Tehnologii (episodul 16): Ping-pong – ecuația și studiu de caz

Acest articol ar putea începe într-o mulțime de moduri, jocul radar-țintă – cu adevărat de-a şoqurece şi pisica – fiind fascinant şi fără un final prea curând. Cu istorie, cu prezentarea benzilor de frecvențe și caracteristicilor lor, cu o trecere în revistă a situației actuale de pe piața radarelor. Nu vom alege însă nici una dintre aceste căi, autorul preferând varianta abruptă. Pentru o vizualizare corectă a conținutului este recomandată utilizarea browserului Firefox.

Definiția termenului radar, așa cum se găsește ea în dicționar, este:

• RÁDAR, radare, s. n. Sistem de radiolocație în care, cu ajutorul unui tub catodic și al unei aparaturi anexe, se determină direcția și distanța la care se află diverse obiecte îndepărtate (avioane, obstacole etc.). ◊ Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [Acc. și: radár] – Din engl., fr. radar, germ. Radar. [DEX 2009]
• RADÁR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează după ce au fost reflectate de un obiect; este folosit (mai ales în navigația aeriană și maritimă) pentru a detecta și localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor. ♦ Sistem de detectare și localizare folosit de aparatul descris mai sus. [DLRLC 1955-1957]

În primul rând se pot observa referințele la utilizarea energiei electromagnetice.

Un radar funcționează, deci, emițând energie electromagnetică și detectând energia care rezultă în urma interacțiunii dintre energia emisă și obiectele care o reflectă (să le numim ținte). Principiile fizice care stau la baza a ceea ce este cunoscut ca ecuația radarului sunt cunoscute din al doilea război mondial, informațiile fiind publicate în lucrări științifice după al doilea război mondial – în lumea liberă din 1947 cu lucrarea lui Norton și Omberg [1], apoi în cartea lui Ridenour [2].

\( R_{det} = \sqrt[4]\frac{ P_t G^2 \lambda^2 \sigma }{ (4\pi)^3 P_{min} } = \sqrt[4]\frac{ P_t G^2 c^2 \sigma }{ f^2 (4\pi)^3 P_{min} }
\)

Termenii din aceasta ecuatie reprezinta:

• \(R_{det}\): distanța de detecție
• \(P_t\): puterea transmisă (watt)
• \(G\): câștigul antenei (parametru care descrie eficiența antenei)
• \(\lambda\): lungimea de undă
• \(c\): viteza luminii
• \(f\): frecvența
• \(\sigma\): RCS (engl Radar Cross Section)
• \(P_{min}\): puterea minimă detectabilă (semnalul minim detectabil)

Prima observație este cea că ecuația de mai sus reprezintă forma simplă a ecuației radarului. O variantă mai complexă a acesteia ia în calcul și diverși alți factori, însă vom folosi forma aceasta pe parcursul acestui articol. Această ecuație poate fi utilizată pentru a estima grosier distanța de detecție, însă – fiind o formă simplificată – rezultatele nu au foarte mare legătură cu realitatea. Pe lângă utilizarea sa pentru a estima distanța, este și un punct de pornire în etapa de proiectare a unui radar, putând fi văzută ca fiind un ghid al compromisurilor între diverși parametri care determină performanța unui radar. [4]

Este, totuși, nevoie de câteva clarificări.
– Câștigul antenei este: (1) direct proporțional cu suprafața sa (pentru antenele clasice) și (2) invers proporțional cu lungimea de undă (sau direct proporțional cu frecvența) pentru o suprafata data.
– Semnalul minim detectabil are de fapt legătură cu statistica, reprezentând o probabilitate de detecție, micșorând probabilitatea unei alarme false.
– RCS este suprafața efectivă de reflexie, aceasta caracterizând proprietățile reflective ale țintei.
– Fiind vorba despre un radical de ordin 4, creșterea razei de detecție a unui radar se obține cu eforturi foarte mari.

Vom interpreta ecuația de mai sus din cele două puncte de vedere prin care poate fi privită: al unui avion și al unui radar.

Avionul

Pentru ca un avion să fie detectat de la o distanță cât mai mică (să scadă Rdet), poate – pe baza ecuației de mai sus – să:
– aibă un RCS cât mai mic.
Evident, aceasta este metoda pasivă prin care poate fi scăzut RCS, cea ‘construită’ în avion. Metoda activă într-un acrticol viitor.

Toate țările și grupurile cu pretenții sau statut – USofA și OTAN, China, URSS Rusia – au și programe de dezvoltare a unor avioane care să poată fi încadrate în categoria invizibilelor – F-117, B-2, F-22, F-35/JSF, Su-57, J-20 și FC-31. Da, bineînțeles, nu putea lipsi ținta ironiilor – știm cu toții despre cine este vorba.

Radarul

Pentru ca un radar să poată detecta avioanele de la o distanță cât mai mare (să crească Rdet), poate – pe baza ecuației de mai sus – să:
– crească puterea cu care emite;
– crească lungimea de undă (scadă frecventa);
– folosească o antenă cu un câștig mai bun;
– detecteze semnale cu un nivel cât mai scăzut.

Odată cu apariția avioanelor care pun probleme de detecție și urmărire radarelor, au început și cercetările pentru a găsi modalități de contracarare a lor.

 

Situația din bazar

Avioanele pentru care proiectanții au făcut tot ceea ce au putut să obțină o reducere a RCS sunt mai jos.

Inițial în Uniunea Sovietică/Rusia cuceririle științei și industriei sovietice au determinat folosirea acelorași tipuri de radare utilizate și de adversarul politico-economico-militar conform tendinței momentului, situația însă modificându-se după prezentarea publică a F-117 și B-2, apoi după intrarea în serviciu a F-22. Iar dacă ne gândim la F-35, zgomotul pe această temă este la un nivel înfiorător. URSS și mai apoi Rusia au dezvoltat capabilități antiaeriene și antibalistice avansate. Rachete antiaeriene și antibalistice, mai exact.

S-300P (SA-10 Grumble) este versiunea inițială a S-300, care a intrat în serviciu în 1978, urmând apoi S-300PT (SA-10A Grumble?). A urmat S-300PS (SA-10B Grumble) – varianta autopropulsată – în 1982 care avea o mobilitate mai mare prin utilizarea unui nou vehicul/șasiu (un vehicul 8×8 MAZ-7910, fața de varianta cu cap tractor la ce anterioară; alte surse vorbesc despre utilizarea acestui șasiu începând cu un model următor). A urmat apoi o linie de modernizare S-300PT-1 și S-300PT-1A (SA-10B/C Grumble ?), însă linia principală de dezvoltare a continuat în 1985 cu S-300PM (SA-10D/E Grumble ?) și în 1992 S-300PMU (SA-10F Grumble). Dezvoltaea ulterioară a sistemelor a fost S-300PM-1/S-300PMU-1 (SA-20 Gargoyle) în 1993 și continuarea sa, un upgrade, S-300PM-2/S-300PMU-2 Favorit (SA-20B) în 1997. Evoluția sistemelor antiaeriene sovietice ruse a continuat cu S-400 Triumf (SA-21 Growler) – inițial denumit S-300PMU-3 și fiind un upgrade al S-300PMU-2, dezvoltat de compania Almaz-Antey; intrarea sa în serviciu a fost aprobată în 2007. A fost anunțat și S-500, acesta cu siguranță fiind conceput pentru a lupta împotriva avioanelor de generația a șasea.

S-300V (SA-12 Gladiator/Giant), introdus în 1984, este o variație a platformei S-300 care are doar numele împrumutat de la aceasta, fiind conceput și construit de Antey și nu Almaz. Versiunea sa următoare – un upgrade se pare – este S-300VM (SA-23 , exportat ca Antey-2500), introdus în 1996. Următoarea versiune a sa, care se pare că poate fi utilizată și împotriva AWACS, este S-300V4, cunosct și ca S-300VMD și exportat ca Antey-4000.

Din punct de vedere al radarelor, sistemele antiaeriene au utilizat:
– S-300P, S-300PT: 5N63 Flap Lid A; ST-68U Tin Shield, 5N66 Clam Shell
– S-300PS: 5N63S Flap Lid B; ST-68U Tin Shield, 5N66 Clam Shell
– S-300PMU: 30N6E Flap Lid C; ST-68U Tin Shield, 5N66 Clam Shell
– S-300PMU-1: 30N6E/E1 Tomb Stone; ST-68U Tin Shield, 76N6 Clam Shell, 64N6E Big Bird, 96L6E, 1L119 Nebo SVU, 67N6 Gamma DE, 59N6 Protivnik GE
– S-300PMU-2: 30N6E2 Tomb Stone; ST-68U Tin Shield, 76N6 Clam Shell, 64N6E Big Bird, 96L6E, 1L119 Nebo SVU, 67N6 Gamma DE, 59N6 Protivnik GE
– S-400: 92N6E Grave Stone; 96L6E, 91N6E Big Bird, 55Zh6 Nebo UE Tall Rack, 1L119 Nebo SVU, 67N6 Gamma DE, 59N6 Protivnik GE

Radarul 5N63 Flap Lid a avut câteva variante de-a lungul timpului: 5N63 (S-300PT), 5N63S (S-300PS), 30N6 (S-300P), 30N6E (S-300PMU), 30N6E1 (S-300PMU-1), , 30N6E1 (S-300PMU-2). Este radarul utilizat pentru urmărirea țintelor și ghidarea rachetelor. Informațiile despre aceste radare spun că puteau fi angajate până la 12 ținte cu radarul 5N63 (S-300PT) sau 5N63S (S-300PS), însă alte surse vorbesc despre capabilitatea radarului 5N63S de a angaja 6 ținte, cu câte două rachete pentru fiecare țintă. 30N6 putea angaja doar 4 ținte și funcționează, în funcție de model, în benzile I, H și/sau J.

Radarul ST-68U Tin Shield cu variante multiple (5N59, ST-68, 19Zh6, ST-68U, 35D6, 36D6, ST-68UM) a fost folosit pentru S-300P, S-300PS, S-300PMU, S-300PMU-1, S-300PMU-2. Poate fi amplasat și pe un catarg universal (40V6MD sau 40V6M). Este un radar utilizat pentru supraveghere și descoperirea şi determinarea ţintelor (engl target acquisition) la altitudine medie și înaltă, în banda S.

Radarul 5N66 Clam Shell a avut și el mai multe variante (5N66, 5N66M, 76N6, 76N6E, 40V6M, 40V6MD), fiind folosit în sistemele S-300P, S-300PS, S-300PMU, S-300PMU-1, S-300PMU-2 pentru descoperirea şi determinarea ţintelor care zboară la altitudine joasă. E amplasat pe un catarg (40V6MD sau 40V6M) și folosește banda I, alte surse vorbind despre banda S.

 

Începând cu S-300PMU-1 au fost adăugate sistemelor de rachete antiaeriene o serie de alte componente.

Radarul 64N6E Big Bird are – evident – mai multe variante (5N64S, 64N6E, 64N6E1, 64N6E2, 91N6E) și a fost utilizat pentru S-300PMU-1, S-300PMU-2, S-400. Foloseșe banda C și este cheia capabilităților antibalistice pe care le au aceste sisteme. Poate fi comparat din punct de vedere al capabilităților cu radarul SPY-1 Aegis.

Radarul NNIIRT 1L119 Nebo SVU este un radar AESA, prezentat în 2001, care folosește banda VHF. Conform unor surse de pe interneț, scopul său este atât supravegherea spațiului aerian cât și urmărirea cu precizie a țintelor, transmițând aceste informații către CMS, responsabil cu ghidarea rachetelor. Are și o evoluție – componenta RLM-M a radarului Nebo M. O țintă cu RCS de 2.5 metri care zboară la altitudinea de 500 m este descoperită de la 60 km, la altitudinea de 10000 m de la 270 km, la altitudinea de 20000 m de la 360 km.

Radarul 67N6 Gamma-DE este un radar AESA destinat supravegherii 3D a spațiului, existând câteva modele, cu performanțe diferite în funcție de putere și dimensiune (D1/D1E, D2/D2E, and D3/D3E) și utilizează banda UHF. Producătorul îl laudă cu detecția unui obiect cu RCS de 1 metru pătrat la 400 km și 0.1 metri pătrați la 240 km.

Radarul 59N6 Protivnik-GE este un radar de supraveghere 3D a spațiului în banda L, o variantă a sa fiind integrată în sistemul Nebo M. Poate descoperi conform producătorului o țintă cu RCS de 1.5 metri pătrați la altitudinea de 100 m de la 40 km, la altitudinea de 1000 m de la 100 km, la altitudinea de 5000 m de la 240 km, la altitudinea de +12000 m de la 480 km.

 

S-400 este un sistem nou din punct de vedere al capabilităților pe care le oferă, având câteva radare noi.

Radarul 92N6E Grave Stone cunoscut și ca 92N2E este radarul utilizat pentru a angaja țintele. Nu există informații publice referitor la acest radar.

Radarul 96L6E este utilizat pentru descoperirea şi determinarea ţintelor și este parte a sistemelor S-400, însă poate fi integrat, și în sistemele S-300. A fost dezvoltat pentru a înlocui radarele în banda S 36D6 Tin Shield și 5N66 Clam Shell, în funcție de sursă vorbindu-se că ar folosi banda S sau banda L. Are o distanță de detecție a țintelor de 5-300 km.

Radarul 55Zh6-1 Nebo-UE Tall Rack (55ж6-1 Небо-УЕ) este un radar de supraveghere care foloseșe banda VHF. Poate detecta o țintă cu RCS de 2.5 metri pătrați (un avion) care zboară la o altitudine de 500 m de la minim 65 km, la o altitudine de 10 km de la minim 300 km și la o altitudine de 27 km de la minim 400 km. O rachetă de croazieră cu un RCS de 0.9 metri pătrați poate fi detectată de la 250 km dacă zboară la altitudinea de 10 km și la 300 km dacă zboară la altitudinea de 20 km.

 

China utilizează și ea derivate ale S-300, acestea fiind cunoscute ca HQ-10 (S-300PMU-1), HQ-15 (S-300PMU-2), HQ-18 (S-300V). Pe lângă acestea, a furat dezvoltat și alte câteva radare care ar trebui să fie răspunsul la dezvoltarea de avioane de generație a cincea – YLC-8B, JY-26, JY-27.

 

Câteva idei

Dezvoltarea tehnologiilor în direcția care asigură ‘invizibilitate’ avioanelor are loc în principal în emisfera vestică (USofA și Europa). URSS Rusia și China au jucat acest joc doar în sensul contracarării amenințării invizibilității. Doar de curând China a intrat în grupul țărilor celor care dețin tehnologie care poate asigura ‘invizibilitatea’ avioanelor, furând copiind dezvoltând această tehnologie cu eforturi considerabile.

Evident, odată cu intrarea în serviciu a Su-57 (aceasta era doar o ironie), J-20 și FC-31 se pune întrebarea cu ce pot contracara USofA amenințarea invizibilă. Oricât ar putea părea de surprinzător, USofA au deja un sistem care se pare că poate face aceasta – Northrop Grumman E-2D Advanced Hawkeye, care dispune de un radar în banda UHF.

Însă cum discuțiile se poartă în general pe tema aviație vestică față în față cu sisteme antiaeriene sovietice ruse, vom privi lucrurile de așa natură în continuare.

Cunoaștem – pe baza informațiilor publice – caracteristicile radarelor sovietice ruse, prezentate pe scurt mai sus.

Radar	An Baterie	Funcție	Capabilități	Tip	Bandă	Putere
5N63 Flap Lid	1980 S-300P S-300PT S-300PS S-300PMU	urmărire ținte ghidare rachete	Distanță: 0.2-155 km Altitudine: 0-30 km	Pulse Doppler (?) Continuous Wave Illumination (?)	NATO: H/I IEEE: C/X (și/sau J|X/Ku după alte surse)	–
30N6 Tomb Stone	1990 S-300PMU-1 S-300PMU-2	urmărire ținte ghidare rachete	Rază: 300 km (Distanță: 0.2-167 km, Altitudine: 0-167 km)	Pulse Doppler (?) Continuous Wave Illumination (?)	NATO: I/J IEEE: X/Ku (H|C după alte surse)	–
ST-68U Tin Shield	S-300P S-300PS S-300PMU S-300PMU-1 S-300PMU-2	supraveghere descoperire şi determinare ţinte (altitudine medie, înaltă)	Rază: 75 sau 150 km	–	NATO: E IEEE: S	maxim 2.5 MW
5N66 Clam Shell	S-300P S-300PS S-300PMU S-300PMU-1 S-300PMU-2	supraveghere descoperire şi determinare ţinte (altitudine joasă)	Distanță: 90 km @ 500 metri Distanță: 120 km @ 1000 metri	FMCW (Frequency Modulated Continuous Wave)	NATO: I IEEE: X (E-H|S-C după alte surse)	minimum 1.4 kW (RF)/max 55 kW (consum)
64N6E Big Bird	S-300PMU-1 S-300PMU-2 S-400	descoperire şi determinare ţinte	Rază: 259-278 km pentru primele versiuni	–	NATO: E/F (64N6E2 ?) IEEE: S (64N6E2 ?) (G/H|C după alte surse)	–
NNIIRT 1L119 Nebo SVU	2005 S-400	supraveghere și urmărire ținte	Altitudine: 500 m, 60 km Altitudine: 10000 m, 270 km Altitudine: 20000 m, 360 km	–	IEEE: VHF	1.4-2 kW/modul (120-160 kW)
67N6 Gamma-D	2007 S-400	supraveghere	Distanță: 10-400 km Altitudine: 0-30.5 km	–	IEEE: UHF	–
59N6 Protivnik-G	1999 S-400	supraveghere	Distanță: 0.4-398 km Altitudine: 0-100 km Altitudine: 100 m, 40 km Altitudine: 1000 m, 100 km Altitudine: 5000 m, 240 km Altitudine: +12000 m, 480 km	Pulse	NATO: D IEEE: L	–
92N6E Grave Stone	S-400	angajare a țintelor	–	–	NATO: I/J IEEE: X/Ku	–
96L6E Cheese Board	S-400	descoperire şi determinare ţinte	Rază detecție: 5-300 km	–	NATO: G/H IEEE: C (D-F|S/L după alte surse)	–
55Zh6-1 Nebo-UE Tall Rack	2007 (probabil) S-400	supraveghere	Altitudine: 500 m, minim 65 km Altitudine: 10 km, minim 300 km Altitudine: 27 km, minim 400 km	–	IEEE: VHF	5 kW mediu, 500 kW maxim

Notă: informațiile disponibile public sunt contradictorii de multe ori; doar o analiză detaliată a fiecărui model alături de obținerea de informații prin metode specifice pot duce la o imagine completă și corectă.
 

De asemenea, tot din informații publice cunoaștem caracteristicile diverselor avioane, însă ceea ce ne interesează în această discuție este RCS. Evident, RCS este diferit în funcție de direcția din care este ‘observat’ un avion, așa cum se poate vedea mai jos, în simularea realizată pentru cazul unui F-35/JSF.

Simulare F-35

Fără informații suplimentare (frecvența la care a fost determinat RCS, direcția radiației incidente), putem doar pleca de la anumite ipoteze (de exemplu că RCS este pentru banda X/I (IEEE/NATO) și pentru cazul în care avionul se îndreaptă direct spre radar). De asemenea, și în cazul simulării de mai sus s-a plecat de la presupuneri, simulare care este diferită de realitate din punct de vedere al modului în care este reflectată radiația și al radiației reflectate (simularea a fost realizată pentru un corp din metal).

Avion	An Zbor/Serviciu	Țară	RCS (m^2)
Boeing B-52 Stratofortress	1952/1955	USofA	100-125
McDonnell Douglas F-15 Eagle	1972/1976	USofA	25 (?)
Tupolev Tu-160 Blackjack	1981/1987	URSS	15
Sukhoi Su-27 Flanker	1977/1985	URSS	15
General Dynamics F-111 Aardvark	1964/1967	USofA	7
McDonnell Douglas F-4 Phantom	1958/1960	USofA	6
General Dynamics F-16 Fighting Falcon	1974/1978	USofA	5
Mikoyan-Gurevich MiG-21 Fishbed	1956/1959	URSS	4
Sukhoi Su-30 MKI (Flanker-H)	în dezvoltare	URSS	4
Mikoyan MiG-29 Fulcrum	1977/1982	URSS	3
Dassault Rafale-D	1992(?)/2001(?)	Franța	2
General Dynamics F-16C Fighting Falcon	1984	USofA	1.2
McDonnell Douglas F/A-18 Hornet	1978/1983	USofA	1
Rockwell B-1 Lancer	1974/1986	USofA	0.75-1/10
Eurofighter Typhoon	1994/2003	Evropa	0.5
General Dynamics Tomahawk SLCM	1983	USofA	0.5
Northrop Grumman B-2 Spirit	1989/1997	USofA	0.75/0.1
Lockheed F-117 Nighthawk	1981/1983	USofA	0.025
Lockheed Martin F-22 Raptor	1997/2005	USofA	0.0001
Lockheed Martin F-35 Lightning II (JSF)	2006/2015	USofA	0.005
Cessna 182 Skylane	1956	USofA	10
Rachetă de croazieră			0.1-10
Păsări (*)			0.01
Insecte (*)			0.001

Notă: informațiile disponibile public sunt contradictorii de multe ori; doar o analiză detaliată a fiecărui model alături de obținerea de informații prin metode specifice pot duce la o imagine completă și corectă.
Notă (*): în banda X/I (IEEE/NATO)
 

Putem, așadar, să facem câteva estimări pe baza informațiilor publice despre sistemele radar și avioane folosind ecuația radarului prezentată la începutul acestui articol. Considerând o țintă cu un RCS de 10 de metri pătrați care este detectată de la distanța de 150 de km, atunci folosind ecuația de mai sus rezultă următoarele distanțe de detecție în funcție de RCS:
– 1000 m2 RCS: 500 km
– 100 m2 RCS: 275 km
– 75 m2 RCS: 250 km
– 10 m2 RCS: 150 km
– 5 m2 RCS: 125 km
– 1 m2 RCS: 90 km

Cei 1000 de metri pătrați RCS pot fi ai unui B-52 zburând la altitudine mare. Graficele următoare prezintă o estimare a posibilităților de detecție și urmărire a țintelor în funcție de modelul de radar, bandă, RCS și distanța până la țintă. În ordinea imaginilor, benzile sunt VHF (A), UHF (B-C), L (D), S (E-F) și X (I-J) – IEEE (NATO).

Estimări distanțe de detecție – distanță (sursa Air Power Australia)

Atât.

PS: Su-57 nu este un avion de generația a cincea. F-35 și F-22 sunt avioane de generația a cincea.

Iulian

(medie: 5,00 din 5)

Încarc...

Surse:
1. K. A. Norton, A. C. Omberg – The Maximum Range of a Radar Set, Proc. IRE Vol. 35 No. 1, ianuarie 1947
2. Louis N. Ridenour – Radar System Engineering, McGraw-Hill, 1947, ASIN: B00005XRP9
3. Lamont V. Blake – Radar Range-Performance Analysis, Artech House, 1980, ISBN-10: 0890062242, ISBN-13: 978-0890062241
4. Merril I. Skolnik (editor) – Radar Handbook (second edition), McGraw-Hill, 1990, ISBN: 0-07-057913-X
5. David K. Barton – Radar Equations for Modern Radar, Artech House, 2013, ISBN-13: 978-1-60807-521-8
6. Site RosOboronExport ( http://roe.ru )
7. 76N6 Clam Shell Low Altitude Acquisition Radar ( http://www.ausairpower.net/clamshell.html , accesat la 2019-03-02)
8. Russian / PLA Low Band Surveillance Radars ( http://www.ausairpower.net/APA-Rus-Low-Band-Radars.html , accesat la 2019-03-02)
9. NNIIRT 1L119 Nebo SVU / RLM-M Nebo M ( http://www.ausairpower.net/APA-Nebo-SVU-Analysis.html , accesat la 2019-03-02)
10. Search and Acquisition Radars (S-Band, X-band) ( http://www.ausairpower.net/APA-Acquisition-GCI.html , accesat la 2019-03-02)
11. Engagement and Fire Control Radars (S-band, X-Band, Ku/K/Ka-band) ( http://www.ausairpower.net/APA-Engagement-Fire-Control.html , accesat la 2019-03-02)
12. Radar Cross Section (RCS) ( https://www.globalsecurity.org/military/world/stealth-aircraft-rcs.htm , accesat la 2019-03-22)
13. China’s Multi-layer Anti-missile System with Copies of Russian Anti-missile radar ( https://tiananmenstremendousachievements.wordpress.com/tag/64n6e-big-bird-radar/ , accesat la 2019-03-06)
14. 30N6E “Flap Lid” ( http://www.radartutorial.eu/19.kartei/06.missile/karte005.en.html , accesat la 2019-03-01)
15. 30N6E Flap Lid B tracking and missile guidance radar for SA-10 Grumble ( https://www.armyrecognition.com/russia_russian_missile_system_vehicle_uk/30n6_30n6e_5n63s_flap_lid_b_tracking_and_missile_guidance_radar_sa-10_grumble_technical_data_sheet.html , accesat la 2019-03-01)
16. Nebo-SVU ( http://roe.ru/eng/catalog/air-defence-systems/radar-and-electro-optical-equipment-for-air-target-detection/nebo-svu/ , accesat la 2019-03-01)
17. Gamma-DE ( http://roe.ru/eng/catalog/air-defence-systems/radar-and-electro-optical-equipment-for-air-target-detection/gamma-de/ , accesat la 2019-03-01)
18. Protivnik-GE ( http://roe.ru/eng/catalog/air-defence-systems/radar-and-electro-optical-equipment-for-air-target-detection/protivnik-ge/ , accesat la 2019-03-01)
19. 92N6E “Grave Stone” ( http://www.radartutorial.eu/19.kartei/06.missile/karte006.en.html , accesat la 2019-03-01)
20. 55Zh6UE Nebo-UE ( http://www.deagel.com/Sensor-Systems/55Zh6UE-Nebo-UE_a002731001.aspx , accesat la 2019-03-01)
21. 55Zh6U “NEBO-U” ( http://www.radartutorial.eu/19.kartei/02.surv/karte039.en.html , accesat la 2019-03-01)

Imagini: Air Power Australia, US Air Force, US Navy, DoD, Wikimapia, Wikipedia, Defence News India, RosOboronExport, Israel Defense, 3rd Wing, Time, Pinterest, AviationCV, AIN Online, East Pendulum, National Interest, Defence Talk, Reddit, Pinterest, Wired, The Aviationist, Defence Update India, The Daily Beast, Business Insider, Fighter Sweep, Fi Aeroweb, CNN, Medium, Airliners, The Drive.