Rusia-India contracte de armament

Presedintele Rus Vladimir Putin, discutand cu  Primul Ministru Manmohan Singh pe  24  decembrie, in timpul ceremoniei de semnare a dcocumentelor in New Delhi. 

Cu ocazia vizitei Presedintelui Rus, Vladimir Putin la New Delhi, la sfarsitul lunii decembrie, s-au incheiat o serie de contracte militare, a caror valoare se apropie de 3 miliarde de dolari. In esenta este vorba atat de contracte noi, cat si prelungirea, crestere cantitatiilor, in cazul unor contracte incheiate anterior.

Astfel 1.6 miliarde de dolari vor fi platiti de India pentru primirea a 42 de kit-uri Suhoi-30MKI, avioane care vor fi asamblate de catre indieni. Tot cu aceasta ocazia s-a batut palma pentru o suplimetare a numarului de elicoptere Mi-17V, de la 59 de bucati, contract semnat in 2010, la 71 .

 

Astfel cele doua contracte, Suhoi-30MKI si elicopterele Mi-17V valoreaza impreuna nu mai putin de 2,9 miliarde de dolari. Aici trebuie sa tinem cont ca aproximativ 70% din din arsenalul Armatei Indiene, este intr-un fel sau altul, de origine sovietica/ruseasca, fie prin achizitie directa, fie prin cumpararea de licente sau dezvoltarea in parteneriat de noi sisteme de arme, asa cum este cazul rachetei Brahmos, sau al noului avion multirol stealth T-50.

India a primit din partea Rusiei si invitatia de a deveni partener cu 50% si acces total la sistemul de pozitionare prin satelit rusesc Glonass.

Cu toate acestea Rusia a privit cu oarecare ingrijoare cum companiile sale au pierdut doua contracte majore pentru dotarea Armatei Indiene de curand. Primul si probabil cel mai dureros este MMRCA-ul, unde Rusia a pierdut in fata francezilor cu al lor Rafale, iar mai de curand, alegerea facuta de India in favoare celor de la Boeing si Apache AH-64E, in defavoarea Mi-28N.

Insa nici Rusia nu este usa de biserica in relatia cu India. De destul de multe ori indienii au avut motive temeinice sa se planga de calitatea produselor rusesti, Smerch, T-90 sau Akula II, inchiriat de curand de la rusi, sau sa accepte intarzieri si cresteri de costuri in anumite programe, cel mai edificator fiind in cazul revitalizari si modernizarii portavionului  Admiral Gorshkov, care ar fi trebuit livrat inca din 2088, dar cu chiu cu vai a fost scos la apa abia in acest an.

Insa Rusia nu vinde Indiei doar armament. Astfel tot cu ocazia acestei vizite au fost semnate si acorduri care implica industria farmaceutica,  chimica sau constructiile. Nu trebuie uitat nici faptul ca Rusia construieste o centraal nucleara la Kudankulam. Pana acum au reusit sa finalizeze doua reactore, iar discutiile pentru urmatoarele doua, merg foarte bine, spun indienii. In acest moment schimburile comericale dintre cele doua tari ajung la 10 miliarde de dolari, cu sperata ca in 2015 sa ajunga la 20 de miliarde de dolari.

 

Sursa: defensenws

 

Daca tot ne referim la contracte de export pentru tehnologie militara ruseasca, demn de amintit aici este si o intelegere prealabila, nimic semnat inca, intre China si Rusia priviind achizitia de catre partea chineza a patru submarine diesel-electrice rusesti din clasa Amur. Deocamdata se stie doar ca suma vehiculata este de doua miliarde de dolari, iar intentia Chinei este de a-si insusi, de asta data legal, si tehnologia de fabricatie, astfel ca din cele patru submarine, doua vor fi construite in Rusia si doua in China prin transfer tehnologic si de knowhow, catre constructorii de nave chinezi.

Surse rusesti mai declara ca acest contract se va semna, daca va fi semnat pana la urma, in anul 2015. In alta ordine de ideei, aceleasi surse mai speculeaza si asupra intentiei nedeclarate oficial inca a Indiei de a achiziona sase submarine din clasa Amur, desi stimn deja ca India are un contract de sase submarine Scorpene, ba chiar au si o licenta de fabricatie, problema este ca deocamdata nu prea le iese.

Clasa Amur este varianta de export a clasei Lada, care la randul ei este o imbunatatire majora a mult mai cunoscutului Kilo, cu un nivel de zgomot de cateva ori mai mic decat cunoscutul submarin sovietic. Optional Amur poate avea sistemul AIP si de asemenea este oferit la export in doua variante: Amur 950 si Amur 1650, diferentele dintre cele doua fiind de capacitate de transport sau de foc, si in acelasi timp Amur 1650 poate sta pe mare scufundat pana la 45 de zile, in tip ce varianta 950 are o autonomie submers de “doar” 30 de zile, bineinteles cu conditia ca ambele versiuni sa detina sistemul AIP.

Iar Amur 950 are si 10 tuburi vertical de lansare a rachetelor.

 

GeorgeGMT