Cand vine vorba de Styx, consensul general pare sa fie ca acesta este, alaturi de Volkhov, un sistem complet depasit ca performante si candidat la inlocuire cu prima ocazie.
La fel, in ceea ce priveste inlocuitorul lui, opinia generala converge spre sistemele de rachete cu raza cat mai lunga, aici puncte in plus primind, de exemplu, masivele RBS-15 si Otomat-ul italian.
In afara razei de actiune, in discutie se aduc in general foarte putine alte caracteristici ale rachetei potrivite pentru a fi inlocuitorul Styx-ului in serviciul Marinei Romane.
Poate cel mai putin amintit element este si unul dintre cele mai importante si anume capacitatea unei rachete cu raza lunga de actiune de a-si descoperi tinta.
In practica s-a descoperit ca este mult mai usor de proiectat o racheta anti-nava cu raza de actiune de cateva sute de kilometri decat sistemul de ghidare aferent care sa asigure o rata de succes multumitoare.
Este si un motiv pentru care desi exista de mai mult timp rachete de croaziera cu raza de actiune mult mai mare de 1.000km destinate sa loveasca obiective terestre, sint foarte putine exemple de rachete anti-nava care se pot lauda cu performante asemanatoare.
Iar cele care sint totusi capabile din punct de vedere dinamic sa zboare la o asemenea distanta au si un secret: probabilitatea de a lovi o tinta la distanta maxima de zbor este foarte redusa, raza de actiune efectiva a rachetei fiind astfel redusa in practica din considerente operationale.
Metoda clasica de lansare a rachetelor anti-nava presupune programarea coordonatelor tintei la momentul lansarii, racheta bazandu-se pe sistemul de navigatie inertiala pentru a zbura in apropierea obiectivului, moment in care este activat radarul propriu si tinta este, in teorie, descoperita autonom.
Progresele recente au dus la instalarea pe unele tipuri de rachete a unor legaturi de date care permit navei lansatoare sa trimita noile coordonate ale tintei, in cazul in care senzorii de la bordul navei observa deplasarea acesteia.
In realitate, odata ce racheta a depasit distanta de la care poate primi corectii ale traiectoriei, in cazul in care a fost prevazuta cu asa ceva, sau in cazul in care tinta nu poate fi observata direct, erorile de navigatie se aduna constant adaugandu-se la deplasarea tintei propriu-zise, rezultatul fiind nevoia de a programa un traiect de zbor care sa acopere o suprafata foarte mare si sa permita rachetei isi caute singura tinta.
Faza de descoperire a tintei devine deci critica, cantitatea de combustibil consumata pe acest segment al cursului de zbor fiind practic pierduta din punct de vedere al razei de actiune maxime si in plus, sint sanse maxime ca sistemul de ghidare, limitat fizic, sa nu isi gaseasca tinta sau si mai rau, sa loveasca o alta.
Un sistem de ghidare a rachetei dincolo de orizont ar fi solutia pentru prima problema, pe cat de evidenta pe atat de greu de pus in practica, realizarile curente fiind destul de neimpresionante.
Tendinta actuala este, asa cum am amintit mai sus, de a stabili o legatura de date nava-racheta si de a extinde orizontul de descoperire al senzorilor navei prin folosirea unei a doua legaturi cu o platforma de cercetare reprezentata cel mai adesea de un elicopter.
E inutil de mentionat ca Marinei Romane ii lipseste in acest moment un asemenea sistem iar crearea lui, cum pare ca se doreste prin contractul de achizitie Capabilitati de supraveghere navala dincolo de orizontul radar al navei, ar fi primul pas in directia inlocuirii Styx-ului.
Referitor la cea de-a doua problema, cea a recunoasterii cu precizie a tintei, senzorii radar clasici ofera performante relativ satisfacatoare in conditiile in care tinta este in larg si usor de izolat.
Daca insa nava este in apropierea tarmului sau exista mai multe tinte potentiale in zona, atunci radarele clasice au mari probleme in a determina tinta reala. Asta inainte de a lua in considerare contramasurile electronice lansate de pe nava-tinta, care ingreuneaza si mai mult misiunea rachetei.
Folosirea radarului limiteaza de asemenea traiectoriile posibile la cele clasice, razante, altfel chiar si in conditii perfecte, in cazul in care se incearca pacalirea apararii CIWS prin adoptarea unui atac de tip pop-up, exista o probabilitate mare ca tinta sa fie pierduta, “inecata” in interferente. Desi un asemenea profil de zbor ar da rezultate mai bune, deocamdata nu a fost adoptat pe scara larga fiind asteptata o noua generatie de senzori formatori de imagini. Avantajul unui asemenea senzor ar fi nu numai flexibilitatea in alegerea profilului de zbor dar si imunitatea crescuta la contramasuri si posibilitatea de a fi folosit in apropierea tarmului sau in zone care pot prezenta mai multe tinte potentiale.
Aceste doua elemente, care vin in completarea criteriului razei de actiune extinse, pot ajuta la schitarea profilului inlocuitorului ideal al venerabilului Styx.
Sper ca varianta cu Otomat-ul sa fie o gluma. Conceptul e vechi, in afara de italieni n-o foloseste nimeni si, pentru categoria de greutate de 800 kg, este printre cele mai putin capabile.
RBS-15 e capabila dar e foarte scumpa, undeva intre 3,5-4 milioane $ bucata ( a se vedea livrarile catre Polonia).
Daca ar fi dupa mine as merge pe NSM pentru dotarea unor vedete purtatoare de rachete si corvete (la 410 kg, merge inclusiv pe un Shaldag II), e mai ieftina (cca 1 milion $) si are sisteme de ghidaj mai destepte decat RBS-15.
As lua JSM pentru aviatie (cate doua bucati merg chiar si pe Lancer :-)), nemaivorbind de F16), are raza de lovire mai mare decat RBS-15 si e la fel de capabila ca NSM iar pretul este undeva la 1,2 milioane $.
La RBS n-as renunta cu totul dar, daca tot sunt dispus sa dau 3,5-4 milioane $ pe o racheta, as astepta sa intre in productie RBS-15 Mk IV, estimata sa aiba o raza de lovire de 1000 km. Asta n-as folosi-o pe nave (doar daca vreau sa ies in larg si sa lovesc flota rusa …… din Marea Caspica :-))) ci as utiliza-o pe camioane, cate una pe camion, pentru ca e prea scumpa ca sa pierzi patru deodata. Teoretic, daca duci camionul cu racheta pe malul marii, poti lovi orice nava din bazinul Marii Negre si Azov. De oriunde din Dobrogea poti controla bazele navale rusesti, pana la Novorosiisk si marea Azov. Tot teoretic, de oriunde de pe teritoriul Romaniei poti controla Sevastopolul, Odessa, Nikolaev si ce baze navale mai au vecinii nostri pe acolo. (Am spus „tot teoretic” pentru ca nu stiu daca poate sari parleazul, peste Carpati). Desigur, toate camioanele purtatoare de RBS 15 Mk-IV vor fi dublate (sau chiar triplate) de camioane cu lansatoare false.
1000km?????
Pai cu niste deastea chiar ca putem sa stam mai flexati sa jonglam cu vecinii nostrii agresivi, fie slavi, mongoli, cum spuneai si tu de marea neagra 🙂
Si pretu’ nu mi se pare cine stie ce pentru raza aia…
La o mie de kilometri raza, subsonica si detectata de sateliti sau radare, sansa sa si lovesti ceva la capatul razei de actiune este noroc pur. La asa raza iti trebuie mai mult decat o racheta performanta si asa cum se scria si in articol, trebuie sa-i poti corecta traiectoria pe parcurs.
Cred ca 1000km raza e mai mult pentru reclama, in realitate fiind mult mai mica.
Sa fiu sincer, eu m-as multumi si cu 500-700 km. Ar fi o contrapondere pentru P-urile rusesti.
Eroule, esti sigur ca te multumesti mah si cu 5-700km 🙂 🙂 ?
Discutati de rachete anti-ship cu bataie de sute de km si „Romania a devenit prima tara din Europa ce si-a cedat PAVILIONUL” 🙂
„Un contract semnat intre Autoritatea Navala Romana si Ilvana Holdings Limited prin care institutia navala romana acorda drepturi de administrare a pavilionului Romaniei pentru o perioada de 30 de ani!!”
http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2013/sezonul-2/afacerea-prin-care-romania-a-devenit-prima-tara-din-europa-ce-si-a-cedat-pavilionul-riscurile-si-milioanele-din-spatele-unui-simbol.html
http://www.antena3.ro/externe/mobilizare-fara-precedent-a-fortelor-nato-233402.html
6000 oameni si cu echipamentele aferente nu reprezinta asa mobilizare „fara precedent” Rusii au facut simulari cu mult ami multi oameni si echipamente prin cele 13 milioane de kilometrii patrati si balta din zona de nord.
Mda, mobilizare fara precedent .Parerea lor
3000 la manevre plus 3000 in alte locatii din lume , unii cu orar ” de la 9 la 17 ” .
Daca aveau bunul simt sa caute macar pe Wikipedia gaseau exercitiul anual NATO de redislocare in Germania de vest . Spre exemplu , REFORGER 1988 , cu 125 000 de participanti .
Ma rog ,” tzoape cu leptoape „si ” breaking news ” .
Prostia e clar ca nu doare 🙂 ! Fara precedent dupa mintea lor putina… Dar cand NATO sau URSS-ul scoteau cateva zeci de mii de oameni la manevre adevarate, in poliogoane cu trageri de lupta, alea ce mai erau?!
mi se pare ca la rouex 09 Romania singura a scos atatia soldati la manevre(atunci cand invadasera rusii georgia si credeau astia ca o sa se intample ceva in transnistria)
„Sper ca varianta cu Otomat-ul sa fie o gluma. Conceptul e vechi, in afara de italieni n-o foloseste nimeni si, pentru categoria de greutate de 800 kg, este printre cele mai putin capabile.”
Eroule,
Macar de-am avea noi rachete d’alea proaste ca Otomatu’ 🙂
In rest, opinia ta despre racheta asta este cel putin simplista.
Citeste-i evolutia, prin ce variante a trecut, la un moment dat vroia sa o cumpere si US Navy 🙂 ca racheta intermediara intre Harpoon si Tomahawk.
Americanii le-or testat si le-o placut 🙂 mah , ma rog, romanii’s mai pretentiosi asa din fire 🙂
„In another example at least 8 missiles were bought by US Navy: thanks to a new evasive, final maneuver, the majority of these weapons, called LRAT (Long Range Attack Target) penetrated inside the formidable missile defenses of US ships”
Ultima varianta, Otomat Mk 2 Block IV, e atat de proasta ca are datalinkuri, re-atacarea tintei in case of miss, 3-D mission planning, atacuri coordonate, capabilitate sa opereze in litoral waters si manevre evazive pe portiunea terminala.
Faptul ca macaronarii si-au pastrat capabilitatea sa modernizeze o racheta anti-nava, bravo lor, asta nu e un defect.
Au vandut ceva si la eggzport, dar piata e invadata de rachete si vanzarile astea se fac mai mult politic…
In rest si eu as merge pe NSM, si as lua si JSM si RBS15FMk4, si SLAM-ER ATA si daca s-ar putea si niste Tomahawk navalizate 🙂
But this is just dreaming 🙂
#####################################################################################################################
####################################################################################################################
In rest, lasati Styxurile alea in pace si pretenie…
Asta-i deviza Marinei Romane 🙂 , Pace si Pretinie intre Popoari.
Intoarceti-va la topicul ala ultimul cu Delfinul, la sfarsit comentariile lui Flogger 🙂 cand l-am provocat s-o spuna p’aia dreapta, ca sa va lamuriti de ce nu ne operationalizam noi Delfinul, ca sa nu declansam Cursa Inarmarii in Baltoaca Ciornaia 🙂
Asta eggzplica multe…atat de multe ca bietul om a trebit sa revina cu un some sort of Disclaimer 🙂 🙂 ca-s opiiniile lui personale si nu ale SMG al Ro Navy 🙂
L-or sunat aia si i-or zas „mah ce mortii ma-tii trancanesti tu pe acolo” 🙂 🙂
Deci Styx va sta in rampe la ‘Ro…well…sort of Navy’ pana o exploda vreuna la vreo lansare!
Sa speram ca va fi pe vreun IML si nu pe crucisatorul ala port-elicopter si ca baetii au apucat sa se care de pe ragalia aia mare de lansator de o vezi cu benoclul de la Sevastopol…
Altfel, pana la vreun eveniment nasol, nu mai visati NSMuri si alte dude, ca it’s not gonna happen.
Me Tarzan, you Jane, romanii pacifisti, capishi????
Problema cu Styx-ul, de altfel aliment foarte nutritiv, ar fi profilul de zbor și viteza întâi, abia în subsidiar raza.
Adică zboară încet și predictibil – ca orice pilot automat giro de generația anilor 40-50.
Încărcătura e bunicică, dar riscul de lansare se împarte între vehiculul lansator și cel țintă… apoi ar fi timpul de lansare, care face imposibilă riposta rapidă și nepregătită din timp, caz în care faci planificarea luptei altfel și în cunoștință de cauză căci ataci!
S-ar bucura marinerii de pe Mărășești să scape de „armele feroce”. Adervărul e că îi expun unui risc mai mare, fie angajare în luptă, fie la exerciții (accidente) – în fine, pot foarte bine șavira datorită echilibrului precar în manevre de bandă în bord. S-a întâmplat, aproape, de câteva ori – rezultând în emoții de emoții pentru comandanți și SMGFN.
În concluzie, vor trebui înlocuite acum 15 ani și va fi bine!!!
Tarantulele ar fi utile cu altă artilerie reactivă ambarcată și modernizarea ar merita pentru 6-8 unități/platforme (frecatele noi și vechi, vedetele).
Poate după ce lipesc torpiluțe pe coptere, poate urmează la loz.
Principala problema cu Styx-ul e ca ce dracu mai cauta pe navele noastre?!
Dar sa luam partea buna, suntem intr-un club select, noi si cu Angolan Navy, Cuban Navy, Cameroon Navy, Korean People’s Navy, Yemen National Army 🙂
Ca zboara incet si predictibil, o zbura cum dracu o zbura, dar mai tre si alimentata cu un combustibil lichid coroziv toxic, vechi si ala si nu cred ca poti sa o tii prea mult alimentata ca face gauri si curge. Dupa aia ce cap radar de cautare o mai avea e si ala de acum o mie de ani, orice bruiaj il trimite dupa pescadoare. In general toata hardughia e veche dpdv fizic…
Asa caco rect ai mentionat, principala amenintare ar fi EXCLUSIV pt marina romana nu pt marina imperiala tarista!
Ce angajare, femeie de serviciu la prefectura poate, ca nu te duci sa angajezi navele sovietice cu…Styx. Nu cred ca vreunu’ NORMAL la cap in RoNavy isi face scenarii din astea…e ca si cum i-ai trimite la Galipoli sa atace la baioneta…mai bine-i scoti la pensie 🙂
Ce-o mai urma la loz, dracu stie…problema e ca o reinarmare cu rachete a frecatelor plus NPRurilor costa mult mult mai mult decat torpilutele alea. Polonezii au pus RBS15FMk3 si SeaGirrafe pe ce corvete aveau, dar astia’s un exemplu nefericit 🙂
Rachetele sunt foarte scumpe themselves si trebuie schimbat cam tot, rampe, radare si sisteme de conducere a focului, la sol logistica – macarale-tractorase-motorase…niste sute de milioane ca popa…bugetul de achizitii Ro Navy pe urmatoarele sute de ani…