Episodul V: F-22 Raptor, analiza Defence Issues, Ultima parte
Acesta nu este un articol original ci o traducere in mai multe parti a analizei Defense Issues publicata in octombrie 2012.
Tehnologii de contracarare a invizibilitatii
Stealth versus radarul clasic
Performanta radarului Su-27 s-a dublat in ultimii 8 ani si pana in 2020 radarele familiei de Flankere vor fi capabile sa detecteze tinte VLO de la peste 46 kilometri. De asemenea, aparatele stealth ale USA zboara in misiuni cu aceleasi escorte de bruiaj radar ce acompaniaza platformele legacy. Aparatele moderne VLO trebuie sa opereze alaturi de avioane de bruiaj precum EA-6B sau EA-18 cand executa atacuri la sol, confirmand ca si radarele « legacy » sunt de departe a fi « nefolositoare » impotriva aparatelor VLO.
In timpul Razboiului din Golf, British Royal Navy a infuriat Pentagonul prin anuntarea faptului ca a detectat aparatele F-117 de la 40 mile cu radar din era anilor 1960. Irakul a folosit radare de la sol vechi franceze in acel conflict si ei, de asemena, au sustinut ca au detectat F-117. Agentia de oversight a Congresului, General Accounting Office, a incercat sa verifice daca aceast lucru a fost posibil dar Pentagonul a refuzat sa ofere datele relevante investigatorilor GAO.
Stealth hunter farmer
Principala metoda de reducere a semnaturii radarului unui aparat este forma – acoperirea cu strat stealth pur si simplu este necesara doar intr-un mic procent. Ceea ce inseamna ca F-35 isi va desconspira invizibilitatea radar la majoritatea manevrelor si este imposibil din punct de vedere fizic pentru aparat sa prezinte RCS-ul din partea frontala sau cea laterala la toate radarele.
RCS-ul tintei este determinat de 1) puterea transmisa in directia tintei, 2) cantitatea de putere ce are impact asupra tintei si este reflectata inapoi, 3) cantitatea de putere reflectata interceptata de antena radarului si 4) timpul scurs in care radarul este tintit efectiv. Desi procedura normala a fost ca senzorii IR sa fie subordonati radarului, aparitia IRST-ului face posibila si viceversa.
Aceasta nu este singura solutie. Intr-o serie de teste la Edwards AFB in 2009, aparatul de teste CATbird pentru avionica al lui Lockheed Martin – un Boeing 737 ce incorporeaza intregul sistem de avionica al lui F-35 JSF – a angajat o forta mixta de F-22 si F-15 si a fost capabil sa localizeze si sa bruieze radarele lui F-22, potrivit cercetatorilor. Radarele AESA aeropurtate de tip X-band ale Raytheon – in particular acelea de pe imbunatatitele F-15C stationate in Okinawa – pot detecta rachete de croaziera cu semnatura mica.
Radarul VHF
In timp ce aparatele VLO sunt optimizate sa invinga radarele in banda S si banda X, radarele VHF ofera cateva caracteristici de contracarare stealth foarte bune. Pe scurt, RCS variaza cu lungimea de unda pentru ca lungimea de unda este unul din inputurile ce determina aria RCS. Radarele VHF au lungimi de unda intre 1-3 metri, insemnand ca formele principale ale lui F-22 , care are o lungime de 19 metri si latime de 13,5 metri, sunt in centrul fie al rezonantei fie al regiunii de imprastiere Rayleigh.
„Rayleigh scattering region” este regiunea unde lungimea de unda este mai mare decat caracteristicile formei tintei sau chiar tinta insasi. In acea regiune, singurul lucru care conteaza pentru RCS este marimea fizica actuala a aparatului. Rezonanta are loc cand caracteristicile formei sunt comparabile in lungime de unda cu radarul, rezultand intr-o incarcatura electrica indusa “pielii” tintei, crescand enorm RCS-ul.
Totusi, rezolutia lor mica si marimea lor rezultanta inseamna ca sunt limitate la sisteme bazate la sol.
Rusii si chinezii deja au radare VHF, cu rezolutie ce s-ar putea sa fie indeajuns de buna pentru a trimite updatari SAM-urilor aflate in zbor. De asemenea, este fizic imposibil sa se conceapa aparate de zbor care sa fie VLO cu privire la atat radarele fighterelor ce sunt low-power si cu frecvente inalte cat si cele de la sol care sunt high-power si cu frecvente joase. Asemenea radare pot, conform unor sustinatori, sa detecteze tinte VLO de marimea unui aparat de lupta de la distante de pana la 330 kilometri (impotriva bombardierelor precum B-2, performantele lor vor fi diminuate, dar astfel de aparate au propriile lor dezavantaje – in mod special, semnatura IR si marimea fizica). Constructorii lui Vostok-E sustin ca detectarea lui F-117 ar fi de la 352 km intr-un mediu nebruiat si 74 km intr-unul bruiat.
CETC JY-27 VHF Band Long Range Surveillance Radar
De asemenea, acoperirile RAM folosite in aparatele stealth sunt fizic limitate in abilitatea lor de a absorbi energia electromagnetica; una din metodele de obtinere a reducerii RCS este cancelarea activa – cand semnalul atinge suprafata RAM, o parte din el este reflectata inapoi; o alta parte va fi refractata in structura aparatului si apoi reflectata din ea in exact faza opusa in prima jumatate si semnalele se vor auto-cancela in drumul lor inapoi. Totusi, grosimea acoperirilor RAM trebuie sa fie exact din jumatatea frecventei radarului, insemnand ca nu poate functiona impotriva radarelor VHF din motive clare – nici un aparat existent nu poate avea o grosime a pielii de jumatate de metru.
Exista un detaliu care aparent confirma acest lucru: in 1991, a fost un raid de penetrare adanca directionat spre a distruge un radar VHF langa Bagdad; radarul care ar fi putut sa alerteze pe Saddam la primul val de bombardiere stealth ce se apropiau de capitala. Inainte ca bombardierele stealth ale USA sa decoleze in misiuni, radarul a fost distrus printr-o operatiune speciala cu ajutorul elicopterelor. De asemenea, in timpul luptelor din Kosovo, un F-117 a fost doborat de specialistii antiaerieni iugoslavi cu o racheta antiaeriana a carei tehnologie dateaza din 1964, prin pur si simplu operarea radarului la lungimi de unda neobisnuit de lungi, permitandu-i sa ghideze racheta indeajuns de aproape de aparat incat sistemul de tintire IR al rachetei sa preia tintirea. Un alt F-117 a fost lovit grav in mod similar si n-a mai zburat vreodata dupa ce a aterizat la baza.
Aceste radare, fiind capabile prin design de salturi agile in frecventa , sunt foarte greu de bruiat ; totusi, lungimea benzii este inca limitata. De asemenea, in timp ce bombardiere precum B-2 pot detine structuri de absorbire extrem de complexe, nu acelasi lucru se poate spune despre fightere, care sunt pur si simplu prea mici.
Un alt beneficiu este puterea – in timp ce capacitatea tuturor radarelor de a detecta obiecte VLO creste in acelasi timp cu outputul necesar, este usor a creste outputul radarelor VHF. Este de asemenea posibil pentru radarele VHF sa detecteze si sa urmareasca vortexurile precum si gazele evacuate create de aparatele stealth.
Un alt avantaj la radarelor cu frecvente joase este faptul ca ele reprezinta tinte slabe pentru armele anti-radar, facandu-le mai greu de distrus. Mai mult, noile radare VHF sunt mobile – Nebo SVU poate sa fie implementat si „strans” in 45 minute, in timp ce noul Vostok-E o poate face in 8 minute.
1L119 Nebo SVU
IRST
Toate variantele Su-27, precum si majoritatea aparatelor de vanatoare vestice, detin IRST ca o componenta de baza a sistemului lor senzorial. OLS-35 rusesc este capabil de a urmari o tinta-aparat tipic de la o distanta frontala de 50 km, 90 km din spate, cu acoperire azimutala +-90º si +60/-15º acoperire de elevatie.
Fighterele ce se afla in supercruise la Mach 1,7 genereaza o unda de soc cu temperatura stagnata la 87ºC, ceea ce va creste raza de detectie la 55 km frontal. Nu numai atat, dar lansarea AMRAAM are o semnatura termala unica, larga, ce permite detectarea unui F-22 si lansarea rachetei de la 93+ km, in timp ce AMRAAM zburand cu Mach 4 poate fi detectata de la 83 km. IRST-urile moderne sunt indeajuns de sensibile pentru a detecta lansarea unei rachete datorita caldurii din varful acesteia.
Tehnologia I-QWIP (n.t.- Integrating Quantum Well Infrared Photodetector) creste mult performanta, Eurofighter Typhoon deja detine una cu o raza nesecreta de detectie pentru tinte aeriene subsonice frontale de 90 km (cu adevarata raza potential mult mai mare).
Sistemele de imagistica infrarosu (precum cele ale Typhoon si Rafale) ofera o imagine de tip TV a zonei scanate, ceea ce se traduce printr-o inerenta abilitate de a respinge tintele false. De asemenea, in timp ce vechile sisteme IRST trebuiau sa fie ghidate de radar, cele noi pot efectua detectii initiale insele. Considerand ca aparatele stealth se bazeaza pe detectia pasiva a tintelor evazive , folosirea sistemelor pasive in detectarea lor este raspunsul logic pentru un aparat de lupta. Rachetele insele pot folosi tehnologia de imagistica infrarosu, descoperind tintele cu caracteristici fizice potrivite.
Tehnologie QWIP
Desi exista materiale ce pot reduce semnatura IR a unui aparat, multe din acestea sunt foarte reflectorizante in privinta undelor radar, deci facandu-le nefolositoare pentru aparatele stealth, iar alte metode de reducere a semnaturii IR nu sunt foarte eficiente.
Mai mult, aceste sisteme nu rezolva problema faptului ca aerul din jurul aparatului se incalzeste de asemenea, intrucat , dupa cum am mentionat, unda/conul de soc al vitezei supercruise este de 87ºC in timp ce temperatura aerului la inaltime este intre 30-60ºC subzero.
Trebuie de asemenea sa punem in balanta si faptul ca Flankerele rusesti folosesc IRST-ul impreuna cu cautatorul laser pentru a obtine o solutie buna de tragere pentru tun- desi acest lucru e redundant, considerand ca orice radar modern poate detecta un F-22 de la distanta de tragere cu tunul. Istoric vorbind, MiG-urile 25 sovietice au fost capabile sa tinteasca SR-71 Blackbird de la distante de peste 100 km prin folosirea IRST-ului, ordinul de atac nefiind insa dat vreodata.
IRST poate oferi totodata viteza tintei via detectarea Doppler shift – senzorii IR folositi in astronomie pot detecta velocitatea unei stele pana la 1 metru pe secunda, in timp ce fighterele zburand cu viteza de Mach 1,1 se misca cu 374 metri pe secunda ; « laser ranger » poate fi folosit pentru a determina distanta pana la tinta.
Radarul pasiv
Radarele pasive nu trimit semnale ci doar le receptioneaza. Ca urmare, pot folosi propriul radar al aparatului stealth pentru a-l detecta, cat si propriul IFF (n.t- Identification Friend or Foe), uplinkul si/sau orice tracfic radio transmis de aparat.
De asemenea, se pot folosi (precum cehul VERA-E) semnalele radar, de televiziune, celulare si alte semnale la indemana reflectate de aparatul stealth pentru a-l detecta. Cum aceste semnale de obicei vin din toate directiile (cu exceptia partii de sus), aparatul stealth nu-si poate controla pozitia pentru a prezenta cea mai mica returnare posibila a undelor. « Zgomotul » EM in asemenea benzi este indeajuns de dens pentru ca un avion sa lase o « gaura » in date.
Totusi, analizarea si stocarea unei asemena cantitati de date ar necesita o putere de procesare enorma precum si o memorie pe masura si este susceptibila de a da alarme false. Este totodata si un sistem de distante mici, datorita cantitatii de zgomot necesara a fi detectata, cartografiata si stocata.
RWR
Similar in principiu cu radarul pasiv, doua aparate echipate RWR ar putea folosi uplinkul pentru a face schimb de date si a triangula pozitia aparatului inamic…”radiant”.
LIDAR
Light Detection And Ranging doppler LIDAR simte schimbarile “doppler shift” in frecventa si poate fi capabil sa detecteze vortexurile aparatelor stealth aflate la altitudini mari. Desi aerosolii atmosferici nu sunt suficienti pentru respectiva tehnica in ordine sa functioneze, particulele de evacuare cat si particulele inghetate ale « contrails » -dare de vapori- imbunatatesc detectarea pana la punctul in care aparatul poate fi detectat de la o distanta de peste 100 km ; particulele de evacuare insele pot permite detectia de pana la 80 km.
Vortexurile sunt un produs secundar al generarii de portanta si sunt, ca urmare, imposibil de eliminat – aripa aparatului foloseste supratefe curbate pe extrados si mai putin curbate sau drepte pe intrados pentru a genera diferente in viteza intre doua curgeri de aer. Ca urmare, curgerea superioara este mai rapida si genereaza presiune scazuta cand este comparata cu curgerea inferioara sub aripa, creand portanta. Acest lucru insa are ca rezultat crearea si de vortexuri in spatele bordului de fuga al aripii
Tehnologie LIDAR folosita de NASA
Scanarea fundalului
In acest mod radarul nu cauta avionul stealth; in schimb “se uita” la fundalul din spatele aparatului, caz in care reintoarcerea senzoriala lasa o “gaura” in date. Totusi, acest lucru necesita ca radarul sa fie pe o platforma orbitala; sau, daca aparatul este fortat sa zboare la foarta joasa altitudine datorita retelei defensive, radarul poate fi aeropurtat.
O alta posibilitate este folosirea instalatiilor radio cu baza la sol pentru a scana cerul la deschideri largi si cu senzitivitate marita, cum ar fi ca in cazul radio-telescoapelor.
Dupa cum este stiut de radio-astronomi, semnalele radio ajung la suprafata chiar si in timpul zilei sau in vreme rea ; si cum harta stelelor este cunoscuta, se poate considera ca orice stea care nu radiaza este eclipsata de un obiect cum ar fi de exemplu un avion stealth. Si fiecare parte a cerului este observata ca fiind acoperita de stele, cu ajutorrul oricarui echipament sensibil radio-astronomic. Acest lucru se poate realiza si cu echipament de detectare mai putin sensibile, prin simpla cautare a schimbarilor in intensitatea stelelor.
Radare “over-the-horizon”
Astfel de radare opereaza invariabil in banda HF, cu frecvente in jur de 10 Mhz si lungimi de unda de 30 metri, deoarece in acest cadru este posibila reflexia atmosferica. De asemena, la acel punct, tinta va crea un anumit tip de rezonanta si forma tintei va fi irelevanta, precum si acoperirea RAM, cum a fost explicat mai sus.
Totusi, coborand frecventa radarului inseamna ca marimea deschiderii radarului trebuie sa creasca in proportie cu lungimea de unda a acestuia pentru a mentine o raza ingusta si rezolutie adecvata ; o alta problema este ca aceste benzi sunt deja pline cu traficul de comunicatii, insemnand ca astfel de radare sunt de obicei gasite in rolul de avertizare timpurie pe mare.
Asemenea sisteme sunt deja utilizate de SUA, Australia (Jindalee), Rusia si China.
Surface Wave Effect Radar – Podsolnukh E, banda HF, schema a zonei de control
Radar bistatic / multistatic
Deoarece caracteristicile VLO sunt obtinute in mod primar prin forma corpului aparatului pentru a deflecta undele radar in alta directie decat cea din care vin, acest lucru face sistemele clasice sa fie inutilizabile. Totusi, asemenea semnale pot fi prinse de receptori aflati in alte pozitii si locatia aparatului poate fi triangulata.
In timp ce fiecare puls radar trebuie sa fie indentificabil unic, aceasta caracteristica este deja prezenta in radarele moderne cu puls Doppler. Ceea ce este mai dificil reprezinta transformarea datelor intr-o estimare exacta a pozitiei, deoarece returnarea radar poate sosi la transmitator din mai multe directii datorita anomaliilor propagarii atmosferice , distorsiunea semnalului datorata interferentei, etc…
NNIIRT Nebo M, sistem retea de radare multibanda: RLM-KU (CP-CEC) / RLM-M (VHF) /RLM-S (banda X) /RLM-D (banda L)
Detectia acustica
Avioanele sunt zgomotoase, motoarele in particular dar si curgerea aerului peste suprafata. In primul caz, sunt adaugate “bafflers” (n.t.- placi care regularizeaza distorsiunile acustice), in timp ce in ultimul caz, zgomotul este redus prin designul cu anumite forme al aparatului pentru a fi mai aerodinamic. Totusi, calele de armament, cand sunt deschise, creeaza o cantitate mare de zgomot.
Teste acustice
Radar de banda ultra-larga
Radarul UWL functioneaza prin transmiterea a cateva lungimi de unda in acelasi timp, in pulsuri scurte. Totusi, exista probleme : 1) este mai eficient in a transmite puterea intr-un singur puls, 2) antena UWB trebuie sa functioneze la un factor de zece sau mai mult in lungimea de unda, 3) va oferi numeroase tinte false dezordonate. Pe scurt, daca, de exemplu, sunt folosite frecvente UH si VH, un asemenea radar ar trebui sa combine avantajele precum si dezavantajele UHF si VHF.
Totodata, in contrapartida, este foarte greu de realizat o « piele » RAM care sa fie eficienta impotriva frecventelor multiple.
Baterie S-400 cu 96L6E 3D « Acquisition Radar »
Reteaua de telefonie celulara
Apelurile intre releele telefoniei mobile pot detecta aparate stealth cu usurinta ; apelurile celularelor ce « topaie » intre statii produc un « ecran » de radiatii. Cand aparatul zboara prin aceasta « plasa » perturba modelul de faza la semnalelor. Sistemul Roke Manor foloseste receptoare,ce au forma unor antene TV pentru a detecta perturbari in semnale.
O retea de antene « TV » indeajuns de larga pentru a acoperi un camp de lupta poate fi transportata/impachetata intr-un Land Rover.
Folosind un laptop conectat la receptorul retelei, soldatii de la sol pot calcula pozitia aparatului stealth cu o acuratete de 10 metri cu ajutorul GPS.
Iluminarea IR
Faimoasa “lumina neagra” din WWII, folosita de aparatele de zbor nocturne Do 17Z-10 si Bf 110D-1/U1, lucreaza pe exact acelasi principiu ca radarul, cu singura diferenta a lungimii de unda EM radianta, ce este in spectrul IR.
Deoarece este o tehnica activa, ea dezvaluie si locatia emitatorului si deci nu poate fi folosita in mod regulat de aparatul de lupta, desi poate fi folosita in loc de radar, dar poate fi utilizata de retelele defensive antiaeriene.
F-15 zburand cu Mach 1,2 la 12 km altitudine
Detectarea radarului LPI
Radarul F-22 foloseste salt in frecventa pentru a contracara receptoarele radar. Totusi, poate folosi doar o imprastiere relativ joasa de frecvente si poate fi detectat prin folosirea tehnologiei spread-spectrum a RWR
Un alt mod de a ascunde semnalul radar este includerea tehnologiei spread-spectrum; este intentionata a reduce semnatura semnalului radar si a-l amesteca in zgomotul de fundal. Totusi, un asemenea radar emite in continuare un semnal care este intre 1-10 milioane ori mai mare decat zgomotul de fundal natural si fiecare componenta a semnalului radar trebuie sa fie de mii de ori mai puternic decat zbomotul de fundal al anumitor frecvente cu scopul ca radarul sa functioneze. Este relativ simplu sa se construiasca un receptor spread-spectrum ce poate detecta un asemenea radar la distanta de patru ori mai mare decat raza de detectie a radarului propriu-zis.
Sunt alte metode de a face radarul sa devina LPI: 1) sa emita un semnal atat de slab incat RWR sa nu-l poata detecta si marirea puterii de procesare, 2) ingustarea benzii radarului si 3) existenta unui radar cu superioritate mult mai mare de procesare decat RWR. Prima optiune este impracticabila pentru deja mentionatele motive – radarul trebuie sa fie mult mai puternic decat zgomotul de fundal. Optiunea a doua nu afecteaza tinta ce este « pictata » si optiunea a treia, este viabila, doar pentru cativa ani.
APG-77, radarul lui F-22
Sarada exercitiilor
Sustinatorii F-22 folosesc exercitii in care forte de F-22 inferioare numeric matura cerul de avioane inamice ca dovada a presupusei sale eficacitati. Totusi, exercitiile sunt preplanificate, nerealiste si concepute sa joace pe avantajele lui F-22 in timp ce ignora slabiciunile sale cat si realitatea luptei aeriene.
Ceea ce lipseste din sustinerile cu privire la superioritatea lui F-22 ar putea umple o Biblie. In primul rand, exercitiile presupun ca aparatele sa se atace frontal cu identitati deja cunoscute, ca in cazul cavalerilor medievali ; apoi, F-22-urile isi folosesc radarele pentru a detecta aparatele adversare – care nu sunt echipate cu radare moderne sau orice fel de detectoare de radar – si lanseaza rachete computerizate ce rareori rateaza. In al doilea rand, toate loviturile confirmate au fost facute de la BVR, cu identificare pozitiva a aparatului « inamic ».
F-22 si „MiG-28”
Adversarii, intre timp, au simulat tactici foarte simple OPFOR – « La naiba cu AMRAAM, cu toata viteza inainte ! » – costurile cu privire la egalitatea flotelor si dponibilitatea flotei nefiind reprezentate in respectivele zboruri. De asemenea, posibilitatea unui raspuns asimetric a fost uitata- precum IRST, rachete antiradar sau dispozitive de avertizare radar, toate acestea constituind masuri bazice pe care majoritatea potentialilor oponenti ai F-22 ar putea sa le foloseasca. Uitata este si lipsa de fiabilitate a tragerilor cu rachete BVR. La fel de uitata este si lipsa de fiabilitate a identificarii BVR – de-a dreptul imposibila daca fortele isi inchid IFF-ul (ceea ce si se intampla, pentru a nu fi urmarite).
Acest lucru a fost deja aratat de predecesorul ATF (n.t.- Advanced Tactical Fighter) al lui F-22 – intrucat, la inceput, ATF-urile stealth aveau succese, insa, foarte repede, pilotii « rosii » adversari au creat tactici ce le-au permis sa-si foloseasca numarul de aparate pentru a demasca avioanele stealth. Pentru a suprima cresterea succeselor neanticipate si nedorite ale Fortei Rosii, Air Force a alterat exercitiile pana cand testele au pierdut toate similaritatile cu realitatea. Tacticile victorioase ale adversarilor si rezultatele nedorite nu au fost inregistrate si nu au fost raportate superiorilor (n.t- ma intreb totusi cum de s-a aflat despre aceste lucruri, cine a « ciripit ») ; prin virtutea « scenariului », ATF – si deci F-22, a supravietuit.
Ready to rumble
In timp ce F-14D Tomcat a fost echipat cu IRST primitiv, mai tarziu inlocuit cu seturi moderne de IRST-TSC, n-a participat vreodata in exercitii impotriva lui F-22.
Alternative
Exista multe alternative la procurarea F-22 pana cand inlocuitori pot fi conceputi si intrati in serviciu. Una ar fi repornirea productiei de F-15C. Alte posibilitati includ cumpararea Dassault Rafale si Eurofighter Typhoon (n.t.- yeah, sure).
Rara de productie maxima a lui F-22 atinsa de 36 aparate pe an si costuri foarte mari inseamna ca 7 ani sunt necesari si 63,5 miliarde USD pentru a inlocui toate F-15 (254) in serviciu (195 F-22 au fost construite pentru 80,145 miliarde USD, 187 operationale ; inlocuirea cu F-15 ar duce numarul la 441, cu 60 mai multe decat minimul necesar declarat de USAF. Cerinta actuala de 762 aparate ar duce costurile la 290 milioane USD pe avion si un total de 221,4 miliarde USD). USAF de asemenea trebuie sa achizitioneze cel putin 1 500 aparate de lupta, ceea ce, cu F-22, ar dura 42 ani si 375 miliarde USD.
F-16 ar da 1 500 aparate pentru 90 miliarde USD, in 9 ani si astfel ar constitui o masura excelenta stopgap (n.t.- umplere a golului) pana cand, un avion de vanatoare non-stealth, super-agil ar putea fi conceput.
In timp ce F-35 este prezentat obsesiv de USA ca o metoda buna de a creste numarul, acest lucru nu e adevarat – in primul rand, F-35 este un aparat de atac la sol, nu unul de vanatoare; in al doilea rand, cu costul flyaway pe unitate de 207 milioane USD si costul de procurare pe unitate de 305 milioane USD, pur si simplu nu poate oferi suficiente numere fara a da o lovitura mortala si asa deja fragilei economii SUA.
Note
Cand Seful Statului Major al USAF a fost intrebat daca intr-adevar el crede sustinerile pe care le face despre F-22, raspunsul sau a fost “ Eu exprim opiniile cu privire la F-22 care imi sunt spuse pentru a le exprima”.
Concluzii
Toate cele de mai sus inseamna ca :
- F22 nu poate sa-si surprinda inamicul – la WVR, va fi detectat de IRST sau visual; la BVR, fie aparatul sau lansarea rachetei vor fi detectate de IRST; si deoarece trebuie sa “iradieze” pentru a gasi tinte, este in dezavantaj in aria radarului detectat de asemenea. Este bazat pe premise gresite si nu este de incredere in a securiza superioritatea aeriana, suprematia aeriana sau chiar dominarea aeriana;
- Cand ambuscada asupra unui inamic nu functioneaza, va fi fortat intr-o lupta de apropiere cu manevre pe masura si deci ucis ;
- F-22 e prea costisitor a fi operat in numere indeajuns de mari pentru a castiga razboiul aerian. Deci, convertindu-l intr-un fighter-bomber si folosindu-l pentru a ataca SAM avansate ce se prolifereaza ar fi o mutare mult mai desteapta, pana cand radarele VHF vor deveni indeajuns de avansate si numeroase pentru a-l interzice complet in spatiul aerian;
- F-22 poate fi usor contracarat prin combinarea radarelor VHF si aparate echipate cu IRST; cu radarele ocupandu-se de detectarea primara si apoi ghidarea fighterelor indeajuns de aproape de tintire VLO pentru pe care o executa IRST-urile.
F-22 este deci, literalmente, glontul de argint – extrem de scump si ineficient fata de orice alt glont de plumb. Dupa cum se poate vedea, loialitatea pe care o arata unii oameni lui F-22 nu rezista unei priviri mai atente – cel mai probabil este vorba de atasamentul pentru un aparat hiper-laudat si pur si simplu…sexy. Dar chiar si Madonna Decazuta cu Sani Mari (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Fallen_Madonna) de care este obsedat Locotenentul Gruber, nu poate castiga o batalie, daramite un razboi.
Sexy bird
Addendum
Marimea RCS vs raza de detectie
Tinta – RCS in m² – distanta relativa de detectie
Portavion – 100 000 – 1778
Crucisator – 10 000 – 1000
Avion mare de pasageri sau automobil – 100 – 1000
Avion mediu de pasageri sau bombardier – 40 – 251
Avion mare de vanatoare – 6 – 157
Avion mic de vanatoare – 2 – 119
Persoana – 1 – 100
Racheta de croaziera conventionala – 0,5 – 84
Pasare mare – 0,05 – 47
Insecta mare – 0,001 – 18
Pasare mica – 0,00001 – 6
Insecta mcica – 0,000001 – 3
Raza eficienta este calculata de formula (RCS1/RCS2) = (R1/R2)^4, unde RCS = radar cross section, iar R=raza.
Stratul RAM
Acesta poate fi de doua feluri: dielectric sau magnetic. Cel dielectric lucreaza prin adaugarea de produse de carbon ce schimba proprietatile electrice si este voluminos si fragil, in timp ce magneticul foloseste ferite de fier ce disipeaza si absorb undele radar si sunt bune impotriva radarelor UHF.
Unul din cele mai cunoscute straturi RAM este vopseaua cu sferule de fier, acoperite cu fier-carbonil sau ferita. Undele radar induc oscilatii moleculare din campul magnetic alternant in aceasta vopsea, ducand la conversia energiei radar in caldura. Caldura este apoi transferata aparatului si apoi disipata.
Un tip de RAM similar e constituit din foi de polimeri neopren cu graunte de ferita sau particule de carbon-black (continand cam 30% grafit cristalin) incorporate in reteaua de polimeri. Astfel de « tigle » au fost folosite in versiunile initiale ale lui F-117A Nighthawk, desi unele din modelele mai recente au folosit RAM vopsit. « Pictarea » lui F-117 este facuta de roboti industriali, cu aparatul acoperit in tigle lipite de fuselaj si spatiile libere fiind umplute cu vopsea iron-ball. USAF a introdus o vopsea absorbata radar facuta din substante ferofluide si non-magnetice. Prin reducerea reflexiei undelor electromagnetice, acest material ajuta la reducerea vizibilitatii radar a aparatului vopsit cu RAM.
Farewell, Night Hawk ?
Absorbantul sub forma de spuma de obicei consta din spuma uretanica (n.t- ester carbamic/carbamat) antiincendiu incarcata cu carbon-black si taiata in lungi piramide. Lungimea de la baza la varful structurii piramidale este aleasa in functie de cea mai joasa frecventa preconizata si cantitatea de absortie necesitata. Pentru amortizarea frecventelor joase, aceasta distanta e de obicei 24 inch, in timp ce panourile de frecventele inalte sunt scurte de 3-4 inch. Panourile RAM sunt instalate cu varfurile spre interiorul camerei. RAM-ul piramidal atenueaza semnalul prin doua efecte : imprastiere si absorbtie. Imprastierea poate avea loc atat coerent, cand undele reflectate sunt in faza dar directionate departe de receptor si incoerent cand undele sunt prinse de receptor dar sunt in afara fazei si deci au putere diminuata a semnalului. Aceasta imprastiere incoerenta apare si in interiorul structurii, cu particulele de carbon suspendate promovand o interferenta destructiva. Cu fiecare saritura, unda pierde energie impotriva materialului spumos si deci iese cu o diminuata putere a semnalului. Alte materiale de spuma absorbanta sunt disponibile in foi plate, folosind un gradient de incarcaturi de carbon in diferite straturi.
Absorbant fagure piramidal
Un absorbant Jaumann sau strat Jaumann este un dispozitiv absorbant de unde radar. Cand a fost introdus in 1943 acest strat consta in doua suprafete reflectorizante egal-spatiate si un plan de conductivitate «de impamantare». Se poate considera la modul generalizat ca un ecran multi-stratificat Salisbury, deoarece principiile sunt similare.
Fiind un absorbant rezonant (insemnand ca foloseste interferenta de unda pentru a anula unda reflectata), stratul Jaumann este dependent de o spatiere de λ/4 intre prima suprafata reflectorizanta si planul de impamantare si intre doua suprafete de reflectare (un total de λ/4 + λ/4).
Pentru ca undele pot rezona pe doua frecvente, stratul Jaumann produce doua maxime de absorbtie de-a lungul unei benzi de unda (daca se foloseste configuratia cu doua straturi). Acesti absorbanti trebuie sa aiba toate straturile paralele cu fiecare si cu planul de impamantare pe care-l ascund.
Absorbanti Jaumann mai elaborati folosesc suprafete dielectrice ce separa foi conductive. Conductivitatea acestor foi creste cu proximitatea de planul de impamantare.
Panouri absorbante chiral-fagure (structura hexa-chiral) – cercetare romaneasca (vezi sursa 5)
Vopseaua iron ball (cu sferule de fier) a fost folosita in acoperirea SR-71 Blackbird si F-117 Nighthawk, molecula sa activa fiind alcatuita dintr-un atom de fier inconjurat de 5 molecule monoxid de carbon.
Vopseaua iron ball (bazata pe fier-carbonil) este un tip de vopsea folosita pentru acoperirea stealth ce absoarbe energia RF (n.t.- radio frequency) in lungimi de unda particulare folosite in mod primar de RADAR.
Fier Pentacarbonil
Formula chimica: C5FeO5 / Fe (CO)5
Masa moleculara: 195.9 g/mol
Densitatea aparenta: 76.87 g/cmc
Structura moleculara: un atom de fier inconjurat de 5 structuri de monoxid de carbon (are o forma de minge/bila, de aici si numele)
Punct de topire: 1 536° C
Duritate: 82-100 HB (n.t.- Brinell Hardness number)
Este obtinuta prin procesul de descompunere al carbonilului si poate avea urme de carbon, oxigen si azot. Substanta (iron carbonyl) este de asemenea folosita si ca un catalizator, iar in medicina ca un supliment de fier desi este toxica.
Pulbere Fier Pentacarbonil (CIP)
Avionul de vanatoare ideal
Avionul de vanatoare ideal ar trebui sa fie un aparat mic, ieftin, mono-loc si mono-motor. Ar trebui sa aiba o reducere RCS limitata – atat cat poate fi obtinuta fara sa se sacrifice performanta sau cresterea costurilor prea mare (fara acoperire RAM), fara senzori activi, cu vizibilitate buna si manevrabilitate excelenta si ar trebui sa se bazeze pe rachete IR ca principalul sau armament aer-aer.
In lumea reala – nu traim in cea fantastica a lui Lockheed Martin, totusi – raidurile asupra aeroporturilor sunt intotdeauna un pericol – chiar si cand detii suprematie aeriana. Azi, cu rachete de croaziera cu raza lunga, mai mult ca oricand. Acest lucru inseamna ca aparatul trebuie sa fie capabil sa zboare de pe aeroporturi preparate in graba si la fel de repede reparate, cat si sa foloseasca baze si piste subterane.
F-22 Raptor, analiza Defence Issues, Partea a 2-a
Razvan Mihaeanu
Surse :
- http://i39.tinypic.com/197es8.jpg
- http://www.bmlv.gv.at/truppendienst/ausgaben/artikel.php?id=807(by Google Chrome translate software)
- http://www.janes.com/products/janes/defence-security-report.aspx?id=1065969816
- http://www.flightglobal.com/blogs/the-dewline/2011/12/08/rafale%20F22.jpg
- http://staff.etc.tuiasi.ro/rdamian/elmg_chismacomb.php
- http://www.ausairpower.net/APA-Rus-Low-Band-Radars.html
- http://www.youtube.com/watch?v=C5UwhsD43rQ
La capitolul „Avionul de vanatoare ideal” parca l-ai descrie pe JAS39. Adica ce puteam avea si noi.
Chiar mai mic, daca ma iau dupa cele doua articole publicate autor pe Defense Issues cu privire la acest aspect al „avionului de lupta ideal”.
Pentru mine, nu Gripen cat mai degraba un Novi Avion mai mic decat Gripen – cu motorul Snecma de pe Rafale (mai slab ca tractiune fata de americanul de pe Gripen) ar fi fost o zvarluga de aparat pe cinste pentru acest rol.
Pe de alta parte, urmarind caracteristicile PAK-FA cat si stealthurile „intarziate” ale chinezilor, cred ca F/A-XX al lui Boeing cu canard : http://i.imgur.com/8yrDuly.jpg e pe calea cea buna, desi nu este decat un concept si nimic mai mult.
O mentiune merita si saracul PZL-230 Skorpion al polonezilor (din pacate, subsonic) doar datorita caracteristicilor aerodinamice…despre morti, numai de bine.
”
Ceea ce ma duce cu gandul la urmatoarea intrebare: de ce s-a apucat Lockheed “sa dezvaluie” conceptul asta de “generatia a 6-a”:
http://www.flightglobal.com/news/articles/lockheed-reveals-bold-technology-plans-with-6th-gen-fighter-concept-366533/
Scopul imi scapa…chiar nu speculez.
”
Scopul este foarte simplu au intrat in hora 6th gen lansata de Boeing (cu ajutorul US Navy) prin conceptul pe care l-ai pus tu mai sus, adica asta:
http://i.imgur.com/8yrDuly.jpg
Boeing si US Navy par sa fi invatat din greselile generatiei a cincea si au abandonat conceptul de avion monolit cu echipament foarte greu de upgradat si vorbesc de avioane mici modulare care sa care doar echipamentul necesar misiunii si sa fie practic configurat cat mai optim pentru misiunea pe care o executa (la capitolul echipament intrand si pilotul 😀 dupa cum se vede in poza sunt doua avioane unul pilotat si unul fara pilot). Practic, din cate imi dau seama, Boeing incearca sa defineasca generatia a sasea ca fiind dominata de arhitectura deschisa care sa permita integrarea rapida a echipamentului necesar, asa cum generatia a cincea a fost dominata de stealth. De aici si aparitia canardului la ultima iteratie pentru conceptul 6th gen al Boeing (iteratile anterioare aveau aripi delta si configuratii manned si unmanned dar fara canard) adica se pune accentul la proiectarea structurii pe obtinerea de performante maxime (nu de stealth), orice deficienta a stealth-ului putand fi compensata prin integrarea de noi evolutii in echipamentele de lupta electronica (asta poate veni si de la experienta pe care o are US Navy cu Growler-ul)
@arhanghel, e marketing, omul e visator, vreamai mult mai performant mai tare decaf altii, in felulasta omul de rand va scoate bani din buzunar, iar marea majoritate se vor sclavagii ca ei sa arate vecinului ca e mai tare, chinezarii vs. Iphone.
Rusii au invatat lectia, ei sunt singurii veritabili, sunt ca diamantul ca e in forma bruta, ii stiu valoarea, ii cunosc formele, stiu cat de valoros va fi si cat de mult va fi dorit, dar intai ateapta si il pun in nasteptare in forma bruta, faransa il uite sau neglijeze, si aceasta perioda studiaza pana la refuz cele mai bune variante care poate fi slefuit, si cand au ajuns la acel nivel de garantie ca forma inceputa/creata va fi cea reala va face din el veritabil, de aceea Pak-Fa da clasa tuturor f-urilor invizibile americane.
am omis … de aceea americanii acum scot gogorita cu gen.6, e la fel ca la iphone, sau galaxy, omul doreste, crede ca cu un galaxy 5 va face mai multe aplicatii ganduri ca va fi mai bun si inteligent decat vecinu, fata de un galaxy 4, care e slab deja, si ce nu face omul pentru asta.
de aceea rusul se uita la toate ggalaxy si zice … chinezarii, de la iphone, galaxy, htc, etc. ei se bazeaza pe rabdare, studiu, si realitate.
@Mircea
Avand in vedere ca pana acum singurul program care aduce aminte de generatia a 6-a este Next Generation Air Dominance al US Navy care nu poate arunca purcoiul de bani doar pe avioane cum face USAF, ca de au de platit si nave si avioane si submarine si pe rupti in coate aia de USMC care raman de-obicei cu toate ciurucurile, cerinta principala impusa este de cost scazut. De unde a iesit caracterul modular, astfel zic ei scade costul de achizitie pentru ca nu cumperi cate un sezor scump pentru fiecare avion ci in functie de nevoi cate unul la 3,5,10 avioane si in plus modular si usor de schimbat inseamna automat si costuri de intretinere de linie mai mici (s-ar putea sa creasca alea de depou cum zic americani pentru ca scoti modului pe nava il inlocuiesti cu altul bun si il trimiti pe ala stricat la contractor ceea ce o sa te coste mult)
avionul ideal este cel care iti decoleaza indiferent de vreme si care rezista o perioada destul de lunga fara mentenanta….cand MiG-urile noastre au dat de pamant cu americanii pe F-16-le lor toata lumea a fost socata…acum inchipuiti-va cine ar castiga dintre o factiune care sa aiba sa zicem 12 F-22 si 24-36 F-16 si una care sa aiba vreo 100 MiG-21 LanceR NOI…raspunsul: aia cu MiG…de ce? pentru ca in maxim 6 ore F-22 nu mai zobara ca are nevoie de mentenanta aia de 30 de ore…si dupa F-16 e tinta sigura….iar F-22…distrus la sol
Practic se spala pe jos cu F-22 care pana acum a fost un semizeu! Nu stiu cat de adevarate relatarile despre exercitiile aeriene. Practic F-22 a fost dat jos si de alte avioane americane cat si de europene in unele exercitii, conform articolului de ieri, iar azi se spune ca de fapt exercitiile sunt nerealiste si ca tin partea raptorului. Ce sa mai credem?
Parerea mea este ca americanii fac „rotite” dintr-un ansamblu de lupta ce contine si rachete de croaziera, submarine, elicoptere, forte speciale, radare, sateliti etc.
Atat timp cat F-22 poate juca rolul unui AWACS negru in cerul gurii cred ca are viitorul asigurat in USAF!
Cam manipulezi cu jumatati de masura. Dupa cat vad eu in text, referirile despre exercitiile aeriene „dubioase” sunt legate de cele timpurii ale americanilor, nicidecum de exercitiile cu participare internationala.
Pe de alta parte, cand citesti ceva de genul ca un F-22 implicat intr-o „lupta” cu 4 F-16, a reusit sa doboare 3 insa a mierlit-o la al 4-lea, acest lucru este in concordanta cu „speculatiile” autorului.
Cat priveste la rolul de „rotita” in intregul sistem de lupta, nu zic ca nu ai dreptate (trebuie sa tii cont ca viitoarele conflicte ale americanilor s-ar putea desfasura impotriva unor forte aeriene altele decat cele ale „brown people”), dar atunci intervine intrebarea: de americanii nu au simulat mai serios astfel de lupte cu participare internationala si s-au concentrat cu privire la F-22 pe dogfights (fie ele BVR sau WVR)? Raspuns. Ba tocmai, ca le-au avut, dar rezultatele i-au cam necajit. Mult laudata „retea” are hibe, iar F-22 si-a luat-o.
Ceea ce ma duce cu gandul la urmatoarea intrebare: de ce s-a apucat Lockheed „sa dezvaluie” conceptul asta de „generatia a 6-a”:
http://www.flightglobal.com/news/articles/lockheed-reveals-bold-technology-plans-with-6th-gen-fighter-concept-366533/
Scopul imi scapa…chiar nu speculez.
Nu e vorba de manipulare 🙂 Eu am zis ca, din contra, avionul a fost testat si „doborat” si de F-18, F-16 etc cat si de europeni. Asta mie imi spune ca nu s-au ferit de scenarii pesimiste, l-au aruncat „la caini” si nu de dragul artei. Poate sa refaca tactici de lupta, poate sa vada pana unde se pot baza pe el…speculez si eu.
Imi pare rau daca ai luat observatia mea personal. Pana la urma articolul era tradus, nu original.
Din cate stiam eu, linia de productie s-a inchis iar redeschiderea ar costa cateva miliarde si ar dura pana la 3 ani. Cum e situatia?
Referitor la generatia a 6-a cred ca e vorba doar de un concept. Si Boeing are un concept. Cine nu are un concept? E vorba de marketing.
Eu stiam ca proiectele militare sunt tinute cat de cat secret si sunt dezvaluite cat mai tarziu.
Trebuie sa recunosc ca am fost putin „dezamagit” de sustinatorii lui F-22, exista in articol o informatie care am crezut ca le sare in ochi imediat. E vorba de celebrul scandal cu privire la exercitiul „insailat pe loc” de 6 dogfights dintre Rafale si F-22 (partea a 2-a a episodului, ultima sursa pusa de mine – lipsea din articolul original – chiar prezinta audio-video din carlinga lui Rafale in timpul unei astfel de lupte simulate din care am prezentat imaginile cu F-22 luat in colimator la sfarsitul partii a 2-a…apare si in articolul original), rezultatul si conditiile in mod special: cine pe cine…”a batut”?
🙂
Americanii au deschis sarabanda discutiilor cand au afirmat ca au fost 5 remize (din start, un astfel de rezultat e dubios) si 1 victorie pentru…Raptor! Acum insa se sustine contrariul, ca acea victorie a fost a lui…Rafale! Pe langa asta, mai sunt o serie de elemente: ba ca F-22 avea atasate rezervoare externe (nu se vede asa ceva in clipul respectiv) si deci a fost…jenat, ba ca din alea 5 remize, 4 au fost ca F-22 a ramas fara combustibil („gata, nu ma mai joc, m-a chemat mama acasa”) si tot, asa, material numai bun de cafteala generalizata pe bloguri/net in ultimii ani…pica para malaiata in gura…
Nu pot sa zic ca sunt un sustinator al Raptorului dar totusi am gasit o neconcordanta care mi-a dat de gandit despre corectitudinea articolului. Practic, din articol, nu am gasit mai nimic pro ci doar contra.
In acelasi timp hai sa ne gandim ca americanii nu prea au modernizat Raptorul si totusi se tine tare fata de avioanele noi sau modernizate masiv. Toate sistemele defensive si ofensive s-au modernizat masiv in ultima decada si incep, incet si sigur, sa devina pericole pentru el.
A cam trecut ceata in care ne-am aflat de la caderea cortinei si apar noi jucatori pe piata. Gata cu A-stan, Serbia etc. E necesara o regandire a strategiei de pregatire/purtare a razboaielor pe viitor. Sunt sigur ca americanii iar o sa fie primii si iar o sa dicteze trendul. Poate viitoare generatie 6 o sa atace tocmai aceste neajunsuri.
Pana la urma, ipotetic vorbind, as prefera sa avem F-22 in dotare mult mai mult decat Rafale sau EF. Sigur ca F-16th matura cu toate 3 in acelasi timp dar…:)
Pai in principiu americanii gandesc in spirit joint.
Cat despre exercitiile astea, cine garanteaza ca nu sunt fake? Tehnologia e americana si doar cei ce au access la data classified stiu cu adevarat cum sta situatia.
CI de supervizeaza acele exercitii are tot interesul sa spuna ca F 22 e un avion naspa, in fond n-au nevoie sa il vanda altora.
Eu as spune ca e cel mai naspa avion din lume…si timpul potrivit sa dovedesca contrariul.
articolul in sine e o mare „abureala”
cand ar trebui sa prezinte caracteristici despre aparat vorbeste de teorii ale deconspirarii conspiratiei reprezentate de stealth
nu prezinta nici un hardware integrat ,redundant capabil sa-l descopere …ci de sisteme de la nasa ce descopera vortex-urile
si spune in concluzie ca rachetele ir sunt solutia
spune ca il descopera radarul lui su 27 de la 40 km????…pai acolo deja incepi sa intri in visual range
o racheta care se „ghideaza” pe vortexuri cum naiba da jos un avion ce zboara la peste 7000 metri si are tractiune vectoriala ptr a fi manevrabil ,cand incarcatura explosiva de pe rachetele ir e mica si in general sunt de impact nu de proximitate????
cu ce viteza se departeaza un f 22 de o locatie (puncte virtuale) cand merge cu mach 1,5 la peste 7000 metri si face un viraj cu 5 g????
unde bunica se duce ir-ul ala in vortex???
manipulare fara rost
ca sa nu vorbim de concluzii
ca sa parafrazez pe cineva
-„cea mai buna si frumoasa masina e cea care castiga”
apoi chestia cu aerodromurile pur si simplu e hilara in ziua de azi
daca nu esti capabil sa asiguri o raza de protectie de macar 200 de kilometri in jurul aerodromurilor(raza unui stand off sau mlrs modern) mai bine te apuci de pescuit
F22 poreclit de unii si Mimoza, un singur aparat are nevoie de o armata de oameni ca sa fie ingrijit si trebuie tinut in hangare cu aer conditionat, plus ca sistemul de oxigen mai da rateuri si acum, avion facut pentru lupta BVR o strategie americana care functioneaza cand ai in fata niste adversari extrem de slabi, 9 din 10 AMRAAMuri lansate in lupta BVR vor putea fi evitate de orice pilot cu mai mult de 20-30 ore de zbor pe an, pur si simplu forta kinetica a rachetei cand ajunge la tinta e prea mica, majoritatea luptelor dintre piloti meseriasi se vor tine de la distante de sub 50km unde avantajele asa zise stealth ale lui F22 sunt nulificate; mie imi place cum arata mimoza f22, are un look cool, vedeti bai si sclavul rusilor se mai uita la filme americane,acum ma duc sa imi beau vodka si sa ma uit la Smotr pe Rossya 1,DASVIDANIA.
S-a urcat domnu’ ballistic la mansa unui F 22 si a vazut ca e asa naspa. A vazut un hangar de F 22, a avut access la datele classified Top Secret americane sau rusesti de a ajuns la concluzia asta?
Sau daca a reusit sa ia in catarea akm-ului un poster cu un F 22, gata, inseamna ca nu mai e invizibil..LOL
balistic e un penibil, eu zic sa il lasam sa se faca singur de ras, comentariile lui NU MERITA raspuns
unul pentru care tot ce e american, occidental sau israelian e rau DIN OFICIU si tot ce-i rusesc sau chinezesc e bun doar ca-i facut acolo … in est nu merita replica, genul asta de „balistici” mai sunt: oameni care cand au vazut ca UE nu da pomana (cum se asteptau ei) au decretat ca UE si NATO nu sunt bune 🙂
@qwerty, acum nu poti fi asa rau, acele Bwr chiar sunt pentru creduli, numai daca aj combustibil nuclear pe baza de dilitiu (aberez, bineinteles) pot zbura la nesfarsit, in rest lupta reala e sub acei 50 km, poate si aici e deja SF, inclusiv in filmele cu extraterestrii lupta se duce corp la corp 🙂
Qwerty si ADYR calmati-va tovarasi,stapanii americani sunt si stapanii mei doar sunt cetatean roman,in rest numai de bine,nu plec acu la cioloveci ca e frig,bagati hamburgeru,coke poate ceva prafute americane si culcati-va cu posterul F22,aveti grija insa sa nu udati patul
…nulificate???? 🙂
off: dacia duster la parada
http://www.sport.ro/masini/foto-duster-se-transforma-in-mini-hummer-armata-a-prezentat-prima-dacie-blindata-si-dotata-cu-mitraliera.html
🙂 Nu crez sa fie blindata…Abia tine cadrul si turela, asa ca ce blindaj ar putea sa aiba?! Pacat de baiatul care a scris articolul, putea si el sa sune la Mioveni sa-i intrebe pe aia ce blindaj are suv-ul…
George, am o stire recenta ce o traduc chiar acum, are legatura cu articolele F-35 si F-22, as vrea s-o publici maine (o primesti putin mai incolo in seara asta) daca se poate…
Trimis in mail.
OK.
Pentru autorul articolului: am inteles atitudinea asta (perfect justificata) in cazul lui F-35, care fara stealth ar putea da de probleme, dar hai totusi… F-22 este un avion extrem de performant chiar daca am face abstractie de elementul stealth. Daca se bagau in proiectul F-22/FB-22 banii care au fost bagati in F-35, si s-ar fi renuntat la F-35, ar fi rezultat un avion foarte eficient si fara problemele pe care le are (probleme care, ca tot veni vorba sunt mai putine si mai rezolvabile decat in cazul lui F-35) asta si pentru ca F-22 era un avion mai matur in dezvoltare decat F-35 atunci cand s-au hotarat sa-l ingroape. Un dezavantaj ar fi fost faptul ca o posibila navalizare a lui F-22 ar fi fost complicata si costisitoare, asta in timp ce F(X)-35 a fost proiectat inca de la inceput cu doua variante navale.
Sunt de acord cu tine fara rezerve. Daca ai observat in prima parte a episodului acele poze cu „modelele” testate, Lockheed Martin a propus chiar un F-22 cu swing wings ca la F-14! Sincer, il prefer pe ala oricarui F-35C. Poate (cu siguranta) n-ar fi fost la fel de stealth ca F-22 de acum, dar sincer, nici nu trebuia sa fie.
” Daca ai observat in prima parte a episodului acele poze cu “modelele” testate, Lockheed Martin a propus chiar un F-22 cu swing wings ca la F-14″
Ala cu swing wing ar fi trebuit sa fie inlocuitorul lui F-14. In parlele cu ATF s-a derulat si programul NATF (Navy Advanced Tactical Fighter) Castigatorul ATF automat a castigat si NATF si trebuia sa vina cu o versiune customizata pentru US Navy, care a cerut neaparat geometrie varibila. Proiectul era cam cu trei ani in urma lui ATF si mergea bine. Si apoi a venit 91 a picat URSS a picat si bugetul US Navy care a avut de ales intre port-avioane si avioanele de pe ele si cum in epoca post URSS aveau nevoie culemea de mai multe port-avioane au ales varianta low-risk, low-cost si anume F/A-18E/F.
„Poate (cu siguranta) n-ar fi fost la fel de stealth ca F-22 de acum, dar sincer, nici nu trebuia sa fie.”
De acord si eu 🙂
Felicitari pentru articol, impecabil!
Io unu cred ca si 22 si 35 sunt niste mari tunuri prin care s-a supt din greu banul contribuabilului. Insa pana la urma doar speculam, doar timpul ne va spune cine a avut dreptate.
Ca intotdeauna … Parerea mea personala si subiectiva …
F-22 si F-35 sunt incercari foarte costisitoare de a veni cu ceva vechi in haine noi pentru ca absorbtia unor foarte mari firme de catre LM a costat enorm. Ceea ce nu inteleg eu este de ce a fost nevoie ca LM sa se apropie de monopolizarea pietei aero in USA cel putin.
Domnule @Razvan Mihaeanu mult respect pentru lansarea ideii de avion necesar Romaniei. Am mai spus-o si eu la comentarii la alte articole, ca niciodata nu e rea ideea de a gandi un caiet de sarcini si o solutie (macar teoretica) care sa indeplineasca macar un minim de 50 % din caietul de sarcini.
Pentru fanii F-22 si F-35 …
Rolls Royce ca limuzina este nemaipomenita, dar numai pentru pasagerii din spate si numai daca se merge cu viteza mica (legala in localitati) pe strazi fara trafic. Nu este o masina de facut zilnic ruta servici-casa in cea mai crunta aglomeratie din Paris, New York, Los, Angeles, Roma, Londra, Bucuresti sau Moscova. Nu este nemaipomenita nici pentru liniute sau acoperit distante mari continentale. Ce sa mai zicem de transporturi multiple sau de alta natura.
Si Dan Diaconescu si-a cumparat limuzina Rolls Royce pentru „a fi respectabil si respectat, pentru a avea prestanta”. Intr-o prima faza poate ca a mers, dar acum este privit ca un mic escroc care se da mare.
Si aici este la fel … F-22 sau F-35 este un produs de lux care poate fi o buna metoda de a impune respect, dar atat. Cand e vorba de misiuni specifice incepem sa avem probleme. In general un avion este o platforma. In functie de gama de misiuni pe care o dorim sa o execute platforma trebuie sa fie mai rapida sau mai lenta, mai incapatoare sau mai supla, mai manevrabila sau mai greoaie, mai agera sau mai chioara si tot asa mai departe. Cu siguranta insa trebuie sa fie cat mai ieftina la un anumit nivel de calitate.
Inteleg potenta LM de a face lobby politic si de a influenta vanzarile unor produse care sunt foarte scumpe, dar asta e ca o sabie cu doua lame sau cu doua taisuri. Se poate razbuna cand iti e lumea mai draga. Din punctul meu de vedere (care este personal si subiectiv) F-22 si F-35 nu sunt decat reprezentantii aeronautici ai dependentei de tehnologie dusa pana la paroxism.
E ca si cum i-as impune lui nea Vasile din Gradistea de Munte sa nu isi mai coseasca fanul decat cu motocositori electrice Makita sau Husqvarna, mai ales daca s-a nimerit ca unul din satul ala sa cumpere un motofierastrau Husqvarna in urma cu 5 ani.
Nu zice nimeni sa nu vrei ce este mai bun, dar nu totdeauna ce este cel mai scump este cel mai bun.
Cine cumpara azi F-35 o face pentru a impune respect si a atrage atentia nu pentru ca acest avion ar da pe-afara de cat de bun este : „Uite, suntem aliati cu meriganii !”
Si ce daca ? Meriganii nu vor ridica un deget in realitate, decat daca prezinta un interes special promovat (eventual prin lobby) sau de necesitate. In rest le pare bine ca au facut afaceri cu fraierii care le-au cumparat „limuzinele”. Pentru Romania s-ar potrivi mai bine Harrier decat F-35. Daca pot obtine aceleasi performante la 25 % din pret (sau chiar mai putin) nu vad de ce as ezita sa cumpar Harrier in loc de F-35. Asta e un exemplu.
Poate o combinatie de Gripen si Harrier ar fi cea mai buna pentru Romania. Aici ne putem „juca” pana nimerim configuratia cea mai buna si nici nu e vorba de un singur tip de platforma. Este vorba doar de cat de ieftine pot fi la niste caracteristici date sau cerute.
Cu banii pentru o limuzina Rolls Royce (sau Bentley – pentru ca mi-am adus aminte) pot cumpara un Suzuki Vitara, un Volvo V60 Break, un Matiz si o bicicleta de munte si imi mai raman bani de pus la banca. Toate sunt masini cu mult mai putina „prestanta” si decat un Mercedes Benz S-classe, dar pot face impreuna cu mult mai mult decat un Rolls, Bentley sau Mercedes.
Extraordinar articol cu multe lamuriri !!!
Cred ca-i cel mai stufos, mai documentat si mai bun articol pe care l-am citit pe romania military. Mi-a luat o zi sa-l ispravesc de citit si inca doua sa complilez si sa pricep totul. Felicitari autorului. La mai mare..