TANTARUL

Despre razboiul iugoslav s-a scris masiv pe blog…insa putini stiu ca in acesta s-a implicat si CIA. Ca observator, bineinteles, si prin intermediul primei sale drone operationale cu raza lunga de actiune, stramos direct al General Atomics MQ-1 Predator, ucigasul tacut din zilele noastre, spaima jigodiilor islamiste din ISIS si nu numai.

Ei bine, CIA a operat pentru prima oara in Balcani, in 1993, o drona de supraveghere si observare de raza lunga numita Gnat-750 (Tantarul), drona a carei dezvoltare a fost ceruta de Pentagon in vederea sprijinirii fortelor ONU de mentinere a pacii din fosta Iugoslavie, program care din motive financiare si birocratice a fost transferat Agentiei Centrale de Informatii/CIA/Central Intelligence Agency, si a purtat numele de Lofty View/Privire Elevata. Faptul ca CIA opera o drona cu raza lunga de actiune, ideea ca avea „ochi in cer” asemeni USAF, a atras nemultumiri din partea unor ofiteri superiori din cadrul Pentagonului, unul dintre acestia declarand ca: ”CIA ar trebui sa fie un serviciu care aduna informatii externe si le analizeaza, nu o organizatie paramilitara”.

Bineinteles, CIA nu s-a sinchisit de frustrarile si temerile Armatei, durerea unuia (austeritatea bugetara care lovise Pentagonul, unul dintre motivele renuntarii la programul Gnat) e bucuria altuia (CIA s-a facut cu o drona de raza lunga marindu-si competentele si posibilitatile de a aduna informatii/supraveghea tinte de interes fara a-si pune in pericol agentii si pilotii. Da, pilotii, civili cum vom vedea in cursul articolului…), seful Agentiei la acea vreme fiind James „Jim” Woolsey, acesta indeplinind functia de Director al CIA in perioada 5 februarie 1993-10 ianuarie 1995 (a fost cel de-al 16-lea Director al CIA de la crearea institutiei in 1946. Ca fapt divers, eficienta CIA e discutabila in timpul mandatului lui Woolsey, si nu numai. Referitor la razboiul antiterorist, se stie ca CIA a facut o gafa enorma prin sponsorizarea mujahedinilor din Afganistan impotriva sovieticilor. CIA i-a creat pe Osama bin Laden, Gulbuddin Hekmatyar si Jalaluddin Haqqani, criminali feroce pe care ulterior s-a dat de ceasul mortii sa-i vaneze in cadrul „razboiului impotriva terorii”. Interesant e faptul ca presedintele Clinton prin ordinul executiv 12.947 din 1995 impunea sanctiuni impotriva a 12 grupuri teroriste din intreaga lume, insa datorita stupiditatii CIA care a „luat geana” de pe Afganistan inca din anul 1990 chemandu-si acasa toti agentii de informatii, multi dintre ei fiind axati pe contraterorism, nici Al-Queda si nici Osama bin Laden nu se regaseau in aceasta lista. A fost o grava eroare cu consecinte macabre cativa ani mai tarziu. CIA avea inca din 1986 o divizie speciala axata pe adunarea de informatii legate de organizatii teroriste din intreaga lume si contraterorism, cunoscuta drept Counterterrorism Center/CTC/Centrul Antiterorism, insa astia au inceput sa „puna geana” pe bin Laden dupa 1998, dupa ce acesta si-a inasprit retorica si amenintarile la adresa SUA, a evreilor, a cruciatilor, a tuturor crestinilor, s.a.m.d. CTC a fost infiintata de catre directorul diviziei latino-americane a CIA, Duane Ramsdell „Dewey” Clarridge, figura centrala in scandalul Iran-Contra/Irangate.

Ei bine, Dewey sugerase folosirea de drone de observare pentru localizarea ostaticilor americani din Iran, in perioada 1979-1980, ba chiar se gandea la inarmarea acestor drone cu mici rachete si utilizarea lor impotriva conducerii statului si armatei iraniene. Din nefericire pentru el, acestea erau prea mici, submotorizate si incapabile sa poarte rachete, basca faptul ca rachetele inca nu aveau precizia necesara executarii de lovituri punctuale, asa cum dorea Agentia. Dupa care interesul a scazut pana aproape de uitare…Nici macar la sfarsitul anilor *80/sec.XX cand USAF emitea cerinta pentru dezvoltarea unor drone de raza lunga, rapide, echipate cu motoare cu reactie si cu posibilitatea de a purta armament, CIA n-a devenit interesata preferand in continuare dronele-spion de mici dimensiuni ce puteau fi lansate de catre agentii din teren, supraveghind zone de interes. Nu era solutia ideala si punea in pericol agentul/agentii, insa o foloseau atunci cand satelitii-spion erau „orbi”, de voie de nevoie, cand le ardea buza dupa informatii. Se stie ca CIA si USAF foloseau inca de la sfarsitul anilor *50 satelitii de observare Corona, insa eficienta acestora era limitata cand era vorba de supraveghere continua a tintelor de mare interes strategic, fapt recunoscut chiar de catre americani –oricum, datorita satelitilor Corona, seria KH1-KH4, strategii americani au reusit sa cunoasca realitatea spatiului sovietic si, in mare masura, forta strategica nucleara sovietica -datorita imaginilor luate de acesti sateliti s-au intocmit harti topografice foarte detaliate ale URSS si Pactului de la Varsovia, s-au identificat silozuri de rachete balistice cu ogiva nucleara, baze strategice si fabrici de armament. Totusi, aceste obiective nu puteau fi supravegheate continuu ceea ce era, evident, un mare impediment, insa satelitii Corona au fost primii sateliti de spionaj din lume si au reprezentat pentru SUA un mare pas inainte in lupta de pe frontul nevazut in timpul Razboiului Rece.  

  Revenind la drone, nu se stie ce parc de drone mici opera la acea vreme CIA dar se stie ca in mai 1964 SUA decide folosirea de drone in misiuni de spionaj deasupra Cubei, acestea inlocuind aeronavele-spion U-2 –asta si ca urmare a doborarii lui Gary Powers/U-2 deasupra URSS in 1960. Ulterior, Strategic Air Command/SAC/Comandamentul Aerian Strategic largeste aria de supraveghere/spionaj executand zboruri cu drone de raza lunga deasupra Republicii Populare Chineze, Vietnamului de Nord si Coreei de Nord, zone considerate la acea vreme de catre CIA drept „zone interzise/zone ascunse”.

Ryan 147A

Primele drone ale SAC care au zburat deasupra Cubei pe 5 noiembrie 1962 au fost de tip Ryan 147A, acestea fiind lansate de sub aripile DC-130 Hercules, 4 exemplare, fiind controlate prin radio de catre avionul-mama. In noiembrie 1964, chinezii au reusit sa doboare o drona Ryan 147/USAF informatia fiind „scapata” catre publicatia Washington Daily News care stipula: China comunista sustine ca a doborat un avion de recunoastere american fara pilot deasupra sudului tarii. China comunista, in cadrul unei ceremonii oficiale, chiar a sarbatorit doborarea unui „avion militar de recunoastere fara pilot, de mare altitudine, apartinand imperialistilor americani”, numind asta „o victorie majora”. USAF si Pentagonul au refuzat sa comenteze din motive evidente, insa de informatiile stranse cu ajutorul acestor aeronave a beneficiat, cu certitudine, si CIA. Drona era de tip Ryan Model 147/Lightning Bug.

LIGHTNING BUGS

Din 1967-1968 au aparut Ryan 147S/H, generatia a treia, drone de recunoastere de mare altitudine, acestea putand zbura la maxim 19,80 km altitudine si, foarte probabil, au executat si misiuni in contul CIA via USAF –aceste drone puteau fotografia de la 19 km altitudine o zona circulara de 96-100 km. Se stie ca CIA a apelat la dronele USAF pentru executarea unor misiuni ELINT in Vietnam, asa au reusit sa stranga date importante legate de sistemul de rachete antiaeriene SA-2 Guideline/S-75 Dvina, cu deosebire frecventele de lucru ale radarului de control al focului SNR-75/Fan Song A/B/D/E/F care lucreaza in benzile E/F/G –raza maxima de actiune cuprinsa intre 60-145 km, si cele ale radarului de achizitie a tintelor si alarmare timpurie Spoon Rest –banda A, 275 km raza de actiune, 32 km altitudine maxima de detectie. In decembrie 1962, in Vietnam zburau cu certitudine pentru CIA drone Ryan 147D, acestea localizand site-uri SAM SA-2. Ca fapt divers, doar in perioada 1964-1975, Lightning Bugs a executat peste 3500 de misiuni deasupra Vietnamului).

CIA, prin persoana Directorului sau, Jim Woolsey, a vazut in UAV-urile de raza lunga multe oportunitati, una dintre acestea fiind faptul ca dronele puteau zbura ore in sir deasupra zonei-tinta transmitand informatii in timp real, o oportunitate care nu se regasea la satelitii-spion, acestia neputand ramane mult timp fixati pe zona de interes datorita orbitarii (satelitii nu puteau sta „fixati” pe tinta mai mult de cateva minute in 24 de ore. Sovieticii, spre exemplu, pe timpul Razboiului Rece, opreau toate activitatile la instalatiile militare sensibile in intervalul orar la care un anume satelit de spionaj american orbita deasupra acestora. Bineinteles, cunosteau intervalul orar! Si americanii faceau asta, Area 51 fiind doar un singur exemplu). Se eliminau astfel „timpii morti” in care culegerea de informatii/supravegherea din/in zona de interes nu se putea face. Mai mult decat atat, un UAV nu avea pilot la bord precum aeronavele-spion, cu alte cuvinte nu existau riscuri de securitate, basca faptul ca ora de zbor costa derizoriu in raport cu Lockheed U-2 sau SR-71 Blackbird. Ei bine, Jim Woolsey cunostea utilitatea unui UAV inca de la sfarsitul anilor *70, la acea vreme Subsecretar al Marinei, acestuia fiindu-i prezentat in cursul unei vizite in Israel/1980-1981 un film in care Fortele de Aparare Israeliene/IDF/Israel Defense Force foloseau drone pentru a supraveghea miscarile palestinienilor si sudul Libanului (da, IDF a fost printre primele armate care au folosit drone in scopuri militare/spionaj. In 1980, IAI Scout si Tadiran Mastiff erau in voga.

Tadiran Mastiff

Tadiran Mastiff e considerat prima drona militara moderna din lume, acesta fiind dotat cu electronica miniaturizata si baterii putand transmite live imagini audio-video de inalta rezolutie –imagini video in timp real, acest lucru fiind unul dintre secretele eficientei fenomenale a Tzahal/Tzva Hahagana LeYisra’el/Armata de Aparare a Israelului impotriva puzderiei de inamici arabi. Da, desigur, e un lucru binecunoscut si verificat in toate conflictele inca din cele mai vechi timpuri, ai informatia controlezi situatia! Sa speram ca noi n-am uitat acest lucru elementar de o importanta deosebita. Mastiff e considerat de experti ca fiind primul UAV de supraveghere/spionaj modern operational din lume avand peste 7 ore autonomie de zbor –a zburat pentru prima data in 1973 dupa Razboiul de Yom Kippur. La ora actuala, experti militari din toata lumea considera armata israeliana ca fiind „foarte experimentata” in utilizarea dronelor, basca faptul ca in Israel sunt 9 companii care produc cel putin 39 de variante de UAV-uri).

In sfarsit, asa cum am mentionat, in 1993 Pentagonul emite o cerinta pentru un UAV de supraveghere/observare de raza lunga destinat fortelor ONU de mentinere a pacii din fosta Iugoslavie, selectand drona Gnat-750 proiectata de catre General Atomics Aeronautical Systems Inc/GA-ASI (nu se stie de ce US Army n-a cedat fortelor ONU drone aflate deja in dotare. Ca fapt divers, inainte de 11 septembrie 2001, US Army aloca achizitiei de drone suma „modesta” de 284 milioane de dolari. Dupa 11 septembrie 2001 totul s-a schimbat, doar pana in 2013 Pentagonul alocand din bugetul sau pentru achizitia de drone suma ametitoare –pentru noi –de 3 miliarde de dolari. Se pare ca astazi Pentagonul are in inventar peste 11.000 de drone, cel putin cateva sute dintre acestea fiind inarmate. Pe cand si noi o drona inarmata?). Povestea dronei e interesanta, insa pentru asta trebuie sa ne-ntoarcem in 1980 cand Defense Advanced Research Project Agency/DARPA/Agentia Apararii pentru Proiecte Avansate apartinand Departamentului Apararii/SUA incepuse cercetarile in vederea realizarii unui UAV de raza lunga. In acest sens, DARPA a contractat o mica companie care apartinea legendarului inginer aeronautic Abraham „Abe” Karem, numita Leading Systems Inc, sediul companiei aflandu-se in…garajul sau din Los Angeles.

 ABRAHAM KAREM -PARINTELE PREDATOR

Inainte de a continua haideti sa vedem povestea lui Karem, povestea interesanta si plina de invataminte a unui geniu relativ putin popularizat in Lumea Aeronautica. Abe Karem s-a nascut in Bagdag/Irak pe 27 iunie 1937, parintii sai fiind evrei. Se muta cu familia in Israel in 1951 si, inca de mic, dovedea inclinatie spre tehnologie si pasiune innascuta pentru aeronautica. La 14 ani construia deja aeromodele. Karem este considerat de catre specialisti si istorici ca fiind parintele fondator al tehnologiei UAV/drone. Absolva ingineria aeronautica in cadrul Universitatii Technion/Tel Aviv, construieste/proiecteaza prima drona/avion-robot destinata IAF in timpul Razboiului de Yom Kippur, cel mai probabil e vorba de Tadiran Mastiff, la acea vreme fiind inginer-proiectant in cadrul Israel Aircraft Industries/IAI si ofiter in cadrul IAF (in Israel e cunoscut drept „Rabinul dronelor moderne”. Despre prima sa drona Abe Karem spunea, citez: „O nevoie operationala emergenta pentru informatie in timp real de pe linia frontului”. Ca fapt divers, istoria UAV in Israel incepe in 1967 cand expertii IAF au sesizat in timpul razboiului cu Egiptul ca acestia incepusera sa introduca in dotare SAM sovietice SA-2 si SA-3, performantele acestora punand probleme Fortelor Aeriene Israeliene, culegerea de informatii din aer cu aeronave pilotate devenind riscanta, au avut chiar si pierderi. Era clar ca era nevoie de o metoda de a strange informatii din aer fara a pune in pericol viata pilotilor, atentia expertilor IAF indreptandu-se spre achizitia de UAV-uri. La sfarsitul lui iulie 1970, dupa ce s-au luat in considerare mai multe posibilitati, s-a semnat un contract cu firma americana Teledyne Ryan pentru dezvoltarea unui UAV de raza lunga si mare/mica altitudine echipat cu camere foto performante. S-a pornit in realizarea acestuia de la modele existente in dotarea USAF ce faceau parte din familia BGM-34 Firebee. Primele 12 exemplare de UAV de recunoastere foto, de mare/mica altitudine dotat cu motor cu reactie, subsonic, au ajuns in Israel in iulie 1971, acestea fiind realizate dupa specificatiile israeliene, fiind cunoscute ca tip Ryan Model 124I, in inventarul IAF intre 1971-1995 sub numele de Mabat/Recunoastere. Ulterior au achizitionat si drone BQM-74 Chukar, toate acestea intrand in dotarea Escadrilei 200 Drone. Prima escadrla a IAF dotata cu drone Mabat a fost infiintata pe 1 august 1971 la Baza Aeriana Palmahim. Misiunea lor era localizarea site-urilor SAM egiptene, escadrila fiind detasata ulterior la Baza Aeriana Refidim din Sinai, datorita proximitatii fata de frontul egiptean. Primul misiune a Mabat a avut loc in septembrie 1971 in zona Canalului Suez, zona in care IAF inregistrase pierderi datorate SAM. In decembrie 1971 escadrila Mabat era 100% operationala).

In 1977, Karem emigreaza cu familia in SUA stabilindu-se la Los Angeles unde infiinteaza compania Leading Systems Inc, sediul companiei aflandu-se in garajul personal (conform spuselor sale, unul dintre motivele emigrarii a fost indiferenta IAF fata de proiectele sale de UAV-uri complexe). Aici incepe sa proiecteze primele sale drone pe pamant american, Albatross si Amber, stramoasele Predator a carui realizare i-a atras denumirea de „Dronefather/Tatal Dronelor”  (dupa aparitia Predator, revista The Economist l-a descris drept „omul care a creat robotul aerian ce a schimbat modul in care se duce razboiul modern”. Aceste drone, se pare, fusesera gandite in…Israel, dar nebagate in seama de IAF).

Karem Albatross a aparut in 1981 si, la fel ca urmasele sale, era radio-ghidat, avea motor electric+elice, coada inversata, anvergura aripilor 2,98 m, greutatea maxima ce putea fi luata la bord era de doar 10 kg, autonomie de zbor doua ore, viteza maxima 65 kmh, fuzelaj realizat din fibra de carbon –testele de zbor au fost sponsorizate de catre DARPA. Albatross seamana intrucatva cu drona AAI RQ-7 Shadow, insa diferenta de pret intre cele doua e enorma, Shadow costa 750.000 de dolari full, iar Albatross putea fi achizitionat cu doar 650 de dolari, complet echipat ajungand la 3250 de dolari cu tot cu echipamentul de control. Desi erau capabile sa zboare la mare altitudine intre 2-5-9 ore, montarea senzorilor high-tech era dificila datorita faptului ca dronele Albatross si Amber aveau dimensiuni reduse, drept urmare USAF si US Navy le-au respins (se pare ca CIA aflase de proiecte si de Karem via Israel. In 1979-1981, CIA si Mossad au avut discutii legate de folosirea dronelor in misiuni de spionaj, americanii dorind a cunoaste experienta israelienilor in domeniu, cerandu-le sa-i faca partasi la informatiile stranse pe spatiul arab. CIA a mentionat interesul pentru drone de raza lunga de fabricatie israeliana, Mossad-ul atragandu-i atentia ca „solutia e aproape de casa”, Karem si Leading Systems Inc. Hmmm, ce-nseamna sa ai servicii de informatii redutabile, Mossad-ul nu se dezminte! Mai mult decat atat, le-au atras atentia ca Leading Systems Inc. A fost contractata de catre Pentagon ca parte a unui program de dezvoltare a unor drone cu raza lunga de actiune, suma pusa la bataie fiind de 40 de milioane de dolari. Le-au spus chiar si specificatiile cerute: capacitatea de a zbura la inaltimi cuprinse intre 4570-7620 m; sa poata fi echipate cu senzori high-tech si camere video-foto de inalta rezolutie; sa poata gasi tinta si sa zboare timp indelungat deasupra acesteia; sa poata transmite live datele culese). Datorita faptului ca Karem a aratat ca putea crea o drona mai mare, DARPA semneaza in 1984-1985 un contract cu acesta pentru o drona mai mare, mai rapida, mai versatila numita Amber in cadrul programului secret numit TEAL RAIN/Ploaia de Turcoaze (asa se numea programul DARPA de dezvoltare a UAV-urilor de raza lunga inceput in 1980). Karem s-a gandit chiar la trei versiuni ale acesteia numite Amber I/II/III, echipate cu camere video-foto, cu radar de detectie si vizare tinte capabil sa „vada” chiar si in conditii de bruiaj si, deosebit de interesant, o versiune echipata cu rachete ghidate/neghidate destinata distrugerii tintelor punctuale. Toate acestea fac astazi „deliciul” Predator si nu numai…

Amber/Ambra avea urmatoarele caracteristici: UAV de supraveghere/observare tactic, primul zbor in noiembrie 1986; tren de aterizare triciclu escamotabil; motor cu piston Rotax 582 de 65 CP/48,50 kW; lungime 4,52 m; lungime aripa 8,99 m; viteza maxima 200 km/h; plafon maxim 7620 m; raza maxima de actiune 2200 km; autonomie 38 ore la altitudinea de 1500 m; 11 exemplare construite, 3 varianta B-45, unul varianta A-45 si 7 varianta Amber I; pret 350.000 de dolari; coada inversata in forma de V; elice bipala; primele patru exemplare cunoscute drept Amber A-45/un exemplar si Amber B-45/trei exemplare; A-45 avea bot ascutit precum o racheta si, teoretic, ar fi putut fi echipata cu ogiva HE si folosita drept racheta de croaziera cu costuri scazute. Pe traiectorie finala aripile principale se desprindeau de UAV pentru marirea vitezei. Ghidaj TV, camera fiind dispusa in conul UAV-ului; Amber B-45 putea fi echipat cu diverse camere video-foto, era reutilizabil; datalink, pilot automat; Amber I deriva din B-45, sarcina utila 63 kg, precum o camera TV cu lumina naturala/IR sau FLIR/in perspectiva la acea vreme; pe 6 iunie 1988, ora 7,48 minute, Amber I decoleaza pentru prima data de pe aeroportul El Mirage/California, pentru ca a doua zi sa execute un zbor de 38 de ore dupa doar 22 de minute de pregatire in vederea lansarii, un record la acea vreme pentru UAV-uri. Amber I demonstrase ca drona de raza lunga e fezabila; in ianuarie 1990 toate UAV-urile Amber I fusesera cumparate de Guvernul SUA, insa achizitia acestora de catre US Army/USAF a fost anulata datorita constrangerilor bugetare aparute odata cu sfarsitul Razboiului Rece, toate UAV-urile fiind stocate fara a vedea cariera operationala; US Army si USAF au efectuat teste cu Amber, asa-numitele „teste de maturizare”, pana in octombrie 1989 –au folosit 3 Amber B-45 si 7 Amber I. Insa, Amber I este stramos direct al Gnat-750, o drona cu mult superioara in toate privintele la care Karem a continuat sa lucreze si dupa sistarea finantarii achizitiei de Amber I de catre Pentagon. Peste doar 4 ani, Pentagonul redevine interesat de o drona de raza lunga si, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza, aceasta avea sa fie Gnat-750, drona derivata din seria Amber…

  Anularea finantarii pentru Amber I a fost o lovitura grea pentru Karem si compania sa, acesta mizand pe o comanda de minim 200 de exemplare si, in vederea construirii acestora, luase in leasing o hala de 18.580 mp pe aeroportul El Mirage/California. Asta a falimentat compania, aceasta fiind inghitita in 1990 de catre General Atomics/GA din San Diego/California, companie detinuta de miliardarii Neal si Linden Blue, companie implicata masiv in programe militare destinate CIA, US Army, USAF si US Navy, companie ce fabrica astazi, printre multe altele, si exceptionalele drone Predator, o familie mare, potenta si…high-tech.

Ei bine, asa cum mentionam la debutul articolului, Pentagonul a pasat drona nenascuta Gnat-750 catre CIA, urmarile „transferului” se vad astazi, cu deosebire „roadele” acestuia, o serie impresionanta de nemernici trimisi in iad, daca asta chiar o exista! (Pentagonul emisese o cerinta in 1993, asa cum mentionam in debutul articolului, selectand drona Gnat-750, acum aflata in portofoliul de produse al companiei GA).

Inainte de a merge mai departe sa aruncam o scurta privire asupra CIA si „aviatiei” sale, preocupari ce debuteaza in anii *50/sec.XX, fiind strans legate de Area 51, U-2, SR-71, Gnat-750 si…Predator.

Da, Predator, fiindca aici, CIA cu ajutorul USAF a instruit personal din cadrul Bazei Aeriene Nellis/sudul Nevadei, baza ce deserveste si Area 51/S4, personal apartinand Echipei 11 (!!!Greu de certificat existenta sa), acesta fiind instruit in operarea dronelor –ei sunt cei care opereaza astazi dronele Predator, abilitatea dronei de a zbura ore intregi deasupra zonei tinta transmitand live imagini a fost si este nepretuita pentru Agentie, basca faptul ca-s si „ucigase” (multi „razboinici sfinti” s-au dus sa-si intalneasca „fecioarele” cu ajutorul dronelor Predator. Se stipuleaza ca CIA poseda 15% din totalul dronelor Predator existente in SUA, probabil au peste 80 de exemplare –au fost si sunt folosite in Irak, Yemen, Somalia, Pakistan, Afganistan, Siria si D-zeu mai stie unde. E oare CIA super-tehnologizata? Cu siguranta! Se pare ca CIA are drone Predator echipate cu rachete AGM-114 Hellfire din vara anului 2000, cel mai probabil au variantele AGM-114P Hellfire II/antiblindaj, AGM-114M Hellfire II/antibuncar si AGM-114N Hellfire II/termobarica, raza de actiune fiind de 8000 m. Ca fapt divers, la acea vreme a izbucnit chiar si un scandal in CIA pe marginea dronelor Predator armate, scandal izbucnit intre Cofer Black –la acea vreme seful CTC, 1999-2002 –si adeptii ideii ca tehnologia submineaza valoarea inteligentei umane, adica tehnologia nu poate inlocui intru-totul agentul din teren, valoarea informatiei culeasa la „cald”. Intr-o oarecare masura asa si este, factorul OM nu poate fi inlocuit in totalitate in spionaj si contraspionaj, nu inca…Prima drona Predator a CIA a zburat in afara SUA pentru prima data, se pare, chiar in vara lui 2000. Atunci, Uzbekistanul a permis CIA sa zboare Predator deasupra Afganistanului operandul de la o baza aeriana aflata in apropierea granitei, Baza Aeriana Karshi-Khanabad/K2, fosta baza a VVS pe timpul Razboiului Rece, aici fiind casa Armatei Aerului 49/73 din cadrul Districtului Militar Turkestan, operand MIG-23M si SU-24 in anii *80/sec.XX. Totusi, oficial CIA recunoaste ca zboara Predator din Uzbekistan doar din anul 2005, a existat chiar si un scandal intre guvernul uzbek si americani, militarii uzbeki reclamand faptul ca statiile de control ale Predator ar atrage atentia nedorita a Rusiei si posibilitatea ripostei teroriste a Al-Queda. Ca urmare, Predator a fost dotat cu echipamente de control/transmisie via-satelit/SATCOM, ceea ce permitea operarea acestuia din afara Uzbekistanului, ceea ce se face si astazi –asa au reusit sa-l gineasca pe Bin Laden, unitatea CIA care se ocupa de localizarea acestuia a beneficiat de 15 zboruri Predator, fiecare avand durata de 24 de ore, zboruri efectuate deasupra locurilor unde se banuia ca se-nvarte javra terorista, zone aflate in sudul si estul Afganistanului. Coroborand informatiile obtinute din aer cu cele obtinute de agentii din teren s-a stabilit cu certitudine localizarea lui Bin Laden, Pakistan). In cadrul Bazei Aeriene Groom Lake/Area 51, CIA opera de multi ani U-2 si SR-71, aeronavele fiind zburate de piloti ex-USAF.

Interesant e faptul ca pilotii CIA destinati programelor U-2/Aquatone si A-12/Oxcart proveneau din USAF. Acestia, la cererea CIA, fusesera detasati de catre USAF fiind obligati sa renunte pe perioada contractului cu Agentia la statutul de ofiter dandu-si demisia din cadrul Fortelor Aeriene –dupa terminarea contractului, pilotii se reintorceau in USAF cu toate drepturile neavand voie sa vorbeasca despre ceea ce-au facut si au vazut in slujba CIA. Pe perioada colaborarii cu CIA, pilotii ex-USAF deveneau angajati civil a-i CIA purtand numele de cod „Dutch/Olandezul” (spre exemplu, Frank Murray/Dutch 20, Ken Collins/Dutch 21, Jack Layton/Dutch 27 -acesta este doar unul dintre pilotii USAF implicati in programul A-12, a zburat Lockheed YF-12A, unul dintre prototipurile A-12 Oxcart care trebuia sa fie interceptor, 7 august 1963, 3 exemplare construite. Ca fapt divers, pentru programul A-12 se recrutasera 11 piloti USAF atent selectati dupa teste draconice de securitate, liderul acestora fiind Louis Wellington „Lou” Schalk, seful pilotilor de test de la Lochkeed Skunk Works si primul om care a zburat A-12, viitorul SR-71 Blackbird. Schalk a fost pilot-instructor pentru A-12 si SR-71, aceste aeronave neavand simulator de zbor, asta deoarece expertii Lochkeed concluzionasera ca dezvoltarea unuia ar fi costat enorm, probabil mai mult decat intreg programul A-12). Si revenim la Gnat-750…

In 1993, Pentagonul emite o cerinta pentru un UAV de raza lunga destinat fortelor ONU de mentinere a pacii din fosta Iugoslavie. A fost selectat Gnat-750 insa, asa cum am mentionat la debutul articolului, militarii au renuntat la acesta datorita procedurilor greoaie de achizitie si a fondurilor insuficiente, transferand programul catre CIA sub numele de cod LOFTY VIEW. UAV Gnat-750 era produs acum de compania General Atomic/GA si avea urmatoarele caracteristici: drona de supraveghere cu raza lunga de actiune; capacitate mare de incarcare putand duce senzori cu diverse destinatii –FLIR/Forward Looking Infrared, TV/Television, LLTV/Low Light Television, ESM/Electronics Support Measures, ECM/Electronics Countermeasures, DF, NBC; usor de exploatat si cu intretinere redusa; autonomie de maxim 48 de ore/2 zile, combustibil intern; cost redus per ora de zbor; plafon de serviciu 7600 m; lungime 5 m; inaltime 75 cm; greutate: gol 250 kg/complet incarcat 520 kg; lungimea aripilor 10,75 m; viteza maxima 192 km/h; tren de aterizare retractabil; monoplan cu aripi joase; coada in V inversat; peste 22 de exemplare produse; motor cu piston Rotax 582 de 65 CP/48 kW la 6500 rpm, doi cilindri, fabricat de compania BRP-Rotax GmbH&Co.KG din Gunskirchen/Austria, companie ce produce motoare pentru aeronave ultrausoare, usoare si UAV-uri, produc chiar si motoare pentru karturi, doua carburatoare, injectie pornire electronica, greutate uscat 50 kg cu starter electric+carburatoare+pompa de combustibil+filtrul de aer si reductorul de gaz, volum 580,7 cmc; GPS; elice bipala cu pas reglabil; CIA a utilizat Gnat-750 in Albania, Bosnia si Croatia, identificand fortificatii, amplasamente radar, concentrari si miscari de trupe, urmarind criminali de razboi. Se stie ca la mijlocul lui 1994 Agentia intentiona sa cumpere mai multe Gnat-750, nu se stie insa daca au facut-o.

RG-8A CONDOR IN ZBOR

Se stie ca jumatate dintre UAV-urile Gnat-750 ale CIA au fost remotorizate cu Rotax 914, motoare mai puternice si mai silentioase, cel mai probabil dupa 1997. Totusi, pentru CIA drona Gnat-750 avea si impedimente, in speta faptul ca aceasta trebuia controlata/ghidata de la distanta mica, 277-280 km de tinta, echipamentul de comunicatii intern al acesteia, banda C, nefiind de raza lunga.

ROTAX 912

Au incercat sa suplineasca asta prin intermediul unei aeronave-releu de retransmisie a datelor, insa calitatea imaginilor transmise avea de suferit, aceasta aeronava fiind de tip Schweitzer RG-8A Condor modificata pentru CIA, aceasta avand autonomia de zbor de 8 ore/1111 km (sub numele de TG-7A, acest planor cu motor a servit si in cadrul United States Air Force Academy/USAFA, 9 exemplare in perioada 1982-1984-2003. Inca zboara in aviatia mexicana si columbiana. RG-8A Condor era modificat, dispunea de FLIR,sisteme de comunicatii securizate VHF/HF/UHF, transponder IFF, cei doi piloti avand NVG). Se stie ca CIA a avut o statie-pilot in Albania, imaginile transmise de aeronava-releu, imagini preluate de la UAV Gnat-750 ce zbura deasupra fostei Iugoslavii, ajungeau aici plecand mai departe via satelit spre Langley, sediul CIA (statia se afla la granita cu fosta Iugoslavie, pe un aeroport inchiriat de la albanezi. De aici decolau UAV-urile Gnat-750 si aeronavele-releu RG-8A Condor).

UAV Prowler

Exista voci in CIA care sustin ca programul LOFTY VIEW n-a fost pe deplin un succes din cauza vremii nefavorabile, a comunicarii si transmisiei de date complicate, insa curand lucrurile aveau sa se schimbe datorita comunicatiilor via satelit, banda K. Se pare ca Agentia a si pierdut un Gnat-750 deasupra Iugoslaviei datorita vremii nefavorabile, posibil deasupra Croatiei; compania GA a dezvoltat ulterior pe baza Gnat-750, UAV Prowler, un mini-Gnat in doua variante, Prowler I/II –din 1998, acesta avand autonomia redusa la 12-16 ore, lungime 4,24 m, lungimea aripilor 7,31/8 m, inaltime 2,20 m, greutate –gol 40,04 kg/complet incarcat 43,86 kg, comonalitate cu sistemele Gnat-750. Nu se stie daca Prowler a fost exportat sau daca este in dotarea USAF, cel mai probabil nu, insa e posibil sa se afle in dotarea CIA; Gnat-750 s-a exportat in Turcia, Fortele Aeriene operand 6 Gnat-750 si 16 I-Gnat-ER incepand din 1993. In prezent acestea sunt in curs de inlocuire cu drona TAI Anka de productie indigena, MALE/Medium Altitude Long Endurance, drona ce seamana cu Gnat-ul.

GNAT-750 TURCIA

I-Gnat

Exista si varianta revizuita a Gnat-750 numita I-Gnat/International Gnat, avand urmatoarele caracteristici: autonomie de zbor crescuta la peste 48 de ore, minim 2780 km; 700 kg incarcatura maxima; viteza maxima 295 km/h; motor Rotax 914, turbocompresor, 4 cilindri, 115 CP/86 kW, motor ce doteaza si MQ-1 Predator, doua carburatoare, starter electric, computer; plafon de serviciu de 9296-9300 m; GPS, INS, UHF, VHF, SATCOM, SAR/Synthetic Aperture Radar –AN/APY-8 Lynx, poate lua o gama diversa de senzori similar Gnat-750.

LYNX SAR

Radarul Lynx are urmatoarele caracteristici: SAR, multimod, banda K; ofera imagini de inalta rezolutie indiferent de timp, zi-noapte; poate detecta vehicule sau persoane ce se deplaseaza pe sol, indiferent de timp, zi-noapte; poate selecta tinte si ghida focul asupra acestora; monitorizeaza traficul naval si clasifica automat tinte; raza maxima de actiune: detecteaza tinte de la 80-87 km, rezolutie 3 m/maparea terenului 54 km, rezolutie 30 cm; 50 de exemplare produse; doteaza Predator C Avenger/2016, Sea Avenger (varianta Predator C destinata US Navy propusa in 2010. Nu se afla inca in dotarea US Navy dar se preconizeaza dotarea portavioanelor USS Nimitz si USS Ford cu astfel de drone. Din 16 august 2011 exista un program de teste, acestea fiind comandate de catre Naval Air Systems Command/NAVAIR.

I-GNAT VAZUT DIN SPATE

Dronele vor fi capabile sa duca munitii ghidate JDAM, precum GBU-31, maxim 1,36 tone incarcatura. Plafon de serviciu 15.240 m, viteza maxima la mare altitudine 500-540 kmh, autonomie de zbor 20 de ore, lungime 13,40 m, lungime aripi 20,10 m. Exista semnale ca programul de dezvoltare a fost inghetat sau chiar anulat, incert insa!) si Predator B/MQ-9 Reaper (destinat US Customs and Border Protection, RAF, Aeronautica Militare -4 exemplare, varianta aparuta in 2007. Costa 4 milioane de dolari si a zburat pentru prima data in iulie 1994, 680 de exemplare produse, autonomie de zbor 24 de ore/o zi, raza maxima de actiune 741 km); rezerva interna de combustibil 280 L; elice bipala cu diametrul de 1,52 m, pas variabil; GCS capabil sa controleze pana la 8 UAV-uri; decoleaza in 800 m, aterizeaza automat in 320 m. Exista in inventarul US Army si a fost vazuta pentru prima data in operatiunea Iraqi Freedom/2003 (initial au cumparat 3 exemplare pentru a suplini RQ-5 Hunter si RQ-7 Shadow 200 in Irak. Aceste 3 exemplare de I-Gnat ER erau armate cu rachete AGM-114 Hellfire/AT si FIM-92 Stinger/AA. Din luna mai 2004 doua dintre ele au aparut deasupra Irakului).

I-GNAT DETALII

In 2004 a aparut in cadrul US Army varianta inarmata I-Gnat ER/ER-Extended Range/Autonomie Extinsa/multi-misiune/Sky Warrior Alpha (solid-state, autonom, SAR, 204 kg incarcatura maxima, lungime aripi 17 m, lungime aeronava 8 m, greutate: gol 570 kg/complet incarcat 1043 kg, rezerva interna combustibil 284 L,autonomie de zbor minim 40 de ore, datalink, SATCOM, GPS, INS, SAR Lynx, poate fi pilotata de la distanta sau poate zbura autonom. Poate lua sub aripi cate o racheta/bomba ghidata de maxim 65 kg greutate, 2×65=130 kg –spre exemplu, poate duce doua Hellfire sub aripi/UCAV/Unmanned Combat Aerial Vehicle. Unele surse mentioneaza maxim 136 kg sub aripi), pana in prezent I-Gnat si I-Gnat ER au executat peste 10.000 de ore de zbor/868 de misiuni in cadrul fortelor expeditionare americane din Irak si Afganistan (se stie ca I-Gnat ER a zburat zilnic deasupra Irakului chiar si-n misiuni de cate 20 de ore, rata de disponibilitate fiind de 95%).

TCS GNAT-750

Foarte probabil c-au zburat si-n folosul CIA dar nu-i cert daca Agentia le are in dotare, cel mai probabil da. Pretul de cost al unui Gnat-750 era in 1994 de 2,60 milioane de dolari, incluzand statia de control de la sol/GCS/Ground Control Station. Turcia are 16 exemplare I-Gnat ER nearmate, posibil ca si Marocul sa aiba 2-4 astfel de drone nearmate, insa marocanii au cu certitudine 4 MQ-1 Predator operate probabil in comun cu SUA la Baza Aeriana Guelmim/600 km sud-vest de Rabat, aceste UAV-uri fiind nearmate.

Interesante aceste drone, interesante si periculoase si, fara niciun dubiu, si noua ne-ar fi utile drone inarmate. Daca si cand vom avea, ramane de vazut!

GNAT-750+SISTEMUL DE LEGATURA VIA SATELIT

Pentru CIA si nu numai, dronele inarmate sau nu au reprezentat un mare plus. Despre acestea un expert american in istoria CIA spunea, citez: „Rare au fost tehnologiile care au schimbat fata razboiului. In prima jumatate a secolului trecut, tancurile si avioanele au transformat modul in care lumea a luptat. Cei cincizeci de ani care au urmat au fost dominati de focoase nucleare si ICBM-uri, arme distrugatoare care au dat nastere unor noi doctrine militare. Aparitia dronelor a facut ca ducerea razboiului sa nu mai fie un risc, epoca ducerii razboiului de la distanta incepuse, iar dronele ucigase folosite impotriva criminalilor si teroristilor au devenit obiecte sacre in cadrul CIA”. Pe cand si in cadrul Fortelor Aeriene Romane?

 

WW

 

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.designation-systems.net/dusrm/app4/gnat.html

militaryedge.org/armaments/gnat-750/

www.deagel.com/Support-Aircraft/GNAT_a000030001.asp

www.theuav.com/i-gnat_uav.html

www.spyflight.co.uk/predator.htm

www.globalsecurity.org › … › UAVs › GNAT-75

https://www.cia.gov/…/Strickland-Evolution%20of%20the%

https://fas.org/irp/program/collect/gnat-750.htm

Tails Through Time

Weapons and Warfare

Federation of American Scientists

https://www.aviationsmilitaires.net/v2/base/view/…/530.html

https://www.nasa.gov/centers/…/Altus/EC02-0162-58.html

https://understandingempire.wordpress.com/2-0-a-brief-histo…

https://everything2.com/title/Unmanned+Aerial+Vehicle

https://www.simpleplanes.com/a/E3G89C/Prowler-UAV

https://www.flightglobal.com/…/general-atomics-predator-an..

www.ga-asi.com/lynx-multi-mode-radar

www.deagel.com/Sensor…/ANAPY-8_a001415001.aspx

https://www.uvsr.org/docs/GA-ASI_USA_I-GNAT-ER.pdf