Context istoric
Îndrăznesc să afirm că, în preajma Primului Război Mondial, marina română beneficia de o resursă umană destul de bine pregătită, deschisă la tot ce era nou în materie de tehnologie. În urma repetatelor stăruinţe ale ofiţerilor marinei, s-a decis demararea unui nou program de înzestrare al marinei, în special a celei maritime.
Delfinul în construcţie Sursa: vechiulregat.blogspot.com
„Programul de instrucţie nu poate servi la nimic fără vase. Ne trebuie vase cu care să putem apăra litoralul ţării şi să putem da instrucţia practică ofiţerilor şi echipajelor”, spunea în 1898 contra-amiralul Ion Murgescu.
Dacă marina fluvială beneficiase integral de cel de-al treilea program major de înzestrare, cel de-al patrulea ar fi urmat să beneficieze integral Diviziei de Mare, care la acel moment se baza doar pe bricul “Mircea”, bătrânul crucişător “Elisabeta” şi cele trei torpiloare achiziţionate din Franţa: “Smeul”, “Sborul” şi “Năluca”. Bricul era navă şcoală iar celelalte patru nave erau complet depăşite la acel moment.
Decizia finală, luată în 1912, avea în vedere construcţia a şase contratorpiloare însă, la 25 mai 1913, doar patru contratorpiloare au fost comandate Şantierului „Pattison” din Napoli. Pe lângă cele patru contratorpiloare, se pare că ar fi fost comandat şi un submarin Şantierului „Fiat” din La Spezzia.
Dotarea României cu noi submarine este un subiect revenit în actualitate. La modă chiar… Dar, uneori, pentru a înţelege mai bine prezentul, chiar şi viitorul, este bine să aruncăm o privire în trecut. Este ceea ce vă invit să faceţi astăzi, pe rnhs.info (Romanian Navy Historic Ships).
Nicolae Hariuc
Salut. Nicolae multumesc mult, pacat ca am avut doar un submarin, atunci ca si acum marina militara avea izmenele date jos, raportul capitanului scrie clar situatia dotari marinei noastre.
am avut initial doar un submarin, dar apoi am mai fabricat cu asistenta germana inca 2 la Galati, Marsuinul si Rechinul
Pe langa astea, am primit 6 unitati de la nemti in vara-toamna lui 1942. Pe Dunare. Dupa cum scrie si in articol. 🙂
Ma rog, ca ajutor de la aliati. Nu erau ale noastre.
te referi la minisubmarinele CB? pt ca din cate stiu submarinele germane nu au fost sub comanda noastra (flotila 30 parca)
Da, flotila venita in ‘42. D-aia am adaugat, ajutor de la aliati, dar tot n-a fost clar. 🙂 Aveau marinari nemti, daca nu ma inseala memoria, asta vroiam sa zic.
Era un comandanent comun.
Voi vorbi si despre ele in urmarea la acest articol.
am gasit putine info despre ele, de-a abia astept 🙂
faine articole
Merci! Urmarea va veni, sper eu, duminica asta sau saptamana viitoare.
Așteptăm cu nerăbdare și încântare. 🙂
Mulțumesc!
@ Nicolae,
Au fost 2 flote de submarine.
1-in 1942 au venit pe Dunăre 6 submarine costiere germane de 324 tone d plasament. Acestea au fost operate de Marinari germani. Iar in 23 august 1944 mai erau 3 bucăți. Au rămas tot la germani. Probabil au fugit în Bulgaria. Și au atacat flota rusească care debarca la Constanța militari.
2 – submarinele de buzunar italiene Clasa CB, sunt altele. Am pus link mai jos… Daca ii da anministeatorii accept.
Da, au fost si unele si altele.
Chipp, imi faci spoiler la urmatoarele articole! 🙂
@nicolae,
Scuze!
Din câte-mi amintesc eu, CB- urile (așa zise submarine de buzunar italienești, aveau strict misiuni defensive de apărare a litoralului) le-am primit parcă prin ‘43 și spre deosebire de submarinele nemțești, au avut echipaje românești
Robu,
Raportul capitanului vorbeste despre ce inseamna sa ai o singura nava, mai valoroasa prin simpla existenta. Ship in being pe romgleza.
Acum nu avem nici macar atat. 3 este minimul pentru a avea o forta eficace. 1 in larg, 1 in repaos/pregatire si 1 la intretinere, in santier.
Submarinul este o armă complexă și scumpă. Au aflat acest lucru multe națiuni atunci când au încercat să-și alcătuiască o flotă de submarine. Noi am avea capacitatea ca pe termen lung să ne alcătuim un grup de 2-3 submarine care să stea alături de fregate pe modelul unui grup de luptă american.
De ce sa „stea” pe langa fregate? Pe model american?
Un ssk e un „vanator” silentios si un „spion” in adancuri
Nu e „escorta” ca un submarin nuclear de atac
Dupa cum zicea Alex, un SSK este un soi de mina strategica. Nu este ca un SSN capabil de viteze mari sustinute in imersiune.
Niko are dreptate.
Sau și mai bine, două flote de submarine, unul în sprijinul grupurilor de luptă iar celălalt cu misiuni de “vânătoare” liberă (cu misiuni asemănătoare celor din timpul ww2).
Să le vedem pe primele 3 alături de cele trei corvete și cine știe, dacă “ne vine mintea la cap” poate scăpăm și de autosuficiență și de dotările și achizițiile minimale.
dar Delfinul nu a fost singurul submarin romanesc in ww2, au mai existat 2 asamblate la Galati … Rechinul si Marsupiul
Marsupiul poate la australieni. 🙂
Marsuinul si Rechinul, vor urma.
Am mai folosit si submarine de buzunar italiene.
corect 🙂
Vrei să spui submarinul Marsuinul – construit la Galați (vezi wiki).
Pagina de istorie navala. 🙂
Da! 🙂
Vreau sa-ti trimit un mail, ala de logare la comentarii e bun?
Da, e al meu. 🙂
Ai mail! 🙂
Si tu. 🙂
get a room?
Esti invidios? Vrei si tu mail? 😛
Fain articolul, felicitari.
Multumesc!
Deci, submarinul, prin simpla lui existență, obligă adversarul să aloce resurse suplimentare, pe care altfel le-ar folosi la altceva.
Cum s-ar spune, ”îl faci la psihic și îl arzi la buzunar”!
Ceea ce e bine!?
Da, in WW2 era o adevarata psihoza cu pericolul submarin. Chiar daca in Marea Neagra minele au facut mai multe victime.
”îl faci la psihic și îl arzi la buzunar”!
Ceea ce e bine!?
Pt. rusi as spune. Ca noi deabia de acum ne gandim ”să aloce resurse suplimentare, pe care altfel le-ar folosi la altceva”, pe partea asta.
1(6)-0 pt. rusi.
Era vorba, totuși, de WW2!?
dap…. Submarinele de buzunar Italiene, din clasa CB, sunt altele
Submarinele germane costiere din Clasa IIB, de 324 tone aduse pe Dunare in M.N. sunt altceva.
Deci am gasit asa:
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1324
La finalul articolului avem informații despre Submarinele Costiere Clasa IIB – cum au fost transportate la Galați. In Germania au fost transportate inclusiv pe uscat (pe autostrada)
Flotila 30 , frumos ! Un aspect mai putin cunoscut este legat de testele cu rachete lansate de submarine , pentru primele teste efectuate germanii au folosite Flotilla30 . Se pot gasi amanunte si chiar o imagine cu rachete ambarcate .
Merci de pont!
Articol plin de vrăjeală. De exemplu proiectarea submarinelor a fost făcută în Olanda, dar ideile erau germane și proiectanții germani, nemții ocoleau astfel prevederile tratatului de pace de la sfîrșitul primului război mondial, tratat care le impunea restricții severe în ceea ce privește forțele armate ale Germaniei.
Alta, Turcia era neutră, nu cu fundul în două luntrii.
Mai sînt și altele dar nu mai am curent la telefon.
Mă refeream la articolul pus de Chipp. Pentru articolul lui Nicolae Hariuc am numai cuvinte de laudă.
Un articol Fain
Multumesc!
Intrebare: are cineva idee daca la inceputul WW2 mai aveam un submarin in rezerva pe langa Delfinul?
Mi-a spus cineva pe pagina de facebook a RNHS-ului ca a auzit o astfel de poveste de la un fost militar care a participat la campania din Est.
Din pacate autorul afirmatiei a murit in 1983. Asa mi-am dat seama si ca ne va fi tot mai greu sa reconstituim povesti din WW2, stiuta fiind si eficienta statului roman in a pastra arhive s.a.m.d.
Pacat ca nu s-au facut mai multe interviuri cu veteranii nostri. Astazi sunt din ce in ce mai putini…
Sigur nu. S-ar fi aflat pînă acum. Ar fi existat mărturii ale membrilor echipajului, documente, etc. Totuși e o navă, nu un pistol să comanzi unul și să primești și unul de rezervă.
Asa ma gandesc si eu. Sa nu fie vreo confuzie a autorului marturiilor cu pricina…
Și dintre toate șantierele posibile din Europa la acea dată – România a selectat pe cele italiene.
Oare pentru că Marea Neagră este o extensie a bazinului mediteranean??
Nu, ptr ca erau mai ieftine…
Distrugatoarele facute la ei au fost nave foarte bune. Si M si R. Ce-i drept, proiectul la R era britanic.
Felicitari pentru articol, domnule Hariuc!
Daca imi permiteti o intrebare de profan. Am inteles ca actualul Delfin (clasa K, sovietic) sta la cheu din lipsa de baterii. Rusesti / sovietice.
Bineinteles, bateriile pentru submarine nu sunt baterii de Dacie sau de tractor. Imi inchipui ca la urma urmei trebuie sa fie tot baterii plumb / acid sau fero/nichel (Edison). Acumulatori care sa indeplineasca niste conditii de densitate de curent pe unitatea de greutate, de gaze produse in procesul de incarcare, eventual de echipamentul care sa le neutralizeze. Rusii s-or pricepe ei in domeniul asta dar nu-s chiar numarul unu. Mai exista si altii pe lumea asta ( Varta, ca sa dau numai un exemplu) capabili sa produca acumulatori. Cel putin la fel de buni ca acumulatorii rusesti. Mai avem (sau aveam ) si producator(i) autohtoni destul de bunisori in domeniu.
Chiar nu e posibila inlocuirea acumulatorilor rusesti cu alt model?
Va multumesc.
La momentul initial al tragerii la cheu a Delfinului, asta era problema declarata oficial.
Acum operatiunile necesare reactivarii navei ar fi mult mai ample, mult peste clamata inlocuire a bateriilor. Submarinele sunt nave mai complexe decat o nava de suprafata.
In opinia mea, reactivarea Delfinului (daca s-ar incadra intr-un buget de maxim de 100 milioane USD) si-ar face toti banii: scoala, antrenament pentru fortele de suprafata. Mentinerea reala a unei capabilitati. Nu prea poti sa faci imersiuni de antrenament la cheu…
Reparatiile ar putea fi facute atat de rusi, cat si de europeni.
Ai lovit in plin cu tema articolului. Submarinul era un subiect de mare interes pe acest forum si toata lumea il aducea in discutie la orice post despre marina. Aasadar, daca pana acum submarinul se bucura de atentie in discutii, acum avem in sfarsit si un articol despre el. Era bine ca aduceam pe forum cu totii opinii despre submarine, acum e si mai bine ca pleacam acasa cu ceva despre submarinele noastre.
Multumim Nicolae!
Cu drag.