Episodul IV: F-35 Lightning II, analiza Defence Issues, Partea I
Acesta nu este un articol original ci o traducere in mai multe parti a analizei Defence Issues, publicata in octombrie 2012.
Istoria Programului
“History is a vast early warning system.” – Norman Cousins
F-35 este conceput sa fie un interceptor LO (n.t.- Low Observable)/ aparator al flotei/ bombardier tactic/ atac la sol/ CAS (n.t.- Close Air Support)/ cercetare/ « controlor aerian » construit in variante CTOL (n.t.- Conventional TakeOff and Landing), STOVL (n.t.- Short TakeOff-Vertical Landing) si CATOBAR (n.t.- Catapult Assisted Take Off But Arrested Recovery).
Jack off all trades…doar pe hartie?
Chuck Spinney (n.t.- http://en.wikipedia.org/wiki/Franklin_C._Spinney ) a spus-o cel mai bine: ”Problema a fost ca fiecare serviciu a avut diferite cerinte. USAF dorea 1763 camioane ieftine de bombardament sa inlocuiasca F-16 si A-10; US Navy dorea 480 bombardiere de adancime tip “first-day-of-the-war” ca sa intre in competitie cu USAF pentru bombardamentele strategice; si Marines, inca bantuiti de fantomele Amiralului Frank Jack Fletcher si Guadalcanal, doreau sa inlocuiasca imbatranitele Harrier si conventionalul F/A-18 Hornet cu 609 JSF-uri STOVL care sa opereze de pe navele de asalt amfibii daca ar fi cazul”. F-35 inlocuieste de asemenea AV-8B Sea Harrier si A-6 Intruder ale US Navy.
Replaced killers.
Pentru a exemplifica cum diferite cerinte pot cauza o gramada de probleme, e de ajuns sa aruncam o privire la cerintele pentru avioane de atac si cele de bombardament : in timp ce fighterul trebuie sa aiba o incarcatura pe aripa cat mai mica pentru a creste manevrabilitatea la maxim, un bombardier de penetrare joasa lucreaza mai bine cu incarcatura mare pe o aripa cat mai mica. Acest fapt luat separat e indeajuns de exemplificator pentru a demonstra ce ar trebui sa faca F-35.
O alta problema a fost folosirea modelelor computerizate pentru a stabili designul final inainte ca toate neclaritatile sa fie descoperite in urma unor teste de zbor.
In 2002, ordinul a fost de a se reduce numarul prognozat de la 2853 de aparate la 2443, deci cu mai mult de 400 si se pare ca viitoare reduceri vor urma. Daca F-22 poate fi considerat ca indicativ, USA ar putea sa ramana cu 713 aparate (500 pentru Air force, 200 USMC), ceea ce va insemna un cost de 538 milioane USD pe aparat (F-22 costa 421 milioane USD pe aparat in 2012) si va produce cheltuieli totale ale programului de 363,6 miliarde USD. Totusi, ca si in cazul lui F-22, F-35 este pur si simplu « too big to fail ».
Situatia « contractorilor » politici in 2012
X-35 a fost chiar mai limitat decat YF-22 ca demonstrator tehnologic si invingatorul (n.t.- in dauna »zambaretului » X-32) a fost determinat de « flyoff » demonstrand numai manevrabilitate la viteza mica, capacitate STOVL si productibilitate cu cel putin 70% comonalitate a componentelor. Experienta competitiva a prototipului, adica incluzand rezolvarea problemelor inainte de productia in masa, a fost absenta in ambele programe. Intre timp LRIP (n.t.- Low Rate Initial Production) escaladeaza costurile de fiecare data cand se opereaza modificari de design, eventual « cimentandu-l » in acelasi timp prin permiterea contractorilor sa construiasca aliante politice puternice prin stabilirea unei retele de subcontractori la nivel national. Cand arma devine clar un esec in scopurile de performanta si economie, este déjà imposibil ca totul sa fie revocat, astfel « eliberand » contractorii de obligatia de a indeplini performanta si promsiunile cu privire la costuri.
X-32 si X-35.
Dezvoltarea motorului a intampinat depasiri ale costurilor de pana la 850 milioane USD.
Sunt de asemenea si alte probleme cu aparatul insusi :
- probleme ale actuatorilor chepengului dorsal al volantei de sustentatie cu aer rece;
- sistemele scaunului de ejectare al pilotului si componentele adiacente de parasire a carlingei au esuat in teste ;
- probleme cu repornirea motorului daca se produce griparea in timpul zborului;
- franarea pe piste este deficienta
- patru din problemele de mai sus erau cunoscute in 2011; costurile raportate pentru repararea lor a fost de 30 milioane USD pe aparat in loturile 2-5
- nici o protectie impotriva atacurilor cibernetice.
F135 si ceva…extra.
De asemenea, nu vorbim de un singur avion pentru cele trei servicii; datorita comonalitatatii componentelor de 30%, este vorba pur si simplu de 3 aparate diferite, cu similaritati doar vizuale.
Teoria, teorie…dar practica ne omoara..
Desi unele state –precum Coreea, Japonia, Norvegia, Italia si UK- considera F-35 ca optiune pentru propriile forte aeriene, dovezi exista ca o fac numai datorita imenselor presiuni politice din partea Statelor Unite ; complexul militar industrial are o influenta fara precedent in cadrul Guvernului USA, pana la punctul in care putem spune ca guvernul Federal este in proprietatea MIC.
Coreea de Sud are planificata o cumparare a 60 aparate. Situatia in Coreea este similara cu afacerea din 2003 ce a avut loc in Polonia, cand Lockheed Martin si US Government au dezlantuit o presiune politica si diplomatica puternica pentru a se asigura ca Polonia va alege F-16 in dauna Eurofighter si a afacerilor adiacente BAE. Statele Unite insasi are o lunga istorie de amenintare a aliatilor daca acestia nu sunt hotarati in a cumpara armamentul US-made. La baza, tarile nu cumpara armament US ci alianta cu Statele Unite. Similar, US a refuzat sa modernizeze aparatele F-16 ale Coreei de Sud –pentru a face F-35 sa devina singurul raspuns –scuza fiind ca nu se doreste ca tehnologia radar sa cada in mainile Chinei, desi in realitate a fost oferita …aceeasi tehnologie pe F-35.
Clienti/parteneri initiali.
Costuri
Ca si F-22, F-35 este mai cunoscut pentru cresterea perpetuua a costurilor decat pentru abilitatile sale mult laudate. Exista multe motive pentru astfel de cresteri, precum estimari false de costuri facute de Lockheed Martin, reducerea numarului de aparate ordonate si probleme cu aparatul insusi. Numerele oficale cu privire la costuri sunt 122 milioane USD pentru costul de zbor si 150 milioane USD pe costul de procurare pe unitate. Totusi, acestea sunt invechite.
Costurile pe unitate
In 2011, un F-35 (model nespecificat) avea un cost de zbor al sistemului de armament de 207, 6 milioane USD si un cost de procurare pe unitate de 304, 15 milioane USD, spre deosebire de ce s-a vehiculat mai inainte. Costurile de dezvoltare au crescut datorita unui numar mare de « peticiri » (precum intarirea structurala a fuselajului di spate) si alte « fixari » ; costurile au fost crescute aditional de abandonarea politicii « fly before you buy » – unele aparate au fost cumparate inainte de incheierea dezvoltarii si deci a trebuit sa fie aduse la standard mai tarziu – lucru extrem de scump.
In 2012 “weapons system flyaway costs” erau de 197 USD pentru F-35A, 237,7 milioane USD pentru F-35B si 236,8 milioane USD pentru F-35C. Costul de procurare a unitatii pe aparat s-ar putea sa fi fost aproape de 352,8 milioane USD pe aparat, daca respectiva crestere de 16% este corecta, rezultand un cost total al programului de 861,2 miliarde USD.
Linia de productie F-35 a uzinei Lockheed Martin din Texas.
Mentenanta si costurile de operare
Costul estimat pe ora de zbor al lui F-35 era de 32 200 USD in 2012, vorbind aici de varianta A cu caracteristici CTOL ce, logic, ar trebui sa rezulte in mentenata mai…usoara/ieftina. De asemenea, un document « scurs » al Pentagonului estima ca flota Canadei de 65 aparate va costa 24 miliarde USD pentru a fi mentinuta in urmatorii 30 ani.
Totusi, ar fi mai logic sa folosim costul pe ora de zbor al lui F-22 ca punct de pornire a estimarii ; presupunand ca F-35 costa cam 80% din ora de zbor a Raptorului, costul de operare va fi de 48 800 USD.
IHS Jane’s Aerospace and Defense Consulting (restul prognozelor Jane’s in a treia sursa de la sfarsitul acestei parti)
Analiza strategica
Efectele numerelor
Acestea sunt…numeroase. In primul rand, mai putine avioane inseamna ca aceste avioane trebuie sa execute mai multe sarcini si sa zboare mai des, acumuland astfel ore de zbor mai repede si atingand limita de viata structurala la fel de repede. Totodata, o forta mai mica se va uza mai repede ; mai multe ore de zbor pe aparat va insemna si timp mai putin necesar unei mentenante corespunzatoare rezutlatul fiind reducerea si asa limitata a numarului de aparate uzate fizic si moral..
In lupta, partea capabila sa puna si sa sustina un numar mai mare de avioane in aer va fi capabila sa puna si o presiune mai mare pe inamic.
Streght through (some) numbers.
Neajunsurile lui F-35 – marimea fortei si a calitatii
F-35, dupa cum este evident, NU este « o solutie cu costuri reduse, abordabila ». Cu costul de zbor de peste 200 milioane USD, este mai scump decat F-15, ca sa nu mai spunem de F-16 pe care, teoretic, il inlocuieste. Mai mult, caracteristicile fiabilitatii sale scazute si mentenatei costisitoare vor reduce numarul aparatelor si mai mult.
Efectele antrenamentului
Razboaiele in istorie – cum ar fi Yom Kippur, cel de Independenta al Croatiei sau Invazia Otomana in Europa – au demonstrat pericolele bazarii exagerate pe tehnologie ca inlocuitor al doctrinei, tacticilor si antrenamentului/pregatirii. De fiecare data cand tehnologia a fost singurul factor « de incredere », aceasta a esuat.
F-35 nu are o versiune biloc, facand in continuare rau pregatirii pilotilor, ceea ce este exceptional de notat cu privire la cerintele de antrenament riguros pentru operatiunile complicate precum aterizarile verticale. Simulatoarele, intre timp, nu pot inlocui pregatirea reala – insemnand ca lipsa antrenamentului intr-o varianta STOVL biloc va avea ca rezultat accidente ce puteau fi prevenite.
Relax folks,..it’s photoshoped
Bombardament strategic
In timp ce din Al Doilea Razboi Mondial pana in zilele noastre, misiunile CAS (n.t.- Close Air Support) au fost executate de o varietate de aparate – poate cele mai cunoscute fiind bombardierul in picaj Stuka al Germaniei si modernul A-10 –au fost foarte eficiente in a castiga razboaie, misiunile de bombardament strategic au fost un esec.
Se poate spune cu siguranta ca germanii au pierdut WWII datorita cheltuielilor prea mari pe bombardiere strategice si prea mici pentru Stuka. In ciuda faptului ca un bombardier cu mai multe motoare costa cat cinci Stuka, bombardiere s-au produs de cinci ori mai mult Stuka – din 114 000 aparate de zbor produse de Germania in WWII, 25 000 au fost bombardiere grele, doar 4 900 fiind Stuka. Daca investitiile in bombardiere grele ar fi fost transferate catre Stuka, acestea ar fi fost produse in numar de 130 000.
Beautiful Black Widow si pistolasele sale…
La Dunkirk, RAF a pierdut 60 aparate, majoritatea fightere – Luftwaffe a pierdut 240, majoritatea bombardiere grele. Si in timp ce forta navala britanica a luat o bataie sora cu moartea – 6 distrugatoare pierdute, 23 nave de razboi avariate, 230 nave mai mici si barci au fost pierdute – pierderile au fost cauzate in principal de micutele Stuka.
Intre timp, bombardamentul strategic al Aliatilor a esuat ,avand efectul unei zgarieturi mai degraba cauzate industriei de razboi naziste – daca la inceputul lui 1940, productia lunara pentru Me-109 a fost de 125, ea a ajuns la 2500 in toamna lui 1944. Daca acel numar final ar fi fost ajuns in 1940, Battle of Britain ar fi avut un curs complet diferit.
In timpul atacului Germaniei in Rusia, bombardierele strategice au esuat in a realiza ceva, cu exceptia consumului de combustibil si asa precar. Bombardierele strategice au facut parte din atacul represiv al Uniunii Sovietice – insa 179 au fost doborate de Me-109. Intre timp, doar 300 Stuka erau prezente in acoperirea intregului front – numar complet insuficient daca e sa comparam cu ceea ce era necesar pentru a exploata numeroasele oportunitati de « turkey shoot » (n.t.- impuscarea curcanilor, adica « luatul ca din oala ») pe care dezorganizata Armata Rosie le-a prezentat in timpul retragerii sale salbatice. E in regula sa spunem ca Stuka ar fi putut castiga razboiul pe Frontul de Est pentru Germania – dar acestora nu li s-a acordat indeajunsa atentie.
In timpul anului 1941 Luftwaffe a pierdut 1339 bombardiere grele dintr-un numar de 1798. Pierderile Stuka au fost de 366 dintr-un numar de 456. De asemenea, tot in timpul acelui an, cateva raiduri ale Stuka au scufundat nava de razboi « Marat ». Costul tuturor 4 900 Stuka produse intr-o decada a fost de cca 25 milioane USD –cam acelasi cu cel al navei scufundate. Intre timp, britanicii au trimis 299 atacuri de bombardiere grele impotriva navelor germane Gneisau, Schamhorst si Prinz Eugen, care erau in port chiar dincolo de Canal. 299 atacuri si 8 000 de iesiri mai tarziu, nu au obtinut nimic, cu exceptia peirderii a 43 bombardiere (si nici un singur avion de vanatoare) si 247 oameni. Cand navele s-au mutat in 1942, britanicii au trimis bombardiere grele ca sa le opreasca, pierzand 60 aparate si 345 aviatori. Intre timp, doi piloti Stuka cu cele mai bune rezultate de doborari pe Frontul de Est au raportat 518 respectiv cca 300 tancuri distruse.
Victoria’s Secret.
Similar, rachetele V-1 si V-2 au reusit aproape nimic – si costul a 6 000 V-2 a fost echivalent cu 48 000 tancuri (trebuie notat de asemenea ca Germania a produs in total…doar 29 000 tancuri in intregul razboi) sau 24 000 avioane.
In Marea Britanie, Sir Arthur Harris a fost convins ca bombardierele sale ar putea ucide indeajuns de multi civili germani pentru a forta Germania sa capituleze. Nu a mers – nu numai ca pierderile bombardierelor grele in timpul anului 1942 au totalizat 1402 aparate (in timp ce numarul total de aparate de acest tip intrate in serviciu nu a depasit 500), dar nu existat nici un efect – productia germana de razboi chiar a crescut !
In timpul Primului Razboi din Golf, bombardamentele de la altitudine mare executate de B-52 si F-16 impotriva fortelor irakiene ascunse a fost la fel de ineficient ca si campaniile de bombardamente strategice discutate mai inainte. 300 iesiri la altitudine mare erau efectuate zilnic de F-16, fara efect. Pe de alta parte, doua A-10 si un singur AC-130 au « demolat » convoiul irakian ce se misca spre orasul saudit Khafji – 58 din 71 de tinte au fost distruse.
In Kosovo, bombardarea strategica timp de 78 zile a NATO impotriva Serbiei n-a obtinut nimic.
In Al Doilea Razboi din Golf, campania de bombardare strategica “Schock and Awe” pe durata a 10 zile n-a obtinut nimic. Regimul lui Saddam a fost rasturnat 21 zile mai tarziu dupa inceperea invaziei la sol.
« stealth »
Analiza tactica
Lupta BVR
Inca de la inceputul dezvoltarii primelor arme BVR (n.t.- Beyond Visual Range), fiecare noua generatie de avioane de lupta a facut pe cineva sa declare ca « dogfighting is a thing of the past ». Invariabil, cei ce au sustinut acest lucru s-au inselat. In 1960, F-4 Phantom a fost conceput fara tun – si apoi s-a intamplat…Vietnamul.
SUA a mers in Vietnam bazandu-se pe racheta ghidata radar AIM-7 Sparrow. Estimarile pre-war vorbeau de Pk (n.t.- Probabily of kill) de 0,7 – insa Pk demostrat in Vietnam a fost de 0,08. Contemporana AIM-120 a demonstrat in lupta pana la aceasta data un Pk de 0,59, cu 17 rachete trase pentru 10 “kills”. Totusi acest lucru induce in eroare.
Inca de la aparitia rachetelor BVR pana in 2008, 588 air-to-kills au fost asumate de forte echipate cu BVR. 24 din acestea au fost ale rachetelor BVR. Inainte de “era AMRAAM”, 4 din 527 kills au apartinut rachetelor BVR. Din 1991, 20 din 61 kills ar putea sa fi fost executate de BVR, in timp ce USA insasi a recunoscut 10 kills ale AIM-120. Totusi, 4 NU au fost BVR ; MiG-urile irakiene erau in retragere (n.t- de fapt…fugeau) si nu executau manevre evazive, J-21 al sarbilor nu a avut radar, la fel si in cazul UH-60 al Army (nici un fel de radar, nu se astepta la atac), in timp ce radarele MiG-urilor 29 sarbesti erau inoperabile ; nu a fost nici un ECM (n.t.- Electronic Counter-Measure) folosit de vreuna din « victime », care, in plus (mai degraba in minus), nu detineau rachete BVR comparabile si luptele au implicat paritate sau superioritate US numerica – pe scurt, Pk-ul rachetelor BVR a fost de 50% impotriva tintelor « soft ». De asemenea, 16 lovituri sigure BVR in Desert Storm sunt de departe « garantate » – de fapt se spune ca « saisprezece rachete BVR implicate care…au fost trase », insemnand ca acestea ar fi putut fi avut kills WVR (n.t- Within Visual Range) prefatate de lovituri BVR care au ratat. 5 victorii BVR sunt confirmate, totusi – una la 16 mile nautice (si pe timp de noapte), 1 la 8,5 mile nautice (tot noaptea) si 3 la 13 mile nautice, lucru care pur si simplu dubleaza numarul victoriilor BVR.
His power level is not over 9000?
In Vietnam, Pk a fost de 28% pentru tun, 15% pentru Sidewinder, 11% pentru Falcon, 8% pentru Sparrow si esential zero pentru Phoenix. Costul de « consumabile » per kill a fost de cateva sute USD pentru tun, 15 000 USD pentru Sidewinder, 90 000 USD pentru Falcon, 500 000 USD pentru Sparrow si cateva milioane pentru Phoenix. Costul total pentru distrugerea inamicului cu rachete BVR – incluzand pregatirea si suportul de la sol necesar – nu a fost calculat nici pana azi.
In conflictele din era Razboiului Rece implicand rachete BVR –Vietnam, Yom Kippur, Bekaa Valley -144 (27%) de kills au fost ale tunurilor de bord, 308 (58%) rachete ghidate infra-rosu si 73 (14%) rachete ghidate radar. Vasta majoritate a loviturilor rachetelor ghidate radar (69 din 73, deci 95%) au fost initiate si reusite in WVR. In lovituri BVR adevarate, doar 4 din 61 au avut succes, pentru un Pk de 6,6%.
In Desert Storm, Pk-ul rachetelor Sidewinder ale F-15 a fost de 67%, in timp ce BVR-ul Sparrow a fost de 34%. Totusi, avioanele irakiene nu au folosit manevre evazive sau ECM, in timp ce era o persistenta disponibilitate AWACS din partea Coalitiei – nici una putand fi luata in evidente in orice razboi serios.
In conflictele post Desert Storm au fost 6 BVR trase de USA in timpul operatiunii Southern Watch –toate au ratat.
Sunt si alte exemple de angajamente nesigure ale rachetelor radar BVR : USS Vincennes a doborat ceea ce a crezut ca este un avion inamic de atac si a doborat un avion de linie (n.t.- Iranian Air Flight 655 cu 290 persoane la bord), in timp ce 2 F-14 Tomcats au tras de 2 ori asupra unor fightere libiene, ratandu-le la BVR cu Sparrow si doborandu-le la WVR cu Sparrow si Sidewinder.
AIM and…wait for it…
Lupta BVR nu poate –din motive evidente- sa indeplineasca cerintele critice ale identificarii vizuale. IFF-ul (n.t.- Identification Friend or Foe) este nesigur – poate fi copiat de inamic si poate fi urmarit ; insemnand ca de obicei este inchis in timpul luptei. Ca urmare, avioanele trebuie sa se apropie WVR pentru a identifica vizual tinta. Mai mult, prezenta rachetelor aer-aer antiradar, precum R-27P ruseasca, a fost dovedita a fi capabila sa forteze pe toata lumea sa-si inchida radarele – posibil incluzand aici si AWACS. Semnalul radar insusi poate fi detectat de la distanta mult mai mare decat cea de la care radarul poate detecta tinta – chiar si cand este LPI (n.t.- Low Probability of Intercept) – acest lucru insemnand ca inamicul are timp destul ca sa foloseasca contramasuri si/sau sa execute manevre evazive fata de racheta ce se apropie. Uplinkurile catre AWACS pot fi bruiate si, daca AWACS este doborat/obligat sa se indeparteze, inseamna ca unele F-22, cu uplinkuri mult diminuate, vor trebui sa se comporte ca « spotters » pentru alte F-22 (n.t- si deci « spotters » pot fi … « spotted » la randul lor si chiar doborate).
Show off…
In timpce IRST-urile (n.t.- InfraRed Search and Track) pot identifica aparatul prin folosirea siluetei, raza pentru o asemenea identificare este joasa: ~40 km pentru PIRATE (n.t.- Passive Infra-Red Airborne Track Equipment ce echipeaza Eurofighter Typhoon).
Mai mult, F-35 este departe de a fi « stealth » ; fiindca forma este mult mai importanta decat RAM (n.t.- Radar Absorbent Material) si F-35 este mai larg decat F-16, RCS-ul sau va fi mai apropiat de cel al F-16 decat F-22.
Under the skin…
Lupta WVR
In Desert Storm, fortele USA au tras 48 rachete WVR, obtinand 11 kills, pentru PK de 0,23. Totusi, istoric vorbind, Pk pentru rachetele IR a fost de 0,15 si 0,308 pentru tun. In timp ce F-16 a tras 35 Sidewinder si a « obtinut » zero kills, cel putin 20 lansari au fost accidentale, datorita ergonomiei proaste a joystick-ului, care a fost modificat mai tarziu.
Cu timpul, rachetele au devenit mai de incredere, dar si contramasurile au evoluat ; ca urmare, in timp ce rachetele IR sunt considerate armamentul principal al aparatului, loviturile de tun raman cea mai de incredere modalitate de a scapa de inamic.
Sssidewinder…
Efectele numerelor
In WVR, numarul aparatelor implicate in lupta e de obicei decisiv. F-35, chiar mai mult decat F-22, se bazeaza pe un concept (eronat, aratat mai sus) de angajament BVR decisiv pentru a compensa pentru numarul mare de aparate inamice care pot fi angajate – in mod special de cand s-a dovedit a nu fi altceva decat un F-22 « low cost ».
Foto…shoped #2
Totusi, chiar si in BVR, numerele conteaza. Criteriul “Lanchester square”, care sustine ca avantajul calitativ al unei forte depasite numeric trebui sa fie patratul avantajului numeric al fortei dominante, este si mai aplicabil pentru lupta BVR decat WVR, datorita lipsei de constrangeri spatiale. Deci, datorita situatiei ca Su-27 costa 30 milioane USD spre deosebire de un F22 de 250 milioane, F-22 ar trebui sa se bucure de un avantaj calitativ de 70:1 doar pentru a egala situatia- ceea ce este extrem de improbabil.
Istoric vorbind, 3:1 a fost de obicei limita la care calitatea nu mai poate compensa avantajul cantitativ al inamicului, atat in BVR cat si WVR.
Numarul superior satureaza de asemenea inamicul cu tinte si creeaza confuzie. USAF insasi a depins mereu de numere superioare pentru a castiga razboiul aerian.
Not enough ?
Lacunele lui F-35 in lupta aeriana
F-35 este prea greu si slab motorizat – cu o incarcatura pe aripa de 446 kg/ m² si o rata tractiune-greutate de 1,07 (la greutate goala), nu poate spera sa depaseasca in manevrabilitate orice avion de vanatoare modern –chiar si anticul MiG-21, cu o incarcatura pe aripa de 308 kg/m² il poate depasi. De fapt, incarcatura pe aripa a lui F-35 este putin mai rea decat a lui F-105 Thunderchief.
Adaugam si faptul ca, intr-adevar, multe capacitati de siguranta a focului au fost eliminate pentru a salva greutatea.
Curgere transonica
Fighterele Sukhoi – pe care multe din tarile ce doresc sa achizitioneze F-35 vor sa le contracareze (UK va folosi si Typhoonuri mult mai capabile in roluri de aer-aer, si F-35 ca bombardier tactic de auto-aparare, ceea ce si este) – sunt mult mai capabile decat F-35 in lupta aeriana.
Un numar de diferite capacitati si sisteme electronice in avion necesita un al doilea membru al echipajului – lux pe care nici o varianta F-35 nu o poate oferi. Saturatia sarcinilor poate – si de obicei asa si se intampla – sa rezulte in « close call » si greseli. Locul copilotului nu a fost conceput in design – datorita cerintelor aterizarii verticale. Misiunile aeriene de control al spatiului aerian necesita de asemenea un al doilea membru al echipajului – in F.A-18 D/F, acest lucru este efectuat de WSO (n.t.- Weapons and Sensor Operator) din scaunul din spate.
Desi F-35 detine sisteme de bruiaj, tot ce fac aceste sisteme este sa transforme racheta inamica intr-una neghidabila ; aparatul insa tot trebuie sa manevreze pentru a evita racheta.
Lacunele lui F-35 in lupta WVR
F-35 este -macar acest lucru e evident- conceput ca bombardier tactic cu capacitate limitata de auto-aparare. Incarcatura sa maxima de incarcare G este 7-9, depinzand de versiune (7g pentru F-35B, 7.5g pentru F-35C si 9 pentru F-35A), versus 9 care este standardul pentru avioanele de vanatoare moderne. Ultima data cand a fost acceptat 7 g – in timpul razboiului din Vietnam. Incarcatura sa pe aripa este inalta, comparabila cu faimosul F-105 “Lead Slead” si rata tractiune-greutate este de 0,67 la greutate cu incarcatura. La 50% combustibil, cu 2 rachete Sidewinder si 4 JAGM (n.t.- Joint Air-to Ground Missile), F-35A va cantari 17 858 kg, pentru o incarcatura pe aripa de 418kg/m² si rata tractiune-greutate de 1,09. In aceeasi configuratie cu combustibil 100%, va cantari 22 221 kg, pentru o incarcatura pe aripa de 520 kg/m² si rata tractiune-greutate de 0,88.
F-35 B-uri pe puntea lui USS Wasp
Si mai rau, versiunea navala – evaluata la 7g – are cea mai buna capacitate de intoarcere datorita incarcaturii celei mai mici pe aripa, atata timp cat nu este prea rapida incat coeficientul G smaxim a nu limiteze abilitatea de intoarcere.
F-35C
Incarcaturile sale pe aripa si tractiunea aratate mai sus nu permit lui F-35 sa obtina manevrabilitatea necesara unui fighter modern din prima linie. Este dublu inferior – atat in incarcarea pe aripa cat si tractiune – fata de aparatele moderne. De asemena nu are o carlinga « bubble »; vizibilitatea pilotului in spate este literalmente zero, in timp ce armele, ce necesita chepenguri care trebuie deschise, nu ofera abilitatea de a performa “snapshots” (n.t- concept similar cu « shot from the hip », adica fara tintire prealabila) critice in “dogfight” pentru a dobori aparate inamice. Sectiunea sa larga transversala frontala nu-i permite sa atinga acceleratie comparabila cu aparatelor de generatia 4, precum Rafale, Typhoon, Gripen sau F-16.
Este de asemenea un aparat foarte zgomotos si relativ larg, aceste lucruri facandu-l foarte usor de detectat vizual.
F35 Sound Exposure Levels (SEL)…prima adresa nu mai exista, in schimb vedeti de la pag. 38
Lacunele lui F-35 in lupta BVR
In primul rand, nu e deloc…invizibil. Stealth este masurat in 5 semnaturi –amprente infrarosu, sonore, vizuale si radar cat si in emisii electronice. Vizual, prin definitie, nu este important pentru lupta BVR ; dar semnaturile sonora si infrarosie sunt imposibil de scazut indeajuns pentru aparat ca sa fie VLO (n.t.- Very Low Observable), in special cand e supersonic. Desi nu este o lacuna per se, fighterele « legacy » nici macar nu fac efortul de a o scadea, pur si simplu devine o astfel de lacuna cand este cuplata cu propriul numar scazut si maximum de 2 rachete BVR carate in configuratie VLO – fiind esential a necesita folosirea a 6-8 aparate F-35 pentru a lovi o singura tinta (marirea la 4 rachete BVR per aparat este planificata, deci scazand la jumatate numerele date). Intr-o nota mai optimista, F-35 este echipat cu IRST ; totusi, acesta este optimizat pentru atac la sol (n.t.- EOTS-ul se afla sub nas, nu deasupra sa, ca la Rafale, Typhoon, etc).
EOTS
Desi singura speranta a lui F-35 de a supravietui intr-o lupta aeriana este de a lansa si afugi, viteza sa maxima de Mach 1,6 inseamna ca majoritatea avioanelor de vanatoare pot usor sa-l depaseasca si sa-l doboare – chiar daca se presupune ejectarea rachetelor. Totodata, inseamna ca rachetele sale BVR nu vor avea performante cinematice foarte bune.
Mai mult, capacitatea stealth a lui F-35 a fost “degradata” de la VLO la LO, insemnand ca RCS-ul sau frontal este comparabil cat de cat cu cele ale europenelor de generatia a-4a, de asemenea, la distantele pentru care este eficient stealth-ul sau, rachetele BVR si-au epuizat déjà combustibilul si vor avea un Pk estrem de scazut.
Lacunele lui F-35 in misiuni de atac la sol
F-35 este complet incapabil sa ofere suport aerian de apropiere. In primul rand, multe din masurile de siguranta in caz de foc la bord au fost eliminate datorita cresterii de costuri. Al doilea argument, incarcatura sa pe aripa si rezistenta la inaintare foarte mare il fac incapabil sa zboare cu o viteza scazuta ; lipsa sa de manevrabilitate, pielea subtire cat si faptul ca motorul este literalmente inconjurat de rezervoare de combustibil – care este folosit si pentru a raci pielea aparatului, cuplat cu lipsa masurilor antiincendiu, il fac extrem de vulnerabil si incapabil de a zbura incet si jos pentru a oferi suport aerian de apropiere eficient.
Viespe…intepata
Inabilitatea aparatelor reactive rapide de a oferi suport aerian de apropiere eficient a fost demonstrata geografic cand, in razboiul din Afganistan, 2001, o echipa combinata US-Afgana de 30 oameni a fost ambuscata de 800 talibani. Un singur B1B care era in apropiere a incercat sa ofere ajutor, dar nu a putut zbura jos si incet indeajuns ca sa identifice cu incredere tintele. Doua A-10 au fost trimise – si imediat ce au deschis foc cu tunurile Gatling, atacul taliban s-a oprit si cele doua A-10 au acoperit echipa pentru urmatoarele 6 ore. (Talibanii au incercat de asemenea sa negocieze eliberarea unor membri ANA daca echipa US renunta la suportul A-10).
Motivul pentru care mistretul e respectat de vanatori.
Cu privire la bombardament, F-35 poate cara doar 2 bombe de 907 kg in cala – orice altceva luat in considerare devine non-stealth.
In ciuda capacitatii STOL/STOVL, F-35 poate zbura doar de pe piste/aeroporturi pavate, datorita motorului vulnerabil.
Episodul IV, Partea a II-a
Razvan Mihaeanu
Surse :
http://defenseissues.wordpress.com/2012/10/07/f-35-analysis/
http://www.eglin.af.mil/shared/media/document/AFD-130613-105.pdf
http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?151365-JSF-(F-35-Joint-Strike-Fighter)-News
http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?151365-JSF-(F-35-Joint-Strike-Fighter)-News
http://defenseissues.wordpress.com/links/
http://www.acq.osd.mil/ara/am/sar/SST-2012-12.pdf
f-35 e un avion frumos, modern, futuristic…si cam atat, intr-o lupta un rafale/eurofighter il face,ca sa nu mai spun ca avioanele astea sunt si mai ieftine…sincer si un f-16 block 52 cu modernizari poate sa faca f-35…Romania, decat sa ia 24 de f-35 mai bine ia 36-48 de eurofighter sau un numar mai mare de f-16
Pana la urma programul F-35 se va finaliza, insacred ca va asigura pana la urma maxim 2 din cele 3 sau 4 roluri cerute initial: cel de bomb-truck si cl de atac cu decolare verticala.
Aproape sigur nu va reusi sa inlocuiasca efectiv rolul lui A-10, de atac la sol, design-ul si profilul fiind total diferite. Nici de interceptor de superioritate aeriana nu se poate vorbi, datorita vitezei maxime relativ mici si incarcarii pe aripa. Motorul nu se poate spune ca nu e puternic la 190kN tractiune, raportat la masa!
Practic va inlocui prin misiuni avioanele F-16, AV-8 Harrier, A-6 Intruder si probabil partial F-18. Cam atat…
Noroc ca pentru superioritate aeriana SUA au F-22 Raptor iar europenii vor folosi majoritar Eurofighter, iar pentru CAS, fiecare ce are, de preferinta o platforma cat mai ieftina, robusta si simplu de operat, ceea ce nu e cazul lui F-35.
Se pare ca americanii incep sa gandeasca altfel modul in care un avion ofera close air suport: https://www.f35.com/media/videos-detail/close-air-ground-support
Un F-35 va zbura pentru CAS la altitudine medie de unde va trage cu tot felul de munitii inteligente in tinte identificate la sol cu ajutorul senzorilor de la bord. Banuiesc ca vor fi folosite la greu GBU-39, GBU-53/B SDB si Joint Air-to-Ground Missile (JAGM). Pentru misiuni marunte vor putea fi folosite si drone, care, dupa cum s-a vazut pana acum, sunt extrem de capabile sa foloseasca rachete ghidate AT si mini-bombe.
Americanii vor sa reduca din costuri si sa foloseasca numai un avion multi-rol, „bun la toate”, asadar este posibil sa retraga floata de A-10 indiferent cat de capabil s-a dovedit pana in prezent.
E clar ca un F-35 nu poate deservi direct acelasi tip de misiuni ca si un A-10, asa ca ce spune specialistul acolo e doar partial adevarat 🙂
Deoarece flota de F-35 va semnificativ redusa numeric fata de cea de F-16, F-18 si AV-8 Harrier combinate, dar tinand cont si de costul si de disponibilitatea de misiune al unui astfel de avion, este evident ca doar un scenariu de angajament limitat ar putea fi fezabil, eventual pilotul de F-35 pilotand si cateva drone.
Aici este nisa unui avion dedicat, sau a unei drone (sau un avion care poate fi usor „dronizat”), care poate fi disponibil punctual, 24 de ore din 24, in numar mult mai mare decat F-35 in cazul unui razboi la scara mare, aparat care sa poata fi usor intretinut in imediata apropiere a frontului, la o zecime din costul de achizitie si operare al unui F-35, mult mai robust si mai fiabil, si care sa fie capabil sa stea in aer cu orele si sa angajeze tinte rapid, la cererea fortelor terestre, si in contact nemijlocit cu militarii din teren. Ori tocmai un aparat de tip Ares sau mai ales Scorpion Textron:
http://www.rumaniamilitary.ro/scorpion-versus-ares-posibila-competitie-low-cost-cas
F-35 poate fi folosit mai mult in atacuri de precizie la sol, chirurgicale, insa nu intr-un razboi de uzura 24h/24h…
Chiar daca nu imediat, dar poate la cativa ani dupa intrarea masiva in dotare a F-35, aceasta nisa va fi mult mai vizibila si necesara, cred eu… insa timpul va confirma sau infirma un astfel de scenariu.
Americanii au multe concepte netestate in razboaie si care la primul razboi serios sunt abadonate pentru ca realitatea nu le permite. In cazul a ce descrii tu ramane problema foarte simpla si anume cum va reusi F-35 sa nu-si loveasca proprile trupe. Vorbim totusi de Close Air Suport. Cuvantul de ordine este Close asta inseamna ca GBU-39, JAGM, SBD-urile alea vor trebui sa pice la maxim cateva zeci de metri distanta de trupe aliate. Daca F-35 va zbura la „altitudine medie” asta inseamna aproximativ 5000m pilotului si calculatorului de bord le va fi imposibil sa distinga intre friedlies si enemy.
Comentariul de mai sus este @asar.
@Arhengel`
„Americanii au multe concepte netestate in razboaie” ”
Daca nici americancii nu-si testeaza „conceptele” AKA armamentul si tactica prin razboaie…atunci cine dreacu si le testeaza mai bine, ca americancii n-au prea dus lipsa de razboaie lately…arabii ‘stie’…
Poate numai evreii si hezbolacii or fi mai antrenati 🙂
„si care la primul razboi serios sunt abadonate pentru ca realitatea nu le permite.”
Si cacare o fi primu’ ala razbel serios…
Cacurusii se pare ca nu au planuri momentan.
Cacuchinezii nu crez ca va fi ceva, economic vor avea probleme astia doi daca se iau la suturi, ca economic sunt imbarligati si economia americancilor e varza, asa ca se vor abtine.
Cacuiranienii ala nu va fi razboi serios, respectiv aia vor sta capra si astia a posteriori…
Cacugermanii sau frantujii nu crezca se vor lupta eftreiscinciurile alea cu iurofaitareli si rafalili.
Asa cacare mai ramasera…
Prevaz un razboi serios in Europa cu Odioasa Alianta formata din Luxemburg cu Albania si Andora…
„cum va reusi F-35 sa nu-si loveasca proprile trupe.”
N-au reusit nici astea mai vechi, friedly fires fura…
Daca te referi la tancul ala zburator…ei bine eftreiscinciurile astea n-or sa-l inlocuiasca, din simplul motiv ca nu-i blindat si nu are aripa dreapta si nici doua motoare si nici atatea ‘punte’ de acrosare…
Oricum in timp va creste puterea de calculelelele, rezolutia sensorilor si precizia munitiei.
Asa ca in 10 ani cand or fi F35urile astea in dotare mai mult de doua bucati operationale vor fi rachetute mititele ghidusele si ieftinute, care se vor ghida precis dupa hezbolacu de dupa coltul blocului de la 5000m altitudine.
Oricum, razi tu razi dArhenghele da’ inca de pe acuma se amuza evreii cu SPIKE NLOS sau alte munitii intelighente tragand dupa hezbolaci, e un clip pe youtube cu o chestie d’aia de-i pica unuia in cap si ala mai apuca sa intoarca capul inspre directia din care venea chestiunea…altuia i-au tras de pe mare de la douajdekm una prin fereastra…
Problema n-ar fi de munitie si precizie cat de identificarea tintei…sa stea si astia din NATO mai grupati cu un red-cross mare in zona aia 🙂
PS:
bre , hotaraste-te 🙂 ori esti Arhengel` ori Arhengel ori dArhengel, ca m-ai confuzat dreacului si pe mine si pe Stelian…
@gsg9
Imi pare rau ca te confuzez frate, cu numele meu dar ma incurca prostia aia de autocompletare a campurilor si daca am gresit odata tre sa verific de doua ori de fiecare data 😀 .
Din toata tirada aia ti-ai cam raspuns singur la propria intrebare.
Conceptul de avion rapid, neblindat folosit pentru CAS a fost discreditat de cele doua razboaie din Golf. D-aia s-a abandonat idea de a folosi F-35 pentru CAS (cel putin pe latura USAF/US Army) pe Marines nu-i incalzeste cu nimic ca vor inlocui F-18 si Harrier cu un singur aparat care nu face nici macar 70% din treaba unuia dintre avioanele pe care le inlocuieste.
„Asa ca in 10 ani cand or fi F35urile astea in dotare mai mult de doua bucati operationale vor fi rachetute mititele ghidusele si ieftinute, care se vor ghida precis dupa hezbolacu de dupa coltul blocului de la 5000m altitudine. ” pai atunci ce nevoie mai ai de F-35. Nu mai bine iei sezorii aia scumpi si ii pui pe o platforma care cara de doua ori mai mult rachetute mititele ghidusele si ieftinute, persita de 4 ori mai mult deasupra zonei de conflict si poate sa incaseze oricate Stingere or lansa Hezbolacii? Ca la cate radare au Hezbolacii tare ma indoiesc ca jumatatea aia de Stealth a lui F-35 o sa ajute la altceva decat la cresterea costului orei de zbor.
Oricum o dai intoarsa cu „lasa bah ca creste [sic] puterea procesorului si lasa bah ca creste [sic] rezolutia si lasa bah ca devine bomba mai desteapta ca aia de fac cerintele de proiect” un avion prost cand este facut o sa ramana prost si 10 ani mai tarziu, pentru ca avioanele bune facute odata cu el vor beneficia de aceleasi upgrade-uri. Industria noastra macar avea o scuza cand a aplicat aceiasi politica cu IAR-93 (lasa bah ca-i punem motor mai bun peste 10 ani), si anume ca nu aveam resurse si eram izolati politic, dar Lockheed ce scuze are ca face un produs mediocru.
@Arhengel` Arhengel dArhengel si alte combinatzii 🙂
„dar ma incurca prostia aia de autocompletare a campurilor”
Si dezactiveaza-o naibii, cum poti sa traiesti cu ea 🙂
Bre, am spus ca ragalia aia de arma anti-talibani A10 n-o inlocuieste nimeni…
Daca talibanii aveau MANPADS performante cadeau si alea…
Asa au mai dat ei jos cate un Chinook cu ba’etii din echipa de fotbal DevGru si i-a cam usturat…
Insa A10/SU25 sunt avioancele anilor 70-80, vanatoare de coloane de tanculetze tractorase motorase.
Matale esti de moda veche, ancorat in sinergia faptelor 🙂
CAS nu inseamna numai tancul zburator la 200m altitudine care matura bulevardul cu Gatlingul.
CAS face si un fighter cu munitie intelighenta:
„After the initial collapse of the Taliban regime in Afghanistan, airfields in Afghanistan became available for continuing operations against the Taliban and Al-Qaeda. This resulted in the majority of CAS operations being undertaken by aircraft from Belgium (F-16 Fighting Falcon), Denmark (F-16), France (Mirage 2000D), the Netherlands (F-16), Norway (F-16), the United Kingdom (Harrier GR7s,GR9s and Tornado GR4s) and the United States (A-10, F-16, AV-8B Harrier II, F-15E Strike Eagle, F/A-18 Hornet, F/A-18 Super Hornet, UH-1Y).”
Unde a intrat Miraju, Harrieru, F16u, mai bagi niste vaselina si intra si F35u 🙂
Degeaba o negi pe asta cu procesoarele, acum 10 ani nu aveai multicore pe PC, acum ai quad-core pe telefon. Puterea de calcul creste vertiginos si in zece ani ies tehnologii mai bune si mai ieftine, senzori mai buni etc.
„Nu mai bine iei sezorii aia scumpi si ii pui pe o platforma care cara de doua ori mai mult rachetute mititele ghidusele si ieftinute, persita de 4 ori mai mult deasupra zonei de conflict si poate sa incaseze oricate Stingere or lansa Hezbolacii?”
Da, numai ca iti tre alta platforma blindata, alta flota cu alti chiloti, tehnicieni etc. si distractia costa. Si cum s-au terminat copacii in Air-Merica si nu mai fac fata cu hartia aia igienica verde, incep sa faca si astia economii…
Hezbolacii aia cu radarele lor nu fac fata la F16urile evreiesti deocamdata. Pana le-or regla pt F35 mai trece timp. Si nu-ti fa iluzii, cad si porcii zburatori daca le lovesti cu ce trebuie. Rusii au pierdut SU25 in Georgia de la MANPADS.
„un avion prost cand este facut o sa ramana prost si 10 ani mai tarziu”
Bre, prost – neprost, principalul e sa se vanda 🙂
Ce-ati facut voi cu IAR-93urile alea, ca pana sa le puneti voi motoare mai bune s-a desfiintat Pactul de La Varsovia, si dupa aia le-au scos din dotare si dupa aia s-a desfiintat si aviatia meletara, asta e alta discutie…
Acu’ nu ma prinz ce le tot bitchuieste lumea pe astea noi, cu analize pe siteuri dupa poze si specificatii pe net.
Si F-104 Starfighter a fost prost si s-a vandut 🙂
Si de Tornado latrau pe la inceputul lui 90 de mama ce esec de avion estem.
Om trai si-om vedea cat or fi de proaste.
Te rog chiar daca o bombita cade cu precize chiar in capu lu talibanu care trebe onsa trupetii tai e la 40 de metri .. depanda de puterea bombei care cade. Ca daca are vreo 40 de kile de exploziv (sa zicem batranu si clasicu TNT) .. cam naspa ptr trupetii tai!!!
@gsg9
„Si F-104 Starfighter a fost prost si s-a vandut :)”
300 de F-104 picate in accidente din 500 cumparate de Luftwaffe, ca sa nu mai spunem cel mai mare scandal de mita din SUA, Germania, Japonia si Italia asociat cu achizita asta. Foarte bun exemplu 😀 Demonstreaza fix ce vreau sa spun.
„Si de Tornado latrau pe la inceputul lui 90 de mama ce esec de avion estem.”
Tornado n-a latrat nimeni ca a fost un esec. Poate doar varianta de suprematie aeriana, dar toata lumea recunostea ca nu era solutia optima si ca defapt este un interceptor si ca de fapt este o solutie interimara pana la intrarea in dotare e Eurofighter 2000, cu ii zicea atunci.
“After the initial collapse of the Taliban regime in Afghanistan, airfields in Afghanistan became available for continuing operations against the Taliban and Al-Qaeda. This resulted in the majority of CAS operations being undertaken by aircraft from Belgium (F-16 Fighting Falcon), Denmark (F-16), France (Mirage 2000D), the Netherlands (F-16), Norway (F-16), the United Kingdom (Harrier GR7s,GR9s and Tornado GR4s) and the United States (A-10, F-16, AV-8B Harrier II, F-15E Strike Eagle, F/A-18 Hornet, F/A-18 Super Hornet, UH-1Y).”
Si cam care era procentajul de misiuni CAS zburat de fiecare din avioanele astea. Pun pariu ca al lui A-10 era semnificativ mai mare ca al oricarui alt aparat. Daca nu procentajul de misiuni atunci sigur procentajul de ore petrecute in aer in misiuni CAS.
„Rusii au pierdut SU25 in Georgia de la MANPADS.”
In ciuda similaritatilor de tactica Su25 si A-10 sunt doau bestii complet diferite. In primul rand A-10 e de vreo 3 ori mai mare. Cara de doua ori mai multa munitie acrosata decat Su-25 si inca jumate pe atat in cele 3000 de cartuse penru tunul principal. Fiind de trei ori mai mare este si mult mai rezistent la lovituri. In timpul razboiul din Golf A-10 s-au intors acasa dupa ce incasasera doua sau chiar trei SA-2 care una dadea jos un B-52 in Vietnam. Un Manpads este mai mult piscatura pentru A-10 😉 . Asta daca MANPADS-ul va putea macar sa vada caldura lui A-10. Pentru ca principala sursa de caldura, motorul, este pozitionat astfel incat intre el si senzorul IR al MANPADS-ului se afla anpenajul, iar senzorul de pe MANPADS nu este senzor de IRST nu va putea detecta alta sursa de caldura la A-10.
„Degeaba o negi pe asta cu procesoarele, acum 10 ani nu aveai multicore pe PC, acum ai quad-core pe telefon. Puterea de calcul creste vertiginos si in zece ani ies tehnologii mai bune si mai ieftine, senzori mai buni etc.”
Si ce daca am octa-core in telefon, tu ai impresia ce procesoarele de pe F-35 sunt tehnologie 2013. Nu frate sunt vintage 2008 si or sa fie vintage 2008 pana schimba electronica complet, adica cand or schimba literele de dupa F-35 adica la pastele cailor ca mai degraba o sa faca treia avioane noi sau un UCAS sa-l linisteasca pe Stelian. Capitolul putere de calcul este singurul la care tehnologia civila se misca mai repede decat cea militara. Pai sisteme AEGIS noi noute abia iesite din fabrica de cativas ani functioneaza cu procesoare Z-80 si calculatoare analogice ca in anii 80 cand au fost proiectate.
Si oricat de destepte ai face rachetele, pana nu vor fi capabile sa faca deosebire singure intre ai nostri si ai lor (putin probabil ca vom avea AI-uri in urmatorii 10 ani 😛 ) tot o sa ai nevoie de un creier uman ca sa le spuna unde sa mearga. Iar creierul ala va trebui sa poata distinge intre ai nostri si a lor ca sa ia decizia iar in urmatorii 10, 20, 30 de ani nu vad rezolutia crescand atat de mult incat sa nu trebuieasca sa fie fix deasupra tintei pentru a face distinctia asta.
@gsg9 continuare
„Da, numai ca iti tre alta platforma blindata, alta flota cu alti chiloti, tehnicieni etc. si distractia costa. Si cum s-au terminat copacii in Air-Merica si nu mai fac fata cu hartia aia igienica verde, incep sa faca si astia economii…”
Cum fac ma economii? Inlocuind un avion de 30 de milioane (F-16 si F-18 care sunt acum un dotare si care au fost achizitionate la pretul asta) care poate zbura 2 misiuni pe zi la 4000 dolari ora de zbor, cu unul care costa (hai sa nu fim rai ) 150 de milioane si poate zbura o misiune la doua zile la 60000 dolari ora de zbor. Ce sa mai zic mare economie. Ajunge sa coste de trei ori mai mult ca avionale inlocuite si sunt de 3 ori mai putine. Tu chiar pui botul la aberatile astea de marketing? 😉
@Arhengel
” Foarte bun exemplu 😀 Demonstreaza fix ce vreau sa spun.”
Sicriul Zburator Vaduvitorul, ‘tomnai’ d’aia l-am dat eggsemplu.
F35 macar o sta in aer 🙂
Ca o chestie amuzanta, ULTIMUL zbor F104 filmat la ceremonia de retragere din dotare al F104 din Luftwaffe, a picat si ala 🙂 🙂 chilotul s-o ejectat. Bun sfarsit de cariera 🙂
„Si cam care era procentajul de misiuni CAS zburat de fiecare din avioanele astea.”
Asta nu poci pentru ca sa-ti spui 🙂 Probabil ca ala blindat cu aripa dreapta, mai mult gaz si munitie si ora de zbor mai ieftina o fi bantuit mai mult pe acolo…
„un avion de 30 de milioane (F-16 si F-18 care sunt acum un dotare si care au fost achizitionate la pretul asta) care poate zbura 2 misiuni pe zi la 4000 dolari ora de zbor, cu unul care costa (hai sa nu fim rai ) 150 de milioane si poate zbura o misiune la doua zile la 60000 dolari ora de zbor.”
Bre, 30 de milioane acum 15 ani e cam tot una cu 150 de milioane acuma 🙂
Cu ora de zbor nu crez’ca la F/A18 e 4000. Ca la F35 e mai scumpa, da, dar F35 are joystick mai frumos si displayuri mai colorate si ninonino prin cabina, da mai bine in poze…Si mai e si stealth 🙂 🙂
„Cum fac ma economii? Ajunge sa coste de trei ori mai mult ca avionale inlocuite si sunt de 3 ori mai putine. ”
Bre, matale nu esti bun sa vinzi schiuri sauditilor 🙂
Tot cred ca iesi mai ieftin asa, nu la pretul de achizitie initiala, dar daca dai afara chilotii de pe F16/F18/A10/Harrier/toata mentenanta la toate tipurile de motoare si la toate angaralele lor, toata nebunia cu logistica la N tipuri de aeroplane etc.
„Si oricat de destepte ai face rachetele, pana nu vor fi capabile sa faca deosebire singure intre ai nostri si ai lor ”
Alea nu vor fi capabile singure sa faca deosebirea intre nimic. Tot omul cu ochiul lui de sticla. Evreii au munitii cu sensor optic in bot si datalink cu fibra optica, e un operator acolo care o manevreaza cu joystickul si decide hit/abort.
Dupa aia mai vine si unul la sol si marcheaza tintele.
Sau o drona care marcheaza tintele.
Si domnia sa doar apasa pa botoane…
Asa cum au dat cu bombardeaua de pe F16 si n-au omorat toti soldatii NATO, s-or descurca si cu F35.
Ma rog, eu personal crezca noi romanii le purtam prea mult de grija amercancilor 🙂
Or sa se descurce ei…
@gsg
„Ma rog, eu personal crezca noi romanii le purtam prea mult de grija amercancilor 🙂
Or sa se descurce ei…”
Eu nu le port de grija americanilor doar ca ma enerveaza cand cineva imi insulta inteligenta si cand acel cineva are impresia ca ar trebui sa-l pup in fund ca multumire, atunci prefer sa musc 😛
😀
GSG9, pai si F-35 asta e de fapt 3 tipuri diferite 🙂
Amu’ am citit io ca facura americanii un studiu sa vada cat castiga cu serii mari de un singur tip vs 2 serii mai mici de 2 tipuri… si ziceau ca mai mult de 10% nu se economisea prin lantul logistic… asa ca… 🙂
Da, frumos! Sa fim mandri, si noi il vom cumpara dupa 2xxx. Spre el ne-ndreptam cu pasi mici dar siguri, asta fiindca nu putem sari direct in carlinga astuia, momentan avem doar scarile. Da’ pentru asta am trecut fara a le baga in seama pe Gripen, pe Eurofighter, pe F-16 nou, pe…ei si pe mama lor! Si uite asa ne-alegem cu F-16 i.e.n, numa’ bune sa facem trecerea pe alea peste vreo 50 de ani. Asa da gandire strategica!
Sper ca americanii sa retraga flota B1B si nu flota A10; caci se pare ca F35 in misiuni CAS nu prea straluceste…Si chinezii e multi de tot….
Nu-ti face griji A-10 e cel mai rezistent avion facut de americani. Nu numai ca te aduce inapoi acasa dupa ce i-a cazut juma de aripa, un ampenaj vertical si unul orizontal un motor, juma din combustibil si trei sferturi din comezi (si astea toate odata
) dar a rezistat deja la doua tentative de a fi scos din uz inainte de fiecare din cele doua razboaie din Golf. Ce credeti ca povesti din astea cu stau la altitudine medie si dau cu smartbomb-ul le-au inventat generalii USAF acu. Ia cautati voi pe net A-16 si vedeti cat timp a rezistat conceptul in fata realitatii primului razboi din golf (fix juma de zi pana cand tunul rotativ cu patru tevi de 30mm acrosat s-a dovedit complet nefezabil)
Avioane !
sicriele fac part
https://www.facebook.com/photo.php?v=210116502503625&set=vb.139182066245812&type=3&theater
Am vazut ce in tinta au lovit – nu prea insa aproape de CEP./
In primul rand nu cred in calculele acestea de incarcare pe aripa fiindca F 35 are si fuselajul proiectat de asa natura incat sa asigura portanta – la fel cum are si MIG 29-le fuselajul de acea natura.
In al 2-lea rand pilotii care sunt capabili sa struneasca MIG 21LanceR si sa castige cu el lupta aeriana sunt capabili sa faca si cu F 35-ul acelasi lucru.
In al 3-lea rand vor construi o varianta cu anvergura mai mare si aia este daca situatia o va cere, si Mitsubishi F 2 are anvergura marita fata de F 16 C Block 40.
Si acum cred ca trebuie ca sa il vedem la treaba, sa le dam si inginerilor care au lucrat la proiect increderea initiala in calitatea calculelor lor.
Sincer inca cred ca pentru Romania Gripen NG-ul este ideal pentru urmatoarea perioada.
@Marius Fenchea
Nu lua ce o sa spun acum ca o jignire, dar se vede ca nu esti inginer de aviatie.
In primul rand fuselajul lui F-35 nu este portant. La Mig 29 este o trecere graduala de la fuselaj la aripa in asa fel incat nu poti spune exact unde incepe unul si se termina celalalt. Este ceea ce in engleza se numeste „bleded body-wing” la fel are si F-16, F-14, Rafale, Gripen sau chiar si avioane stealth PAK-FA si am impresia ca se aplica si la F-117. Nu este prezent la Eurofighter, F-15, F-22 si F-35. Cand fuselajul si aripa nu sunt „blended”, apare o interferenta intre aripa si fuselaj care are efecte daunatoare asupra portantei generate de aripa. Cu alte cuvinte fuselajul lui F-35 nu numai ca nu contribuie dar chiar dauneaza portantei
Mig-21: este indr-adevar impresionant ca avem piloti care il poat strunji cum zici tu, dar este si foarte periculos, de ce crezi ca picau ca ciorile. Totusi Mig-21 are anumite regimuri de viteze incare este foarte agil datorita aripii delta.
Ceea ce nu se poate spune despre F-35 care are practic aripa dreapta. Aripa aia trapezoidala are un unghi de sageata aproape nul si este practic solutia ceea mai usor de calculat pentru a obtine o aripa care sa permita zborul supersonic dar deasemenea si cea mai ineficienta. Pana acum singurii care au folosit-o intr-un avion militar sunt cei de la Lockheed iar, F-104 Starfighter nu este un exemplu prea stralucit. Justificare folosirii ei pe F-22 si F-35 vine din faptul ca ajuta la stealth, dar strica foarte mult perfomantele. Motiv si pentru care rusii de la Suhoi (care pun accent mai mare pe performante clasice decat pe stealth) au preferat aripa delta penru PAK-FA .
„In al 3-lea rand vor construi o varianta cu anvergura mai mare si aia este daca situatia o va cere, si Mitsubishi F 2 are anvergura marita fata de F 16 C Block 40.”
Asta nu-i o solutie buna. Cresterea anvergurii duce la cresterea portantei deci scaderea incarcarii alare (incarcare pe aripa) dar creste in acelasi timp rezistenta la inaintare ce duce la cresterea tractiunii necesare, implicit a consumului si practic te intorci unde ai plecat. Japonezii au marit anvergura lui F-16 ca sa creasca cantitatea de combustibil carata, nu manevrabilitatea. Pe japonezii ii interesa un avion capabil sa patruleze peste Pacific.
O solutie mai buna la aceasta problema este folosirea de canarduri (ala Gripen, Rafale, Vigen etc) sau LERX-uri (ala F-16, Mig-29, Su-27) sau a amandoura (Gripen, Rafale, Eurofighter, cateva variante de Su-27) ceea ce nu se poate aplica la F-35.
„Si acum cred ca trebuie ca sa il vedem la treaba, sa le dam si inginerilor care au lucrat la proiect increderea initiala in calitatea calculelor lor.”
Io le dau increderea dar sunt si ei oameni nu semi-zei. Cand au de facut un avion care inlocuieste 8 vor trebui sa faci niste concesii, si nu stiu cata calitate vor avea acele concesii cand lor le e lene sa incerce alt tip de aripa decat cel pe care il folosesc din anii 40 de cand au facut P-80.
Tu esti inginer in aviatie?
Da.
Da, Arhengel nu sunt inginer in aeronautica dar ceea ce spun eu despre portanta fuselajului o spun cei din USAF si Lockheed ( pe astia ii scot din calcul ca isi lauda „calul” lor ) totusi nu sunt aia toti o adunatura de prosti.
Daca ma chinui pot ca sa iti dau si link la afirmatia astora.
Si ma rog de ce nu este o solutie buna cresterea anvergurii aripilor unui avion?
De ce nu se poate creste coarda aripii unui avion?
Stii ca la un moment dat si F 16 Block 70 se zvonea ca va avea anvergura marita?
Chiar de rog da-mi link unde zic astia ca F-35 este blended body wing.
Ti-am spus de ce marirea anvergurii nu este o solutie. Creste rezistenta la inaintere. Manevrabilitatea este data de doua lucruri capacitate de a face o curba cat mai stransa (care poate fi estimata din incarcare alara) si capacitate de a face curba aia repede (care poate fi estimata din tractiunea ce depaseste tractiunea necesara intr-un anumit regim aproximata grosier din raportul Tractiune greutate). Acum daca cresti anvergura iti creste portanta, asta inseamna incarcare alara mai mica asta inseamna ca poti face curba mai strans. In acelasi timp iti creste si rezistenta la inaintare ceea ce inseamna ca ai nevoie de mai multa tractiune ceea ce inseamna ca excedentul de tractiune peste cea necesara este mai mic deci scade capacitatea ta de a face curba aia repede.
Coarda aripii o poti creste, dar reproiectezi complet avionnul. In primul rand daca nu cresti si lungimea fuselajului, trebuie reproiectat si recalculat ampenajul orizontal. Daca cresti lungimea fuselajului cu alte cuvinte daca scalezi avionul asa cum au facut cu F-18 E/F trebuie reproiectata structura de rezistenta. Pentru ca vezi tu cand scalezi ceva, tensiunile la care e supusa structura cresc cu puterea a treia adica cu volumul, iar rezistenta cu puterea a doua adica cu suprafata. Asta-i si motivul pentru care F/A-18 E/F are suprasarcina maxima 7g fata de 9g cat are F/A-18 A/B/C/D.
F-16 Block 70 se zvonea ca va avea anvergura marita nu ca sa fie mai manevrabil ci ca sa care mai mult.De incarcarea alara depinde si greutatea maxima . F-16 nu mai este de mult Light Weitght Fighter de suprematie aeriana ci avion de strike in principal. Pilotii de pe F-16 nu prea invata ACM (Air Combat Manuvering) decat chestii de baza, in schimb pierd foarte mult invatand sa faca strafing runs.
„In all F-35 Program Office and U.S. Air Force air-to-air combat effectiveness analysis to date, the F-35 enjoys a significant Combat Loss Exchange Ratio advantage over the current and future air-to-air threats, to include Sukhois…. In stealth combat configuration, the F-35 aerodynamically outperforms all other combat-configured 4th generation aircraft in top-end speed, loiter, subsonic acceleration and combat radius. This allows unprecedented “see/shoot first” and combat radius advantages. ”
si o sa mai urmeze ca nu prea am timp acum: http://answers.yahoo.com/question/index?qid=20121003153855AAo7oRb
„What expects will surprise future F-35 pilots is the jets’ superb low speed handling characteristics and post-stall manoeuvrability. While the F-22 with its thrust vectored controls performs better at the slow speeds and high angle of attack (AOA) flight regime, the F-35 will be able match most of the same high AOA manoeuvres as the Raptor, although it will not be able to do so as quickly as the more powerful jet in some cases. Turning at the higher Gs and higher speed portions of the flight envelope, the F-35 will „almost exactly match a clean Block 50 F-16 and comes very close to the Raptor”….”
http://whythef35.blogspot.ro/2013/08/video-f-35-high-speed-flyby.html
si cam tot ce vrei sa stii despre aparat din reclamele Lockheed Martin
F/A 18 nu trage 9G ci doar 7,5 G , F 18L ar fi tras 9G iar F 18 E/F Super Hornet trage 7,6 G
„On the summer of 1983, an Israeli F-15 staged a mock dogfight with Skyhawks for training purposes, near Nahal Tzin in the Negev desert. During the exercise, one of the Skyhawks miscalculated and collided forcefully with the F-15’s wing root. The F-15’s pilot was aware that the wing had been seriously damaged, but decided to try and land in a nearby airbase, not knowing the extent of his wing damage. It was only after he had landed, when he climbed out of the cockpit and looked backward, that the pilot realized what had happened: the wing had been completely torn off the plane, and he had landed the plane with only one wing attached. A few months later, the damaged F-15 had been given a new wing, and returned to operational duty in the squadron. The engineers at McDonnell Douglas had a hard time believing the story of the one-winged landing: as far as their planning models were concerned, this was an impossibility.[”
Pana una alta ia uite ce se spune despre F 15 de care spuneai ca nu ar fuselaj portant……
@Arhengel
Asta-i link-ul tau? Yahoo Answers? Vechi de un an? Si lumea se ia de mine ca dau link-uri wikipedia.
„“In all F-35 Program Office and U.S. Air Force air-to-air combat effectiveness analysis to date, the F-35 enjoys a significant Combat Loss Exchange Ratio advantage over the current and future air-to-air threats, to include Sukhois…. In stealth combat configuration, the F-35 aerodynamically outperforms all other combat-configured 4th generation aircraft in top-end speed, loiter, subsonic acceleration and combat radius. This allows unprecedented “see/shoot first” and combat radius advantages. ”
Citatul asta este leat 2007 sau 2008 inainte de primul zbor al lui F-35A. Mi-l aduc aminte de printr-in Aviation Week. Intre timp multe s-au intamplat in progamul de testare, iar Lockheed Martin si-a revizuit declaratile si Pentagonul asteptarile
„What expects will surprise future F-35 pilots is the jets’ superb low speed handling characteristics and post-stall manoeuvrability. While the F-22 with its thrust vectored controls performs better at the slow speeds and high angle of attack (AOA) flight regime, the F-35 will be able match most of the same high AOA manoeuvres as the Raptor, although it will not be able to do so as quickly as the more powerful jet in some cases. Turning at the higher Gs and higher speed portions of the flight envelope, the F-35 will “almost exactly match a clean Block 50 F-16 and comes very close to the Raptor”….”
Asta-i ceva mai recent de prin 2010 cred. Dar tot este mult mai optimist decat ce se estimeaza acum. Si faptul ca spune ca F-35 will almost exactlly match block 50 F-16 arata ca nu se asteapta sa fie foarte manevrabil. F-16 block 50 a avut manevrabilitate mult degradata fata de F-16 A original. Si este mult inferioara lui Suhoi, Rafale, Eurofighter sau Gripen.
“On the summer of 1983, an Israeli F-15 staged a mock dogfight with Skyhawks for training purposes, near Nahal Tzin in the Negev desert. During the exercise, one of the Skyhawks miscalculated and collided forcefully with the F-15′s wing root. The F-15′s pilot was aware that the wing had been seriously damaged, but decided to try and land in a nearby airbase, not knowing the extent of his wing damage. It was only after he had landed, when he climbed out of the cockpit and looked backward, that the pilot realized what had happened: the wing had been completely torn off the plane, and he had landed the plane with only one wing attached. A few months later, the damaged F-15 had been given a new wing, and returned to operational duty in the squadron. The engineers at McDonnell Douglas had a hard time believing the story of the one-winged landing: as far as their planning models were concerned, this was an impossibility.[”
N-am spus ca F-15 nu are fuselaj portant am spus ca nu este blended-body-wing este cu totul altceva. La F-15 raportul portanta/rezistenta la inaintare da de fuselaj este favorabil pentru ca are fuselajul mai mult lat decat gros. Oricum in incidentul descris indemanarea pilotului a contat cel mai mult. Daca nu era israelian nu cred ca reusea. La F-35 fuselajul este aproape patrat in sectiune. Picul de portanta pe care il genereaza este insingnifiant fata de rezistenta uriasa la inaintare pe care o genereaza.
oricum articolul e partinitor ….
extrage ce ii convine ptr a explica ceva
cine vede ,sau vrea sa vada ,vede sipartile negative si pozitive
in alta ordine de idei nu manevralitatea a scapat vreun mig 29 de la doborare ci un sistem de avertizare apropiere rachete a salvat si hercules ,impreuna cu chaff ,flares
sau ,statistic cate doborari cu tunul de bord s-au produs de la razboiul din coreea incoace
si asta ca in vietnam rachetele erau inca cum erau
e putin spus partinitor
as fi vrut sa vad istoricul programului (comercial),nu tehnic la celalalte
Sti toti spun ca rachetele au evoluat. Dar lumea uita ca si sistemele antiracheta au evoluat. Cand au luptat prima oara in valea Beka israelienii au pierdut zeci de avioane din cauza SAM-urilor sirine. A doua oara cand au venit cu ECM modern, decoy-uri si drone, au masacrat toate radarurile si rachetele sol aer intr-o singura zi.
Or fi evoluat rachetele BVR, dar si mai mult au evoluat contrmasurile importriva lor. Su-37, Rafale si Eurofighter pot dobor rachete BVR cu rachete ghidate IR, plus ECM, plus bruiajul activ pe care orice avion cu radar AESA il poate face cu radarul sau, cred ca in viitor intre doua forte apropiate tehnologic mai probabila e o lupta care incepe BVR si se termina cu tunul de aproape decat dominatia de la distanta pe care si-o inchipuie americanii. Asta or sa aiba cand vor bumbacii arabi si or sa trimita F-22 contra F-4 iraniene sau MiG-25 sirienie (asta daca sirienii au MiG 25).
comentariu de pe site: „fraza cheie din articol:”Excelenţa sa a spus chiar că transportoarele româneşti ar putea beneficia şi de tehnologia britanică.” acu’ v-ati prins? omul cauta un client ptr industria britanica….”
Cam atat ar fi de spus 🙂
eu cred ca mai degraba o colaborare. Britanicii tot timpul, orice au cumparat, au customizat cu echipamentele lor. In plus, pt. export, ar putea fi interesati sa dea de lucru si pt. anumite sisteme ale lor, dar ambele parti ar avea de castigat, in final. Customizarea unui SAUR s-ar putea face in functie de client, cu ce echipamente doreste acesta. Astfel oferta s-ar diversifica.
Eu incep deja sa ma tem (am batut in birou de 3 ori in prealabil) ca nu cumva, datorita MRAP-urilor de la Cincu, sa vina un nene cu 2 stele si 2 roabe in burta de caca varicelice de stat prea mult pe TABuret si sa zica: da’ capacitate MRAP n-are? Hai sa-i adaugam! Cui bre? Lui SAUR 2? Sau…TBT?
A neverending story…
Mai bine te abtineai sa scrii asta… ca mai citeste cineva, care nu trebuie 🙂
Cand o sa apara stirea ca si sudafricanii sunt interesati de Saur 2, atunci e clar, eu sunt o gura spurcata… 🙂
Nu, aia iau Badger/ Patria AMV
MZ, am vazut stirea, ma amuza totusi ca SANDF (unul din cele mai tari acronime) cumpara de la finlandezi…pentru deșert…
saur poate fi vandut catre tari mai sarace fara probleme, de exemplu eu ma gandesc ca potentiali clienti ar fi sloveni,croatia,bosnia si hertegovina,mutenegru,albania, tari din africa, si desigur, vreo 200-300 de transportoare ar fi bune si pentru fratii nostrii de peste prut…si in armata romana, daca sa zicem la pret un TBT o sa coste cat 1.5-2 saur, atunci am putea sa bagam si Saur in dotare, sa zicem o proportie de 40% TBT si 60% SAUR 2
Croatia are Patria 8×8 AMV – ne-ar trebui ca sa avem un produs foart bun ca sa il vindem in Slovenia si Croatia…de-asemenea Muntenegru cred ca va cumpara produse din fosta Jugoslavie.
@gsg9
http://www.youtube.com/watch?v=Cx1J2CzNnS8
🙂 🙂 🙂
Cu siguranta ca veteranul A-10 se va mai afla cateva decenii in dotarea americanilor.
Parca pe acest blog am citit ca americanii au decis sa pastreze acest avion, modernizandu-l, atat cat se poate moderniza.Cel putin propulsia si avionica care conteaza foarte mult.
Romania are nevoie in primul rand de un aparat performant, cat mai ieftin si usor de exploatat, dedicat in special pentru misiuni de suprematie aeriana.Pe timp de pace principala misiune a aviatiei noastre este de politie aeriana iar in caz de razboi ar trebui sa impiedice inamicul, atat cat poate, sa nu umble nestingerit pe cerul frumoasei noastre patrii.Repet, ar trebui.Pentru aceste misiuni nu ai nevoie de un avion scump, din toate punctele de vedere, dedicat in special pentru misiuni de atac la sol.
Eu as fi mers pe F16V sau Gripen NG(favoritul meu).Cumparand chiar si F16 block52+am fi devenit clientii americanilor, daca asta isi doresc atat de mult.Chiar si cu Gripen am fi devenit clientii lor, din motivele pe care le cunoasteti foarte bine.
Preferinta mea pentru Gripen cred ca se stie de mult. Si contrar cu ce crede lumea la cumpararea Gripen nu am depinde pentru munitie de suedezi ci de americani. Ar fi putut fi impacat si unchiu SAM daca pe langa achizita de Gripen cu ofset asamblare/productie in tara, am fi facut si o achizitie babana de la Unchiu SAM de vreo 1000 de AMRAAM si 2000 de Sidewinder, Harpoane si LBG-uri. Daca venea cineva de la noi cu o astfel de propunere sa vezi ce le dadea Unchiu o scaltoaca alora de la LM si le spunea „ciocu mic ca mai tre sa traiasca si Raytheon.”
@Arhenghel
„1000 AMRAAM si 2000 Sidewinder”
Bre, what have u been smoking 🙂 lately…
Una, ca si sa vrem si sa le punem banii in fata nu ne vand americancii atatea rachete…balanta aia regionala…noi sintem doar informati ce si cum ne trebuie 😉
Harponul nu stiu daca e integrat pe Gripen.
Si gata, uitati de avionul ala…n-a avut cine sa ni-l cumpere…
Da Sorin, aici ai citit de A-10:
http://www.rumaniamilitary.ro/a-10-tunderbolt-ii-un-mistret-extrem-de-util-sau-cand-porcii-zboara
http://jurnalul.ro/stiri/externe/premierul-chinez-va-vizita-romania-655632.html
Mie mi se pare ca F35 seamana cu un hamburger zburator si cu motor copiat direct dupa YAK 141 au stiut Lockedzi bine ce au stiut cand au cumpart schemele in anii 90
@ballistic
Jakass daca vrei sa acuzi de copiat, acuza-i cel putin pe aia care in teorie ar fi copiat: Pratt & Whitney si Rolls-Royce.Din cate stiu LM nu s-a ocupat nicio data de proiectarea si construirea motoarelor de aviatie.
Ia de aici fatass
Following the announcement by the CIS on September 1991 that it could no longer fund development of the Yak-41M, Yakovlev entered into discussions with several foreign partners who could help fund the program. Lockheed Corporation, which was in the process of developing the X-35 for the US Joint Strike Fighter program, stepped forward, and with their assistance 48-2 was displayed at the Farnborough Airshow in September 1992. Yakovlev announced that they had reached an agreement with Lockheed for funds of $385 to $400 million for three new prototypes and an additional static test aircraft to test improvements in design and avionics. Planned modifications for the proposed Yak-41M included an increase in STOL weight to 21,500 kg (47,400 lb). One of the prototypes would have been a dual-control trainer. Though no longer flyable, both 48-2 and 48-3 were exhibited at the 1993 Moscow airshow. The partnership began in late 1991, though it was not publicly revealed by Yakovlev until 6 September 1992, and was not revealed by Lockheed until June 1994
M-am uitat numai de curiozitate in arhivele LM sa vad ceva despre acest „parteneriat.” Guess what jackass? It never happened. Mai cotrobaieste putin prin Wikipedia. Cine stie poate mai gasesti ghidusenii de acest fel. Inca un lucru ar trebui sa-l tii minte. Inainte ca LM sa intre intr-un astfel de partenriat trebuia sa notifice atat legislativul cat si executivul US ca nu este in contraventia cu Arms Export Control Act. Cred ca ai ghicit deja ca nici o astfel de aducere la cunostiinta nu a fost facuta vreo data de LM.
Care arhive fatass,arhivele de la mcdonalds,de unde ai mata acces la arhivele lockeed,se cunoaste in mai toate mediile ca americani au copiat vtol-ul yak 141 si au incorporat tehnologii in x-35,unele lucrurir nu le-au furat e drept cum ar fi motoarele de racheta rd-170 pe care au fost nevoit sa le cumpere de la rusi pentru rachetele lor
Chiar nu poti sa te abtii? La fiecare interventie cauti motiv de injuraturi si jigniri…ce ar fi in schimb sa contribui si tu cu un articol-doua?
„The splendid metal forrest of Rd170” (nu mai stiu cine a poreclit-o asa pe merit, poti sa faci un articol pe subiectul asta de exemplu) n-are de a face cu F-35/Yak-141, deviezi, vezi ca e pe stanga rubrica referitoare la „Manipularea pe site-uri”…
Pot la fel de bine sa-mi bat joc si eu de rusi prin faptul ca le-au dat din prostie englezii motorul RR Nene dupa WWII sau ca rusii au furat planurile (veritabile sau nu) lui Concorde…da’ le-a dat cu prea multe virgule cand au facut trecerea pe sistemul metric…desi cica le-au luat de la francezi…
PS- stiloul nu l-au inventat rusii, ci Petrache Poenaru. Si cica Pintea Haiducul (nu rusii) chiar a zburat de pe stanci cu…”deltaplanul ” (NU E GLUMA). 🙂
ia de aici fat ass,luat de pe aeroflight.uk si astia mint
During the summer of 1995, Lockheed Martin announced a teaming arrangement with Yakovlev to assist in the former’s bid for the JAST (Joint Adanced Strike Technology) competition. Yakovlev’s knowledge of jet lift technology was to prove invaluable. Lockheed Martin was subsequently selected to build a demonstrator aircraft, the X-35, which went on to win the JSF (Joint Strike Fighter) competition and will soon become a production fighter as the F-35.
Bai desteptule, LM este o companie publica si asta inseamna ca trebuie sa faca publica catre toti actionarii orice fel de actiune care tine de investitii, inclusiv parteneriate. Cam asa este legea pe aici. Nu trebuie sa fii un mare geniu si sa te uiti in repoartele lor trimestriale (Q10) sau anuale (K10) unde sunt enumerate si descrise acest fel de actiuni. Mai ales parteneriate unde compania scoate din propriul buzunar sute de milioane de dolari, un lucru care este facut public si supus unui vot al intregului consiliu de administratie. M-am uitat la toate rapoartele intre 1990 si 2000 si guess what? There’s no such partnership genius. Ia de aici si cotrobaie…cine stie poate gasesti matale ce nu am gasit eu: http://www.sec.gov/edgar/searchedgar/companysearch.html. Asta ar fi unu la mana. Doi la mana este faptul ca inainte de a se angaja la un parteneriat cu o entitate straina in chestii care tin de aparare, LM trebuie sa fie in concordanta cu Arms Export Control Act si Title 50 of the United States Code, unde atat Departamentul de Stat cat si Departamentul Apararii si Trezoreria trebuie sa-si dea avizul pozitiv inainte ca parteneriatul sa poata decurge. LM face public legislativului printr-o scrisoare de intentie ca cere avizul pentru un asemenea parteneriat, iar executivul printr-o scrisoare similara a unui comitet unit face public legislativului avizul pozitiv sau negativ asupra cererii LM. Aceasta corespondenta se publica in Congressional Record (un fel de Monitorul Oficial). Guess what? LM nu a facut nicio cerere de acest fel vreodata si evident ca nu a primit nici un fel de aviz. Ia hai baga tare aici la Daily Digest poate gasesti ce nu am gasit eu: http://thomas.loc.gov/home/LegislativeData.php?&n=Record&c=111. Pentru informatia ta acum,singurul parteneriat pe care LM il are cu o companie din Federatia Rusa si care este foate bine documentat este acela cu Hruniciov care s-ar putea sa-l stii sub numele de International Launch Services, care nu are nimic de a face cu transferul de tehnologie si este o relatie pur comerciala unde LM le furniza rusilor contracte de lansare de sateliti civili. Acest “joint venture” cred ca a fost activ pana prin 2006.
Alex, am si eu o intrebare – nu stiu daca e tocmai nimerita, dar incerc desi s-ar putea sa fiu pe langa subiect…
In cazul ipotetic in care Lockheed Martin (sau o alta companie), ar lucra la un „black program” (cum au fost F-117 sau B1 http://en.wikipedia.org/wiki/Special_Access_Program ) de exemplu si ar exista o situatie de tip parteneriat cu o alta entitate care este non-US pentru transferul de tehnologie, cam ce metoda/metode ar trebui urmata/urmate pentru a se ascunde programul ce ar beneficia de acest aport tehnologic?
Sau e de ajuns faptul ca in astfel de cazuri compartimentarea (comisiile senatoriale si ale Camerei Reprezentantilor) e suficienta?
…erata…
B-2 „Spirit” in loc de B-1
Despre „black programs” chiar ca nu stiu, dar cred ca ar fi cam la fel cum este cazul cu programele care sunt partial sau integral clasificate la un anumit nivel. Acest fel de parteneriate sunt reglementate de The Exon-Florio Amendment of the Title 50 of the US Code si de Foreign Investment and National Security Act of 2007. Aceste legi au la baza reglementarea de shimburi comerciale care sunt afectate de ce se numeste FOCI (foreign ownership, control and influence). Aceste doua legi de fapt furnizeaza un cadru legal prin care sunt reglementate relatii de schimb comercial si tehnologic intre o entitate comerciala straina si una americana care are implicatii de securitate nationala si schimburi comerciale si tehnologice intre o entitate comerciala straina si guvernul federal. De obicei legile sunt implementate print-un comitet interguvernamental care se numeste CFIUS (Committee on Foreign Investment in the United States). CFIUS are ca membri permanenti reprezentanti de la Departamentul de Stat, al Aprararii si de la Trezoreria Statelor Unite. De obicei un astfel de comitet recomanda entitatii stratine sa formeze o „special purpose entity” (entitate de folosinta speciala) care nu este nimic mai mult decat o subsidara inregistrata in Statele Unite ale companiei mama straina. Acum aceasta entitate are un consiliu de administratie aparte care este format din directori interni si directori externi. Directorii interni sunt toti cetateni americani si inanite de a fi numiti in functie ei sunt aprobati de Defense Security Service (DSS). De asemenea acesti directori interni nu poti fi pensionati, dati afara, etc. fara aprobarea DSS. Directorii externi pot fi oricine, dar ei nu au absolut nimic de a face cu operatiunile de zi cu zi ale entitatii si nu pot in niciun fel sa influenteze modul in care aceasta entitate functioneza. Ei sunt acolo pur si simplu sa atesteze profitabilitatea sau lipsa ei pentru compania mama. De asemenea toti angajatii acestei entitati trebuie sa fie cetateni americani; sunt exceptii destul de rare unde anumiti cetateni straini pot fi angajati ai firmei mama si detasati provizoriu sa lucreze cu/pentru aceasta entitate speciala. Acest fel de entitati sunt destul de comune, numai ca unele companii au o anumita relatie mai privilegiata cum ar fii de exemplu BAE si QinetiQ care au relatii de transfer tehnologic aparte avand actionariat majoritar britanic si deci facand parte din cele „cinci perechi de ochi” cu care Statele Unite au o relatie de securitate speciala. Alte companii care mai apeleaza la acest fel de model de afaceri ar fi Siemens care lucreaza ca subcontractor pentru Bechtel Bettis la conceperea si fabricarea de reactoare nulcleare pentru US Navy si LGS Innovations (Alcatel-Lucent) care prin Bell Labs lucraza cu NSA la tot felul de chestii cum ar fi algoritme HAIPE si SCIP si probleme care tin de infrastructura de telecomunicatii. Transferul de tehnologie de obicei este sustinut de tot felul de „firewalls” atat din punct de vedere tehnic ci si din punt de vedere financiar si administrativ. De obicei compania mama stie ca un trasfer de tehnologie este facut, dar nu stie de obicei in ce scop sau pentru ce programe aceasta tehnologie este folosita. Un raspuns destul de lung la on intrebare destul de simpla, dar mai bine de atat nu stiu cum sa raspund.
Scuze la amnadoi ca ma bag si eu in discutie, dar pe langa solutia de directionare a jetului in jos cu ajutorul celor „3 swivel bearings” si pozitia transversala la deschidere a chepengului volantei de sustentatie (la inceput – X-35- erau de fapt 2 chepenguri ce se deschideau longitudinal), ce naiba mai are in comun F-35B cu Yak-141?
Frați români, scuze că sunt puțin off-topic, dar ceva mă zgîrie rău la ureche în articolul ăsta…Ori traducerea e puțin greșită, ori autorul articolului original nu prea a învățat istorie…Alăturarea cuvintelor „Germania” și „bombardament/bombardier strategic” e cam deplasată/forțată…Din cîte știam eu, singurul bombardier care putea fi considerat strategic a fost Condorul, dar a fost produs în cantități mult prea mici pentru a fi folosit în acest rol(mai mult transport și patrulare maritimă)…Luftwaffe a fost concepută și folosită mai mult pentru CAS și ca artilerie aeropurtată, decît pentru bombardamente strategice…dacă studiem puțin bombardirovskile germaneze, observăm că erau bombardiere tactice, nu strategice, fiind gîndite să netească drumul trupelor de la sol…
În rest, despre 35, deocamdată nu m-a impresionat prea tare…aștept să-l văz că face treabă, și p-ormă discutăm…
Cu exceptia “History is a vast early warning system.” – Norman Cousins…de la inceput…articolul e asa cum l-a facut autorul.
Ok. Got it !
Nu mi-e rusine cu mancatul catorva litere pe ici pe colo (desi le-am puricat -vorba vine- inainte de a le trimite lui George), dar traducerea e „fidela”. 🙂
Inseamnă că autorul e praf la istorie…dacă și celelalte aprecieri sunt asemănătoare cu cele despre germanika, e clară și calitatea articolului… 🙂 🙂 🙂
Ia sa ne uitam la „Bombers and ground attack” germane/naziste/WWII…
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_World_War_II_military_aircraft_of_Germany
43 de modele, din care 23-24 au fost prototipuri si proiecte nefinalizate. Le ignoram.
Raman 19-20:
-170 bucati – Dornier Do 18 „flyingboat”;
-30 bucati- Dornier Do 22 „maritime recon flying boat”;
-372 bucati – Dornier Do 11 (intrat in 1932), medium bomber, post WWI design;
-283 bucati – Dornier 23 (mediocru, retras la sfarsitul anilor 1930) ;
-14 bucati – Fieseler Fi 167 (1938-1940)-biplan recon lansat de pe Zeppeline ;
-512 bucati – Heinkel He 45 (intrat in 1931), light bomber,recon, biplan;
-78 bucati – Heinkel He 50 (1935-1944), biplan;
-cateva zeci de bucati – Junkers Ju 86 (intrat in 1936), diferite variante, venit din aviatia civila;
-2 139 bucati- Dornier Do 17 (intrat in 1937) – continuat cu variantele/evolutiile…
-105 bucati- Dornier Do 215 (1939-1944);
– 1 925 bucati – Dornier Do 217;
-6 bucati – Dornier Do 317 (intrat in 1943);
-6 508 bucati – Heinkel He 111;
-1 169 bucati – Heinkel He 177 (1942-1944), singurul long-range bomber;
-250 bucati – Henschel Hs 123 (1936-1944), biplan robust, de incredere;
-865 bucati – Henschel Hs 129 (1942-1945), l-am avut si noi si ungurii;
-6500 bucati – Junkers Ju 87 Stuka (1936-1945);
-15 183 bucati – Junkers Ju 88 “Mädchen für Alles“- “Jack of all trades” (1936-1951), bimotor si varianta…
-1 234 bucati – Junkers Ju 188 (1943-1951);
-210 bucati – Arado Ar 234 (1943-1944) singurul bombardier cu reactie.
____________________________
-276 bucati – Focke-Wulf Fw 200 (1937-1944).
____________________________
Astea fiind date, nu prea vad diferente intre ce sustii tu si autorul articolului. Faptul ca „strategic bombing” e titlul capitolului in care se vorbeste nu numai despre Germania nazista, WWII, Aliati, dar si alte razboaie ulterioare, nu e o problema. Am revazut articolul si traducerea, credeam ca poate am pus eu din greseala „strategic” langa „heavy bombers”. Nici vorba, cred ca „praf la istorie” e o expresie nemeritata.
Singura problema o vad mai degraba la estimarile cu privire la Stuka, autorul da 4900, sursele pe care se bazeaza Wikipedia vorbesc de ceva in genul:
„Figures are debated. Griehl cites additions of Chief engineer Pichon’s list. This indicates 5,930 produced. Griehl points out this number may include all machines, even those that were incomplete or unassembled. Junkers records give only 5,126 aircraft delivered to the Luftwaffe.[164]”
Iar numarul final estimat in articolul Wiki e 6500…recunosc ca nu sunt „WWII history buff”… 🙂
Și care dintre jucăriile enumerate au fost bombardiere strategice??? Că nu m-am prins…
Răzvan, don’t take it personally, eu doar mi-am exprimat opinia referitor la bombardierele strategice germane despre care se spunea în articol.
Și ca să nu zici că am eu ceva cu tine, personal, uite ce se spune aici, exact in prima frază…
– http://en.wikipedia.org/wiki/Luftwaffe#Mistakes_in_development_and_equipment
Peace .
🙂 Mai frate, da’ simandicos mai esti…imi cer scuze ca te-am calcat pe coada…tu insisti prea mult pe o frectie care nu-si are rostul: daca, de exemplu Heinkel He 111 medium range heavy bomber sau „fetita” Junkers Ju 88 aveau doar 2 motoare (nu 4 ca o fortareata zburatoare si cu puzderie de „cuiburi” de mitraliere spre deosebire de alde Fritz cu „doar” 2-3), automat nu sunt bombardiere strategice?..desi au participat cam peste tot unde a fost posibil in bombardamente… strategice…
De Heinkel 177 nu mai vorbesc…
Pace sa fie…ne zgariem degeaba.
F 35 este un avion prea scump si prea dedicat unui nr. redus de tipuri misiuni pt. a fi un succes de piata;
incarcarea mare pe aripa, performantele slabe de tractiune ale motorului raportat la greutatea proprie precum si modul defectuos de proiectare rezervoare in jurul motorului slab protejate il fac un candidat ideal pt. lost in battle;
io cred ca singura misiune pt. acest aparat este aceea de a-l inlocui intrucatva pe F 117A.
orice tara care vrea un avion care sa fie si de interceptare – vanatoare il are la dispozitie pe F 15 SE, acesta este unu din putinele care poate sa tina piept avioanelor rusesti;
noi am dorit IAR 95, incapacitatea intelectuala a inginerilor implicati nu a permis finalizarea proiectului.
am auzit critici legate de unii care ar fi incercat sublerirea unui motor – toata stima in fata acestor oameni, aproape toate marile proiecte au inceput prin sublerirea (copierea ) unor produsre existente si incercarea de a produce ceva mai bun: am sa dau cateva exemple Roman si UTB Brasov, BAC 1-11, ARO, etc.
La 8 anii distanta putem vedea ca aceste sumbre previziuni din articol nu s-au adeverit,iar F-35 e un avion dorit de multi.Sant necesari atat de multi bani,atat de mult timp si efort pentru a produce un avion de lupta in zilele noastre,incat ceea ce nu este un succes rasunator se considera a fi un dezastru.
Perioada de gestatie a unui avion modern poate ajunge la 15 ani dupa primele specificatii ale beneficiarului.Cu tot cu generatiile de prototipuri,se poate ajunge la 25 de ani pana la productie.Pentru dispersarea costurilor pe o perioada cat mai lunga,avioanele moderne tind sa aiba o perioada de functionare extrem de lunga.Proprietarul se asteapta acum ca avionul de lupta sa aiba o durata de viata de peste 50 de ani.
In WW2 un avion de vanatoare costa cat un tun de calibru mediu.Acum,costa cat 50 de tunuri.Pentru ca tunul a ramas principial acelasi,dar vanatorul de acum nu are nimic in comun cu aparatul simplu de atunci.Totusi,de ce un proiect costa atat de mult si dureaza atat de mult pana este finalizat ?
Pur si simplu pentru ca din momentul in care ai semnat constractul stii ca avionul pe care-l vei construi va zbura si peste 70-80 de ani,deci din start te apuci de lucru cu cele mai noi descoperiri in domeniu si lucrezi cu cele mai noi tehnologii,ca sa fii in fata concurentei inca din faza incipienta.Dar noile descoperiri inca nu au fost testate,iar noile tehnologii sant imature.De aici tot felul de intarzieri,impasuri,cheltuieli neprevazute.Toti sefii de proiect implicati in construirea unor asemenea avioane au fost probabil persoane remarcabile ..