Continuăm astăzi prima parte a incursiunii în domeniul sistemelor nuclear-electrice. Dacă am vorbit până acum despre folosirea energiei nucleare într-o manieră directă pentru a genera forță propulsivă, continuăm acum cu sisteme care realmente au zburat, principala utilizare a energiei nuclear în spațiu până în clipă de față fiind pentru generarea de energie electrică. Spațiul este, prin definiție un loc mare, gol, cu puține surse de energie la îndemână; marea majoritatea sistemelor nucleare nu au fost gândite ca sisteme de propulsie ci ca surse de energie pentru diferite instalații spațiale (cum ar fi stații, sonde sau sateliți).
Componentele sistemelor electrice cu fisiune
Toate sistemele nucleare dedicate producției de energie electrică au niște componente în comun: miezul reactorului, bucla primară de răcire și sistemele sale de control; sistemul de conversie a puterii (care, de regulă, are propriul său fluid de lucru), o unitate de menținere a condiției calitative a puterii (pt a menține puterea, voltajul și amperajul în limite funcționale) și un sistem menit a radia energia termica reziduală în spațiu și departe de vehicul.
Miezul reactorului KiloPower
Miezul reactorului și elementele de combustibil
Geometria miezului și dispunerea elementelor de combustibil în interiorul acestuia adesea diferă foarte mult de ceea ce vedem în reactoare terestre. De cele mai multe ori, miezul este mult mai mic ca și dimensiuni, și cu densitate de putere mai mare, pentru a economisi din sarcina utilă a eventualului lansator.
Componentele obișnuite sunt:
- Elementele de combustibil, care împachetează uraniul și permite distribuirea căldurii produse de reacția de fisiune către alte sisteme (de dorit ar fi să o transmită în primul rând fluidului de lucru). De asemenea, protejează uraniul de atacul eventualelor substanțe chimice, și previne eliberarea de produși de fisiune în mediul înconjurător. Ele sunt foarte diverse, cu multe tipuri posibile de geometrii și materiale, și, ca atare, tind să fie una din principalele arii de cercetare din domeniu. Pe scurt, opțiunile cele mai obișnuite sunt:
- oxidul de uraniu;
- carbura de uraniu;
- nitrură (sau azotatul) de uraniu.
- Foderatori și reflectori: neutronii care sunt produși de reacțiile nucleare sunt inițial prea rapizi pentru a fi utilizabili într-o reacție în lanț. Am discutat asta și în primele articole ale seriei NERVA, dar ca să ne reamintim: soluția acestei probleme sunt substanțe cu masă atomică redusă, care, prin impact inelastic, reduc viteză neutronilor emiși (o moderează). Aceste substanțe sunt așadar denumite “moderatori neutronici”. Criteriile majore ale alegerii moderatorului țîn de greutatea materialului dorit, rata redusă de absorbție a neutronilor (pentru a nu-i consuma ineficient) și stabilitate termică bună.
Tot aici intră o categorie majoră de substanțe importante, ale căror rol este de a preveni scăparea neutronilor din miez, reflectându-i înapoi pentru a nu-i irosi. Pe Pământ, materialul cel mai folosit pentru asta este oțelul structural care alcătuiește vasul de presiune ale reactoarelor cu apă, dar pentru sisteme spațiale, trebuie un material mult mai eficient. Ca atare, în rol de reflector neutronic se folosește aproape exclusiv beriliu.
Apa este moderatorul cel mai des folosit pe Pământ, dar greutatea sa mare e un dezavantaj pentru un sistem spațial, așadar substanțele cele mai des folosite sunt:- polistiren sau alte plastice;
- hidruri de metale (de regulă litiu);
- grafit.
- Fluidul de răcire: are rolul de transmite căldura produsă de reactor către elementele de generare pentru a produce energie electrică. Pe Pământ, majoritatea fluidelor de răcire sunt de trei tipuri: apă, gaze (de obicei un amestec de heliu și xenon, sau dioxid de carbon) și metale lichide. Pe orbită, apa este prea grea și necesită țevi presurizate, așadar vom întâlni:
- metale lichide: Na (sodiu), NaK (sodiu și potasiu), K (potasiu), Li (litiu);
- gaze: He (heliu), He/Xe (amestec de heliu și xenon), Xe (xenon), CO2;
- tuburi termice (eng: heat pipes). Le puteți vedea în funcțiune în interiorul laptopurilor moderne.
- Sistemele de control sunt menite a controla schimbările termice ce au loc în miez, sau de a ajusta puterea reacției de fisiune. Pe Pământ, ele sunt sub formă unor tije care sunt inserate sau scoase din miezul reactoarelor, iar acest sistem poate fi adaptat și pentru reactoare astronucleare. Însă, există și o serie de alternative care pot deveni avantajoase în funcție de volumul dorit al reactorului sau caracteristicile mediului spațial. Astfel vom întâlni:
- tamburi de control (la fel ca la NERVA);
- sisteme termomecanice;
- obloane neutronice.
- Motoare termice: ele sunt dispozitive care folosesc proprietățile de dilatare termică a fluidelor de lucru pentru a produce lucru mecanic ce antrenează un generator. Propuse pentru sisteme spațiale au fost:
- turbine cu aburi (denumite în literatură de specialitate, motoare termice în ciclu Rankine);
- turbine cu gaz (ciclu Brayton);
- motoare Stirling.
- Sisteme termo-electrice: sunt o clasă de sisteme care sunt și au fost foarte populare pentru aplicații spațiale. Cele mai populare, de fapt, în special pentru că ele nu folosesc componente în mișcare. Din păcate, astfel de sisteme tind să aibe o eficientă scăzută, deși s-ar putea să nu fie un impediment major pentru anumite tipuri de misiuni. În esență, se realizează o diferență de temperatură între două componente ale unui material termosensibil care, prin diferite efecte, generează o diferența de voltaj. Trei tipuri mari de sisteme au fost propuse sau folosite:
- termo-electrice;
- termo-ionice;
- termovoltaice.
- Sisteme avansate: sunt echipamente care produc electricitate direct din mișcarea unor fluide magnetice sau particule încărcate electrostatic. Acest gen de sisteme sunt variate, și au eficiente înalte, dar, nefiind folosite pe Pământ, nu sunt tehnologii la fel de mature. Deși au fost propuse de multe ori, ele nu au fost încă utilizate pentru reactoare spațiale datorită nivelului de dezvoltare scăzut. Se pretează foarte bine pentru sisteme cu puteri mari, și, la fel ca sistemele termo-electrice, nu au componente în mișcare. Ca și tipuri, putem enumera:
- sisteme magnetohidrodinamice (MHD);
- convertoare electrice cu metale alcaline (AMTEC);
- covertoare directe cu particule.
Mecanismul de actionare a unui tambur de control
Sisteme de conversie a energiei
După cum am menționat mai sus, reactoarele nu produc direct energie electrică, ci căldură (prin intermediul coliziunilor cu produsii de fisiune și a neutronilor emiși de reacție). Această căldură este apoi convertită în electricitate. Sunt multe cai de face asta, mult mai multe decât sunt folosite în mod uzual pe Pământ. De regulă, la reactoare terestre, se olosesc echipamente standard, of-the-shelf. Spre exemplu, dacă dorești să cumperi o turbină cu aburi, cel mai adesea o vei cumpăra de la o companie care este deja specializată în fabricarea lor pentru o întreagă gama de centrale (cărbuni, gaz, etc). Există desigur diferențe, cum ar fi că o turbină cu aburi de la centrală nucleară trebuie să aibe tolerante mai reduse și să fie mai robustă pentru că eventuale reparațîi ar fi dificile. Dar, în esență, tehnologia nu diferă mult.
În spațiu, în schimb, nu există multe lucruri standardizate, așadar proiectantii își pot da drumul imaginației și explora mai multe opțiuni. În mare, însă, putem evidenția trei categorii de sisteme:
Sistemul AMTEC – sus; RTG termo-ionic – jos
Sistemele de eliminare a căldurii
Un reactor produce multă căldură, care este apoi folosită pentru a genera energie electrică. Însă procesul de generare nu este 100% eficient, ca atare întotdeauna va rămâne niște căldură reziduală în fluidul de lucru. Majoritatea sistemelor de conversie necesită o trecere de la o zonă de temperatură mare la una de temperatură redusă, acesta fiind unul dintre principiile fundamentale ale termodinamicii. Ca atare, reactoarele necesită moduri de a trimite căldură reziduală în spațiu.
Am mai menționat pe scurt la începutul seriei NERVA, de ce asta e un aspect problematic: vidul este un izolator termic extrem de bun (dacă nu chiar cel mai bun) pentru că nu permite transfer de căldură decât prin radiație. Celelalte două moduri de a transfera enegie termică (convectie și conducție) nu sunt relevante în spațiu. Iar radiația este cel mai puțin eficient dintre aceste moduri, pentru că necesită temperaturi înalte ale radiatoarelor (pentru că rată de emisie a energiei infraroșii este direct proporțională cu temperatura radiatorului; de aceea materialele devin din ce în ce mai luminoase pe măsură ce se încălzesc) sau pur și simplu, suprafețe foarte mari de radiatoare.
Un motor NTR poate evita problemele legate de eliminarea căldurii pentru că își depozitează intreagă energie în masa de reacție expulzată (ceea ce, în literatură științifică se numește “răcire în ciclu deschis”). Un reactor, în schimb, nu poate face asta (deși vom vedea o variație foarte interesantă, hibridă, când vom discuta despre Timber Wind în viitor).
Așadar un reactor va folosi unul sau mai multe radiatoare pentru a elimina căldură reziduală. Aici este și marea lor problema dacă se dorește putere electrică înalta: suprafață radiativa necesară (și deci și greutatea) crește proporțional cu puterea dorită. Rezultatul fiind acela că o nava cu propulsie NER va semăna cu un zmeu, având aripi radiative mari și undeva, un mic modul conțînând reactorul.
Asta este o problema și pentru vehiculele moderne. Stația Spațială are radiatoare enorme deși nu are multă căldură de eliminat.
Remorcherul orbital rusesc TEM, in curs de dezvoltare. – Observati cantitatea de panouri radiative necesare pentru puterea sa de numai 1 MWe
Radiatoarele sunt un topic extrem de divers și relativ netestat. De aceea, probabil, le voi dedica un articol separat în care să prezint ce se folosește în mod curent și ce alte opțiuni ar exista.
Până data viitoare, vă salut!
Marian Dumitriu (Checkmate)
Surse:
1. https://beyondnerva.com/fission-power-systems/
2. http://toughsf.blogspot.com/2017/07/all-radiators.html
3. http://www.projectrho.com/public_html/rocket/heatrad.php
Salut Marian,
Radiatoarele sunt intr-adevar un domeniu in sine. Foarte interesanta sursa prezentata de tine. Ma pricem la cele clasice, dar multe prezentate acolo sunt noutati pentru mine (inclusiv toate cele avansate).
Care facultate din România pregătește specialiștii în domeniul fizicii nucleare? Vor fi aduse (dacă, poate, „nu ie bani”) minireactoareie alea americane, care nu au nevoie de foarte mult personal de întreținere, dar totuși niște ingineri trebuie. Cine ii pregătește? Sau pleacă în SUA la studii, în ideea că vor și veni înapoi? Facultatea de fizică, cel puțin cea din Iași, nu prea are studenți, deci spre cursurile ei nu se îndreaptă chiar vârfurile absolvenților de liceu. Mai punem pe lângă asta și rezultatele sondajului foarte serios apărut cu câteva zile în urmă (întins pe 15 luni, 47 k respondenți) din care aflăm ceea ce se bănuia, 42%din elevi sunt analfabeți funcționali. Întreb, deși off topic, țara noastră are capacitatea de a opera reactoare noi?
Desi e putin off-topic, pot prezenta opinia mea:
– invatatul on-the-job e de facto standard in lume, si, in special, in Romania. Nu inveti la facultate o meserie, inveti, cel mult, o aptitudine si inclinatie.
– nu ai nevoie de facultea de fizica neaparat. Maj job-urilor la un reactor de genul asta sunt de nisa. Ai nevoie de tehnicieni hidraulisti, experti in tevi, ai nevoie de constructii pt cladiri si chestii de beton, ai nevoie de energicieni pt partea electrica si de generare, etc. Operatorii licentiati sunt putini, sunt promovati dintre tehnicienii sus numiti, si primesc un training separat. De fapt mai multe training-uri functie de nivel (e o diferenta intre reactor operator si senior reactor operator). Plus niste ani de experienta. Trainong-urile se fac in tara de origine a design-ului de reactor, deci se vor face in SUA. Pt Cernavoda, nu stiu daca vin canadienii aici si fac training, sau daca am reusit noi sa asimilam partea asta.
– Nuclearelectrica a semnat memorandumul ala. Ea e responsabila din partea noastra.
Cat despre analfabetii functionali… Maj celor care lucreaza in domeniu sunt pasionati. Ca nu ii convine beizadelei sa se mute in bum-fuck nowhere (Cernavoda) daca nu vrea neaparat sa faca asta :).
TLDR: problema nu sunt neaparat oamenii, cat fondurile de la guvern. La cum arata lucrurile, va imploda statul inainte sa apuce sa construiasca cv.
” – invatatul on-the-job e de facto standard in lume ”
Mda, de asta ti se cer cinci ani de experienta la angajare
Ca sa fim mai clari , ceea ce crezi dumneata ca este ” invatatul on-the-job ” este de fapt familiarizare cu respectiva platforma industriala . O uzina chimica / metalurgica nu ti-o lasa nimeni pe mana la mentenanta spre exemplu decat dupa 6 luni , in care trebuie sa confirmi ca esti capabil si ai inteles riscurile .
” – nu ai nevoie de facultatea de fizica neaparat.”
Da, asa zicea cineva care lucra in domeniu .
Homer Simpson .
„Mda, de asta ti se cer cinci ani de experienta la angajare”
Asta la corporații, pe chestii generale unde avem inflație de absolvenți. Gen HR, finanțe-conta, juridic.
La inginerie și IT îți garantez că în majoritatea orașelor mari te agață angajatorul încă din anul patru de facultate (prima dată cu practica plătită sau jumătate de normă) cât să fii pregătit să lucrezi cu normă full imediat după absolvire (evident, cu un contract de exclusivitate pentru X ani, că nu te pregătește pentru alții). Doar sa vrei!
Ti-o spun 101% căci cunosc destule cazuri 🙂
Unu’ ,
Mie personal , sau colegilor din firma de servicii electrice ni s-au cerut minim 5 ani de experienta punctuala pentru a fi acceptati la mentenanta in metalurgie .
Si stiu alte numeroase cazuri ( aici in Spania mai mult ) ,sau oferte de serviciu media sau firme de recrutare , de aceea am comentat ,
Doar am spus ceea ce am vazut .
Cat despre studenti recrutati din universitate , am vazut, dar putini , varfurile .
Spre exemplu , fost coleg de serviciu in Romania, apoi in Spania , apoi repatriat , absolvent de informatica , a asteptat cativa ani buni pana sa poata lucra pe postul pentru care avea diploma universitara . Si i s-a cerut experienta (la intoarcere in Romania ) si a inceput de la rang inferior pregatirii sale .
Doar spun ceea ce am vazut .
@nicușor,
Mulțumesc, îmi explici tu din Spania cum merge treaba „azi” în România în domeniul din care-mi câștig pâinea de zi cu zi: cel industrial 🙂
Nu știu ce va cere vouă în Spania (și sincer nu mă interesează, că nu am tangențe). Despre cum e la alții as putea vorbi doar cum e in UK, dar nu cazul.
Btw, aia cu „vârfurile” s-a dat. Poate pe vremuri. Atâta foame e de specialiști tineri și „de cursă lungă” că recrutorii merg în unele facultăți tehnice la anii terminali mai des decât profesorii :))
Plus oferte de practica plătită la greu.
Prietene, ca si fost angajat la Aerostar, da-mi voie sa iti impartasesc o chestie terifienta (pt tine): majoritatea celor care repara avioane nu au terminat la aero. Multi nu au terminat nimic. Unii au terminat liceu industrial odata. Altii nici nu au terminat vreun liceu 🙂 .
Homer Simpson… Nu cred ca vreo caricaturizare animata a facut la fel de mult rau unei industrii cruciale pt supravietuirea omenirii. E chiar admirabil… Intr-o maniera diabolica.
Am avut si aici colegi de serviciu fara experienta ( pasau cablul de aici pana dincolo ) , dar de punerea in functiune se ocupa cineva cu experienta , si care verifica lucrul ucenicului , si se responsabiliza pentru corecta functionare si siguranta in exploatare a respectivei instalatii .
Aerostar stiu ca avea un liceu bun ( inainte de 1990 au realizat si o avioneta in atelierul-scoala , aparusera in Siinta si tehnica , Modelism etc )
La catane am avut leat de acolo , de la Turbomecanica etc.
http://wikimapia.org/7785034/ro/Colegiul-Henri-Coand%C4%83-IRAV
https://www.aviatiamagazin.com/aviatie-civila/60-de-elevi-vor-invata-meserii-de-aviatie-la-aerostar/
https://www.desteptarea.ro/laborator-pentru-operatori-pe-masini-cu-comanda-numerica-la-saligny/
„Care facultate din România pregătește specialiștii în domeniul fizicii nucleare?”
Minim două, foarte bune. Facultățile de fizica de la Universitatea București și UBB.
Cel puțin cea de la București este foarte-foarte bună.
Și vezi că amesteci mere cu pere. Elevii analfabeți funcțional (în cea mai mare parte din cauza programei stupide) nu aleg fizica nucleară 🙂
Salut Gabi,
Ader la raspunsul lui Marian:
– Companiile vor sustine decalajul de pregatire (dintre necesar si disponibil); din experienta mea, la noi in tara, cea mai mare parte a instruirii specifice este realizata in cadrul companiei, din cauza unor deficiente ale sistemului de invatamant in ceea ce priveste utilizarea practica a cunostintelor generale, si cu atat mai mult, in cazul unor companii mari, cu personal numeros, si prin urmare eterogen dpdv al nivelului de pregatire, unde se doreste „nivelarea”, sau in cazul unor procese moderne, unde pur si simplu cunostintele din scoala sunt insuficiente (din nou, poate din cauza desincronizarii intre teorie si practica recenta).
– un elefant se mananca bucata cu bucata. O activitate complexa este divizata in bucati digerabile, si precum spunea Marian, majoritatea personalului nu va avea cunostinte avansate despre intregul proces, ci mai degraba unele mai „lumesti”, specifice unor compartimente generice, general-valabile in domeniul industrial.
Fata de Marian, as adauga ca :
– nivelul de experienta de accesat de pe piata muncii este specific companiei, practic este o alegere tactica, si fiecare firma are planul propriu, functie de ponderea cheltuielilor cu resursa umana, si impactul direct al acesteia. Daca impactul nu poate fi redus prin tehnologie (m-as mira de asa ceva in domeniul despre care vorbim), probabil se ajunge la necesitatea accesarii unui fond de experienta generos, cu cheltuielile de rigoare (iar in cazul Romaniei, din experienta mea, pentru calificare inalta, nu este o problema, pentru ca avem acces la piata comunitara).
– retentia (cred ca ai facut indirect referire la ea, daca inteleg corect), este o problema complexa, si ar trebui impartita macar in doua : cea determinata de gradul general de dezvoltare a societatii („daca se intorc in tara”, „daca apoi raman in Romania”), respectiv cea proprie angajatorului (politica de resurse umane in mica masura, si mai ales competitivitatea economica a modelului ales, aceasta din urma fiind in opinia mea determinanta). Mai pe sleau, daca specialistii vor sa traiasca in Romania nu este ceva specific tipului de industrie (desi poate cea energetica este avantajata), iar daca ei vor sa ramana in industria energetica despre care vorbim sau se muta in alta parte, tine de compania angajatoare si piata muncii.
Multumesc de lectura, Marius! La radiatoare, eu ma gandesc la un context in care sa vb despre design-uri avansate (ex: radiatoare cu punct Curie) fara sa para garrish in secventa de articole. Spre deosebire de NERVA, aici dezvoltarea continua si in ziua de azi, deci posibilitati mai multe au fost studiate.
Mulțumesc de articol (învățat ceva nou, polistirenu e folosit în domeniu asta, dar acum ce polistiren expandat sau extrudat de 60, 80 sau 90, glumesc desigur)
Mate, ai omorât-o pe virgulă 🙂
Realizez că nu ești tu un scriitor, dar pentru îmbunătățirea pe viitor a articolelor trebe să cetești niște îndreptare dinaste:
-Se depart prin virgulă structurile explicative, lămuritoare. Adică în frază pui între virgule doar ce explici suplimentar.
”Spațiul este, prin definiție, un loc mare… ”
Se poate citi direct ”Spațiul este un loc mare” (prin definiție)
– Propozițiile adversative sunt precedate de virgulă. Adică propozițiile care introduc o excepție de la regulă, care contestă afirmația anterioară.
”Stația Spațială are radiatoare enorme, deși nu are multă căldură de eliminat.”
-Înainte de conjuncțiile adversative ”dar”, ”însă”, ”ci”, ”iar”, virgula este obligatorie
”…majoritatea sistemelor nucleare nu au fost gândite ca sisteme de propulsie, ci ca surse de energie”
-”Așadar”, ”prin urmare”, așezate în interiorul propoziției, se pun între virgule.
”…greutatea sa mare e un dezavantaj pentru un sistem spațial, așadar, substanțele cele mai des folosite…
Un link de folos https://publications.europa.eu/code/ro/ro-4100102.htm
Sarut mana de idreptare si multumesc pentru lectura!
Și eu te rog sa nu mai folosești „ca și” acolo unde un simplu „ca” e de ajuns. Iar cînd vrei să eviți o cacofonie (care nu e o greșeală gramaticală, e doar ceva care sună neplăcut) poți încerca să reformulezi dacă folosirea unui banal precum nu-ți place.
Visul de a zbura spre stele ….
Visuri avem si noi :
https://cdn.economedia.ro/wp-content/uploads/2022/04/Parteneriat-Gillet.pdf
Si ne straduim sa le implinim .
Pe unde putem .
SI ce este mai la obiect , COMOTI este si detinatorul brevetului asupra unui motor spatial , il puteti gasi in unul din buletinele OSIM , brevet acordat .
Cand o sa-l gasesc o sa-l afisez .
Din ce imi amintesc din scoala , de la fizica si educatie fizica , ca sa sari in sus trebuie sa te opintesti bine in pamant .
Daca vrei sa ajungi sus de tot , la stele , trebuie sa ai o baza tehnologica . Cercetare fundam,entala, cercetare aplicata , capacitati de productie .
Dar cand o tara isi distruge industria , fara a face o comparatie cu ce au altii in mod real , nu ce se vede prin reviste , can o tara isi indeamna intelectualitatea sa emigreze, spre a face loc chelnerilor si tinichigiilor cu diploma pretins universitara , inseamna ca acea tara si-a interzis dreptul de a visa la stele .
Si cel mai usor sa distrugi industriile de varf e sa le declari morman de fier vechiu sau „industrie socialista ” . Si sa ii ponegresti pe cei care o sustin, care o inteleg si au fost nevoiti sa-si confirme profesionalismul prin alte tari . Si nu printr-o slujba calduta la sta unde sa realizeze statistici care spun ca economia duduie , cand ea de fapt scartaie
https://www.rumaniamilitary.ro/aprilie-2022-permiteti-sa-raportez#comment-486205
Intelegi Checkmate ?
Pentru noi drumul catre stele nu o sa mai fie un vis .
O sa fie o stire ” despre altii „
Multumesc de lectura, @nicusor!
Dar simt nevoia sa lamuresc niste lucruri:
1) eu nu am mentionat in vreun articol ca romanii sa faca vreo dezvoltare pe acest domeniu. Nici macar tari precum Japonia sau Germania nu pot face asta singure. Ce povestesc eu aici necesita un nivel ori de superputere (SUA, URSS, poate China) ori transnational (UE). Nu te lua dupa SpaceX, ei urmeaza un drum tehnologic deja bine definitivat.
Eu nu vb despre natiuni. Asta e pt alte articole. Eu ma gandesc la omenire. Si ma duce la punctul 2:
2) Nu investim suficient in asta. „Noi” fiind omenirea, nu romanii. Macar in energie nucleara „normala” de am investi dar nici atat. Suntem mici si gandim mic. Si ideologic. Inacceptabil.
3) Eu scriu pt ca surse in limba romana despre energie nucleara in spatiu nu prea sunt. Un studiu, doua, si cam atat. Pasionati sunt. Si poate nu stiu toti engleza. Ei cum ar afla parcursul programului NERVA? Sau Snapshot? D-aia scriu. Bun, rau, macar sa aibe oamenii ce accesa pe net in clipa in care apar stiri/dezinformari despre vreun „satelit al mortii” (adica cu sursa de energie nucleara) pe care il lanseaza nush cine (se va intampla mai repede decat ai crede). D-aia si pun surse (cand nu uit).
” Ce povestesc eu aici necesita un nivel ori de superputere (SUA, URSS, poate China) ori transnational (UE). ”
De acord cu dumneata .
Programul Ariane a fost un succes . Dar ca sa participam si noi la ceva similar , ca sa ne implinim visul zborului spre stele , trebuie ca sa fim luati in seama .
Ceea ce inseamna capacitati tehnologice proprii .
Cum spuneam, cercetare fundamentala, cercetare aplicata , capabilitate de productie.
Sper ca am fost bine inteles .
In rest , ai dat cu paru` , asteapta .
Stii ca Nicusor are memorie de elefant .
Si maniere asijderea .
Nu cred ca am dat cu paru’. Poate am inteles eu gresit, dar Romania nu prea are ce cauta in liga unor eventuali dezvoltatori de genul asta. Problema noastra fiind birocratia si banii (prea mult de una, prea putin de cealalta). Adica, ma uit la ELI si imi fac cruci, probabil constructiorii nostri ar fura banii de beton pt vasul de presiune :)).
In rest, am vazut romani pe la prezentari de reactoare. De regula pe la diferite universitati din afara (Deflt, MIT, Princeton, Iowa State, etc).
Oricum scopul articolului de fata este sa vedem ce s-a facut, ce a mers si ce nu, ca sa avem o idee daca ce se propune acum (sa zicem, kilopower) are sens sau nu. E mai mult material istoric sau teoretic. O prezentare generala. Apoi vreau sa intru in programul SNAP, Romashka, Buk si TOPAZ/ENISY. Si apoi niste sisteme teoretice.
Nu toti care iti nu sunt de acord cu un point al tau iti doresc raul. Eu doar documentez.
Nicusor, nu te supara… acordul ala face cercetatorii seriosi sa rada in hohote, cu sughituri.
ACCTM ,Petru Poni , Politehnica , COMOTI , institutii fara cercetatori seriosi ?
Iulian , nu te supara , dar cum nu sunt de ieri pe RoMil la alt raspuns din partea dumitale decat denigrarea celor ce incearca sa faca ceva nu ma asteptam .
Mai bine nu incepeai .
Nicusor, eu as zice ca iar ai dat cu bata in balta. Nu am spus nimic despre tine personal ci despre ceea ce vor studia organizatiile. Dar ar trebui sa ma obisnuiesc ca la o dezbatere incepi cu insultele. Si da, Nicusor: cercetarea romaneasca este, in mare masura, mediocra si degeaba.
Daca nu ai citit, obiectivele acordului de colaborare in cercetare sunt:
1. Solutii inovative privind propulsia prin motorul cuantic, cu aplicatii in industria automotive si a transportului aerian.
2. Modelarea matematica si dezvoltarea unui nou model experimental pentru pila Vasilescu-Karpen.
3. Studiul teoretic si experimental privind solutiile de tip solid state pentru stocarea energiei electrice, cu aplicatie directa in ingineria transportului.
4. Proiectarea unor echipamente mobile, bazate pe pile de combustie, cu aplicatii militare si civile.
La o prima vedere sunt in masura sa gadile orgoliul national. Uite, domnule, se face cercetare si la noi!
La o citire atenta sunt demne de un club de stand up comedy pentru geeks fizicieni si ingineri, lipsind de acolo doar un perpetuum mobile de speta intai. Adica:
1. Dupa cunostintele mele si din tot ceea ce am citit cea mai lumeasca utilizare a unui motor cuantic este in domeniul spatial. Nici o legatura cu automobilele sau transportul aerian deoarece nu poate furniza puterea necesara. Te rog sa imi oferi mai multe informatii daca nu este asa.
2. Pila Karpen. Inca un mit umflat, asemenea armei minune a MApN. Capacitatea acelei baterii poate fi de a furniza cativa microamperi, cu intermitente, pe o durata mare de timp. Dar si o baterie de 4.5V de pe vremea impuiscatului va avea o tensiune pe multimetru si poti scoate cativa microamperi din ea. Ar avea utilizari reale daca civilizatia va disparea si vom avea niste retele de senzori care vor transmite in modul burst mesaje. Dar asta inseamna sa cercetam ceva ce altii au realizat de multa vreme. Ca tot suntem la articolul asta, Medtronic si Alcatel au fabricat in 1970 un pacemaker care avea baterie nucleara. Se vorbeste deja de baterii nucleare.
3. Bateriile solid state. Stocarea energiei este un domeniu de viitor si este nevoie de el. S-ar putea realiza ceva. Insa deja exista baterii experimentale solid state cu litiu, rezultate in urma cercetarii. Daca nu exista intr-un sertar un procedeu miraculor, care sa fi scapat universitatilor de top din lume si multinationalelor cu bugete de cercetare cat al MApN, ar putea avea succes. Luind in calcul calitatea UPB (pe ce loc se afla in topul mondial?) si a cercetarii din institutele de cercetare din Romania pe care le cunosc si extrapoland la COMOTI si Petru Poni consider ca nu va iesi nimic practic.
4. Proiectare de echipamente mobile bazate pe pile de combustie. Asta poti face si tu in garaj. Ai pilele de combustie disponibile pe piata, poti obtine componente industriale. Deci nu este cercetare fundamentala, nu are ce cauta la acorduri de cercetare.
Si chiar , de ce nu pot realiza nimic acei oameni ?
Doar pentru ca spui dumneata ?
Da , si la 1900 se spunea ca ” mai greu decat aerul ” nu poate zbura .
” Dar ar trebui sa ma obisnuiesc ca la o dezbatere incepi cu insultele.”
Tu ai o problema : tupeul .
Deci ai calomniat acei oameni si te consideri ofensat .
Asa te-ai tot vaietat aici , saptamana de saptamana , ca ati fost ” batuti si gazati ” pe 10 august , desi voi ati atacat jandarmii .Uite ce se intampla prin alte parti , de la care pretinzi ca luati exemplu :
https://www.heraldo.es/noticias/nacional/2019/11/14/el-acusado-de-incitacion-al-odio-contra-el-torero-victor-barrio-fallecido-en-teruel-esgrime-que-le-hackearon-en-facebook-1344000.html
https://www.heraldo.es/noticias/aragon/teruel/2019/01/22/piden-anos-prision-por-los-tuits-ofensivos-hacia-guardia-civil-1288548-2261128.html
https://www.dcnews.ro/veste-galbene-protestatar-trei-ani-de-inchisoare-dupa-ce-a-lovit-un-jandarm_640080.html
Sunt pe RoMil de la inceput .
Si de fiecare data a trebuit sa lupt cu cei care denigrau industria romaneasca , cercetarea stiintifica romaneasca .
Sau intelegeau democratia ca fiind ” eu la putere si ceilalti la bulau , sa nu ma intrebe de unde am banii ”
Trivia
Uite , un episod curios .
Radu, cu R mare .
Incercase sa isi construiasca o imagine de progresist , anticomunist etc.
Insulta pe toata lumea care ii argumenta ceva .
Denigra cercetarea – dezvoltarea / industria romaneasca, inclusiv bruma care a ramas .
Cand ii puneai un link / argument , iti raspundea cu insulte / calomnii
Pana cand s-a strans funia la par , si a luat atitudine impotriva dotarii cu Patriot si impotriva unirii cu Moldova de dincolo de Prut .
Pusese odata o intrebare curioasa : unde sunt instalate generatoarele pe Marasesti ?
Cum a fost scufundata Moskva ?
A fost lovita drept in zona generatoarelor .
Incetati va rog. Nu sunt moderator, dar intram pe zone sterile si departe de topic. Nu vb de Jadarmerie, de N.V. Karpen sau de Moldova.
Daca ai o intrebare referitoare la toicul articolului (descriere generala a reactoarelor spatiale nuclear) iti raspund cu placere. In rest, nu.
Incep sa-l inteleg pe @nicolae….
Imi cer scuze, Checkmate, trebuia sa ma abtin.
Over and out.
Iar despre COMOTI, atat am de zis.
Uite ce vorbeam noi in aprilie 2016 pe blog:
https://www.rumaniamilitary.ro/f-35-din-nou-la-raport#comment-191695
In 2019 COMOTI breveteaza la OSIM:
https://ro.espacenet.com/publicationDetails/description?CC=RO&NR=133292A0&KC=A0&FT=D&ND=4&date=20190430&DB=&locale=ro_RO#
SISTEM DE DETECTARE A „DURERII” ÎN CAZUL FISURĂRII UNEI PIESE DIN MATERIAL COMPOZIT PE BAZĂ DE FIBRE DE CARBON
@Checkmate,
Mulțumesc, bună lectură! Good job! Mai vreau 🙂
Stay tuned, si multumesc pt lectura! 🙂
Mulțumesc de articol.
O întrebare:
Exista sateliți in spațiu cu generator de curent nuclear ?
Cineva am citit ( parca) de unu sovietic ( militar) care stătea sa reintre în atmosfera și toți erau disperati că avea nu știu ce nuclear la bord.
Bănuiesc generator.
Ce stiu eu:
– 30 de sateliți sovietici de supraveghere maritima (RORSAT)
– Lunahod 1, Lunahod 2
– cativa sateliti Transit si Nimbus americani
– Voyager 1, Voyager 2
– Viking 1, Viking 2
– Pioneer 10
– experimentele lasate de misiunile Apollo pe Luna
– Ulysses, Galileo, New Horizons, Cassini
– Perseverance, Curiosity
Mulțumim @Checkmate! Foarte interesant!
Mi s-ar fi părut mai greu de încălzit in spațiu, decât de răcit! Nu numai în spațiu..
Eterna problemă, stocarea energiei!
Multumesc pentru aceasta serie de articole, foarte instructive in opinia mea si o binevenita pauza de la „razboiul din Ucraina”! 🙂
Sovieticii au folosit un reactor racit cu metal lichid la submarinele clasei Alfa (Lira in nomenclatorul sovietic). OK-550 (conceput in anii ’60) era răcit cu metal lichid, mai uşor şi mai mic decât un reactor răcit cu apă si producea 155 MW.
Insa necesitau o întreţinere deosebită, iar în cazul opririi reactorului, lichidul de răcire trebuia încălzit cu abur supra-încălzit, furnizat de utilaje speciale când submarinul era la cheu.
Si usor offtopic aici (mergea la cealalta serie), americanii par seriosi cu propulsia nucleara in spatiu: https://www.space.com/darpa-nuclear-rocket-earth-moon-space?utm_source=SmartBrief&utm_medium=email&utm_campaign=58E4DE65-C57F-4CD3-9A5A-609994E2C5A9&utm_content=11ED2DB6-BD71-4129-83C7-16097DDC5252&utm_term=deb51c1d-5d5f-49bf-8a80-af662ccaf2e5
In opinia mea, daca vrem explorare spatiala de lunga durata si pe distante mari, singurul raspuns viabil actual este propulsia nucleara.
Multumesc de lectura!
Da, sunt familiar cu Alfa. Foloseau un amestec eutectic de plumb si bismut ca si lichid de racire. Plumbul singur nu sufera cine stie ce activare neutronica, dar se topeste la 400 de grade Celsius, asa ca adaosul de bismut ii scadea temperatura de topire. Problema era ca bismutul absoarbe neutroni si se transforma in faimosul poloniu-210, un izotop radioactive faimos pt energia sa de descompunere absurd de mare si tendinta de a se acula in apa si grasimi (adica lucruri vii). Plus ca transmutatie strica proportia de plumb-bismut si ducea la cresterea temperaturii de solidificare, si astfel rusii trebuiau sa tina tevile f calde, altfel se trezeu cu bucati de plumb semi-topic (si imens de radioactiv) pe la orice indoitura a tevilor. F neplacuta intretinerea pe ele, desi conceptul pe hartie suna promitator.