanilor.
Nu am spaţiul necesar să dau toate ipotezele şi explicaţiile aici, cei interesaţi pot consulta bibliografia de la sfârşitul articolului, atât în cazul brodnicilor, cât şi în cel al bolohovenilor.
Mergând mai departe, vedem că e vorba de mercenari îmbrăcaţi în zale, deci principala lor îndeletnicire este războiul. Mercenariatul este un fenomen des întâlnit în acea perioadă a principatelor ruse care se luptau pentru supremaţie, dar a decăzut după intrarea ruşilor sub suzeranitatea tătarilor, pentru a reveni mai târziu. De exemplu, în anul 1426 principele lituanian Vitort a pornit un război împotriva Pskovului şi a luat cu el nu numai pe lituanieni şi polonezi, ci şi pe cehi, pe tătari (curtea lui Mehmet) şi „volohii tocmiţi”, dar a fost înfrânt. Aici, în loc de brodnici figurează deja volohi.
Dar să revenim la brodnicii din cronici şi în ce bătălii îi întâlnim, pentru ca în final să vedem locul şi rolul lor în bătălia de la râul Kalka.
În anul 1147 principele rus Sviatoslav porneşte împotriva viaticilor, la râul Oka (afluent al Volgăi) trupele sale sunt întărite cu cele ale cumanilor şi ale brodnicilor (aceştia în număr 14000 de luptători). Primele date despre ei: sunt creştini, locuiau în stepele Donului printre barbari şi serveau pentru bani pe principi în certurile lor (mercenari). În acest caz sunt trimişi de Iuri Dolgoruki din Susdali în ajutorul lui Sviatoslav. Mai apare în ajutorul lui Sviatoslav şi un grup de Poloviţi (neam cumanic cu care ne vom mai întâlni la bătălia de la râul Kalka), precum şi Ivan Berladnic (alt valah, conducătorul berladnicilor). Ivan va trece mai încolo de partea duşmanului lui Sviatoslav.
În anul 1190 brodnicii alături de cumani îi ajută pe Asăneşti, conducătorii imperiului vlaho-bulgar, în luptele contra bizantinilor pricinuindu-le un adevărat dezastru. Scriitorii bizantini vorbesc de ajutorul venit din partea vlahilor de la nord de Dunăre, iar Nicetas Choniates Acominatus vorbeşte de brodnici ca de o ramură a taurosciţilor şi că sunt viteji şi netemători de moarte.
La 1216 brodnicii participă alături de Iaroslav din Susdali în războiul împotriva lui Mstislav din Novgorod.
Alte cronici ungureşti sau papale se referă mai mult la Ţara Brodnicilor şi probleme ce derivă de aici, aşa că nu mă voi mai extinde prea mult, mergând la evenimentul care ne interesează şi descris cel mai amănunţit inclusiv în cronicile ruseşti, unde avem deja şi numele conducătorului brodnicilor, voievodul Ploscânea. De menţionat că şi prin menţionarea sa ca şi voievod putem demonstra că nu era rus, deoarece denumirile de voievod luate de conducătorii ruşi nu apar decât în secolul XIV, până atunci fiind numiţi principi.
Drumul spre Kalka
După ocuparea Chinei şi a hanatului Kara-Kitai, Gengis Han, cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, şi-a îndreptat hoardele spre imperiul Horezmului ce ocupa un teritoriu întins între fluviul Indus, Marea de Aral, Marea Caspică, munţii Caucaz, Marea Neagră, Marea Mediterană şi Marea Roşie sub conducerea de fier a şahului musulman Ala ad-Din Muhammad sau Muhammad al II-lea (a nu se confunda cu sultanul turc cuceritor al Constantinopolelului). Expediţia mongolă a început în toamna anului 1219, în primăvara lui 1220 cei 200000 de soldaţi ai hanului ajungând la poalele munţilor Tian Şan. După trecerea lor, au ajuns pe teritoriul imperiului Horezmului, unde au avut o serie de lupte cu armata de 400000 de oameni ai şahului. După o campanie prelungită, Gengis Han îl zdrobeşte pe şah în bătălia de la Buhara, după care cucereşte o serie de cetăţi şi oraşe. Şahul Muhammad scapă cu fuga, imperiul său este desfiinţat pentru totdeauna.
Cel mai mare raid de cavalerie din istorie, Subotai şi Djebe
Dar Gengis Han trimite pe urmele lui doi dintre cei mai capabili generali cu 20000 de oameni, pe Subotai şi Djebe Noyon. Aceştia îl urmăresc începând cu luna aprilie 1220 peste fluviul Amu, prin Teheran, apoi spre Marea Caspică. Şahul, deghizat în pescar, a reuşit să se refugieze pe o insulă unde a murit în cea mai neagră mizerie.
Misiunea fiind îndeplinită, Subotai cere şi obţine permisiunea hanului să revină la grosul forţelor după ce va ocoli Marea Caspică pe la nord pentru a cerceta şi cuceri şi acele regiuni. Subotai cucereşte Georgia (îl ucide pe regele George al IV-lea Lasha), Caucazia şi ajunge la nord de Marea de Azov în anul 1222. Poloviţii, o ramură a cumanilor, în alianţă cu alanii, cerchezii şi lezginii, încearcă să le facă faţă, dar mongolii îi conving pe cumani să rupă alianţa cu ceilalţi pe care îi înving cu uşurinţă. Apoi devastează ţinuturile poloviţilor bătându-i şi pe aceştia, dar hanul poloviţilor Koten Khan fuge la curtea ginerelui său, principele Mstislav al Galiţiei, căruia îi cere ajutorul.
Acesta formează o coaliţie cu alţi principi ruşi şi pornesc împreună împotriva mongolilor cu o armată de circa 80000 de oameni. Între timp, mongolii lui Djebe şi Subotai iernează în stepele nord-pontice, iar în primăvară cuceresc Crimeea şi distrug cetatea genoveză Soldaia. Nu se ştie exact când Ploscânea, voievodul brodnicilor, a încheiat alianţa cu mongolii, dar se presupune că ar fi vorba de iarna dintre 1222 şi 1223. Ţinând cont de faptul că Subotai şi Djebe Noyon aveau doar 20000 de oameni, o alianţă cu mercenarii lui Ploscânea nu le strica deloc.
Preludiul bătăliei
Koten Khan îl convinge pe Mstislav al Galiţiei spunându-i că astăzi mongolii au cucerit pământurile sale dar mâine le vor lua pe cele ale principilor ruşi, lucru adevărat, dar atunci de ce i-a trădat pe alani, cerchezi şi lezgini? Indiferent, Mstislav îi convinge şi pe ceilalţi principi ruşi, deşi aflaţi în rivalitate, să pornească o campanie militară contra mongolilor. Această coaliţie se formează şi principii ruşi îşi încep deplasarea trupelor în întâmpinarea mongolilor lui Subotai şi Djebe Noyon.
Djebe Noyon şi Subotai (cel chior), pictură de Viktor Korolkov
Forţele ruseşti cuprindeau armatele principilor ruşi constituiţi într-o alianţă de faţadă, din moment ce disensiunile dintre ei se manifestau din plin încă din etapele premergătoare ale campaniei. Astfel, unitatea de comandă era practic inexistentă. Deşi aveau o armată de patru ori mai numeroasă, din această cauză eficienţa ei era scăzută. Se aflau în cadrul acestei armate trei mari grupuri care de-a lungul timpului fuseseră rivale şi chiar purtaseră războaie între ele. Primul grup era cel al Kievului, condus de principele Mstislav Romanovici, fiul său Vsevolod, ginerele său, prinţul Andrei, precum şi Viatoslav din Shumsk şi Iuri din Nesvezh. Al doilea grup era cel din Cernigrov şi Smolensk, condus de prinţul Msitislav Sviatoslavici din Cernigov alături de care venea şi prinţul Oleg din Kursk, precum şi trupe din Putivl şi Trubesk. Al treilea grup era al făuritorului coaliţiei, care i-a convins pe ceilalţi cu argumentul suprem conform căruia dacă nu îi ajutau pe poloviţi, în mod sigur aceştia se vor alia cu mongolii împotriva lor, respectiv prinţul Mstislav Mstislavic, ginerele său prinţul Daniil Romanovici din Volânia. Nu se ştie sigur dacă a participat prinţul Mstislav Iarolslavov Nemov din Lutsk, în schimb au lipsit alţi mari prinţi ruşi, cum ar fi Iziaslav Ingvarevici şi Iziaslav Vladimirovici din Terebovl, iar marele prinţ Iuri Vsevolodovici, conducătorul puternicului principat Vladimir-Suzdal, deşi a fost chemat, nu a venit fiind ocupat cu pregătirea unei campanii împotriva livonienilor, l-a trimis în schimb pe nepotul său Vasilko Konstanivoci de Rostov cu o forţă militară, dar acesta a ajuns prea târziu şi nu a luat parte deloc la lupte.
Estimările trupelor variază între 40000 şi 100000, dar dacă vedem modul de desfăşurare al bătăliei, precum şi unele surse care vorbesc de pierderi de ordinul a 50000 din partea ruşilor, va trebui să acceptăm numărul ruşilor spre partea superioară a estimărilor. Despre mongoli se ştie că au plecat în urmărirea şahului Muhammad două tumane sau divizii, respectiv 20000 de oameni, dar care au luptat în Georgia, la Teheran, din nou în Georgia, au trecut munţii Caucaz, i-au zdrobit pe alani şi aliţii lor, au devastat Crimeea cucerind şi arzând oraşul genovez Soldaia, deci efectivele lor s-au mai împuţinat. Ar fi trebuit să primească ajutor din partea lui Jochi, aflat la nord de Marea Caspică, dar fiul lui Gengis Khan (Jochi) se îmbolnăveşte şi ajutorul nu mai soseşte. E posibil ca să fi primit unele întăriri, dar nu apare nicăieri acest lucru, la fel este posibil să fi luptat în rândurile mongolilor şi alani, cerchezi şi lezingi dintre cei învinşi în toamnă.
Putem face doar o estimare asupra forţelor brodnicilor lui Ploscânea. Ţinând cont de faptul că 30 de ani mai devreme puteau trimite un corp de 14000 de oameni, nu cred că la această dată să nu fi avut posibilitatea să strângă câteva mii de oameni. Dar prin faptul că a luat aripa stângă cu încă doi comandanţi mongoli şi cu trupele lor, tragem concluzia că ori trupele brodnicilor erau mai puţine, ori mongolii nu aveau încredere deplină (logic, având renumele de mercenari) ca să-i lase aripa stângă numai lui Ploscânea. mai este şi aspectul militar, tacticile mongolilor erau cunoscute numai de ei înşişi, aşa că era nevoie de încă o trupă mongolă care să-i dirijeze pe aliaţi. Efectivul total al armatei mongole este estimat între 20000 şi 40000 de oameni, de aici putem deduce că brodnicii lui Ploscânea erau între 5 şi 10000 de oameni.
Cunoscând disproporţia de forţe, Djebe şi Subotai trimit soli de pace la ruşi, dar aceştia îi execută, fapt care a produs o impresie defavorabilă la conducătorii mongoli şi care va avea repercusiuni în viitor. Forţele ruse s-au adunat la sud de Kiev pe la începutul lui aprilie şi au pornit în marş spre nordul Mării de Azov. Ajunşi pe malul Niprului, o nouă ambasadă mongolă apare spunând că mongolii nu vor să lupte cu ruşii, ci doar cu poloviţii au ei ce au. Principii ruşi îi ucid şi pe aceştia, o nouă încălcare a legii mongole şi a codului lor. Marşul a continuat de-a lungul râului, o parte din infanterie sosind cu bărcile.
În data de 15 mai întreaga forţă rusească, împreună cu poloviţii, era reunită. La 16 mai, pe malul estic apar primele elemente mongole. Prinţul Mstislav Mstislavici din Galiţia conduce un mic detaşament din trupele proprii şi un corp de poloviţi împotriva avangărzii mongole. Aceasta rupe lupta şi fuge, urmărită de trupele ruso-polovite. Este capturat comandantul avangărzii mongole, Hambek, ascuns între zidurile unui mormânt, predat poloviţilor care îl execută. În ziua următoare, prinţul Daniil al Volâniei împreună cu Iuri Domanerici conduc un raid al altui detaşament rus, surprinzând un grup de mongoli ce aveau în grijă nişte turme de animale. Mongolii o iau la fugă şi de această dată. Aceste succese dau impresia unei campanii uşoare, armata rusă are un moral excelent şi conştiinţa unei superiorităţi exagerate, începe traversarea generală a fluviului pe un pod de vase şi avansul în adâncul teritoriului necunoscut. Ne loveşte o similitudine bizară, la fel se vor comporta cavalerii burgunzi în timpul cruciadei de la Nicopole, mai bine cu o sută cincizeci de ani mai târziu, în 1394. Lecţiile istoriei sunt dure pentru cei ce nu doresc să le înveţe.
Avansul ruşilor a continuat timp de nouă zile, fără vreo confruntare serioasă cu mongolii. Din când în când, aceştia îi lăsau pe ruşi să captureze turme de animale şi unii prizonieri, de fapt pentru a-i încuraja să continue marşul tot mai adânc în teritoriul necunoscut. În avangardă mergeau poloviţii, cunoscători ai terenului, alături de trupele din Galiţia şi Volânia sub comanda prinţului Daniil, apoi urma corpul principal condus de prinţul Msitislav de Galiţia, urmat imediat de trupele din Cernigov, în timp ce ariergarda era formată din forţele kievene conduse de prinţul Mstislav Romanovici. Mongolii se mulţumeau să arunce săgeţi din posturile înaintate înainte de a fugi lăsându-le în mâna avangărzii ruse. Întreaga armată înainta cu greu în arşiţa zilei, îndreptându-se spre capcana întinsă cu grijă de Subotai şi Djebe Noyon. Aceştia pregătiseră bătălia cu grijă, alegând terenul care le-ar fi adus o victorie decisivă în cazul în care ruşii ar fi făcut vreo greşeală. În tabăra rusă neînţelegerile şi certurile dintre prinţi deveneau tot mai dese şi mai accentuate. La 31 mai 1223 avangarda rusă atinge malurile râului Kalka. Acest râu nu este identificat astăzi cu precizie, se pot face doar presupuneri. Cert este că se varsă în Marea de Azov.
Bătălia de la râul Kalka 1223
O nouă ciocnire cu trupe mongole de acoperire de dimineaţă, o nouă victorie rusă deosebit de facilă, în sensul că mongolii au rupt-o la fugă, a făcut ca discuţiile şi certurile să reînceapă între principii ruşi. Neînţelegerile au durat o jumătate de zi, dezbaterea principală fiind dacă armata să treacă râul în urmărirea fugarilor sau să se întărească pe poziţia actuală, o zonă uşor de apărat. S-au reaprins şi chestiuni secundare, de exemplu, de la trecerea Niprului prinţul Mstislav al Galiţiei insista ca la conducerea poloviţilor să treacă Iarun Khan, ginerele lui Khoten Khan. Disputele nu s-au rezolvat, mai mult s-au agravat.
Până la urmă s-a decis trecerea râului Kalka şi continuarea ofensivei. Primii au trecut Iarun Khan cu poloviţii săi, alături de prinţul Daniil şi armata din Volânia, care au continuat să-i urmărească pe mongoli. Ei au fost urmaţi de galicieni şi imediat apoi de prinţul Mstislav Sviatoslavici din Cernigov cu trupele sale.
Poloviţii, ramură a cumanilor, şi ei luptători şi călăreţi ai stepelor, erau buni cunoscători ai tacticilor în care mongolii excelau. Au angajat mongolii din posturile înaintate şi i-au forţat să fugă (în mod sigur din nou o fugă simulată), cavaleria din Volânia a ţinut pasul cu poloviţii, urmaţi la mică distanţă de galicieni, dar luptătorii din Cernigov au trecut râul încet, pierzând ritmul, iar kievenii aşteptau încă pe malul opus trecerea celor din Cernigov. Golul dintre părţile componente ale armatei ruse crescuse îngrijorător.
Acesta era momentul aşteptat de Subotai Bahadur pentru declanşarea atacului. El conducea centrul mongolilor, Djebe Noyon aripa dreaptă, iar aripa stângă era sub conducerea lui Tsugur Khan şi Teshi Khan, alături de brodnicii lui Ploscânea. La acel moment, avangarda rusă nu se afla sub o comandă efectivă, poloviţii fiind risipiţi în urmărirea mongolilor din avanposturi. Subotai nu a folosit tactica mongolă clasică de atac cu cavaleria uşoară care aruncă nori de săgeţi evitând să angajeze lupta efectivă, ci atacă direct cu cavaleria grea sub acoperirea săgeţilor lansate de cea uşoară. Era şi simplu, ţinta sa fiind mai întâi poloviţii uşor înarmaţi pe care îi zdrobeşte şi îi împrăştie rapid. Apoi Subotai se îndreaptă în galop spre cavaleria rusă din avangardă angajând-o în luptă directă, în timp ce aripa stângă mongolă loveşte şi ea. Prinţul Daniil Romanovici călăreşte în fruntea trupelor sale pentru a le conduce în luptă, alături de el sunt comandanţii Semen Oliuevici şi Vasiliok Gavrilovici. În scurt timp, Vasiliok este ucis de o lance şi Daniil este rănit în piept. Prinţul Mstislav din Lutsk cu trupele sale se grăbeşte să vină în ajutor, dar norul de săgeţi care îl întâmpină îl forţează să se retragă.
Prinţul Mstislav Mstislavici din Galiţia le ordonă oamenilor săi să se pregătească de luptă, dar un imens val de poloviţi şi volânieni fugind de pe câmpul de luptă urmăriţi de mongoli dă peste ei dezorganizându-le rândurile şi antrenându-i într-o fugă dezordonată care ajunge şi la cei din Cernigov care abia puseseră piciorul pe malul opus fiind total nepregătiţi. Vălmăşagul este complet şi dezastrul inevitabil, armata rusă este în colaps după loviturile centrului lui Subotai şi a stângii unde luptau şi brodnicii lui Ploscânea. Prinţul Oleg de Kiev reuşeşte să-şi aşeze oamenii în poziţie de luptă pentru a-i ajuta pe galiţieni, dar este înfrânt rapid şi forţat să fugă. O astfel de situaţie nu avea cum să dureze, armata rusă se dezintegrează şi se descompune în grupuri care o iau la fugă în cea mai mare dezordine.
Pe malul celălalt, armata din Kiev cu prinţul Mstislav Romanovici vede dezastrul şi abia apucă să clădească o poziţie defensivă înconjurat de carele folosite la transport, înainte ca furia mongolă să se năpustească asupra lui. Rezistă şi începe o retragere înceată, cu tot cu carele care îl înconjoară, asaltat continuu de atacurile şi săgeţile mongolilor. După trei zile, epuizaţi şi lipsiţi de apă, acceptă inevitabilul, capitularea. Mongolii îl trimit pe Ploscânea ca şi parlamentar, care le promite viaţa în schimbul capitulării. Pentru a fi siguri, principii ruşi îl pun pe acesta să sărute crucea, după care capitulează. Dar mongolii nu se ţin de cuvânt, o parte din luptătorii ruşi sunt masacraţi imediat ce ies din tabără. După părerea mea este improbabil ca Plocânea să fi ştiut dinainte de planurile mongolilor referitoare la prizonieri, altfel, ca şi creştin, nu ar fi jurat pe cruce. Sau poate da?
Soarta celor care au fugit nu a fost mai bună. Urmăriţi şi hărţuiţi de mongoli, mulţi şi-au pierdut viaţa în stepă. Aşa au fost ucişi prinţul Mstislav Sviatolavici şi fiul său, plus mulţi din armata de la Cernicov. Prinţul de Smolensk a fost mai norocos, retrăgându-se spre nord-vest cu un grup masiv de o mie de soldaţi, reuşind astfel să-i bată pe urmăritorii în grupuri mici. Au ajuns la Nipru şi au reuşit să scape. Partea proastă a fost că poloviţii s-au întors contra ruşilor, jefuindu-i pe fugari de cai şi arme, de multe ori omorându-i ca şi o răzbunare pentru înlocuirea hanului Koten, cel puţin aşa o justificau. Prinţul Mstislav Mstislavici de Galiţia a reuşit să scape cu o barcă şi a mai condus principatul încă patru ani.
Soarta principilor kieveni capturaţi prin intermediul lui Ploscânea a fost mult mai crudă. Decizia executării solilor mongoli în două rânduri în mod sigur că a cântărit greu în condamnarea lor. Consecvenţi principiului mongol că nu trebuie ca sângele regal să fie vărsat, conducătorii mongoli i-au întins la pământ, au aşezat peste ei o platformă grea de scânduri pe care s-au pus pe ospăţul sărbătorii victoriei în timp ce dedesubt principii kieveni se sufocau lent.
Urmările bătăliei
După victoria decisivă de la râul Kalka de la 31 mai 1223, Gengis Khan le ordonă lui Subotai şi Djebe să facă joncţiunea cu Jochi şi împreună să-i atace pe bulgarii de pe Volga, dar aici sunt învinşi la trecerea fluviului. Primesc ordin să revină acasă, dar Djebe moare cu febră pe drum. la marele Kurlutai ţinut la sosirea lor acasă, Subotai raportează lui Gengis Khan despre marşul său epic, cel mai mare raid călare din istorie. Jochi este iertat de presupusa insubordonare când a refuzat să i se alăture lui Subotai pe motiv că era bolnav. Atât Jochi, cât şi Gengis Khan vor muri în 1227. Succesiunea imperiului va fi preluată de Ogodai, fiul hanului, care împreună cu fratele său Batu vor da cea mai cumplită lovitură estului Europei abia paisprezece ani mai târziu.
Dezastrul de la râul Kalka a avut urmări grave în Rusia. S-au topit aici printre cele mai bune armate, cei mai străluciţi principi şi boieri, elita militară a principatelor ruse. A fost ca şi un avertisment pentru ce avea să vină paisprezece ani mai târziu, când Subotai şi Batu îşi vor arunca de data asta o armată de peste o sută de mii de luptători. Bulgarii de pe Volga, poloviţii, principatele ruse toate vor fi trecute prin foc şi sabie în 1237-1238. Cele mai importante oraşe, chiar şi Kievul vor fi jefuite şi distruse. Apoi va fi rândul Ungariei, Boemiei şi Poloniei în 1241. Spre norocul Europei, armatele lui Batu şi Subotai se vor întoarce în Asia în 1242 la moartea hanului Ogodai, pentru a alege un succesor care îşi va îndrepta privirea în alte direcţii, spre China şi sud-vestul Asiei. Doar aşa a scăpat Europa de teroarea mongolă.
Dar pentru Rusia a urmat o perioadă de trei sute de ani de suzeranitate mongolă sau tătară, sub conducerea Hanatului Hoardei de Aur, care s-a desprins la sfârşitul secolului XIII din marele imperiu mongol, atunci când acesta s-a împărţit în patru. Fără această suzeranitate, în faţa unui popor cuceritor ca şi ruşii, poate altfel ar fi arătat harta Europei. E suficient să ne gândim cât au cucerit ruşii după ce s-au scuturat de tătari, din secolul XVI, ca să ne imaginăm ce ar fi fost fără intervenţia acestei forţe care să le frâneze ambiţiile cuceritoare.
Notă de încheiere
Nu se ştie ce s-a întâmplat mai departe cu Ploscânea, dar brodnicii au continuat să existe cu tot cu ţara lor ultima referire făcându-se despre ei la 1359. După această dată se fac referiri doar la valahi sau moldoveni, deoarece era normal ca aceştia să graviteze spre noul stat constituit de către maramureşanul Bogdan din Cuhea care îl alungă pe fiul lui Dragoş şi se declară independent de coroana ungară. Fără existenţa pe acele locuri a unei caste de români luptători care să formeze osatura şi baza noului stat şi să se unească în jurul unui lider militar autentic reprezentat de Bogdan şi apoi de urmaşii săi dinastici, Moldova nu ar fi avut cum să cuprindă în mai puţin de patruzeci de ani întregul teritoriu până la Nistru şi Marea Neagră, în acelaşi timp luptând cu incursiunile tătarilor din Hoarda de Aur şi împotriva ungurilor care încă nu se împăcaseră cu pierderea mărcii lor de răsărit.
Datele prezentate despre brodnici şi bolohoveni sunt ale istoricilor noştri adevăraţi din perioada interbelică ca şi Iorga, Ion Nistor, Alexandru Boldur sau Popa-Lisseanu. Ei şi-au făcut cerectările fără să poată avea acces în teren, pe atunci Uniunea Sovietică. Dar astăzi cine îi împiedică pe istoricii noştri să facă cercetări în Ucraina de astăzi, chiar împreună cu istoricii ucraineni? Poate doar dezinteresul.
Să vă dau un exemplu despre care vorbeşte Alexandru Boldur pe teritoriul de astăzi al Ucrainei:
„S-au păstrat până acum două linii de valuri de pământ. Primul aşa zis Zmiev valîncepe la Ecaterinopol (Kalnibolot) la o depărtare de 15 verste la sud de Zvenigorodca şi se întinde în direcţia sud-vestică alături de râul Gniloi Tichici, un afluent al Bugului, şi de satele Latâşcovo (jud Zvenigoroski), Sverdlicov, Nerubaico, Podvâscocoe, Nalivaico (jud Umanski) spre bug şi se termină la râul Codâma în judeţul Balta. Vorbind despre valul acesta, Barsov notează: Acest val putea să fie o întăritură de hotar a Ţării Bolohovenilor care în sec XII-XIII ocupa regiunea superioară a Bugului şi ale cărei hotare sud-estice trebuiau să treacă tocmai pe aici, cel puţin în perioada iniţială a existenţei acestei ţări.
Celălalt val de pământ numit de popor Troianov val se întinde, după Plater, în gubernia Podolscaia dela Nistru spre Sbruci, în judeţele Uşiţa, Kameneţ şi Proscurov, iar după Marczinski, începe în judeţul Uşiţa, trece prin judeţul Kameneţului şi continuă până la târgul Satanov (Satu Nou) pe Sbruci şi de acolo se întinde în Galiţia până la târgul Magherov. În unele locuri valul acesta are înălţimea între 3,5 şi 5,5 metri. În privinţa însemnătăţii acestui val, Schafarik scrie: Mărimea lui şi o mulţime de monede romane care au fost găsite lângă el mărturisesc clar că a fost ridicat de împăraţii romani. Marczinski de asemenea crede că el a fost construit pentru delimitarea graniţelor Daciei din porunca împăratului Traian, în preajma anului 106, şi aceasta este foarte verosimil.
Din cele ce preced ştim că hotarele Daciei nu se întindeau aşa de departe. De aceea siguranţa cu care se afirmă provenienţa romană a acestui val cunoscut sub numele de Traian nu are nici un temei. Dimpotrivă, avem motive să credem că acest val a fost făcut de brodnici pentru apărarea ţării lor împotriva ofensivei haliciene, întrucât graniţele acestei ţări coincid cu linia valului în mare parte a întinderii lui, iar pe cât nu coincid, valul arată, probabil, hotarele iniţiale ale acestei ţări. Era firesc ca brodnicii să-l numească acest val cu numele lui Traian, despre care trebuiau să aibă amintiri, emigrând de pe teritoriul fostei Dacii.”
Cred că este suficient de sugestiv.
Închei menţionând că hărţile deosebite prezentate aici, inclusiv cele trei tridimensionale, provin din cartea Kalka River 1223 apărută la Osprey Publishing, care conţine unele greşeli, dar am găsit la bibliografie şi doi români, respectiv Gheorghe Brătianu cu Reserches sur le commerce genois dans la Mere Noire au XIIe siecle (Paris, 1929) şi P. Diaconu cu Les Coumans au Bas-Danube au XIe et XIIe siecles (Bucarest, 1978).
Aproape off
Astazi, istoricii scoliti prin tari straine(intelegeti voi unde) cu date despre natia romaneasca se ocupa cu atragerea de fonduri europene pentru diverse proiecte si activitati cu raport catre niste unii baieti destepti. Oare nu pare ca legea 286 cu articolele 394 si 395, din CP(inutil de altfel) nu exista sau nu se aplica in Romania?
Ce treaba au ma nene fondurile europene cu istoria?
„Istoricii” aia de care vorbesti si nu numai aia, sunt istorici pentru ca au citit cartile scrise de altii. Aia fac si eu fara sa merg la facultatea de istorie pe banii contribuabilului si fara sa am impresia ca sunt istoric. Mai era unu pe aici care a disparut de ceva vreme, suparat ca nu tinea lumea cont de parerea lui de „istoric”.
Daca erau scoliti in tari straine „alelalte” era in regula?
Fondurile europene sunt un lucru foarte bun. Si dincolo de itele birocratice si coruptia la nivel de institutii, e vina romanilor ca nu sunt atrase mai multe. Ce poate fi mai constructiv la nivel individual, decat sa aduci in tara bani din strainatate si sa faci ceva concret? Ca de vorbit pe bloguri….
Ce talent infect aveti unii dintre voi sa asociati o notiune pozitiva cu una negativa, ca s-o faceti de cacat pe cea pozitiva.
Ma nene, treaba sta altfel. N-am timp si nici chef sa fac teoria chibritului doar pentr ca nu intelegi. NIci contextul si nici informatia.
Iar despre legatura afla ca exista legatura numita omul. Omul face legatura. Capisci?
Chiar si eu ma gandeam ce treaba au istoricii cu fondurile europene cu care se sponsorizeaza studii despre Romania si istoria ei. Pune aici ideea ca eu nu pricep.
@testokick
Pai de ce ai mai raspuns daca nu ai timp si chef?
Sunt impresionat de complexitatea si gradul de secretizare al informatiei.
Uite un alt exemplu, cu mentiunea ca eu nu sunt atat de patruns de importanta mai mult sau mai putin autoatribuita a informatiei. Cursuri pentru dezvoltarea „competentelor antreprenoriale” cu durata de 4 zile. Cine participa…deplasari..cazare… din fonduri europene, cu toate sansele sa devii antreprenor in 4 zile si organizate la nivel de institutii ale statului. Doar UN exemplu din multe altele.
Ca studiile alea despre istorie promoveaza o anumita istorie gen Boia si altii (ca de fapt asta era substratul clamat) , este o alta problema si asa cum am mai spus, combaterea lor a treaba altor institutii.
Fondurile europene se acorda pe proiecte. Combaterea ideilor false despre diverse e treaba noastra. Mai simplu pentru tine (desi eu as fi ala care nu intelege) baietii aia despre care vorbesti au facut un proiect sa scrie maculatura despre istorie, literatura universala, studii europene (ca tot e la moda), etc si cauta finantare. Dar pe aia cu fondurile nu-i intereseaza ce vei scrie tu in cartea ta…ca-i lauzi pe romani, ca-i faci de doi bani….. Daca proiectul indeplineste anumite conditii si trece (aici ar fi discutat despre cum trec unele proiecte in sensul de unele inaintea altora) ei te finanteaza sa-l pui fizic in aplicare. E valabil si in cazul firmelor.
„Iar despre legatura afla ca exista legatura numita omul. Omul face legatura. Capisci?”
Chiar ca-ti place sa faci teoria batului de chibrit. Pai combate-l pe istoricul ala si ideeile lui.
Imi mentin afirmatia „Ce talent infect aveti unii dintre voi sa asociati o notiune pozitiva cu una negativa, ca s-o faceti de cacat pe cea pozitiva.”
Pentru ca puteai sa spui ca istoricii de azi promoveaza informatii false despre istoria romanilor. In schimb ai spus ca istoricii de azi finantati din fonduri europene fac aceeasi chestie si implicit ai indus ideea ca fondurile europene nu sunt in regula.
Sper sa fii in continuare lipsit de timp si chef ca sa-mi mai raspunzi.
Am inteles ca ai presupus si asta spune tot. Nu incerca varianta cu inducerea ca asa suna logic ca nu tine. Cine are urechi sa auda cine nu..asta este.
Iti pot pune la dispozitie poze, pe RoMilitary Youtube gasesti imagini cu SAUR si AM 7…daca mai pot ajuta cu ceva trimite-mi un mail. Bineinteles ca respectivul blog va fi promovat puternic pe RoMilitary.
Ti-am trimis o invitatie pe un site (https://www.producteev.com) de administrarea a proiectelor care se fac de mai multe persoane. Daca accepti invitiatia poti sa ii inviti si pe ceilalti folosind butonul + la sectiunea „People”.
E doar o sugestie daca nu o agreati putem lucra doar pe mail desi va fi mai un pic mai dificil.
Linkul respectiv e doar temporar. Cand versiunea actuala va incepe sa arate decent, eliminat erori, tradus, specificatii in engleza atunci impachetam totul si trimietm totul celor de la Moreni sa il puna sub actualul domeniu. Si de pep pagina actuala sa fie apelat siteul nostru la selectia limbii engleze.
trimite-mi un email pe adresa patrocle3000@yahoo.com si o sa iti trimit o invitatie pe un site de project management unde tinem toate taskurile legate de proiect
Doar un comment legat de logo. Daca redesenezi capul de lup foloseste un blue navy sau un gri. Gri-ul ar merge pe un fond alb, iar navy ar merge pe actualul albastru deschis.
Daca ar fi doar asta nu e o problema. Adevarata sula in coaste si pumnu-n gura este diferit. Tocmai ce citeam si alt articol despre nenea Putin cum a facut amenintari deloc cu perdea prin ’98 referitor la teritoriul Romaniei. Conform tradarilor episodice ale rusilor fata de Romania, mai are cineva impresia ca este cumva fratele mai mare de la rasarit care o sa sara in ajutor noua? Daca exista cineva cu mentalitatea asta merita un .50 fix printre emisfere. Dat din spate ca sa nu mai fie recunoscut decat dupa ADN.
Gata ca am tensiunea 20.
Ha, Ha, Ha, nota 10 pt enzo. Stai sa vezi ca nu numai ‘amicii’ ba chiar si Vocea Rusiei va scrie pe marginea articolului. Suntem niste afurisiti de cuceritori ce mai la deal la vale.
Mai grav este ca i-am si batut, or sa fie victime 😀 :D.
Mai ramane sa se adune niste vikingi sa planga, i-au omorat moldovenii cand au aparut la furat, ce surpriza trebuie sa fi fost pentru ei! :)))
Nu sunt un mare cunoscator dar dintotdeauna mi-a placut istoria si cintesc atent si cu interes articolele publicate pe accest site si mi s-a nazarit si mie o idee, dat fiind ca eu nu dispun de bagajul de informatii necesar v-as incuraja si sprijini intr-o eventuala petitie catre ministerul de resort si organismele in masura pentru a modifica intru realitate si nationalism manualele de istorie existente care sunt destul de sumare ,ca sa nu mai spun ca si contin informatii invechite si cu influente din afara zonei noastre de interes , deci sa se modifice manualele de istorie si informatia reala si actualizata sa ajunga la mase, aici o citim si promovam cum putem ,dar totusi suntem prea putini , chestiile astea ar trebui sa se studieze de catre toti si poate printr-o minune vom recapata si constiinta nationala si demnitatea de a fi romani
este istoria noastra si tre sa ne-o asumam dar nu e chiar un motiv de mandrie nationala alianta (PE PRADA SI BANI) intre urmasii triburilor dacice si mongolii lui genghis han..astia au praduit inclusiv teritorii romanesti (ca ‘rasplata’ pentru ‘ajutorul’ dat la kalka..)
Acestea „e” din ciclul: 2700 de moldoveni (cavalerie ușoară) au oferit victoria cea mai mare a polacilor în fața teutonilor– prietenii știu de ce…
Atenție doar, nu e minciună! Atunci moldavii erau aliați și au cam dat dureri de spirit și dogmă (marțială) călugărilor din „forțele speciale expediționare”.
Singura problemă pseudo-istorică e că ROMÂNII nu erau români, cel puțin pe atunci și acolo (organizarea era la nivel de clan).
„Singura problemă pseudo-istorică e că ROMÂNII nu erau români….”
Va salut Onorabile Domn Flogger! 🙂
Intr-adevar, in acea perioada nu exista notiunea de natiune si de roman insa ideea aceasta era valabila si pentru celelalte entitati etno-lingvistice ce populau planeta si care, mai tarziu, s-au definit ca natiuni 🙂
Articolul este intradevar mai vechi, da nu crez ca se fi schimbat ceva intre timp in cazul bataliei respective. Pe de alta parte, notiunea de „clan” in cadrul populatilor trace, rumane, romane este extrem de trasa de par, termenul de „clan” neavand aici nici pe departe rezonanta si si forta pe care o are in Scotia, adica prin legaturi de familie, ci mai mult prin departajari geografice.
Daca nu erau romani, in acceptiunea actuala termenului, cam ce erau erau ei?! Vorbeau o alta limba, aveau alte obiceiuri, erau diferiti fundamental intre ei pe reginuni istorice?!
Categoric nu, dimpotriva erau la fel de romani ca si cei de la 1918 iar argumentul, unul din multele, este dat de lipsa dialectelor limbii romane, cu exceptia aromanei.
Populatia romaneasca are si a avut mereu un foarte mare grad de compactare a traditilor si obiceiurilor populare, atat la nivel de limba vorbita cat si la nivel de folclor, Miorita fiind gasita in absolut toate regiunile locuite de romanii/rumanii.
Asadar erau la fel de rumanii ca si noi astazi.
Hmmm ,,Români sau valahi, o dezbatere sterilă” este în primul rând o confuzie ,cuvântul valah e ternem vechi din limba bătrâneasca(intr-un art. din Ştiinţă şi Tehmica nr.25 mai 2013 se mentioneaza un studiu al ligvistului Mark Pagel despre posibiltatea ca stramosii europenilor si asiaticilor să fi vorbit o limbă comună acum 15.000 de ani) care are sensul de băstinaş sau mai corect nascuţi din pământul negru. În al doilea rând invechine b se citea v de aici si mutitudinea de variante iar antonimul lui este alb.La fel cu confuyia dintre Terra şi Gaia.
Ai deschis cutia Pandorei….cu sofismul
Limba romana este indoeuropeana(la fel ca multe altele derivate din ea)
Pamantul negru este specific doar in anumite zone de pe glob.
B cu v nu se incurca neam. Acum 15000 de ani, oficial nu exista alfabet! Oficial!
Punerea in antagonism pamant negru cu alb nu se leaga cu nimic avand in vedere ca arienii nu erau nici albi si nici negri. Poate mai albi decat alte semintii ale pamantului antichitatii dar sa nu divagam. As dezbate asta intr-un articol despre culori, natii si simbolistica antica.
Scuze de offtopic
termenul de valah ar fi inrudit cu wales, wallonia, si vine din germana-welsch, vorbitori ai unei limbi greu de inteles. in germana moderna https://en.wikipedia.org/wiki/Rotwelsch adica limbaj secret pt fraieri, oamenii obisnuiti vorbitori de germana
Interesant articolul… DAR.. c-am nedrept.. A fost o mare realizare ,alianta cu mongolii.?.Asa cred unii.. incursiunile tataresti au dat mare batai de cap romanilor.. dea lungul timpului si nu cred ca au fost un factor benefic pentru romani ..Si nici ocupatia turca.. ,poate doar in anumite privinte… SI mai e si chestia asta etnica care razbate din articol ADICA RUSII CA POPOR NE SUNT DUSMANI..ADICA si politic si etnic{politic poate].. …EU NU PREA CRED IN ASTA.. fara sa dezvolt…RUSIA a fost IMPERIU si s-a comportat c-a atare.. Si alte imperii au „gresit” in isorie.. si poate mai gresesc……Deci sa gindim pozitiv..
Marea invazie mongola, pe noi nu ne-a afectat prea mult, la vremea respectiva nu eram prea organizati asa ca am fugit in paduri si munti si am scapat, in schimb au afectat profund Rusia si mai ales Ungaria care planuia instalarea definitiva in Moldova si Valahia.
Totusi sunt sceptic in ceea ce priveste capacitatea mongolilor de a ocupa Europa de vest chiar daca n-ar fi murit marele han. Desi superiori in lupta in camp deschis, la acea data in Europa vestica era la apogeu constructia castelelor masive din piatra, ex http://en.wikipedia.org/wiki/Krak_des_Chevaliers – nu era in Europa dar ca sa ne facem o idee. Ungaria la acea data avea numai 4, nici unul ne cazand in mana mongolilor.
Se pare totusi ca atacul de la 1241 a fost mai degraba un raid in forta, o recunoastere prin lupta a terenului in vederea unei viitoare invazii la scara larga.
Atacul mongolilor lui Subotai nu a fost decisiv desi a invins armatele polone (in care a luptat parca si un contingent german, daca nu chiar teutonii) si ungare.
S-a intamplat insa sa moara hanul, si cum traditia cerea ca toate capeteniile sa fie acolo sa aleaga un nou han mongolii s-au dus acasa si nu au mai revenit.
O invazie mare cu forte numeroase ar fi putut cuceri si castele europene, sa nu uitam ca au cucerit si orase cetati din China, mult mai mari, sau unele din Asia Centrala sau Orientul Mijlociu
Tatarii nu sunt aceiasi cu mongolii din cate stiu, ci sunt o populatie inrudita, mongolo-turcica de fapt. Ei au fost invinsi de mongoli si inclusi in armata lor apoi
Si da, se pare ca atacul mongol ne-a avantajat pe noi pana la urma, curatind locurile prin vecini, la fel cum Timur Lenk (alt turco-mongol ce spunea ca se trage din Genghis Han) ne-a ajutat indirect invingand imperiul otoman a lui Baiazid Fulgerul. Oricum Mircea il invinsese inainte si el pe Baiazid la Rovine dar victoria lui Timur i-a blocat o perioada pe turci si nu au putut reveni imediat la Dunare
Se pare ca la un nivel obscur mongolii a caror mitologie spunea ca se trag dintr-un lup cosmic si o caprioara terestra au lucrat pentru noi, care avem ca stramosi pe daci si pe romani, ambele popoare avand lupul ca un element central in miturile lor fondatoare
si chinezii aveau cetati, nemaivorbind de persi sau bagdadul. nu aveau probleme cu fortificatiile, pt ca luau cu ei meseriasi din populatiile subjugate
In privinta surselor istorice invechite, cat timp nu se aloca bani pt o cercetare arheologica substantiala, ne bazam pe ce au scris Iorga sau Parvan acu 100 de ani. Numai la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului unde se afla Prima scoala romaneasca sunt mii de documente vechi necercetate si manuscrise nepretuite. Pt cei ce trec prin Brasov le recomand o vizita acolo, parintele profesor Oltean le va explica mult mai pe larg despre toate comorile de acolo.
Aproape off
Astazi, istoricii scoliti prin tari straine(intelegeti voi unde) cu date despre natia romaneasca se ocupa cu atragerea de fonduri europene pentru diverse proiecte si activitati cu raport catre niste unii baieti destepti. Oare nu pare ca legea 286 cu articolele 394 si 395, din CP(inutil de altfel) nu exista sau nu se aplica in Romania?
Ce treaba au ma nene fondurile europene cu istoria?
„Istoricii” aia de care vorbesti si nu numai aia, sunt istorici pentru ca au citit cartile scrise de altii. Aia fac si eu fara sa merg la facultatea de istorie pe banii contribuabilului si fara sa am impresia ca sunt istoric. Mai era unu pe aici care a disparut de ceva vreme, suparat ca nu tinea lumea cont de parerea lui de „istoric”.
Daca erau scoliti in tari straine „alelalte” era in regula?
Fondurile europene sunt un lucru foarte bun. Si dincolo de itele birocratice si coruptia la nivel de institutii, e vina romanilor ca nu sunt atrase mai multe. Ce poate fi mai constructiv la nivel individual, decat sa aduci in tara bani din strainatate si sa faci ceva concret? Ca de vorbit pe bloguri….
Ce talent infect aveti unii dintre voi sa asociati o notiune pozitiva cu una negativa, ca s-o faceti de cacat pe cea pozitiva.
Ma nene, treaba sta altfel. N-am timp si nici chef sa fac teoria chibritului doar pentr ca nu intelegi. NIci contextul si nici informatia.
Iar despre legatura afla ca exista legatura numita omul. Omul face legatura. Capisci?
Chiar si eu ma gandeam ce treaba au istoricii cu fondurile europene cu care se sponsorizeaza studii despre Romania si istoria ei. Pune aici ideea ca eu nu pricep.
@testokick
Pai de ce ai mai raspuns daca nu ai timp si chef?
Sunt impresionat de complexitatea si gradul de secretizare al informatiei.
Uite un alt exemplu, cu mentiunea ca eu nu sunt atat de patruns de importanta mai mult sau mai putin autoatribuita a informatiei. Cursuri pentru dezvoltarea „competentelor antreprenoriale” cu durata de 4 zile. Cine participa…deplasari..cazare… din fonduri europene, cu toate sansele sa devii antreprenor in 4 zile si organizate la nivel de institutii ale statului. Doar UN exemplu din multe altele.
Ca studiile alea despre istorie promoveaza o anumita istorie gen Boia si altii (ca de fapt asta era substratul clamat) , este o alta problema si asa cum am mai spus, combaterea lor a treaba altor institutii.
Fondurile europene se acorda pe proiecte. Combaterea ideilor false despre diverse e treaba noastra. Mai simplu pentru tine (desi eu as fi ala care nu intelege) baietii aia despre care vorbesti au facut un proiect sa scrie maculatura despre istorie, literatura universala, studii europene (ca tot e la moda), etc si cauta finantare. Dar pe aia cu fondurile nu-i intereseaza ce vei scrie tu in cartea ta…ca-i lauzi pe romani, ca-i faci de doi bani….. Daca proiectul indeplineste anumite conditii si trece (aici ar fi discutat despre cum trec unele proiecte in sensul de unele inaintea altora) ei te finanteaza sa-l pui fizic in aplicare. E valabil si in cazul firmelor.
„Iar despre legatura afla ca exista legatura numita omul. Omul face legatura. Capisci?”
Chiar ca-ti place sa faci teoria batului de chibrit. Pai combate-l pe istoricul ala si ideeile lui.
Imi mentin afirmatia „Ce talent infect aveti unii dintre voi sa asociati o notiune pozitiva cu una negativa, ca s-o faceti de cacat pe cea pozitiva.”
Pentru ca puteai sa spui ca istoricii de azi promoveaza informatii false despre istoria romanilor. In schimb ai spus ca istoricii de azi finantati din fonduri europene fac aceeasi chestie si implicit ai indus ideea ca fondurile europene nu sunt in regula.
Sper sa fii in continuare lipsit de timp si chef ca sa-mi mai raspunzi.
Am inteles ca ai presupus si asta spune tot. Nu incerca varianta cu inducerea ca asa suna logic ca nu tine. Cine are urechi sa auda cine nu..asta este.
Site-ul are o prima versiune…
http://213.162.247.53/dmz/AboutUs.aspx
Cine doreste poate contribui cu traduceri foto etc.
Multumesc,
watcher
Iti pot pune la dispozitie poze, pe RoMilitary Youtube gasesti imagini cu SAUR si AM 7…daca mai pot ajuta cu ceva trimite-mi un mail. Bineinteles ca respectivul blog va fi promovat puternic pe RoMilitary.
Daca sunteti de acord va pun in legatura prin schimburi de mailuri. Rugamintea este pt Watcher sa-mi trimita un mail si sa-mi si scrie ca el este. 🙂
Ti-am trimis o invitatie pe un site (https://www.producteev.com) de administrarea a proiectelor care se fac de mai multe persoane. Daca accepti invitiatia poti sa ii inviti si pe ceilalti folosind butonul + la sectiunea „People”.
E doar o sugestie daca nu o agreati putem lucra doar pe mail desi va fi mai un pic mai dificil.
Ar fi util daca poti afla ce inseamna produse speciale si dacacmai au si alte produse pentru export, exceptand masinile alea 4.
Asa ar fi site-u’ oficial sau o versiune „civila” pentru promovare ?
Linkul respectiv e doar temporar. Cand versiunea actuala va incepe sa arate decent, eliminat erori, tradus, specificatii in engleza atunci impachetam totul si trimietm totul celor de la Moreni sa il puna sub actualul domeniu. Si de pep pagina actuala sa fie apelat siteul nostru la selectia limbii engleze.
Traducerile sunt ale mele dar asta e tot?
Exista sectiunea de produse speciale dar nu am inteles nimic din ea. daca ai alte idei se pot implementa.
Eu m-am apucat sa fac un logo bazat pe cel orijinal, daca vreti sa comunicam, intrebati-l pe George email-u’ meu, si asa ne coordonam mai bine 🙂
@ M.C
Doar logo? Nu te bagi si la un clip??? 😉
Vreau si io in clip dar cu bulina d’aia de 8 biti pe moaca.
trimite-mi un email pe adresa patrocle3000@yahoo.com si o sa iti trimit o invitatie pe un site de project management unde tinem toate taskurile legate de proiect
Doar un comment legat de logo. Daca redesenezi capul de lup foloseste un blue navy sau un gri. Gri-ul ar merge pe un fond alb, iar navy ar merge pe actualul albastru deschis.
@Jimmy
Nu numa’ logo, mai fac si altele, ar merge filmat SAUR in actiune si asa pot sa fac un „trailer” 😀
@watcher
„Draco” (si logo in general) ma gandeam sa il fac mai „in colturi”, nu formele care le-ar avea normal, gen „vector”
Ceva de genu’: http://images3.wikia.nocookie.net/__cb20100425185802/stargate/images/c/c1/Air_Force_Logo.jpg
Imediat or sa apara ‘amicii’ cu afirmatii gen: romanii ataca rusia de 1000 de ani ! :))))
Daca ar fi doar asta nu e o problema. Adevarata sula in coaste si pumnu-n gura este diferit. Tocmai ce citeam si alt articol despre nenea Putin cum a facut amenintari deloc cu perdea prin ’98 referitor la teritoriul Romaniei. Conform tradarilor episodice ale rusilor fata de Romania, mai are cineva impresia ca este cumva fratele mai mare de la rasarit care o sa sara in ajutor noua? Daca exista cineva cu mentalitatea asta merita un .50 fix printre emisfere. Dat din spate ca sa nu mai fie recunoscut decat dupa ADN.
Gata ca am tensiunea 20.
Ha, Ha, Ha, nota 10 pt enzo. Stai sa vezi ca nu numai ‘amicii’ ba chiar si Vocea Rusiei va scrie pe marginea articolului. Suntem niste afurisiti de cuceritori ce mai la deal la vale.
Mai grav este ca i-am si batut, or sa fie victime 😀 :D.
Mai ramane sa se adune niste vikingi sa planga, i-au omorat moldovenii cand au aparut la furat, ce surpriza trebuie sa fi fost pentru ei! :)))
Nu sunt un mare cunoscator dar dintotdeauna mi-a placut istoria si cintesc atent si cu interes articolele publicate pe accest site si mi s-a nazarit si mie o idee, dat fiind ca eu nu dispun de bagajul de informatii necesar v-as incuraja si sprijini intr-o eventuala petitie catre ministerul de resort si organismele in masura pentru a modifica intru realitate si nationalism manualele de istorie existente care sunt destul de sumare ,ca sa nu mai spun ca si contin informatii invechite si cu influente din afara zonei noastre de interes , deci sa se modifice manualele de istorie si informatia reala si actualizata sa ajunga la mase, aici o citim si promovam cum putem ,dar totusi suntem prea putini , chestiile astea ar trebui sa se studieze de catre toti si poate printr-o minune vom recapata si constiinta nationala si demnitatea de a fi romani
este istoria noastra si tre sa ne-o asumam dar nu e chiar un motiv de mandrie nationala alianta (PE PRADA SI BANI) intre urmasii triburilor dacice si mongolii lui genghis han..astia au praduit inclusiv teritorii romanesti (ca ‘rasplata’ pentru ‘ajutorul’ dat la kalka..)
Acestea „e” din ciclul: 2700 de moldoveni (cavalerie ușoară) au oferit victoria cea mai mare a polacilor în fața teutonilor– prietenii știu de ce…
Atenție doar, nu e minciună! Atunci moldavii erau aliați și au cam dat dureri de spirit și dogmă (marțială) călugărilor din „forțele speciale expediționare”.
Singura problemă pseudo-istorică e că ROMÂNII nu erau români, cel puțin pe atunci și acolo (organizarea era la nivel de clan).
@ Flogger
„Singura problemă pseudo-istorică e că ROMÂNII nu erau români….”
Va salut Onorabile Domn Flogger! 🙂
Intr-adevar, in acea perioada nu exista notiunea de natiune si de roman insa ideea aceasta era valabila si pentru celelalte entitati etno-lingvistice ce populau planeta si care, mai tarziu, s-au definit ca natiuni 🙂
* Ultima frază se referă la istoriara la care face referire articolul, care este vechi și cam tras de păr.
Articolul este intradevar mai vechi, da nu crez ca se fi schimbat ceva intre timp in cazul bataliei respective. Pe de alta parte, notiunea de „clan” in cadrul populatilor trace, rumane, romane este extrem de trasa de par, termenul de „clan” neavand aici nici pe departe rezonanta si si forta pe care o are in Scotia, adica prin legaturi de familie, ci mai mult prin departajari geografice.
Daca nu erau romani, in acceptiunea actuala termenului, cam ce erau erau ei?! Vorbeau o alta limba, aveau alte obiceiuri, erau diferiti fundamental intre ei pe reginuni istorice?!
Categoric nu, dimpotriva erau la fel de romani ca si cei de la 1918 iar argumentul, unul din multele, este dat de lipsa dialectelor limbii romane, cu exceptia aromanei.
Populatia romaneasca are si a avut mereu un foarte mare grad de compactare a traditilor si obiceiurilor populare, atat la nivel de limba vorbita cat si la nivel de folclor, Miorita fiind gasita in absolut toate regiunile locuite de romanii/rumanii.
Asadar erau la fel de rumanii ca si noi astazi.
Hmmm ,,Români sau valahi, o dezbatere sterilă” este în primul rând o confuzie ,cuvântul valah e ternem vechi din limba bătrâneasca(intr-un art. din Ştiinţă şi Tehmica nr.25 mai 2013 se mentioneaza un studiu al ligvistului Mark Pagel despre posibiltatea ca stramosii europenilor si asiaticilor să fi vorbit o limbă comună acum 15.000 de ani) care are sensul de băstinaş sau mai corect nascuţi din pământul negru. În al doilea rând invechine b se citea v de aici si mutitudinea de variante iar antonimul lui este alb.La fel cu confuyia dintre Terra şi Gaia.
Ai deschis cutia Pandorei….cu sofismul
Limba romana este indoeuropeana(la fel ca multe altele derivate din ea)
Pamantul negru este specific doar in anumite zone de pe glob.
B cu v nu se incurca neam. Acum 15000 de ani, oficial nu exista alfabet! Oficial!
Punerea in antagonism pamant negru cu alb nu se leaga cu nimic avand in vedere ca arienii nu erau nici albi si nici negri. Poate mai albi decat alte semintii ale pamantului antichitatii dar sa nu divagam. As dezbate asta intr-un articol despre culori, natii si simbolistica antica.
Scuze de offtopic
termenul de valah ar fi inrudit cu wales, wallonia, si vine din germana-welsch, vorbitori ai unei limbi greu de inteles. in germana moderna https://en.wikipedia.org/wiki/Rotwelsch adica limbaj secret pt fraieri, oamenii obisnuiti vorbitori de germana
Interesant articolul… DAR.. c-am nedrept.. A fost o mare realizare ,alianta cu mongolii.?.Asa cred unii.. incursiunile tataresti au dat mare batai de cap romanilor.. dea lungul timpului si nu cred ca au fost un factor benefic pentru romani ..Si nici ocupatia turca.. ,poate doar in anumite privinte… SI mai e si chestia asta etnica care razbate din articol ADICA RUSII CA POPOR NE SUNT DUSMANI..ADICA si politic si etnic{politic poate].. …EU NU PREA CRED IN ASTA.. fara sa dezvolt…RUSIA a fost IMPERIU si s-a comportat c-a atare.. Si alte imperii au „gresit” in isorie.. si poate mai gresesc……Deci sa gindim pozitiv..
Imi place mult aceasta serie de articole. Felicitari autorului! Deosebit de interesante.
Autorul este Cristian Negrea… vezi blog-ul sau cu care suntem parteneri…
http://www.cristiannegrea.ro/geopolitica/2012/10/batalii-uitate-in-istoria-romanilor-raul-kalka-1223/
Marea invazie mongola, pe noi nu ne-a afectat prea mult, la vremea respectiva nu eram prea organizati asa ca am fugit in paduri si munti si am scapat, in schimb au afectat profund Rusia si mai ales Ungaria care planuia instalarea definitiva in Moldova si Valahia.
Totusi sunt sceptic in ceea ce priveste capacitatea mongolilor de a ocupa Europa de vest chiar daca n-ar fi murit marele han. Desi superiori in lupta in camp deschis, la acea data in Europa vestica era la apogeu constructia castelelor masive din piatra, ex http://en.wikipedia.org/wiki/Krak_des_Chevaliers – nu era in Europa dar ca sa ne facem o idee. Ungaria la acea data avea numai 4, nici unul ne cazand in mana mongolilor.
Se pare totusi ca atacul de la 1241 a fost mai degraba un raid in forta, o recunoastere prin lupta a terenului in vederea unei viitoare invazii la scara larga.
@ Blatula
Atacul mongolilor lui Subotai nu a fost decisiv desi a invins armatele polone (in care a luptat parca si un contingent german, daca nu chiar teutonii) si ungare.
S-a intamplat insa sa moara hanul, si cum traditia cerea ca toate capeteniile sa fie acolo sa aleaga un nou han mongolii s-au dus acasa si nu au mai revenit.
O invazie mare cu forte numeroase ar fi putut cuceri si castele europene, sa nu uitam ca au cucerit si orase cetati din China, mult mai mari, sau unele din Asia Centrala sau Orientul Mijlociu
Tatarii nu sunt aceiasi cu mongolii din cate stiu, ci sunt o populatie inrudita, mongolo-turcica de fapt. Ei au fost invinsi de mongoli si inclusi in armata lor apoi
Si da, se pare ca atacul mongol ne-a avantajat pe noi pana la urma, curatind locurile prin vecini, la fel cum Timur Lenk (alt turco-mongol ce spunea ca se trage din Genghis Han) ne-a ajutat indirect invingand imperiul otoman a lui Baiazid Fulgerul. Oricum Mircea il invinsese inainte si el pe Baiazid la Rovine dar victoria lui Timur i-a blocat o perioada pe turci si nu au putut reveni imediat la Dunare
Se pare ca la un nivel obscur mongolii a caror mitologie spunea ca se trag dintr-un lup cosmic si o caprioara terestra au lucrat pentru noi, care avem ca stramosi pe daci si pe romani, ambele popoare avand lupul ca un element central in miturile lor fondatoare
despremongoli, aici https://www.gutenberg.org/ebooks/10636 si https://www.gutenberg.org/ebooks/12410
si chinezii aveau cetati, nemaivorbind de persi sau bagdadul. nu aveau probleme cu fortificatiile, pt ca luau cu ei meseriasi din populatiile subjugate
In privinta surselor istorice invechite, cat timp nu se aloca bani pt o cercetare arheologica substantiala, ne bazam pe ce au scris Iorga sau Parvan acu 100 de ani. Numai la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului unde se afla Prima scoala romaneasca sunt mii de documente vechi necercetate si manuscrise nepretuite. Pt cei ce trec prin Brasov le recomand o vizita acolo, parintele profesor Oltean le va explica mult mai pe larg despre toate comorile de acolo.
Felicitari pentru articol.Astept si altele de acest gen.
@watcher
Trimite o invitatie si pentru mine 🙂
Lucram acolo, pe email, unde o fi
Pot fi contactat pe adresa patrocle3000@yahoo.com.
Etimologie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muscal