Pe vremea cand Boeing construia avioane de pasageri, de transport si bombardiere multi-motoare dar nu gasea solutia de intrare pe piata avioanelor de vanatoare, colosul Lockheed Martin era concurat de trei firme care incercau sa compenseze diferenta de marime prin proiecte mai radicale si mai riscante: Northrop, Grumman si McDonnell Douglas.
Grumman se confunda practic cu istoria aviatiei navale americane, emblematica fiind seria “felinelor” inceputa in timpul razboiului mondial cu F4F Wildcat si terminata cu poate cel mai faimos membru al sau, F-14 Tomcat.
Northrop era cunoscuta mai mult pentru proiectele sale experimentale, cu aerodinamica radicala, “semnatura” biroului de proiectare fiind aripa zburatoare, concept urmarit cu incapatanare din anii ’30 pana la obtinerea succesului in anii ’80, cu B-2 Spirit. Atunci cand nu erau ocupati cu testarea aripilor zburatoare aveau si proiecte mai practice si de mare succes cum ar fi F-5 sau F-18.
In final McDonnell Douglas, cu un portofoliu echilibrat din care faceau parte avioane de transport, civile si militare, elicoptere si aparate de lupta cum ar fi F-4 Phantom si F-15 Eagle. Pentru a rezista in fata Lockheed Martin, au inceput sa se formeze primele aliante: Northrop si McDonnell Douglas au concurat cu F/A-18, un derivat al Northrop YF-17, pentru avionul multirol al Marinei si au castigat in fata lui F-16.
In prima competitie pentru avioanele generatiei a 5-a, ATF, s-au infruntat aceleasi echipe: Northrop si McDonnell Douglas au prezentat YF-23 care insa a pierdut in fata proiectului unei echipe conduse de Lockheed Martin, YF-22, echipa din care mai faceau parte Boeing si General Dynamics. Northrop s-a consolat cumparand Grumman la putin timp dupa pierderea competitiei ATF si era in cautare de parteneri pentru revansa asupra Lockheed Martin in urmatoarea competitie: “contractul secolului” JAST/JSF.
Aliatul natural era McDonnell Douglas, echipa fiind completata de BAE, concurand impotriva Lockheed Martin si Boeing, de data asta cu proiecte separate.
Proiectul prezentat de MDD, NG si BAE era cel mai avansat din punct de vedere aerodinamic prin comparatie cu cel al LM, derivat din experienta F-22 si cel optimizat pentru o industrializare usoara, al lui Boeing.
Proiect initial MDD NG BAE – Sursa: jsf.mil
Propunerea initiala prevedea o schema “canard” care insa a “pierdut” aripioarele de comanda anterioare in versiunea finala. Tot intr-un efort de a reduce semnatura radar a fost omisa si deriva/directia clasica, verticala.
JSF varianta finala a echipei MDD NG BAE – Sursa: aerospaceweb.org
E posibil ca tocmai noutatea si riscul crescut al proiectului sa fi fost si cel mai mare defect al sau, acesta fiind in cele din urma respins, propunerile LM si Boeing primind celebrele indicative X-35, respectiv X-32 si duelandu-se pana la finalul competitiei, castigata deja traditional de LM.
Pentru a trece de la X-35 la F-35 a fost nevoie insa de un intreg program de re-proiectare a demonstratorului intr-un avion de lupta adevarat, program ce risca sa devina unul dintre cele mai complicate si mai costisitoare de pana acum. Ironia face ca la castigarea contractului era estimat ca X-35 va fi pus in productie mai repede decat rivalul X-32, care ar fi avut nevoie de o reproiectare majora a aripilor si ampenajelor.
Daca ambele proiecte finaliste aveau nevoie de reproiectari serioase pentru a fi industrializate, ar fi interesant de imaginat cum ar fi putut arata cel de-al treilea concurent JSF, daca ar fi beneficiat de anii de dezvoltare pe care i-a avut la dispozitie X-35.
Exemplele perfecte pentru directiile explorate de echipa pentru proiecte speciale a McDonnell Douglas, “Phantom Works” sint doua avioane experimentale care au zburat imediat dupa pierderea competitiei JSF: “Bird of Prey” (1996) si X-36 (1997).
“Bird Of Prey” – Sursa: timstouse.com
X-36 – Sursa: Wikipedia.org
E doar o supozitie ca JSF ar fi incorporat pana la urma solutiile aerodinamice testate cu aceste doua demonstratoare dar chiar si in caz contrar proiectul descalificat ramane cel mai avansat si mai interesant al competitiei.
Celalalt JSF – Sursa: jsf.mil
Intre timp, Boeing si-a dat seama care este solutia pentru fortarea intrarii pe piata avioanelor de lupta si a fuzionat cu McDonnell Douglas, obtinand pe langa dreptul de a-si pune logo-ul langa numele unor produse deja mature cum erau F-15, F-18 sau C-17, accesul la echipa “Phantom Works” si proprietatea asupra “Bird of Prey” si X-36.
Taberele s-au consolidat si asteapta urmatoare competitie pentru avioanele generatiei a 6-a.
Fara sa stiu prea multe, pot sa spun lejer ca cel de la Boeing pare mai „stabil” adica e dintr-una, nu falfaie toate draciile pe el gen aripi 😀
Vreau sa spun ca e mai aerodinamic (pe langa ca e mai frumos) 🙂
nu stiu de ce am presimtirea ca intr-o lupta aeriana Eurofighter sau Rafale sau chiar F-16 Block 60(cu upgrade de generatia a 5-a) o sa fie superiori lui F-35
Pai F-16 i-o trage de nu se vede, iar Eurocanard-urile l-ar trimite plangand la masa. F-35 a fost optimizat pentru strike, adica penru atac la sol, optimizarea asta a inclus si acceptarea unui manevrabilitati mai mici decat alte avioane de generatia a 5 si 4++. Intr-un un interviu luat de Aviation week ofiterul USAF responsabil de proiect spunea ca au acceptat „F-16 like maneuverability” ca sa poata impaca capra USAF cu varza US Navy si cu lupul lui Nea Marine si sa obtina performante bune in misiune principala, adica atacul la sol.”F-16 like maneuverability” ala se traduce prin faptul ca in configuratia lisa si fara armament intern, F-35 va fi cam la fel de manevrabil ca un F-16 in configuratia aer-aer, ceea ce confirma si cifrele: incarcarea alara este aproape dubla la F-35 fata de F-16 ceea ce se traduce printr-o capacitate mai mica de intoarcere, iar la versiunile navala si STOVL suprasarcina maxima este de 8g nu 9 ca la F-16 . Prin comparatie F-16 a fost initial un avion de dog-fight, are incarcare alara mica ceea ce inseamna ca va intoarce mult mai bine ca F-16 si greutatate mai mica cu un raport tractiune greutate un pic mai mare ii da un avantaj energetic major. De Rafale nici nu mai zic (dupa seria excelenta de articole) la 11 g suprasarcina maxima si capacitate de manevrabilitate in regim post-stal (super manevrabilitate) probabil ca va putea face manevre pe care un pilot de F-35 le-ar putea face doar in visele sale umede. Singurul atu pe care l-ar avea F-35 intr-o astfel de confruntare ar fi stealth-ul, da si aici e buba ca e inferior celui de pe F-22 si exista doar in aspectul frontal. Eurofighter-ul probabil ca l-ar vedea fara probleme in mod look-down din sferele sale inalte de la plafonul de 19000m, observatie urmata de un Meteor „up his ass” , iar Rafale-ul l-ar prinde cu suita impresionanta de capacitati pasive de detectie (IRST care detecteaz un avion de la 80 km din fata doar dupa incalzirea suprafetelor de atac ce nu pot fi racite, SPECTRA, etc) sau mai nou de la ultima transa cu radarul AESA cu mod de detactie a avioanelor stealth.
Din cate am inteles eu F-35 A are 9g suprasarcina, iar manevrabilitatea se refera desigur si cu armament intern (cu rachetele in locasurile interne, asta are parca si tun de bord).
Pe langa asta viteza maxima de 1,7 mach (parca) nu din cauza motorului (are cel mai puternic motor) ci exact din cauza de stealth. Adica la viteze de pana la 1,6 sau 1,7 mach invelisul face fata si il tine indeajuns de „stealth”. Din ce am citit e vorba de ceva poros, materiale compozite etc si care se fac si mai bune in timp (se mai „lustruiesc” si intaresc, ceva de genu).
Mai are apoi un sistem de senzori foarte sofisticat cu care „vede” la 360 grade, citeam ca pilotul „vede” pe casca aia speciala tot, ca si cum ar privi prin avion, si poate dirija rachetele in orice directie.
De aia chiar si variantele cu 8g pot fi periculoase intr-un dogfight, nu doar cea cu 9g.
Probleme ar fi poate intr-un dogfight clasic cu tunu de bord, dar si acolo la 9g nu se stie cum ar decurge lucrurile, nu stiu rata de intoarcere, cum mentine viteza in anumite manevre (cred ca foarte bine la ce putere are motorul ala)
Si plafonul e foarte bun, numai zic de radar si ceilalti senzori.Ramane viteza mai mica si care i-ar putea face probleme daca e descoperit sau in anumite situatii de lupta. Depinde acum si de inamic, dar eu nu il vad asa neajutorat in nicio situatie (poate doar ca duce destul de putin armament)
P.S.
Mie imi pare rau de YF-23, ala (dar si F-19 daca a existat vreodata cu adevarat si chiar semana cu ce a aparut in schite si desene sau chiar jucarii) a fost cel mai fain avion modern dupa parerea mea, si unul din cele mai „tari” din istoria aviatiei
@Arhengel
Bai ce prost F35-ul asta si nici n-a apucat saracu’ sa intre in dotare 🙁
De prost ce e o sa-l cumpere toata lumea dupa ce s-au bagat bani cu nemiluita in dezvoltare.
Si americanii aia drogati si obezi (ca sa citam un personaj celebru aici pe site cu o traiectorie…ballistica 🙂 ) toata viata lor n-au facut decat avioane de rahat, le-au doborat Migurile si Mirajurile pe unde le-au prins cu miile, F35ul fiind ultimul dintr-o serie de fightere americane de rahat…
F35 nici macar nu e de superioritate aeriana, ‘obezii’ avand alt avion pt asta.
Le comparam lungimile, ca-n bancul ala cu barmanul negru…ca ala 1.7M si alalat 1.9M, ca ala 9G si alalalt 11G, ca F35 n-a fost facut esentialmente pt dogfight si cacu tunul nu mai lupta nimeni acum in epoca offboresight missiles si sensor fusion nu prea mai conteaza.
Niste avioane generatia 4+ concepute acum deja niste ani multicei si intrate in dotare tarziu si cu tzaraita or sa mature cu astea mai noi pe jos de nu se vad…asta in conditiile in care europenii se KK pe ei cu bugetele de aparare si dezvoltare si americanii i-au dat inainte ca nebunii cu bugete imense…
Sa reamintim ca marile puteri europene au terminat LGBurile in cateva zile de bombardament cand cu tanarul ala carliontzat cu bodyguarde ‘virgine’ (virgine sub unghii sau in timpane probabil) in Libia si daca nu erau americanii cu sprijin logistic se KKau pe ei cu interventia…ca marile puteri europene au asa cate 50-100 de LGBuri stockuri in depozite, ca-s scumpe…
@gsg9
Ba frate cred ca tu lucrezi la departamentul de marketing al Lockheed 😛 cum zice cineva ceva care ar putea fi interpretat drept critica la adresa F-35, F-22 hop si tu cu replica, care de’obicei se reduce la: „F-35/F-22 e de generatia a cincea deci e mai bun ca orice alt avion pentru cinci e mai mare ca 4.5” adica replica standard a celor de la Lockheed. Problema cu F-35 e ca nu prea se incadreaza in ceea ce chiar Lockheed si Pentagonul definesc ca generatia a cincea: adica avion super-manevrabil, cu capacitati de super-croaziera, stealth si senzori cu avasati integrati prin senzor fusion. F-35 pica la 2 din aceste caracteritici, nu este nici pe departe supermanevrabil, iar de super-croaziera nici nu poate fi vorba. Mai ramane doar senzorii, care sunt intr-adevar state of the art, dar optimizati pentru atacul la sol, (IRST de pilda este plasat sub avion, si opereaza in cu totul alta banda decat ceea ce i-ar permite detectia de la distanta a aeronavelor dar ofera rezolutie foarte buna la a distinge tinte la sol unde diferenta de temperatura fata de mediul inconjurator este mai mica decat in aer) si stealth-ul care este mediocru comparativ cu F-22. F-35 este inclus in generatia a cincea doar ca abuz de limbaj al departamentului de marketing al Lockheed, care mai are un pic si o sa puna trademark pe sintagma „5th generation fighter” . Rafale de pilda este mai de generatia a cincea decat F-35 fiind super-manvrabil, avand supercoraziera si senzori la fel de avansati ca F-35 si integrati prin sensor fusion, si picand doar la capitolul stealth dar nici la ala prea mult avand in vedere ca Dassault a luat masuri de reducere a amprantei radar si termice.
Faptul ca F-35 o sa fie vandut in mii de bucati nu are nimic de-a face cu calitatea sa ci cu puterea comerciala si politica a SUA, iar daca te indoiesti de asta esti mai naiv decat atunci cand sari la gatul oricui are tupeul sa se ia de pretiosul program Joint Strike Fighter american.
Doamne cate proiecte au avut astia si noi nici macar un amarat de IAR XT nu suntem instare sa facem, da pai sa reluam proiectul IAR 95 sau sa cream altul nou, gen IAR 111 militar sau altceva. Eu am impresia ca LM este copilul rasfatat, iar restul, in special Northrop Grumman, cel vitreg….desi mai silitor si cel putin in acest domeniu mai performant. Asa cred eu….si in programul JSF si cu F 23…parearea mea!
George GTM, exista vreo eroare ceva, ca nu posteaza toate comentariile ce le pun?
S-ar putea, in principiu totul este ok. Verifica-ti conexiunea.
Vazand conceptul lui Boeing (prezentat la Discovery cu ceva timp in urma), mi-am adus aminte de o replica a lui Tom Hanks:
„I don’t get it”