Asa cum am promis dealtfel, continuam calatoria in lumea monstrilor de otel, ocupandu-ne in acest articol de un adevarat colos, tancul super-greu, CHAR 2C –singurul tanc francez ce nu a avut o cariera operationala, putandu-se “lauda” cu faptul ca n-a tras nici macar un singur obuz si, totodata, cu faptul ca s-a nascut la sfarsitul WW I, iesind definitiv din istorie in razboiul urmator. Cu toate acestea, acest tanc a ramas cunoscut ca fiind cel mai greu construit de catre industria franceza, din anii *30 trecandu-se la realizarea tancurilor medii si usoare, precum: CHAR D-1 (160 produse), CHAR B-1 (peste 400 construite, in mai multe variante) si altele. Desi era total depasit de evolutia armei tancuri, in special la viteza si mobilitate, inca din perioada interbelica, armata franceza a preferat sa-l pastreze in stoc, iar odata cu izbucnirea WW II, unii generali au considerat ca acest tanc reprezinta un simbol pentru maretia si gloria Frantei, fiind totodata un suport moral pentru trupe –ceva de genul, ei n-au, noi avem! Abia la sfarsitul WW II, Germania a realizat un asemenea colos, TIGER II (aproximativ 500 de unitati construite).
CHAR 2C, in teste
Ideea acestui tanc super-greu s-a nascut in vara anului 1916, atunci cand subsecretarul de stat pentru artilerie, generalul Mouret, a acordat santierului naval de la Toulon, in sudul Frantei, FCM (Forges et Chantiers de la Mediterranee), un contract destinat realizarii unui tanc masiv. A facut aceasta comanda fara a exista vreo cerere din partea armatei franceze, urmarind cel mai probabil obtinerea de avantaje personale si comisioane –pe atunci, obtinerea de comisioane de catre ofiterii superiori si cei ce raspundeau de inzestrare din partea firmelor franceze, in schimbul unor comenzi substantiale de tehnica si armament, era ceva uzual. De altfel, specificatiile initiale ale proiectului au fost pierdute, voit sau nu, iar FCM si-a pierdut interesul pentru dezvoltarea intr-un ritm rapid a acestuia dupa ce primise o transa substantiala din costul proiectului, cu atat mai mult cu cat era considerat strict secret, nefiind cunoscut opiniei publice. Acest aspect avea insa sa se schimbe in curand, cu deosebire dupa ofensiva esuata de pe Somme, unde au aparut pentru prima data in istorie tancurile britanice Mark I (15 septembrie 1916, batalia de la Flers-Courcelette).
Desi pare neverosimil, in acea perioada existau in Franta si nu numai, asa-zisele “programe negre”. Aceste programe erau destinate obtinerii de armamente, fiind sustinute din fonduri ce nu erau publice –si astazi statele dezvoltate dezvolta asemenea programe.
Aparitia tancului greu britanic, Mark I, a deschis interesul opiniei publice franceze cu privire la existenta/inexistenta in Franta a unor asemenea proiecte. Ca urmare a intrebarilor puse de catre mass-media franceza si a interesului manifestat de catre unii politicieni, generalul Mouret si ofiterii din staff-ul sau, pentru a ascunde masinatiunile personale si platile secrete catre FCM, au impus firmei sa produca totusi un tanc greu. Pentru a impulsiona realizarea acestui proiect si a-si salva onoarea, generalul Mouret, la sfarsitul lui septembrie 1916, a devenit din proprie initiativa coordonatorul si supervizorul acestuia.
Generalul, cunoscand experienta firmei Renault in constructia de blindate, printre care se remarca Renault FT-17, dar si faptul ca aceasta firma propusese cu cateva luni in urma realizarea unui tun autopropulsat greu, pe senile –era vorba de un vehicul imens dotat cu un tun de calibrul 155 mm, respins insa de catre expertii militari francezi –a notificat aceasta firma sa acorde asistenta tehnica FCM (au existat totusi voci care sau opus acestui demers, considerand ca afecteaza constructia tancului Renault FT-17, de care era stringent nevoie pe front.
A existat chiar si un conflict de interese intre generalul Mouret si generalul Estienne. Cel din urma era adeptul constructiei masive de tancuri Renault FT-17, considerandu-l mult mai practic pe front –si nu gresea deloc. Mouret, considera ca toate resursele ar trebui indreptate spre realizarea de tancuri grele. Intr-un final, conflictul a fost incheiat de catre generalul Joffre, care i-a dat dreptate lui Estienne). Mai mult decat atat, proiectantul sef al firmei Renault, Rodolphe Ernst-Metzmaier, facuse de ceva timp un studiu de fezabilitate cu privire la realizarea unui tanc greu. Cercetarile impulsionate, in data de 17 ianuarie 1917, a fost prezentat Comitetului Consultativ pentru Artileria de Asalt, o macheta din lemn la scara reala a viitorului tanc.
Acest proiect a primit unda verde din partea Comisiei, iar generalul Mouret a lansat imediat FCM comanda realizarii unui prototip avand sprijin politic, tancul urmand a avea urmatoarele caracteristici: greutate 38 tone, blindaj de 35 mm, tun de calibrul 105 mm. Cu toate acestea, intr-un final comanda s-a ridicat la trei prototipuri: A-avand greutatea de 30 tone si un de calibrul 75 mm; B-avand greutatea de 40 tone, corp alungit si doua turele echipate cu mitraliere; C-avand greutatea de 62 de tone si tun de calibrul 105 mm. Primul prototip, numit FCM-1A (a fost comandat pe data de 20 octombrie 1916, iar primele teste ale variantei 1A au avut loc pe 10 decembrie 1917, in Seyne.
FCM -1A PROTOTIP
Acest blindat avea performante relativ bune, in timpul testelor reusind sa depaseasca obstacolele din teren -trecea peste transee de 2 m latime, urca pante usoare. Tancul avea urmatoarele caracteristici: greutate 41 tone; lungime 8,30 m; latime 2,84 m; inaltime 1,98 m; motor Renault de 200 CP; blindaj: in partea din fata -35 mm, lateral -20 mm, partea superioara si podeaua -15 mm, turela -35 mm; viteza maxima obtinuta in teren accidentat a fost de 6 km/h. Era inarmat cu un tun de calibrul 75/105 mm –acestea aveau o rezerva probabila de 75-100 de proiectile, o mitraliera coaxiala cu tunul si inca una montata in partea din fata a blindatului –dispunand de 2500-3000 de proiectile; echipaj 7 oameni.
FCM -1A Teste
Mai dispunea de doua fante dispuse in spatele vehiculului, pe unde echipajul putea trage cu armamentul individual din dotare sau putea observa campul de lupta. Avea si deficiente, in speta dificultatea de a se roti datorata sistemului de rulare si a profilului patinelor senilei, dar si un cost de productie mare, ce se ridica la suma deloc mica pe atunci -600000 de franci. Cu toate acestea, el a fost in acea perioada, cel mai puternic tanc realizat de catre francezi, cel mai bine echipat si inarmat, ce din pacate, nu a intrat in productia de serie), dar dupa discutii politice indelungate si disensiuni intre factorii de conducere ai armatei franceze, generalul Estienne, ce-l inlocuise pe Mouret la conducerea proiectului, a optat intr-un final spre varianta “C”, ducand la noi intarzieri in ceea ce priveste dezvoltarea proiectului. Pe langa propriul proiect aflat in intarziere, Marea Britanie si SUA erau dispuse sa doteze Franta cu 700 de tancuri Mark VIII (oferite francezilor cu motor V-12 Liberty, de 300 CP si 12 cilindrii, dar era net inferior proiectelor derulate de acestia. Mai mult decat atat, tancul nu era usor de fabricat si oricum, Anglia si SUA, n-aveau capacitatea de a le fabrica rapid.
Cu toate acestea, Franta a lansat in regim de urgenta o comanda de 200 de tancuri Mark V in Anglia, la inceputul anului 1918. Aceste tancuri n-au apucat sa participe la conflict; 100 de exemplare fiind livrate dupa incheierea armistitiului, multe fiind din surplus britanic si posibil, american. Francezii le-au folosit pana la sfarsitul anilor *20). Oricum, Petain a lansat o comanda absolut fantezista pentru capacitatile industriei franceze de atunci, si anume realizarea a unui numar initial de 700 de tancuri, care sau transformat in 300 (acesta isi dorea ca cel putin 300 de tancuri grele sa fie gata pana in martie 1919. O idee fantezista, fiindca Franta nici nu avea forta de munca necesara si rezervele uriase de otel necesare realizarii tancurilor) si au ramas doar 10.
Datorita intarzierilor si discutiilor interminabile, a numeroaselor ingerinte politice si militare, tancul nu a apucat sa fie realizat, basca sa devina operational; mai mult, toate comenzile de armament si echipamente militare fiind anulate.
CHAR 2 C-CAPTURA GERMANIA
Ulterior, s-a revenit asupra acestei decizii, hotarandu-se finalizarea a 10 unitati, acestea fiind realizate intre anii 1919-1921. Tancurile, initial au fost numerotate de la 1-10, dar, din anul 1939, odata cu reactivarea lor, au primit numere de la 90-99, fiind botezate din motive de propaganda cu numele unor regiuni ale Frantei: Poitou, Provence, Picardie, Alsace (acest tanc era in cea mai buna stare dintre toate, la nivelul anului 1939), Bretagne, Touraine, Anjou, Normandie (in anul 1939 a fost rebotezat Lorraine. Acest tanc, la sfarsitul anului 1939, a fost folosit pentru teste de catre Societe des Acieries d’Homecourt. Concret, a fost dotat cu blindaj imbunatatit cu grosimi cuprinse intre 65-90 mm, greutatea atingand lejer 75 de tone.
CHAR 2C BIS-155 MM
Testele erau destinate imbunatatirii ratei de supravietuire a tancului la noile proiectile si arme antitanc germane si a reprezentat la momentul invaziei germane, tancul cu cel mai gros blindaj din inventarul armatei franceze. In iunie 1940 era tancul de comanda al locotenent-colonelului Fournet), Berry, Champagne (capturat intact de catre germani pe 15 iunie 1940. Desi fusese minat, incarcatura exploziva nu s-a declansat).
FCM CHAR 2C
Noul tanc, numit FCM CHAR 2C era cu adevarat impresionant. Acesta avea urmatoarele caracteristici: greutate 69 tone; lungime 10.27 metri/12 m, avand in partea din spate asa-zisa “coada” detasabila, destinata traversarii transeelor, idee aplicata anterior tancului Renault FT-17; inaltime 4 m; latime 3 m; echipaj 12 oameni (conductor, comandant, comandant adjunct, tunar, incarcator frontal, patru mitraliori, mecanic, electrician, operator radio. Radio-telegrafistul, putea opera si ca incarcator si dispunea initial de un telegraf rudimentar, putand emite in cod Morse.
CHAR 2C NR 91 -PROVENCE
Ulterior, pe la jumatatea anilor *30, blindatul a fost dotat cu aparatura radio, ER-53, putandu-se comunica acum si in regim “voce” intre tancuri, sau tancuri si esaloanele superioare. Unele echipaje numarau 13 oameni, incluzandu-l pe comandantul de companie. Membrii echipajului erau impartiti in doua compartimente de lupta); blindaj: 45 mm, partea frontala/22 mm, partile laterale/10-13 mm, partea din spate si cea inferioara; armamentul principal consta intr-un tun cu teava lunga de calibrul 75 mm, APX 1897 (la origine, fiind un tun de munte, tancul avand o rezerva 124 de proiectile. Tunul putea penetra armura cuprinsa intre 51-85 mm de la maxim 330 m, rata de foc fiind de 15 proiectile/minut, iar viteza initiala a proiectilului 500 m/s. Bataia maxima era de 6900 m, greutatea proiectilelor fiind 7,25 kg) montat in turela din fata ce era actionata electric, adapostind trei membri din echipaj –o premiera in istoria blindatelor; armamentul secundar era format din 4 mitraliere Hotchkiss, calibrul 8 mm –una in partea frontala, 2 montate pe lateralele tancului si una in turela mica din partea spate a acestuia –dispunand de o rezerva de 9504 cartuse; tancul putea traversa obstacole verticale, de 1,7 m si vaduri de 1,4 m.
CHAR 2C -TESTE
Motorizarea initiala a fost formata din doua motoare Diesel, de tip Mercedes (de cate 180 CP, fiecare), luate ca despagubire de razboi, ulterior acestea fiind inlocuite cu motoare Maybach (de 250 CP fiecare, 6 cilindrii). Faptul ca motoarele erau de fabricatie germana, a facut ca tancurile sa se confrunte cu o acuta lipsa de piese de schimb, fiindca, din motive evidente, germanii nu erau deloc incantati sa asigure francezilor toate cele de trebuinta mentenantei acestora. Acest aspect, deloc neglijabil, a facut ca disponibilitatea tehnica si operationala a tancurilor sa fie scazuta, cel putin sase dintre cele 10 construite, n-au fost niciodata operationale pe deplin. Si, colac peste pupaza, motoarele nu erau 100% compatibile cu agregatele si mecanismele de productie franceza, ceea ce punea deseori probleme mecanicilor.
CHAR 2C -VAZUT DIN SPATE
Pe langa toate acestea, costul unui CHAR 2C era foarte ridicat, doua milioane de franci la nivelul anului 1920, in conditiile in care un Renault FT-17 costa 100000 de franci. Numai otelul folosit pentru constructia unui singur exemplar de CHAR 2C ar fi ajuns pentru realizarea a 5 Renault FT-17 (mult mai util si mult mai eficient). Este ciudat faptul ca francezii au optat pentru motoare germane, fiindca, in acea perioada, industria franceza producea asemenea motoare!
Pe langa faptul ca motoarele erau in cea mai mare parte a timpului nefunctionale, tancul CHAR 2C s-a confruntat si cu alte probleme, precum greutatea foarte mare ce facea ca viteza de deplasare pe sosea si teren neamenajat, sa fie cuprinsa intre 8/12/15 km/h, consumul de combustibil fiind prohibitiv -12 litri la un kilometru parcurs (de altfel, datorita costului mare al combustibilului, tancul era rareori folosit, bugetul nepermitand folosirea intensiva a acestuia. Datorita „setei” motoarelor, tancul era prevazut cu sapte rezervoare de combustibil, ce insumau 1260 de litri.
FCM CHAR 2C
Cu toate acestea, autonomia pe sosea era cuprinsa intre 100-150 km). Deplasarea tancurilor se realiza pe calea ferata, in vagoane-platforma special destinate acestui scop (aceste vagoane erau mai joase si echipate cu sase axe), dar procedeul de incarcare-descarcare era anevoios, necesitand timp si manevre dificile. Din aceasta cauza, CHAR 2C n-a putut intra in lupta la momentul invaziei germane din 1940, desi in iulie 1939 un numar de 7 unitati fusesera scoase din conservare intrand in dotarea Batalionului Independent 51 Tancuri de la Verdun, unul servind ca tanc de comanda pentru locotenent-colonelul Fournet, comandantul batalionului. Desi tancurile au fost imbarcate pe vagoane-platforma in data de 14 iunie 1940, dupa ce timp de 4 zile au ramas pe loc deoarece nu se gasea o locomotiva disponibila, la 50 km de Neufchateau, au trebuit sa fie abandonate si distruse cu incarcaturi explozive la ordinul comandantului, nemaiputandu-se inainta din cauza distrugerii caii de rulare si a haosului din transporturi generat de inaintarea impetuoasa a germanilor si a dominarii spatiului aerian de catre acestia.
LINIA DE CONSTRUCTIE CHAR 2C
Germanii, pretind totusi ca ei sunt cei care au distrus blindatele in urma unui bombardament aerian (asta sustinea propaganda lui Goebbels si Goring), dar varianta corecta este cea sustinuta de catre francezi. Cel putin un exemplar a fost capturat intact de catre germani si studiat, dupa razboi se pare ca a ajuns pe mana sovieticilor (germanii au numit tancul capturat, Schwerer Durchbruch-Kampfwagen 2C, testandu-l la Kummersdorf. Sovieticii, se pare ca detineau acest exemplar in anul 1948 undeva in Germania de Est, dar nu recunosc acest fapt din motive neclare, asta daca intr-adevar l-au avut. Oricum, istoricii francezi au pierdut urma acestui exemplar, botezat Champagne).
MONSTRUL CU CEVA TREABA
MONSTRUL SI ECHIPAJUL SAU
Interesant este faptul ca CHAR 2C a avut cateva variante notabile. Astfel, in anul 1926, unul dintre tancurile CHAR 2C, numit “Champagne”, a primit o turela noua, mai grea, ce era echipata cu un obuzier de calibrul 155 mm, fiind cunoscut ca CHAR 2C BIS. Acest tanc, unicul realizat, a primit si noi motoare (de aceasta data fiind de fabricatie franceza, Sautter-Harle, probabil de cate 270 CP fiecare), iar mitralierele laterale au fost eliminate si, cu toate acestea, el cantarea 74 de tone. A avut o viata scurta, deoarece din cauza costurilor ridicate si a mobilitatii extrem de scazute, a fost readus la starea initiala, turela acestuia fiind folosita la intarirea Liniei Mareth, construita de catre francezi in Tunisia.
NR 93 -ALSACE
NR 96 -ANJOU
NR 97 -NORMANDIE
PITICUL R-39 SI GOLIAT -CHAR 2C
POFTITI LA BORD
Desi n-a avut valoare combativa in invazia Frantei din WW II –unde mobilitatea, viteza si cooperarea inter-arme au fost factorii determinanti in razboiul cu blindate dus de catre Wehrmacht -tancul FCM CHAR 2C a reprezentat unul dintre cele mai mari blindate construite vreodata, fiind cu siguranta, o reminiscenta a gandirii militare din WW I –razboi de transee si fortificatii.
Va urma…
WW
Surse date si poze: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET
www.actrus.ro/reviste/4_2004/a21.pdf
www.chars-francais.net/…/index.php?…
www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht…
philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –
www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha…
www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG…
militaires-d-hier.forumgratuit.org/t13… – Franța
http://www.landships.freeservers.com/
www.warlordgames.com/…/new-french-cha… –
http://www.tankhistory.com/
http://www.banatuldemunte.ro/tag/banatul-de-munte/page/9
http://www.landships.freeservers.com/romfell_info.htm
forum.worldoftanks.com/index.php?/topic/…
