SPERIETOAREA (partea 2)

MiL MI 24 A  – RDG 1974

Revenim la “Sperietoare”, porecla pe care si-a atras-o MI-24 odata cu aparitia in Republica Democrata Germana, in perioada 1973-1974, porecla primita din partea militarilor SUA/NATO –“Bogeyman/Sperietoarea”. Est-germanii si militarii sovietici i-au spus “Krokodil/Crocodilul” datorita camuflajului specific. “Tancul Zburator” a fost si ramane principal sa porecla datorata blindajului si a puterii de foc, binemeritata dealtfel, expertii preconizand ca cel putin 900 de exemplare in diferite variante mai zburau prin lume in ianuarie 2015. Si, daca tot suntem aici, haideti sa vedem de ce NATO i-a spus “Hind” (Caprioara/Capriorul), si ce semnifica de fapt acest nume. Numele “Hind” e specific femelei de cerb rosu (Cervus elaphus) cu varsta peste trei ani, animalul intalnindu-se in Europa (se intalneste si-n padurile noastre, cat or mai fi si astea, fiindca austriecii cumpara si taie la greu. Noi pierdem, ei fac bani si isi conserva “plamanul verde”. Mari cretini si hoti ne conduc, pxxxa mamii lor de gunoaie tradatoare. Scuze, dar nu m-am putut abtine!), estul Asiei si America de Nord.

Acest cuvant se intalneste si-n limba vorbita de triburile teutonice (triburi germanice migratoare ce proveneau din regiunea Jutland, situata la varsarea fluviului Elba, intre Marea Baltica si Marea Nordului), semnificand “vanatoare/vaneze”. In Scotia, in trecut, “Hind” semnifica lucrator la ferma, iar in nordul Angliei cuvantul era echivalent cu “executor judecatoresc” (ei bine, MI-24 Hind chiar “executa” bine, nimic de zis!). Cert e faptul ca expertii occidentali considerau la jumatatea anilor *80 pe baza experientei Afganistan, ca “MI-24D e dificil de doborat, niciun elicopter din lume nu se ridica la nivelul sau de rezistenta”. Si-aveau dreptate!

Dar sa nu anticipam, vom vedea pe larg parcursul operational…Continuam insa cu descrierea senzorilor si a echipamentelor de bord, inclusiv a sistemelor de protectie. Senzorii optici de pe MI-24 D, nemodernizat, pot detecta tinte aflate la peste 800 m distanta. Curentul electric necesar e asigurat de un sistem electric dublu (cel de-al doilea fiind de rezerva), ce dispune de trei generatoare, oferind tensiuni de 35/115 (400 Hz)/208 V CA (curent alternativ) si 27 V CC (curent continuu).

Avionica cuprinde: sistemul de comunicatii se compune din receptor radio KH-165A/statii radio R-860 UHF/863 UHF/ P-828 “Eucalipt” VHF/UHF, Karat M-24 si Yadro M-24; intercom SPU-8/Samolyotnoye Peregovornoye Oostroystvo-8; statie radio individuala pentru situatii de urgenta, R-855UM (se afla in dotarea pilotilor. Statia are urmatoarele caracteristici:greutate totala, incluzand bateria si antena, 1 kg; lungime 64 cm; emite intre frecventele 116-121,6 MHz; putere de iesire 0,13 Watt/130 mW;banda AM;canale 1; sursa de energie –baterie atasata zinc-mercur, Priboi 2C. Statia ramane activa 60 de ore, emisie continua; antenna Kulikov detasabila; in serviciu din anii *70. Poate fi operata si din aer in caz de defectiune la sistemele de comunicatii ale aeronavei, spre exemplu: aeronava zboara la altitudinea de 1000 m, raza maxima de emisie-receptie e de 16 km/aeronava zboara la 3000 m altitudine, raza maxima de emisie-receptie e de aproximativ 50 km; operational intre -50◦/+50◦. In caz de aterizare fortata/urgenta in zona arctica sau pe timp geros, pilotii sovietici erau instruiti sa scoata bacteria aparatului si s-o bage sub echipamentul de zbor, prelungindu-i astfel durata de viata. Ca fapt divers, astfel de statii se vand pe internet cu 60$, fiind cautate de colectionari); radiocompas ARK-15M si ARK-U2; Greben-1, sistem de ghidare automata la apropiere; RV-5, radioaltimetru; DISS-15D, radar de navigatie Doppler ce lucreaza in tandem cu calculatorul de tir; SRO-1P “Parol”, transponder IFF. Unele exemplare sunt dotate cu IFF SRO-2 Khrom (NATO –Odd Lansete); pilot automat VUAP-1; alarma prezenta givraj RIO-3 sau SO-121VM; inregistrator de zbor SARPP-12D1M; 4 dispersoare chaff-flare ASO-2V dispuse sub coada+6 ASO-2V dispuse pe lateralele fuzelajului inferior; SOEP-V1A “Lipa” (Teiul), sistem activ optoelectronic de bruiaj IR dispus in spatele rotorului principal; avertizor la iluminare radar/RWR –SPO -10 Sirena-3M, ce se regaseste inca de la primele exemplare de MI-24.

  Sa ne ocupam un pic de sistemele de protectie active ale MI-24…Acestea au aparut in urma razboiului din Afganistan, unde elicopterele sovietice au inceput sa cada masiv victime noilor rachete cu ghidaj termic cu care fusesera cadorisiti, via-Pakistan, mujahedinii (aia ce astazi se numesc talibani, si ISIS, si dracu’ sa-i pieptane! CIA l-a creat pe Bin Laden, pe-atunci numit “luptator pentru libertate”). Spre exemplu, mujahedinii sustin ca dupa introducerea MANPADS Stinger, au doborat minim 45 de MI-8 si 200 de MI-24 (!!!Greu de crezut, sovieticii nu recunosc nicicum asta). Datorita acestui fapt, au fost dezvoltate aceste sisteme.

Dispersorul chaff-flare ASO-2V e destinat bruierii rachetelor antiaeriene sau aer-aer cu ghidaj radar sau infrarosu. Darea focului se face electric (27 V), fiecare dispersor continand 4/16/32/36 contramasuri calibrul 26 mm, acestea putand fi lansate la interval de 0,3-1-2-4-6 s, greutate 12,70 kg (si mai mult, depinde de nr.de momeli). Dispersorul poate fi echipat cu mai multe tipuri de momeli, precum DOS-3/ DOS-15/DOS-50/DOS-63. MI-24 Hind in Afganistan a fost prevazut, cel mai probabil din 1982-1984 cu 4 dispersoare chaff-flare ASO-2V dispuse sub coada+6 ASO-2V dispuse pe lateralele fuzelajului inferior (s-a aflat si-n dotarea SU-17/22/24/25 si MI-8/17 in Afganistan si dupa).

Mi-24 cu supresoare la duzele de evacuare

Mai mult decat atat, in Afganistan, atat MI-8 cat si MI-24 au fost dotate cu supresori de evacuare in vederea reducerii amprentei in IR (practic e vorba de niste deflectoare dispuse pe duzele de evacuare, impiedicand amestecul gazelor fierbinti cu aerul ambiental –amestecul se face neuniform impiedicand formarea “punctelor” fierbinti. Expertii le mai numesc “amortizoare sistem de evacuare), aceasta fiind redusa de 2-3 ori. Oricum, efectul combinat al celor 3 sisteme de protectie a scazut cu 70%-85%, numarul aeronavelor doborate in Afganistan de rachetele mujahedinilor. Si rezervoarele interne au fost securizate, acestea fiind cu autoetansare (spuma poliuretanica), reducand riscul de incendiu sau explozie in caz de lovire. Basca furtunele de cauciuc ce-au fost acoperite cu un manson de protectie din sarma de otel.

SOEP-V1A “Lipa” (Teiul. Cod NATO –Hot Brick sau Lime Tree/Lamaiul. In inventarele sovietice mai apare sub numele de L-166V-11E Ispanka. Oficial e desemnata drept LIP/Lampa Infrakrasnykh Pomekh/Lampa de Bruiaj in Infrarosu), sistem activ optoelectronic de bruiaj IR dispus in spatele rotorului principal, la MI-24, a aparut tot din necesitate, tot in Afganistan. Sistemul se compune dintr-o lampa cu xenon si deflector rotativ dispuse intr-o carcasa. Sistemul produce semnal IR intermitent si impuls de microunde, perturband rachetele ghidate in infrarosu si radar.

Asa cum mentionam anterior, nu toate exemplarele de MI-24 au dispus de aceste sisteme de protectie, insa cea mai mare parte a exemplarelor MI-24D aveau sa fie dotate cu acest sistem incepand din anul 1979-1980, apogeul productiei atingandu-se in perioada 1981-1986. Ele au fost vazute de NATO/SUA in Afganistan pe varianta MI-24D, exemplarele MI-24V neavand asa ceva. Primele MI-24 Hind din afara URSS dotate cu aceste sisteme se pare c-au fost 12 exemplare est-germane de MI-24P cumparate in 1989, cel mai probabil sh de la sovietici, ori donate de catre acestia –oricum, informatia nu-i certa, insa primele MI-24P sovietice au aparut in RDG in anul 1982, pe aerodromul de la Stendhal.

  IFF SRO-2 Khrom (NATO –Odd Lansete) a dotat, initial, aeronavele MIG-21 F-13, ulterior si celelalte variante (MIG-21 F/P. Incepand cu MIG-21 PF s-a introdus SRO-2 Khrom-Nickel), incepand de la sfarsitul anilor *60 (exista surse ce sustin ca sistemul era deja compromis in 1967, americanii fiind capabili sa-l bruieze. Acesta functioneaza asemenea unui radiolocator).

Si-ajungem la armament. Acesta e impresionant fiind acrosat in functie de tipul misiunii. Am specific anterior ce tipuri de arme poate acrosa MI-24 Hind, insa acum ne vom opri asupra acestora.

PRND UV-32-57 si PRND UV-16-57, containere cu rachete nedirijate calibrul 57 mm, nu are rost sa le mai disecam, sunt bine cunoscute pe blog gratie colegului Nicusor, pentru mai multe detalii vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/proiectile-reactive-nedirijate-prnd

Idem si despre PRND B-8V-20, gratie colegului Bula, pentru mai multe detalii vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/atelierul-lui-bula-episodul-3

Yakushev-Borzov Yak-B, mitraliera tip Gatling, telecomandata, a aparut la inceputul anilor *70, aceasta fiind destinata MI-24 (pe variantele V si D, ulterior pe toate. Posibil, conform unor surse, ca si variantele mai vechi de MI-24 sa fi fost aduse la acest standard). Mitraliera are urmatoarele caracteristici: greutate 45 kg; Gatling -4 tevi; calibrul 12,70 mm (12,7×108 mm); greutate cartus 130 grame; greutate glont 48 grame; rata de foc 4000-5000 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 810 m/s. Pe MI-24 V/D rezerva interna e de 1470 de proiectile, mitraliera fiind dispusa in consola telecomandata operata electric, USPU-24, fiind operabila in azimut (+/-60◦) si elevatie (-40◦/+20◦).

Langa mitraliera Gatling, pe partea stanga sub botul aeronavei se afla sistemul (antena) de vizare si ghidare armament dirijat, Raduga-Sh (Sh=Shturm, destinat ghidarii rachetelor AT-6 Spiral/9M114 Shturm). Totusi, MI-24 D Hind D a dispus initial de rachete antitanc 9M17 Falanga, cu ghidaj SACLOS (pe MI-24 A acestea aveau ghidaj MCLOS), ulterior fiind dotate cu AT-6 Spiral si Raduga-Sh. Initial AT-6 Spiral a fost doar in dotarea MI-24V Hind E, produsa in peste 1500 de exemplare incepand cu anul 1975 –a aparut in RDG la inceputul anilor *80.

  Totusi, in Afganistan, pilotii de MI-24 s-au plans de faptul ca mitraliera se bloca dupa 200-250 de proiectile trase, uneori dupa 500 de proiectile trase, la foc continuu (rafala lunga). Li se recomanda s-a traga in rafale scurte, de 100-150 de proiectile, insa asta nu prea faceau, in lupta nicicum. Insa efectul proiectilelor asupra tintei era devastator, au fost cazuri cand vehicule neblindate sau usor blindate au fost sectionate (au distrus chiar si blindate BTR-60 si BMP-1, de la 200 m altitudine le faceau svaiter. Mujahedinii au capturat astfel de vehicule, insa, de regula, se multumeau s-a demonteze armamentul de pe ele, daca puteau, daca nu, le distrugeau. Cel putin 600 de exemplare a primit Guvernul afgan doar in 1978-1979, drept “ajutor fratesc”), MI-24 tragand de la inaltimi mici, cuprinse intre 500-800 m. Exista marturii ale pilotilor de MI-24 din Afganistan, acestia sustinand c-au distrus pozitii fortificate ale mujahedinilor (piatra, beton, saci de nisip) ce aveau 50 cm grosime, tragand cu mitraliera YaK-B de la 1000 m altitudine.

  AT-2B/C SWATTER/9M17 Skorpion M/P a fost prima racheta antitanc din dotarea MI-24 Hind, ghidata prin radio. Racheta a intrat in serviciu in 1964 fiind dispusa si pe vehicule blindate BRDM-1/2 (varianta AT-2A, raza de actiune cuprinsa intre 500-2500 m, MCLOS), ulterior aparand si varianta pentru elicopter, numita “Familia Falanga” (in evidentele armatei sovietice din anii *70 mai apare drept Vertoletnaya Falanga/VF, unde V=Versiune Elicopter. Racheta a fost prima destinata elicopterelor din inventarul sovietic. Familia “Falanga” a cuprins mai multe variante, precum: 9M17-M/Skorpion M, racheta standard in productie aparuta in 1968, avand raza maxima de actiune de 3500 m; 9M17P/Skorpion P sau AT-2 Swatter C, cu ghidaj SACLOS, aparuta in 1969). Occidentalii au vazut-o pentru prima oara in RDG, 1974, pe MI-24A si MI-8TV (ulterior si pe MI-24D), insa nu era reusita. Primele variante aveau ghidaj manual SACLOS –varianta cunoscuta drept AT-2A/3M11 Fleyta (Flautul. Mda, “canta” cam fals dupa cum vom vedea in randurile ce urmeaza, fiindca pilotii de Hind o considerau “mediocra si putin fiabila”, asta ca sa nu-i spuna slaba) -operatorul ghidand racheta pana la impactul cu tinta printr-un joystick, insa, conform marturiilor pilotilor sovietici de Hind A ce-au servit in RDG, sansele de a lovi tinta cu o singura racheta trasa de la peste 1500 m erau scazute, 30%, ghidate MCLOS (semnalul radio era transmis catre cele 4 aripioare din coada rachetei, acestea fiind si elevoane pentru comanda laterala. Datorita faptului ca avea ghidaj radio, racheta era foarte sensibila la contramasuri electronice).

Falanga M pe Mi 24A

Incepand cu varianta  AT-2 Swatter C/9M17P/Skorpion P (raza maxima de actiune marita la 4000 m si sistem de dirijare imbunatatit) racheta a dobandit ghidaj SACLOS/Semi-Automatic Command to Line of Sight (ghidaj semi-automat radio. Operatorul mentine in permanenta reticulul de vizare pe tinta, racheta aflandu-se in zbor. Informatiile necesare corectiei traiectoriei sunt furnizate de catre senzorul in IR in etapa finala a zborului, acesta inregistrand continuu radiatiile emise de catre tinta). MI-24 B fiind dotat pentru prima oara cu sistemul (antena) de vizare si ghidare armament dirijat, Raduga-F, unde F=Falanga (sistemul a dotat si varianta pentru export a MI-24 D, cunoscuta drept MI-25 Hind D). Am gasit surse ce sustin ca primele exemplare de MI-24A  Hind A intrate in dotarea armatei sovietice, un numar mic de exemplare, ar fi fost dotate cu rachete antitanc 9M14 Malyutka/AT-3 Sagger, similar MI-2/4/8, ceea ce e foarte probabil ( Malyutka a fost vazuta pentru prima data de catre Occident/SUA in dotarea MI-2/4 la parade traditional de 1 Mai de la Moscova, 1965).

  AT-2 SWATTER are urmatoarele caracteristici (se includ toate variantele, A,B,C): greutate: 27 kg A/29 kg B si C; lungime 1,16/1,20 m; diametru: 13,20 cm A/14,80 cm B si C; anvergura 68 cm; greutate la lansare 31,50 kg, varianta C; viteza maxima 540 km/h (150 m/s), subsonica; raza de actiune cuprinsa intre: 500-2500 m A/500-3500 m B/500-4000 m C; ogiva HEAT/High Explosive Anti-Tank; greutate ogiva 5,40 kg; putea penetra blindaj omogen de 500 mm grosime; platforme de lansare: vehicule blindate BRDM-1/2, varianta A/MI-8 HIP+MI-24 A,V,D, variantele B si C; au fost/inca sunt in dotarea urmatoarelor state: URSS, Afganistan (MI-8 HIP si MI-24A), Bulgaria (MI-8 HIP si MI-24D), Ungaria (MI-8 HIP si MI-24D), Cuba (MI-8 HIP si MI-24A/D), Cehoslovacia (MI-8 HIP si MI-24D), Egipt (MI-8 HIP si MI-24D), Libia (MI-8 HIP si MI-24A), Polonia (MI-8 HIP si MI-24D), Romania (MI-8 HIP!!! Nu-i cert acest fapt, din cate stiu au fost putine exemplare armate cu rachete AT, insa acestea erau de tip 9M14M Maliutka/AT-3 Sagger, similar variantei MI-8TB HIP F destinata RDG. Daca am avut in dotare AT-2 Swatter, rog cunoscatorii sa confirme si sa vina cu detalii. Multumesc anticipat!), Siria (MI-8 HIP si MI-24D), Yemen (MI-8 HIP si MI-24A/D), Vietnam (MI-8 HIP si MI-24D); timp de zbor al rachetei pana tinta situate la limita maxima a razei de actiune: A-parcurge 2500 m in 17 secunde/B- parcurge 3500 m in 23 secunde/C – parcurge 4000 m in 27 secunde; rata de lovire: A/B-67%, insa pilotii sovietici ce-au servit in RDG mentioneaza 30% (rezultate obtinute in urma tragerilor in poligon, deci, profesionistii stiu ce vorbesc)/C-peste 90% (probabil). MI-24 A dotat cu rachete antitanc Falanga a fost vazut pentru prima oara de catre occidentali la parada din Piata Rosie, in 1973, insa aceasta dota si MI-4/8 (asa ca fapt divers, si MIG-29 a fost vazut de catre occidentalu la parada din Piata Rosie in 1985.

Ulterior, aveau sa-l vada de aproape in Finlanda, 1986, cand 5 MIG-29A Fulcrum au efectuat o vizita de prietenie pe Baza Aeriana Kuopio-Rissala, in “spiritul” Glasnost-ului. Ei bine, expertii finlandezi si diplomatii occidentali/SUA ce s-au inghesuit sa vada “minunea zburatoare sovietica” despre care aveau numai zvonuri, au ramas socati cand au vazut ca pilotii sovietici dispuneau de sistem de vizare pe castile SLEM-3UM, ceea ce-i avantaja in lupta aeriana apropiata –noi, din pacate, n-am achizitionat sistemul si ma-ntreb de ce, fiindca in 1990 o puteam face. Vizorul de tragere montat pe casca SLEM-2UM putea ghida racheta AA R-73/AA-11 Archer, de acest vizor dispunand si pilotii de SU-27 –aeronava considerata “minunea-minunilor” pe-atunci. Era, intr-adevar! Ei bine, si DASH-ul nostru de pe MIG-21 Lancer poate face asta, racheta ducandu-se in directia in care priveste pilotul, putand afisa si informatiile principale de zbor –navigatie, date radar, gestionarea armamentului. Momentan noi ne multumim cu Python-3, o racheta inca buna ce suporta suprasarcini de pana la 40G, avand o buna stabilitate pe timpul zborului, distanta minima de angajare fiind 500 m).

  9K114 Shturm/AT-6 Spiral a aparut pe varianta MI-24 D Hind D/Izdeliye 246 (MI-24 V Hind E, la export. Are si varianta trainer, MI-24DU/Izdeliye 249. Ca fapt divers, iata de ce nu exista in nomenclatorul sovietic litera “G”, desi detine locul 5 in alfabetul chirilic. Ei bine, CC al PCUS si conducerii armatei sovietice nu le placeau aceasta litera, deoarece cu ea incepe cuvantul “Gavno”/Rahat. S-ar fi spart de ras toti mujicii…), incepandu-si serviciul in armata sovietica cu acest elicopter (expertii NATO considera ca racheta sovietica ar fi copie dupa TOW si Hellfire. Rusii sustin ca-i raspunsul lor la cele doua. Personal nu cred ca rusii stiu doar sa fure si sa copieze, chiar stiu sa faca arme, e o greseala sa-i bagatelizam) in 1978. NATO o botezase “Pestele” la inceputul anilor *80. Ulterior a aparut si varianta montata pe vehiculul blindat amfibiu pe senile MT-LB (in uz din 1970 pana-n prezent. Noi am  avut in dotare 8 exemplare de SNAR-10 “Pantera”, radar pentru artilerie pe platforma MT-LB. Inca erau operationale prin 2009).

Racheta nu se lanseaza de pe sine ci e containerizata, are ghidaj radio, SACLOS, e supersonica, are raza lunga de actiune si focos in tandem capabil sa penetreze blindaj reactiv ERA (pentru mai multe detalii cu privire la blindaje vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/blindajul-principala-arma-a-vehiculului-de-lupta). AT-6 SPIRAL e produsa in mai multe variante si are urmatoarele caracteristici: racheta lansata din tub/containerizata, supersonica, raza mare de actiune, SACLOS, radioghidata. Banda VHF, cinci benzi de frecventa, protectie la bruiaj prin salt in frecventa.

Colimator KPS 53AV

Pe MI-24 tragatorul dispune de colimator de fixare/vizare tinta iluminat KPS-53AV, ce mareste de 8 ori pe timpul zilei, acesta dispunand si de telemetru laser incorporat; lungime 1,80 m; diametru 13 cm; raza de actiune cuprinsa inttre 400-5000 m; penetreaza blindaj omogen de 650-700 mm grosime; viteza maxima 1,36 Mach/345 ms/1666 kmh; greutate 31-31,40 kg; motor racheta cu combustibil solid; anvergura aripilor 36 cm; variante: 9M114/AT-6A Spiral, SACLOS. In inventare mai e cunoscuta drept 9M114 Kokon/Coconul, datorita faptului ca e containerizata; 9M114M –ogiva HEAT; 9M114F –ogiva termobarica; 9M114M1/AT-6B Spiral, SACLOS, raza de actiune marita la 6 km, ogiva de 7,40 kg; 9M114M2/AT-6C Spiral 2/Shturm VM (mai e cunoscuta drept AT-9 Spiral 2/V-Vertoletny/Elicopter. Mda, politica idioata sovietica de “zapacire” a SUA/NATO cu privire la tehnica militara, denumiri peste denumiri... Are ghidaj radio, SACLOS, insa exista supozitii ca s-a introdus si ghidajul radar, LOSBR/Line-of-Sight Beam Riding, similar 9K121 Vikhr/AT-16 Scallion, si e ultimul venit in familie, 1985-1992, penetreaza blindaje compozite tip Chobham si blindaje ERA, fiind imuna la contramasuri-cel putin asa sustin rusii.

Mi 24A etiopian

Utilizatori externi cunoscuti fiind Sudan, Polonia/probabil, Belarus, Kenia/probabil, Venezuela, Iran, Kazahstan, Algeria,Brazilia si Slovenia/pe ambarcatiuni rapide de patrulare. Occidentalii au vazut pentru prima oara aceasta racheta la Farnborough/1992, iar rusii sustin ca racheta e capabila s-a penetreze blindaj compozit si ERA din dotarea M-1 Abrams, Leopard 2 si Challenger. Are urmatoarele caracteristici:dispune de mai multe tipuri de ogive, precum: HE-9M120F, termobaric, ogiva de 9,50 kg/9M120 –HEAT, tandem/9M220O –fuzee de proximitate, fragmentatie, destinata distrugerii tintelor aeriene ce zboara cu viteze de pana la 800 km/h, UAV-uri si elicoptere/9M120M –modernizata, HEAT, tandem, penetreaza blindaj omogen si ERA de 800-950-1000 mm, raza maxima de actiune 8 km/9M120D –raza marita la 10 km, insa nu-i certa existenta sa in dotarea armatei ruse. E posibil sa fie vorba de concurenta sa, AT-16 Scallion, de multe ori facandu-se confuzie intre cele doua. NATO/SUA la jumatatea anilor *80 inca le confundau, multe publicatii o fac si astazi cu toate ca armata rusa, oficial, a spus ca-s “diferite” inca de la inceputul anilor *90;in serviciu din 1985/1989; poate fi lansata la altitudini cuprinse intre 0-4000 m;0,90%-0,95% probabilitate de lovire a unui tanc de la 4000 m; doteaza MI-24/25/35, MI-171 Sh, MI-28, MI-8 AMTSh, KA-50/52, SU-25/39 si blindate BMPT Terminator/pana la 12 rachete. Unele surse rusesti mentioneaza ca racheta ar fi aparut pentru prima data in 1989 pe MI-28 Havock; greutate la lansare 49,50 kg;lungime 1,83; diametru 13 cm;anvergura 36 cm;viteza maxima 1800 kmh/500 m/s. MI-24V/35 poate acrosa maxim 8 containere, iar MI-28, 16 containere; racheta e operationala la temperaturi cuprinse intre +/-50◦; se pare ca parcurge 6000 m in 11-14 secunde, in functie de varianta, conform surselor, fiind foarte greu de depistat si contracarat.

 

E interpretabila chestia asta, fiindca in perioada 1980-1990/1995, SUA au cumparat legal sau prin contrabanda din Europa de Est si foste state ex-sovietice, cel mai probabil din Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria si Georgia, 120 de rachete AT-6 Spiral in diverse variante, pe care le-au testat inclusiv in conditii de bruiaj/contramasuri. Rezultatul –din 120 de rachete trase doar 4% au atins obiective aflate in miscare, iar 11% au atins obiective stationare. Mda, asa sa fie oare?Multi factori concura la acuratetea si reusita tragerii, insa, cu certitudine, SUA au efectuat zboruri de evaluare cu MI-24 achizitionate via-Pakistan, inca de la inceputul anilor *80. Mai mult decat atat, sovieticii, in rapoarte desecretizate recent, mentioneaza ca-n Afganistan, rata de succes a fost de 75%-85%, ceea ce e remarcabil, insa aceasta se refera la tinte aflate pe sol, neblindate.

In octombrie 1995, Mil a facut demonstratii/prezentari cu MI-28A in Suedia la Baza Aeriana Boden, demonstratiile ce-au insumat minim 30 de ore de zbor au fost considerate de catre expertii armatei suedeze ca fiind “bune”, au inclus si  trageri cu Shturm si Ataka. Din 40 de rachete trase, modele Shturm si Ataka, 35 si-au lovit tintele, operate fiind de militari suedezi cu un minim de instruire din partea rusilor –au fost instruiti un pilot si doi tragatori. Ambele rachete au lovit tintele aflate la 4000 m distanta, alte 4 rachete fiind gasite neexplodate ridicand temeri din partea suedezilor cu privire la standardul de calitate si siguranta al rachetelor rusesti. La acel moment, Suedia cauta un elicopter de atac, ei operand inca din 1988 doua escadrile de MBB BO-105 CB/Hkp-9A, cam 20 de unitati.

Au avut in vedere, in martie 1995, pentru evaluare, urmatoarele tipuri: AH-64A Apache; Bell AH-1W Super Cobra; Agusta A-129 Mangusta; Eurocopter Tiger; Atlas-Denel CSH-2 Rooivalk; Mil MI-28A Havoc si Kamov KA-50 Hokum. Din motive neclare au optat, intr-un final, pentru Agusta A-109/Hkp-15-20 de exemplare, desi competitori ramasesera doar doi –AH-64A si MI-28A. Expertii suedezi, dupa evaluarea ce-a durat 4 saptamani, au spus despre Apache ca-i un “sistem matur, testat in lupta”, si despre Havoc ca-i “inca in stadiu incipient, inca in dezvoltare, dar e o aeronava uimitoare”, ceea ce era adevarat. MI-28 avea sa intre in dotarea armatei ruse abia in 2003 datorita perioadei lungi de dezvoltare, cu sincope datorate lipsei fondurilor financiare la beneficiar. Expertii suedezi au testat Apache la Fort Rucker/SUA, insa MI-28 a venit in Suedia, fiind adus la bordul unui IL-76 pe Baza Aeriana Kallax, aflata la 7 km sud-est de orasul Lulea, nordul Suediei, casa F-21/Escadrila 21, aici gasindu-se astazi JAS-39 Gripen, Eurocopter Super Puma/HKP-10 si NH-90/HKP-14. MI-28, prototip inregistrat 042, a aterizat la Kallax pe data de 7 octombrie 1995, doi piloti suedezi zburand in locul tragatorului. Interesant e faptul ca Mil a trimis un pilot de test ce nu stia limba engleza, astfel ca suedezii au fost nevoiti sa foloseasca in zbor si un elicopter din dotare proprie, in acesta gasindu-se un expert din cadrul serviciului de informatii si securitate militar,MUST/Militara Underrattelse-och Sakerhetsjansten, bun cunoscator a-l limbii ruse, ce-i transmitea pilotului rus ce manevre/operatii sa faca. Suedezii n-au priceput de ce Mil si compania Rosobonexport n-au trimis un pilot cunoscator a-l limbii engleze cu toate c-aveau astfel de piloti, asa ceva nu se face nicaieri in lume cand vine vorba de promovarea produselor militare si nu numai. Omisiune, rea vointa, secretomanie, coruptie, incompetenta, blogerii rusi fac o gramada de supozitii!Oricum, suedezii n-au nici in ziua de astazi un elicopter de atac pur).

 GUV 8700 in ambele variante

O arma deosebit de puternica din dotarea MI-24 e consola GUV-8700 in doua variante -9A624 contine o mitraliera Gatling cu 4 tevi Yak-B, calibrul 12,70 mm+doua mitraliere Gatling cu 4 tevi GShG, calibrul 7,62 mm/9A669 contine un lansator automat de grenade 9A800, versiune AGS-17, calibrul 30 mm+doua mitraliere Gatling cu 4 tevi GShG, calibrul 7,62 mm (nu-i o certitudine, au fost vazute exemplare ce contineau doar lansatorul de grenade). Le vom diseca pe rand…

Varianta 9A624 contine: o mitraliera Gatling cu 4 tevi Yak-B, calibrul 12,70mm, descrisa anterior. Rezerva interna e de 300 proiectile per mitraliera, 600 de proiectile in total; doua mitraliere Gatling cu 4 tevi GShG/Glagolev-Shipunov-Gryazev/9A622, calibrul 7,62 mm, similara M-134 Minigun americaneasca. A fost dezvoltata pentru MI-24 in perioada 1968-1970, si are urmatoarele caracteristici: greutate 18,50 kg; lungime 80 cm; calibrul 7,62×54 mm; Gatling, 4 tevi; rata de foc cuprinsa intre 3500-6000 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 820-850 m/s; raza maxima de actiune 1000 m; rezerva interna 700 proiectile per mitraliera/1400 in total; se afla si-n dotarea Kamov KA-29, elicopter de asalt/transport derivat din KA-27 destinat, in principal, marinei sovietice (eeehhh, cu astea vin fortele speciale si infanteria marina rusa. Poate duce 16 militari complet echipati).

Varianta 9A800 contine un lansator automat de grenade 9A800, versiune AGS-17, calibrul 30 mm. In Afganistan au fost vazute doar exemplare de MI-24 V (Izdeliye 242, NATO-Hind E. Sau produs la fabricile din Arseniev-pentru armata sovietica –si Rostov pe Don –pentru export, incepand din 1976)/P (Izdeliye 243, NATO –Hind F) dotate cu consola GUV-8700, lansatorul de grenade automat fiind varianta pentru elicopter a AGS-17 Plamya, varianta cunoscuta in inventarele sovietice drept AG-17 Plamya A/AG-17A, rezerva interna fiind de 300 de grenade, darea focului facandu-se electric. AGS-17 Plamya a aparut in inventarul armatei sovietice in 1970 (dezvoltarea a debutat in 1967 la OKB-16 din Tula/ KBP Tula), si-a luat parte la toate conflictele pre/post sovietice (Afganistan, Cecenia, Ucraina), fiind vazute si-n Siria (ISIS a capturat astfel de lansatoare de grenade de la armata guvernamentala, insa multe provin si din Irak), Irak, Yemen, Vietnam. AG-17 Plamya (Flacara)/Avtomatichestiy Granatomyot Stankovyi/Aruncator de Grenade Automat pe Trepied, similara celei americane Mk.19 Mod.3, are urmatoarele caracteristici: greutate: cu trepied 31 kg/fara trepied 18 kg; lungime totala 84 cm; lungime teava 29 cm; calibrul 30×120 mm; greutate grenada 350 grame; rata de foc 350-400 proiectile/minut.

Mitralierele GSH-30k pe Mi-24P

Practic se ajunge la 50-100 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 185 m/s; raza maxima de actiune 1700 m, pentru efect maxim 800 m; incarcator tip banda cu 29/30 de grenade. Arma a fost foarte apreciata de trupele sovietice in Afganistan, insa, din pacate, militarii sovietici aveau s-o simta si pe propria piele, afganii capturand multe de la ei, cu deosebire de la trupele de desant. S-a produs/se produce in : Bulgaria –AGL 30; Serbia –BGA 30 si M93; Cuba; Irak; Finlanda -30 KrKK AGS-17 (din 1994 e produsa versiunea modernizata AGS-30, inclusiv in China de catre Norinco). S-a exportat masiv in tari din Africa, Asia si America de Sud, se pare ca-n vreo 15 tari.

 Tun fix GSH-30K-2

Dupa ce-am vazut principalul armament de la bordul MI-24, in diverse variante, trecem la un capitol interesant, cariera operational si conflictele la care “Tancul zburator” sovietic/rusesc a participat, dar si tarile ce l-au/il operat/opereaza, statisticile ruse mentionand nu mai putin de 600 de exemplare vandute la export. Si, nu in ultimul rand, vom vedea si recordurile mondiale stabilite, nu putine la numar. Despre variante si modernizari n-are rost s-a mai vorbim, au fost deja publicate pe blog, gratie colegului Marius Zgureanu. Pentru mai multe detalii vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/mi–24-hind-tancul-zburator.Va urma…

                                         AGS 17    

 

                            WW

Partea a III-a

SURSE DATE SI POZE:Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.thisdayinaviation.com

warisboring.com

www.aviastar.org

aviationweek.com

hindkiller.weebly.com

www.globalaviationresource.com

www.alamy.com

www.tumblr.com

www.historynet.com

wp.scn.ru

www.helis.com

www.vrtulnik.cz

mi-24.com

www.airvectors.net

www.defenseindustrydaily.com

forum.valka.cz

www.airrecognition.com

www.skynet-aviation.com

www.pravdareport.com

www.wallpaperup.com

army.lv

www.military-heat.com

www.historynet.com/mil-mi–24–hind-a-russian-gunship-with…

https://www.warhistoryonline.com/…/mi–24–hind-russias-mo..

www.globalsecurity.org/military/world/…/mi–24-variants.ht…

armedforcesmuseum.com/soviet-unions-mi–24-helicopter/

www.aerospaceweb.org › … › military helicopters

www.historyofwar.org/articles/weapons_hind.html

sites.google.com

https://robdebie.home.xs4all.nl/vvs-ddr.htm

www.imfdb.org/wiki/Yakushev–Borzov_Yak-B

www.saafmuseum.org/…/326-yakushev–borzov-gatling-gun

desarrolloydefensa.blogspot.com/…/ametralladora-yakushev.

fas.org/man/dod-101/sys/land/row/at2swatter.htm

www.globalsecurity.org › … › Ground › AT-2 SWATTER

fas.org/man/dod-101/sys/land/row/at6spiral.htm

www.military-today.com › Missiles

www.army-guide.com/eng/product2380.html

www.army-technology.com/projects/shturm/

weaponsystems.net/…/HH06%20-%20AT-6%20Spiral%20(9…