Spatiul aerian unic, un deziderat al Europei

Avioanelor fără pilot cu destinație militară se întrebuințează, în caz de  conflict militar, în zone de operații pentru îndeplinirea de misiuni în folosul forțelor angajate în ducerea acțiunilor militare, la toate nivelurile: tactic, operativ și strategic.

Acestea pot executa misiuni de supraveghere și recunoaștere, pentru culegerea de informații, în vederea descoperirii și iluminării țintelor și, mai nou, pentru efectuarea de lovituri aeriene asupra unor  obiective terestre.

De asemenea, dronele se folosesc pentru depistarea de dispozitive explozive improvizate, pentru efectuarea unor misiuni de supraveghere maritimă și în cadrul sprijinului logistic al unor forțe care acționeză în raioane izolate. Folosind sisteme specilizate  la bord,  este de așteptat ca, în viitor, acestea să fie întrebuințate și în acțiuni psihologice, de război radioelectronic și de detectare a componentelor chimice, bacteriologice sau nucleare.

Există, însă, situații când avioanele fără pilot pot desfășura acțiuni și în afara zonelor operative, atunci când este necesară descoperirea sau lovirea unor forțe sau obiective adverse ce devin periculoase pentru forțele proprii. Aceste misiuni se desfășoară, de regulă, în secret, sub conducerea stucturilor de informații abilitate.

Marea diversitate de avioane fără pilot militare, cu posibilități din ce în ce mai mari, ca urmare a multiplicării senzorilor cu care sunt echipate și perfecționărilor aduse acestora, face posibilă folosirea lor, pe lângă aplicațiile  din domeniul dedicat, și în cel al ativităților altele decât cele specifice.

 

Cocluzii:

• Toate avioanele fără pilot militare sunt supuse reglementărilor militare și sunt utilizate numai  de structurile militare de care aparțin, pentru îndeplinirea misiunilor pentru care au fost destinate.

 

• În toate situațiile, indiferent de domeniul în care sunt folosite și de  numărul acestora, zborurile avioanelor fără pilot se efectuează, de regulă, în spațiile aeriene corespunzătoare zonelor de operații. Practic, am putea spune că se crează o zonă exclusivă, în cadrul căreia zborurile civile sunt admise numai în anumite condiții.

 

• Regulile, procedurile și modalitățile de acțiune și de control, în aceste zone, sunt stabilite de autoritatea militară investită cu conducerea forțelor angajate în ducerea acțiunilor militare.

 

• Folosirea avioanelor fără pilot militare pentru efectarea unor misiuni în folosul altor autorități se poate face prin segregarea zonelor unde acestea operează.

 

 

Folosirea avioanelor fără pilot, pentru aplicații în domeniul civil, în Europa, a căpătat o amploare din ce în ce mai mare, odată cu diversificarea aplicațiilor pe care acestea le pot realiza în domenii altele decât cele militare.

Pe baza experienței obținute, de-a lungul anilor, au fost identificate mai multe domenii sociale în care se desfășoară aplicații pentru avioanele fără pilot, dintre care cele mai importante sunt cele din sectoarele guvernamentale privind securitatea și siguranța internă, domeniile economice și cele de cercetarea științifică, precum și la cererea unor utilizatori privați.

În  domeniul guvernamental, sistemele de avioane fără pilot se utilizează, îndeosebi,  de către structurile de poliție, pentru efectuarea de misiuni în caz de situații de urgență –  dezastrele naturale, cutremure, alunecări de teren, catastrofe aviatice, incendiile de mari proporții ș.a.-, în acțiuni de căutare – salvare, pentru supravegherea frontierelor, zonelor costiere și traficului rutier și pentru monitorizarea mulțimilor și mișcărilor violente.

Referitor la sectorul economic, se remarcă existența a numeroase aplicații în domeniul energetic, dintre acestea mai importante sunt cele referitoare la supravegherea și monitorizarea conductelor de transport gaze și petrol, a liniilor de transport energie electrică și a exploatărilor de resurse energetice, iar, în agricultură, dronele se folosesc, pe scară din ce în ce mai mare, pentru supravegherea și monitorizarea culturilor, a turmelor de animale și pentru cadastrarea zonelor agricole.

Domeniul cercetării științifice este foarte dinamic în ceea ce privește dezvoltarea de aplicații pentru monitorizarea climei, a atmosferei, mediului înconjurator și vulcanilor, studierea structurilor geologice și a zăcămintelor minerale, cercetare pădurilor și determinarea concentrațiilor de ozon.

La cererea investitorilor privați, sistemele de avioane fără pilot pot fi folosite la efectuarea de ridicări cartografice, cadastrale sau geografice, supravegherea zonelor industriale și a proprietăților private, inspectarea structurilor critice, precum și în domeniile publicității, cinematografiei, televiziunii și transmisiilor posturilor de radio.

Pentru întrebuințarea avioanelor fără pilot în domeniul civil, utilizatorii acestora  sunt nevoiți să depășească numeroasele restricții pe care le-au generat autoritățile de control a traficului aerian, acestea diferind de la o țară la alta.

De regulă, aceste restricții se referă la stabilirea de înăltimi până la care avioanele fără pilot pot fi folosite, la interzicerea utilizării lor în apropierea aeroporturilor cu trafic aerian intens, la limitarea zborurilor deasupra orașelor mari și la obligativitatea obținerii de avize de zbor de la autoritățile de control a spațiului aerian.

De asemenea, limitările provin și din măsurile stabilite pentru delimitarea spațiului aerian pe clase, în cadrul căreia nu s-a avut în vedere și un spațiu  dedicat pentru utilizarea avioanelor fără pilot.

Toate aceste limitări au determinat ca utilizarea avioanelor fără pilot în domeniul civil să se efecueze cu mari greutăți, ceea ce a dus la adoptarea ca procedeu de bază acțiunile în zone segregate, în condițiile stabilite de autoritatea de control a traficului aerian.

În Europa, ca de alt fel în toată lumea, creșterea numărului de utilizatori de avioane fără pilot s-a făcut fără o bază unică de reglementări, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al utilizării spațiului aerian.

 

În prezent, așa cum s-a prezentat în capitolul întâi, au fost produse și sunt în exploatare, este adevărat mai multe fiind cele din domeniul militar, o mare diversitate de drone, având o gamă largă de dimensiuni, cu greutăți cuprinse între câteva kilograme și câteva tone, cu posibilități de zbor într-o plajă mare de înălțimi și putând efectua misiuni de la câteva minute, la câteva zile. Toate acestea, în multe situații, ar putea  genera riscuri în managementul spațiului aerian, ca urmare a  incidențelor zonelor segregate cu spațiul aerian controlat.

 

De asemenea, în fața utilizatorilor și a celor care reglementează regimurile de zbor în spațiul aerian, se ridică o problemă foarte importantă legată de siguranța zborurilor, determinată de faptul că utilizatorii de avioane fără pilot își pun problema, din ce în ce mai mult, de a ieși din spațiile segregate și de a efectua zboruri în spațiul aerian comun cu aeronavele pilotate. Aceasta prezintă atât aspecte tehnice, cât și aspecte de reglementare, prin rezolvarea cărora se va  permite, în viitor, operarea simultană a avioanelor fără pilot și a celor cu echipaj uman la bord întru-un spațiu aerian comun. Autoritățile europene în materie de reglementare a folosirii spațiului aerian se așteptă ca, pe termen mediu, numărul utilizatorilor de avioane fără pilot să crescă, iar intensitatea folosirii acestora ar putea determina apariția unor conflicte între zonele segregate și cele controlate, acestea constituindu-se în probleme deosebit de complicate pentru  managementul spațiului aerian.

Zborurile într-un spațiu aerian unic, nesegregat pentru cele douuă familii de aeronave, poate deveni posibil într-un orizont de timp, în jurul anului 2020, cu condiția ca toți utilizatorii spațiului aerian să acceapte ideea că acest lucru este și necesar și posibil de realizat.

 

Concluzii:

• Rezolvarea unor probleme ale autoritățile guvernamentale, economice și de cercetere științifică, precum și pentru sectorul privat se poate face fie cu avioane echipate cu senzori specializați pentru aplicații civile, fie cu cele militare;

 

• Modalitatea de bază pentru folosirea avioanelor fără pilot în domenii civile, în prezent, este de a utiliza spații segregate, în condițiile stabilite de autoritatea de control a traficului aerian;

 

• Folosirea avioanelor fără pilot în domenii civile în spațiul aerian nesegregat se poate face numai în condițiile adoptării unor măsuri tehnice și de reglementare corespunzătoare, în primul rând, pentru evitarea coliziunii între avioanele fără pilot și cele pilotate de echipaje umane,  prin adoptarea unor noi sisteme de tip “Sense and Avoid”.

 

Problema evitării coliziunilor între aeronave pe timpul efectuării zborurilor a reprezentat o preocupare permanentă a specialiștilor din cadrul autorităților naționale și internaționale de reglementare a modului de utilizare a spațiului aerian de către mijloacele participante la trafic. În acest sens, o reglementare de bază, folosită astăzi în procesul de control a traficului aerian, este cea referitoare la împărțirea spațiului aerian pe clase, în cadrul cărora aeronavele de diferite categorii, în funcție de capacitățile și dotările tehnice de care dispun, pot efectua zboruri. O prezentare succintă a clasificării spațiului aerian este prezentată în continuare, astfel:

• Spațiul aerian de Clasa A – Sunt permise numai zborurile instrumentale(IFR) și cele la vederea(VFR); se furnizează serviciul de control al traficului aerian tuturor zborurilor, iar acestea sunt toate eşalonate, fiecare faţă de celelalte;
• Spațiul aerian de Clasa B – Sunt permise zborurile IFR și VF; se furnizează serviciul de control al traficului aerian tuturor zborurilor iar acestea sunt toate eşalonate, fiecare faţă de celelalte;
• Spațiul aerian de Clasa C – Sunt permise zborurile IFR şi VFR; se furnizează serviciul de control al traficului aerian tuturor zborurilor iar zborurile IFR sunt eşalonate, fiecare faţă de celelalte zboruri IFR şi faţă de zborurile VFR. Zborurile VFR sunt eşalonate faţă de zborurile IFR şi primesc informări de trafic cu privire la celelalte zboruri VFR;
• Spațiul aerian de Clasa D – Sunt permise zborurile IFR şi VFR; se furnizează serviciul de control al traficului aerian tuturor zborurilor IFR şi VFR, zborurile IFR sunt eşalonate faţă de celelalte zboruri IFR şi primesc informări de trafic cu privire la zborurile VFR, zborurile VFR primesc informări de trafic cu privire la toate celelalte zboruri;
• Spațiul aerian de Clasa E – Sunt permise zborurile IFR şi VFR; se furnizează serviciul de control al traficului aerian tuturor zborurilor IFR, acestea fiind eşalonate faţă de celelalte zboruri IFR. Toate zborurile primesc informări de trafic în măsura în care acest lucru este practic. Clasa E de spaţiu aerian nu trebuie utilizată pentru zonele de control;
• Spațiul aerian de Clasa F – Sunt permise zborurile IFR şi VFR; se furnizează serviciul consultativ de trafic aerian tuturor zborurilor IFR şi serviciul de informare a zborurilor tuturor celor care solicită acest lucru;
• Spațiul aerian de Clasa G – Sunt permise zborurile IFR şi VFR şi se furnizează serviciul de informare a zborurilor tuturor celor care solicită acest lucru.

Traficul în cadrul spațiului aerian clasificat este dirijat, de regulă, de autorități de control, acestea având obligația de a pune în aplicare procedurile standard de evitare a coliziunilor. În cazul când zborurile se execută în lipsa autorităților de control a spațiului aerian, răspunderea pentru aplicarea măsurilor anticoliziune revine piloților, cea mai uzitată metodă fiind cea de menținere a unei distanțe de siguranță între aeronave, concomitent cu asigurarea de eșalonări în înălțime, sau în direcție.

Aplicarea măsurilor anticoliziune între avioanele fără pilot și cele cu echipaje umane la bord capătă o importanță din ce în ce mai mare, ca urmare a exprimării dorințelor utilizatorilor de drone de utilizare a spațiilor aeriene nesegregate. Datorită faptului că acestea, în prezent, nu dispun de posibilități tehnice de evitare a coliziunilor, se impune cu necesitate realizarea de sisteme anticoliziune compatibile pentru ambele clase de aeronave, de tipul “Sense and Avoid” și folosirea de proceduri comune în acest sens.

Specialiștii în domeniu apreciază că una din căile care ar putea fi urmată este cea referitoare la prevederea ambelor clase de aeronave cu același tip de sistem “Sense and Avoid” , sau modificarea celor cu care sunt dotate aeronavele pilotate de echipaje umane astfel încât acestea să asigure posibilitatea realizării comunicațiilor cu sistemele ce urmează a fi operaționalizate pentru avioanele fără pilot.

O altă cale de urmat în realizarea unui nou sistem “Sense and Avoid” ar putea fi cea a alocării unei noi frecvențe pentru realizarea comunicațiilor de către avioanele fără pilot în vederea aplicării procedurilor pentru eviterea coliziunilor.

Indiferent de soluția ce urmează a fi adoptată, noul sistem “Sense and Avoid” trebuie să fie unic și să asigure aplicarea procedurilor de evitare a coliziunilor atât pentru avioanele fără pilot, cât și pentru cele cu echipaje umane la bord.

Aceasta este una din cele mai mari afaceri ale acestui început de secol și, ca orice afacere, ea are atât susținători, cât și opozanți. Vor câștiga aceia care vor prezenta soluția cea mai bună și eficientă pentru utilizarea spațiului aerian unic în condiții de maximă siguranță.

 

General (ret.) dr. Ion Magdalena