În acest articol vor fi dezbătute câteva aspecte legate de sateliții artificiali de mici dimensiuni: ce sunt, construcție, funcționare.
Înainte de a porni la drum, așa cum am procedat în trecut, vom defini termenii care vor fi folosiți.
- satelit: o lună, o planetă sau – în cazul nostru – o mașinărie care orbitează în jurul unei planete sau în jurul unei stele;
- atitudine: poziția axei longitudinale față de traiectoria de zbor;
- orbită: traiectorie (în general închisă) pe care o parcurge un satelit;
- plan orbital: plan în care se află o orbită;
- rezoluție terestră (en: GSD, Ground Sampling Distance): într-o fotografie digitală considerând doi pixeli alăturați, este distanța între punctele centrale ale acestor pixeli măsurată pe pământ;
- vehicul de lansare: vehiculul cu care sateliții sunt transportați pe orbită;
- rezolutie temporala: distanța în timp între două survolări ale aceluiași punct;
- bandă de observare (en: swath): lățimea zonei observate la o trecere a satelitului pe deasupra solului, senzorul de observare fiind perpendicular pe suprafața pământului;
- platformă (en: bus, satellite bus): infrastructura unui satelit – structura pe care se află încărcătura alături de sistemele de bază; un bus arată modelul pe care se bazează diverși sateliți construiți.
De asemenea, este recomandată și citirea a două articole anterioare care vorbesc despre ceea ce autorul a numit inamicii tehnologiei: accelerația și spațiul.
Așa cum știm cu toții, primul satelit artificial a fost Sputnik 1 (Спутник-1), lansat de URSS în 1957 pe 4 octombrie. Cu o masă de 63 de kilograme și 3 săptămâni petrecute în spațiu (timp în care a efectuat 1440 de orbite), nu a fost în sine un salt din punct de vedere al serviciilor oferite de sateliți ci a reprezentat – simbolic și din punct de vedere al tehnologiilor dezvoltate pentru a ajunge pe orbită – un punct de cotitură pentru întreaga civilizație. [4] Urmarea a fost cursa spațială, în 1957 și 1958 fiind lansați Sputnik-2, Explorer 1, Vanguard 1C, Explorer 3, Sputnik 3 și Explorer 4. Numărul de lansări care au avut succes în acești doi ani a fost de 7, eșecurile fiind în număr de 13. [5]
Sputnik (sursa: http://www.sciencemuseum.org.uk)
Pentru clasificarea sateliților artificiali pot fi folosite diferite criterii – scop, operator, tipul orbitei, cost, mărime, etc.
În anii ’80 și ’90, operatorii sateliților erau: [1]
– companii 37.1 %
– organizații militare 35.1 %
– guverne 17.3 %
– universități 5.4 %
– amatori 5.1 %
Destinația lor, în aceeași perioada, era: [1]
– comunicații 69.2 %
– științific 14.4 %
– testare tehnologii 11.0 %
– militari 2.3 %
– educație 1.7 %
– observare terestră 1.4 %
Discuția de astăzi va pleca de la și va utiliza clasificarea în funcție de masă a sateliților; aceasta este folositoare deoarece determină vehiculul utilizat pentru lansare și o estimare a costului satelitului. În acest context, termenul sateliți mici/sateliți de mici dimensiuni (small satellites) se referă la orice satelit cu o masă mai mică de 500 de kg. Mai exact, prin masă se înțelege masa la lansare, care este și masa satelitului în momentul în care ajunge pe orbită, la separarea de vehiculul care l-a transportat, cu rezervoarele de combustibil pline (wet mass). În funcție de masă, sateliții pot fi:
– peste 1000 kg (sateliți mari)
– 500-1000 kg (sateliți medii)
– 100-500 kg (minisateliți)
– 10-100 kg (microsateliți)
– 1-10 kg (nanosateliți)
– 0.1-1 kg (picosateliți)
– sub 0.1 kg (femtosateliți)
Deși sateliții mici primesc denumiri în funcție de cine îi cumpără – în Statele Unite cei achiziționați de Pentagon au fost numiți LightSat, SPINSat (Single Purpose Inexpensive Satellite Systems), TacSat (Tactical Satellites); cei dezvoltați după 1999 cu o dimensiune standard CubeSat (denumire de marketing) – pe tot parcursul acestui articol va fi folosită denumirea de sateliți mici sau sateliți de mici dimensiuni, termenul incluzând toți sateliții cu masa sub 500 de kilograme.
Sateliții mari sunt apanajul guvernelor, companiilor sau consorțiilor cu buzunare adânci – rezistența la condițiile din spațiu și durata de funcționare au un cost care trebuie plătit și nu este la îndemâna oricui. De exemplu, unul din cei mai mari sateliți lansați – Envisat – a avut o masă de 8211 kg la lansare, dimensiuni de 2.5×2.5×10 metri (în configurația de lansare), panourile solare putând genera 6.5 kW. [10]
Satelitul Envisat in noiembrie 2001 si februarie 2002 [29]
Un exemplu de minisatelit este cel al SpaceX (MicroSat 2a|2b/Tintin A|B), sateliți de telecomunicații cu dimensiuni de 1.1×0.7×0.7 metri și o masă de ~400 kg. [11]
Unul din sateliții Tintin, utilizat pentru a testa tehnologiile propuse pentru constelația Starlink (sursa: screengrab webcast SpaceX)
Mergând pe calea miniaturizării, VNSC (Vietnam National Satellite Center) are în construcție un satelit care urma să fie lansat anul acesta (2018) – MicroDragon; acesta are dimensiunile de 0.5×0.5×0.5 metri și o masă de ~50 de kilograme. [12] Acesta este parte a unui program pe termen mediu al guvernului vietnamez. În Rusia a fost dezvoltat cu finanțare privată un satelit pentru testarea tehnologiilor pentru sateliți mici, lansat în 2014 de la Baikonur – DX-1; acesta are dimensiunile de 0.4×0.4×0.3 metri și o masă de 27 de kilograme.
Satelitul MicroDragon [12]
Planul de dezvoltare pentru sateliții vietnamezi [15]
Satelitul DX-1 [14]
Ajungem în continuare la sateliții care au produs o mulțime de discuții, nanosateliții cunoscuți public sub numele de CubeSat. Numele lor provine de la faptul că inițial au fost un cub cu latura de 10 centimetri; primul asemenea satelit a fost dezvoltat în 1999 la CalPoly (California Polytechnic State University) și Stanford University. Odata cu trecerea timpului, cubul cu latura de 10 centimetri a devenit o unitate de măsură a dimensiunii (1 u), cerințele pentru masă fiind în general să nu depășească 1 kilogram pe 1 u. Exemple de dimensiuni standardizate pentru nanosateliți:
– 1 u (10x10x10 centimetri)
– 1.5 u (15x10x10 centimetri)
– 2 u (20x10x10 centimetri)
– 3 u (30x10x10 centimetri)
– 6 u (30x20x10 centimetri)
Alte dimensiuni ale nanosateliților, nestandardizate încă, sunt:
– 8 u (20x20x20 centimetri)
– 12 u (30x20x20 centimetri)
– 16 u (40x20x20 centimetri)
Dimensiunile nanosateliților [16][17]
Evident, miniaturizarea nu s-a oprit aici; părerea autorului este că din acest punct intrăm în zona gunoiului spațial. KickSat a fost un proiect de lansare a femtosateliților (numiți Sprites) dintr-un nanosatelit (CubeSat de 3u); nu a avut însă succes deoarece o eroare datorată radiației cosmice a determinat un reset al microcontrollerului, satelitul reintrând în atmosferă fără a lansa femtosateliții.
KickSat și un Sprite [18]
Pericolul nu a trecut, fiind în continuare efectuate cercetări și dezvoltări în domeniu. Au fost efectuate experimente, fiind testați în spațiu alături de ISS sateliți de dimensiuni și mai mici.
Satelit dezvoltat la Cornell University; a ajuns și la bordul ISS [19]
SunCube, dezvoltat la Arizona State University [20]
Identificată încă din anul 2004 [21], tendința de folosire a sateliților mici a devenit între timp o piață în creștere care a beneficiat în 2015 de investiții de 2.3 mld USD și 1 mld USD în primele 3 lui ale 2018. [22][23] Miniaturizarea si evoluția tehnologiei au dus la posibilitatea utilizării unor sateliți mai mici pentru a îndeplini misiuni care în trecut necesitau sateliți mai mari, rezultând o scădere a costului misiunilor. Graficul de mai jos arată o tendință a scăderii costului odată cu scăderea dimensiunilor. Următoarele două grafice arată îmbunătățirea rezoluției (GSD) sateliților odată cu evoluția tehnologiei.
Costul sateliților și misiunilor, alături de masa sateliților [3]
Rezoluția tuturor sateliților și a sateliților mici în timp [3]
Aceste grafice arată îmbunătățirea capabilităților sateliților mici din punct de vedere al instrumentelor transportate, al avionicii, al generării de energie, al conectivității, al controlului atitudinii. Astfel, pe piețele unde în mod tradițional se foloseau sateliți mari încep să intre sateliții mici. Cu toate acestea, dimensiunile unor categorii de sateliți nu vor scădea dramatic odată cu evoluția tehnologiei, date fiind misiunile lor (telecomunicații, observarea terestră la rezoluție tot mai mare și cu mai multe instrumente).
În cazul sateliților utilizați pentru observarea terestră, acesta este unul din domeniile care a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimii ani. Sateliții de mici dimensiuni au devenit o alternativă la vechile metode din mai multe motive: se poate utiliza într-un mod eficient un vehicul de lansare, lansând cu un singur vehicul sateliții care se vor afla în același plan orbital; scăderea costurilor per unitate duce la posibilitatea construirii mai multor sateliți, crescând astfel rezoluția temporală. Imaginea următoare prezintă posibilitatea de acoperire zilnica a suprafeței pământului cu 4 sateliți aflați în același plan orbital la o altitudine de 600 de kilometri față de cazul folosirii unui singur satelit, cu același unghi de observație (60 de grade).
Acoperirea terestră zilnică (4 sateliți și un satelit) [3]
Prin examinarea rezoluției spațiale și temporale se poate vedea faptul că sateliții mici au ajuns la maturitate, capabilitățile lor fiind testate cu misiunile DMC și apoi folosite în produse comerciale începând cu constelația RapidEye.
Rezoluția spațială și temporală [3]
Teste practice au arătat că folosind sateliți mici se poate obține 95 % din performanța sateliților mari cu 5 % din costuri sau 70 % din performanță cu 1 % din costurile lor. [2]
Merită văzută pe scurt activitatea companiei SSTL (Surrey Satellite Technology Ltd), un spin-off al Universității Surrey care face acum parte din grupul Airbus fiind deținută de Airbus Defence and Space (via fostul Astrium) din 2008, SpaceX fiind acționar la SSTL cu 10% din 2005. [24] A jucat un rol important în dezvoltarea sateliților de mici dimensiuni, așa cum se poate vedea din imaginile următoare care prezintă câțiva din sateliții dezvoltați.
Echipa UoSAT-1 la Vandenberg alături de primul satelit SSTL, UoSAT-1/OSCAR-9; satelitul UoSAT-1 [25][26]
UoSAT-2/OSCAR-11 [27][26]
Interesant este faptul că deși a fost lansat in 1984, in iunie 2018 UoSAT-2 incă emitea, așa cum se poate vedea mai jos. O serie interesantă de observații arată că exista o zonă care determină coruperea datelor din memoria satelitului (memory upsets); cauza probabilă sunt protonii din centura de radiații. [30]
Recepția emisiei UoSAT-2 [28]
Anomalia Atlanticului de Sud [29]
De asemenea, unul din sateliții dezvoltați de SSTL (NigeriaSat-1) a fost primul satelit care a oferit imagini echipelor care se ocupau de limitarea pagubelor uraganului Katrina. ALSAT-1 si NigeriaSat-1 – dezvoltați de SSTL au avut rezoluția de 32 de metri și senzori multispectrali care puteau observa o bandă de 600 de kilometri. Evoluția tehnologiei utilizata de sateliții de observare este evidenta urmărind sateliții dezvoltați în continuare de SSTL. NigeriaSat-X (al Nigeriei) a fost lansat in 2011 cu un senzor de 22 de metri și o bandă de 600 de km. In 2014 a fost lansat satelitul KazEOSat-2 (al Republicii Kazahstan) cu GSD de 6.5 metri și o banda de 77 km.
Sateliții ALSAT-1 (Algeria) și NigeriaSat-1 (Nigeria), lansați in 2001 respectiv 2003 [27]
Sateliții NigeriaSat-X și KazEOSat-2 [27]
Imagini obținute de sateliții construiți de SSTL – Aeroportul Heathrow, Manhattan, Singapore, Marea Britanie [26]
O analiză a pieței sateliților realizată în 2017 arată creșterea numărului de sateliți din gama 1-50 kg care vor fi lansați în perioada următoare, aceasta datorându-se în principal sectorului comercial. [8]
Istoricul lansărilor și previziunile referitoare la numărul de sateliți lansați [8]
Aspectele care trebuiesc luate în calcul la dezvoltarea unui satelit de mici dimensiuni sunt prezentate, fără a intra în detalii, mai jos.
1. Lansarea
Este strâns legată de orbita satelitului. Acesta poate fi lansat cu un vehicul dedicat sau poate fi încărcătura secundară. Evident, există diferențe de costuri în funcție de organizația care face lansarea, concurența pe această piață fiind din ce în ce mai mare. Prețul pentru 1 kilogram de satelit a fost în trecut de aproximativ 100 kUSD, însă în acest moment este de 50 kUSD. [9] Dezvoltarea tehnologiei, care duce inevitabil la reutilizarea vehiculelor și la eficientizarea lor, va determina o scădere a acestui cost până la un nivel estimat de 10 kUSD pentru 1 kilogram. Evident, există discuții referitoare la 3 kUSD pentru un kilogram de satelit, însă părerea autorului este că acest preț e încă departe.
2. Orbita
Orbita satelitului este aleasă în funcție de scopul/misiunea satelitului, pentru a avea o performanță cât mai bună. Orbita geostaționară este preferată pentru sateliții de comunicații. Pentru sateliții de observare terestră este preferată o orbită polară, la o altitudine între 400 și 1000 de km. Dacă se dorește observarea unor anume zone, se folosesc orbite înclinate, eliptice (150-500 km).
3. Structură și managemet termic
Structura este în general gândită împreună cu sistemul de management termic al satelitului.
Elementele de structură asigură stabilitatea mecanică și modalitatea de atașare a încărcăturii satelitului – cea care îi permite îndeplinirea misiunii. Un satelit poate fi presurizat (foarte rar) sau nepresurizat (cea mai frecventa situatie).
4. Orientarea și controlul orbitei
Pentru sateliții aflați pe orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit) poziția poate fi determinată folosind un receptor GNSS. Modificarea orbitei se realizează în general cu sistemele de propulsie aflate la bordul sateliților. Cauzele care determină modificarea orbitelor sunt multiple: necesitatea de a păstra altitudinea (sateliții aflați pe orbite joase sunt frânați de atmosferă), necesitatea de a păstra poziția pe orbita geostaționară (nici o orbită nu este perfectă), necesitatea de a evita o coliziune.
În funcție de misiunea satelitului este în general nevoie și de orientarea acestuia, numită și schimbarea atitudinii (attitude). Aceasta se realizează cu sisteme de propulsie, giroscoape (reaction wheels) sau sisteme magnetice de control al orientării (doar dacă există câmp magnetic). Pentru determinarea orientării, următoarele metode sunt folosite: senzori solari, senzori pentru detectarea Pământului, senzori pentru observarea stelelor, senzori magnetici.
5. Senzorii
Aceștia sunt de fapt cei ce îi permit satelitului să îndeplinească misiunea. În general senzorii sunt instrumente științifice sau de observare.
Observarea se face folosind senzori care captează reflexii ale Pământului în spectrul electromagnetic. Senzorii pot fi, de asemenea, pasivi sau activi. Senzorii pasivi (optici și termali) trebuie să aibă o sensibilitate mare iar rezoluția lor este influențată direct de mărimea satelitului – un satelit mic nu va putea ajunge la rezoluții de 1-10 cm/pixel datorită difracției din elementele optice utilizate pentru observare. Rezoluții de genul acesta pot fi obținute prin utilizarea sateliților mari, cu costuri proporționale. Senzorii activi sunt în general sisteme RF de emisie-recepție (radar) împreună cu antena/antenele și sistemul de procesare. Evident, senzorii pasivi necesită mai puțină energie și au o masă mai mică. Uneori poate fi realizată procesarea informațiilor la bordul sateliților, înainte de trimiterea datelor la sol.
6. Sursa de energie
De obicei energia este colectată de panouri fotovoltaice și stocată în baterii. Eficiența lor este mai mare decât a celulelor folosite în panourile civile, fiind între 38.8% și 46%. Celulele care compun panourile solare sunt multi-joncțiune și sunt bazate pe arseniura de galiu (GaAs – gallium arsenide). Pentru stocarea energiei se folosesc acumulatori NiCd, NiH, NiMH sau (mai nou) LiIon.
7. Transmiterea informațiilor
Există în general două legături între satelit și stațiile aflate la sol: legătura pentru telemetrie și management, folosită pentru monitorizarea și controlul sateliților și legătura de viteză mare pentru transferul datelor colectate de senzori. Se pot atinge lățimi de bandă de până la 100 mbps, fiind folosită și compresia datelor pentru a crește cantitatea de date transmisă.
8. Procesarea datelor la sol
Evident, datele transmise vor fi stocate la sol, prelucrate, interpretate și folosite ulterior.
O parte din elementele de mai sus sunt însă agregate de diverse companii într-un singur produs – un proiect de bază al unui satelit – refolosit în funcție de cerințe. Acest produs poartă numele de platformă a satelitului (en satellite bus, spacecraft bus) și conține în general urmatoarele subsisteme:
– control al atitudinii (ACS – Attitude Control System)
– telemetrie, urmărire și comandă (TT&C – Telemetry, Tracking & Command)
– alimentare cu energie (EPS – Electrical Power System)
– control termic
– propulsie
– structură de rezistență, corpul
Evident, există și cazul în care satelitul este proiectat din start ca unicat, însă și în acel caz sunt refolosite unele componente standard.
Să ne apropiem acum de casă și să vedem ce fac vecinii noștri. Privind spre sud, vecinii au lansat primul lor satelit în 1981 (Bulgaria 1300) în urma colaborării Agenției Spațiale Bulgare cu URSS în programul Interkosmos. Bazat pe platforma Meteor, satelitul avea 2 panouri solare care dezvoltau 2 KW, acumulatori pentru stocarea energiei electrice și o masă la lansare de 1500 de kilograme. Misiunea a fost observarea câmpului electric și a plasmei, la altitudinea la care se afla satelitul în zonele polare, satelitul fiind funcțional în 2009. [38] În 2017 a fost lansat un satelit de telecomunicații (BulgariaSat-1), acesta aparținând unei companii de telecomunicații și are o durată de viață de 15 ani. Cu o masă la lansare de 3669 de kilograme, panourile solare pot produce 10 kW. [39] De asemenea, există în acest moment în Bulgaria și o companie care are domeniul de activitate în domeniul nanosateliților (Endurosat), aceasta primind finanțare de la UE (1.2 MEUR di totalul de 2 MEUR al programului). [42] Au lansat și un satelit al radioamatorilor bulgari, Endurosat One. [40][41] Situația pentru BulgariaSat-1 nu este prea roz; se pare că estimarile de la momentul când a început proiectul BulgariaSat-1 (2012) au fost optimiste, prețurile scăzând în ultimii 5 ani odată cu creșterea ofertei de servicii de telecomunicații. [51]
Platforma Meteor, utilizată pentru satelitul Bulgaria 1300 [44][43]
Satelitul BulgariaSat-1, în fazele de testare și integrare pentru lansare [46][45]
Satelitul Endurosat One [47]
La vest, Universitatea Tehnică din Budapesta a dezvoltat și lansat un CubeSat in februarie 2012; în ianuarie 2015 încă trimitea date. Numit MaSat-1, era de 1 u. În acest moment se pare că se lucrează la al doilea, tot un CubeSat de 1 u. [48][49]
Satelitul MaSat-1 [50]
Acum că am văzut cum e la ei și la vecini, să vedem cum e și la noi. Autorul roagă cititorii să își pună centura de siguranță deoarece intrăm în zona tragicomică. ROSA (ROmanian Space Agency – Agenția Spațială Română) a avut un program de dezvoltare a unui satelit românesc, Goliat, început în 2005. Un fel de micul gigant. A fost adunată o comisie și s-a alocat un buget pentru această minune a tehnicii (400kEUR), a fost proiectat, au fost achiziționate componentele, a fost dezvoltat, a fost lansat pe 13 februarie 2012. Nu a funcționat. A reintrat în atmosferă pe 31 decembrie 2014. Informațiile referitoare la eșec și la apogeul spațial românesc al ultimilor 30 de ani au dispărut de pe site-ul ROSA.
Satelitul (un CubeSat de 1u) avea trei intrumente științifice la bord: unul pentru măsurarea fluxului de micrometeoriți (SAMIS), unul pentru măsurarea dozei de radiații cosmice pe o orbită joasă (Dose-N) și o cameră de 3 megapixeli care ar fi trebuit să ofere o rezoluție de 28 de metri. [31][32]
Istoria e simplă: satelitul a fost lansat cu o rachetă Vega pe 13 februarie 2012, s-a desprins de vehicul. S-au primit câteva date sumare la mai multe zile de la lansare, pe 18 februarie. La 26 februarie concluzia a fost că orbita nu a fost corectă și nu s-a stabilizat. [31]
Satelitul Goliat al ROSA [33][34]
Statisticile vorbesc despre cauzele pentru care lansările de CubeSats eșuează. Ceea ce s-a observat este că la a doua sau la a treia lansare rata succesului este mult mai mare. Unele cauze presupuse sunt: netestarea sistemelor și integrării în diverse situații, calitatea sistemului construit care nu corespunde spațiului, nerespectarea practicilor în domeniu, prea multă tehnologie netestată. [36][37]
Amatori? Nu; incompetență, hoție și lașitate.
Saaaau ……
Mai există o versiune agreată de anumite cercuri. Dacă ați citit cu atenție, ați aflat că MaSat-1 și Goliat au fost lansați în februarie 2012. Da, așa este, au ajuns pe orbită cu aceeași rachetă (Vega, zborul VV01) care a plecat la ora 10:00 din Guyana Franceză. O ipoteză ar fi că Goliat ar fi fost mătrășit pe orbită de MaSat-1 și, cu toate că fusese anunțat de planul satelitului din pustă, a ales placiditatea. Ultimul mesaj, recepționat de un radioamator, ar fi fost:
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Atât.
Iulian
Referințe
1. Gottfried Konecny – Small satellites – A tool for Earth observation?, University of Hannover
2. Wei Sun – IAA Symposium on Small Satellites for Earth Observation, Berlin
3. Alex da Silva Curiel et al. – Progress in Small Satellite Technology for Earth Observation Missions prezentat la IAA Symposium on Small Satellites for Earth Observation, Berlin
4. Sputnik 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Sputnik_1 , accesată la data de 2018-08-26)
5. Timeline of artificial satellites and space probes ( https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_artificial_satellites_and_space_probes , accesată la data de 2018-08-26)
6. Small satellite ( https://en.wikipedia.org/wiki/Small_satellite , accesată la data de 2018-08-26)
7. SpaceWorks – Nano/Microsatellite Market Forecast 2014
8. SpaceWorks – Nano/Microsatellite Market Forecast 2017
9. Getting to space doesn’t have to be complicated ( http://spaceflight.com/schedule-pricing/ , accesată 2018-08-25)
10. Envisat ( https://en.wikipedia.org/wiki/Envisat , accesată la data de 2018-08-26)
11. MicroSat 2a, 2b (Tintin A, B) ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/microsat-2.htm , accesată la data de 2018-08-26)
12. MicroDragon ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/microdragon.htm , accesată la data de 2018-08-26)
13. DX 1 ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/dx-1.htm , accesată la data de 2018-08-26)
14. DX-1 Appeal to radio hams from Dauria Aerospace ( https://amsat-uk.org/2014/07/04/dx-1-appeal-to-radio-hams-from-dauria-aerospace/ , accesată la data de 2018-08-26)
15. Vietnam to launch Micro Dragon satellite by late 2018 ( http://www.vast.ac.vn/en/news/activities/1819-vietnam-to-launch-micro-dragon-satellite-by-late-2018 , accesată la data de 2018-08-26)
16. What are SmallSats and CubeSats? ( https://www.nasa.gov/content/what-are-smallsats-and-cubesats , accesată la data de 2018-08-26)
17. Applicable CubeSat sizes ( https://www.ecm-space.de/index.php/launch-adapters-h/cubesat-sizes , accesată la data de 2018-08-26)
18. KickSat ( https://en.wikipedia.org/wiki/KickSat , accesată la data de 2018-08-26)
19. Small Satellites Prompt Big Ideas for Next 25 Years ( https://www.space.com/13283-small-satellites-cubesats-research-technology.html , accesată la data de 2018-08-26)
20. This Tiny Satellite Could Be Your Own Personal Spacecraft From Just $1,000 ( https://www.sciencealert.com/this-tiny-satellite-could-be-your-own-personal-spacecraft-from-just-1-000 , accesată la data de 2018-08-26)
21. Alex da Silva Curiel et al. – Rapid response high resolution imaging from space
22. Venture capitalists fly into space start-ups (https://www.cnbc.com/2016/08/31/venture-capitalists-fly-into-space-start-ups.html , accesată în 2018-08-30)
23. Investors pour nearly $1 billion into space companies in Q1 (https://www.cnbc.com/2018/04/10/space-angels-q1-report-small-rockets-backed-by-silicon-valleys-money.html , accesată în 2018-08-30)
24. Surrey Satellite Technology (https://en.wikipedia.org/wiki/Surrey_Satellite_Technology , accesată în 2018-08-30)
25. 30th Anniversary of UoSAT-1 (OSCAR-9) ( https://amsat-uk.org/2011/10/12/30th-anniversary-of-uosat-1-oscar-9/ , accesată în 2018-08-30)
26. Celebrating World Space Week with Surrey’s satellite engineers ( https://www.getsurrey.co.uk/news/surrey-news/gallery/celebrating-world-space-week-surreys-7911889 , accesată în 2018-08-31)
27. SSTL Launched Missions ( https://www.sstl.co.uk/space-portfolio/launched-missions , accesată în 2018-08-31)
28. UoSAT-OSCAR 11 – still not quiet after 34 years ( http://www.dk3wn.info/p/?cat=47 , accesată în 2018-08-31)
29. ESA, Space in images (https://www.esa.int/spaceinimages)
30. H.C. Koons, J.F. Fennell – Space Weather Effects on Communications Satellites
31. Goliat ( https://en.wikipedia.org/wiki/Goliat , accesată în 2018-08-31)
32. GOLIAT ( https://www.n2yo.com/satellite/?s=38080 , accesată în 2018-08-31)
33. Cum şi-a omorât România primul satelit, construit la preţuri astronomice. Explicaţiile halucinante ale şefului Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) ( https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/cum-si-a-omorat-romania-primul-satelit-construit-la-preturi-astronomice-explicatiile-halucinante-ale-sefului-agentiei-spatiale-romane-rosa-632262.html , accesată la 2018-08-31)
34. Cum și-a omorât România primul satelit, construit la prețuri astronomice. Explicație halucinantă ( https://www.dcnews.ro/cum-si-a-omorat-romania-primul-satelit-construit-la-preturi-astronomice-explicatie-halucinanta_265062.html , accesată la 2018-08-31)
35. Cubesats Operations Update ( http://www.esa.int/Education/CubeSats_satellite_operations_update , accesată la 2018-08-31)
36. Michael Swartwout – CubeSat Mission Success (or Not): Trends and Recommendations
37. Michael Swartwout – CubeSats and Mission Success: 2017 Update
38. Bulgaria 1300 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Bulgaria_1300 , accesată la data de 2018-09-06)
39. BulgariaSat-1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/BulgariaSat-1 , accesată la data de 2018-09-06)
40. Endurosat website ( https://www.endurosat.com/ , accesată la data de 2018-09-06)
41. Endurosat One website ( https://one.endurosat.com/ , accesată la data de 2018-09-06)
42. Horizon 2020 / InnoSpaceComm ( https://cordis.europa.eu/project/rcn/211136_en.html , accesată la data de 2018-09-06)
43. Meteor spacecraft family ( http://www.russianspaceweb.com/meteor.html , accesată la data de 2018-09-06)
44. Meteor ( http://www.astronautix.com/m/meteor.html , accesată la data de 2018-09-06)
45. Bulsatcom’s BulgariaSat-1 satellite arrives at launch base ( https://seenews.com/news/bulsatcoms-bulgariasat-1-satellite-arrives-at-launch-base-568460 , accesată la data de 2018-09-06)
46. ‘BulgariaSat-1’: Bulgaria’s first geostationary communication satellite ready to go ( https://sofiaglobe.com/2017/04/23/bulgariasat-1-bulgarias-first-geostationary-communication-satellite-ready-to-go/ , accesată la data de 2018-09-06)
47. Doi sateliți în spațiu pentru Bulgaria ( https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-22618364-video-doi-sateli-spa-pentru-bulgaria.htm , accesată la data de 2018-09-06)
48. MaSat-1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/MaSat-1 , accesată la data de 2018-09-06)
49. Second Hungarian satellite in the making ( https://dailynewshungary.com/second-hungarian-satellite-making/ , accesată la data de 2018-09-06)
50. Masat-1 ( http://cubesat.bme.hu/en/projektek/masat-1/ , accesată la data de 2018-09-06)
51. Bulgaria Sat striving to sell half of BulgariaSat-1’s capacity outside of Bulgaria and Serbia ( https://spacenews.com/bulgaria-sat-striving-to-sell-half-of-bulgariasat-1s-capacity-outside-of-bulgaria-and-serbia/ , accesată la data de 2018-09-06)
Salut. Am citit cu mult interes acest articol. Multumesc mult.
Welcome back! Excelent, asa cum ne obisnuisem. 🙂
Oare merita sa-i lasam pe astia de la Rosa sa mai incerce?
Pfff… Daca scopul tau era sa ma pornesc (in directia ROSA), nu prea merge, nu am baut suficienta cafea. In plus, dimineata visam ca am o lansare de satelit si cineva ii furase sistemul de management termic (era cupru). Inca sint trist.
Raspunsul la intrebarea ta este complicat din mai multe motive.
Pro:
– in general orice implica sateliti sau spatiu are o complexitate si aspecte la care nimeni nu se gindeste la inceput
– si profesionistii dau rateuri in aerospatiale – sa ne gindim la primul zbor Ariane 5, la Proton-M (10% rata esecului in 2017), navetele spatiale ale NASA
– timpul care a trecut intre pornirea programului si lansare (6-7 ani) s-a datorat si intirzierii in dezvoltarea rachetei Vega
– ar trebui ca undeva sa existe documentata experienta dezvoltarii, aceasta fiind refolosita in viitor
Contra (lista e mai mare…):
– 400k EUR pentru un Cubesat este mult prea mult
– dupa orice esec exista un raport care analizeaza situatia si arata ce erori s-au facut si ce masuri s-au luat pentru a nu se repeta; Goliat a disparut
– activitatea ROSA e gargara; intra si citeste ce gasesti la ei pe site, apoi mergi la NASA, la ESA, la DLR si compara-le
– nu mai publica nimic despre activitatea lor; poate insemna una din doua: toaca bani (deci ar trebui dati afara 95% din oameni, bugetul transferat la ESA in schimbul beneficiilor (transport pe orbita) sau nu fac nimic (deci ar trebui sa ramina doar 5 angajati cu salariul minim pe economie)
– ard banii UE pe simpozioane; nimic practic, nimic finalizat
Editat: adaugata referinta la esecurile lor
Da, ultimul raport de activitate este din 2015…
Ce crezi c-ar trebui sa faca? Adica, de ce ar trebui sa se ocupe? 🙂
Daca ai timp. 🙂
Ma gandesc ca avem totusi destul de multe companii de tehnologie in Romania. Cum le-ar putea ajuta ROSA? Am vazut multe colaborari cu INCAS, mi se pare logic.
Eu o aplicatie o vad in agricultura (imbunatatiri funciare, drumuri de exploatare, terenuri arabile, forestiere, inundatii – la modul daca e un sat pe un teren inundabil, sa nu-i mai lase sa construiasca din nou acolo). S-ar putea crea un cadru legislativ astfel incat astia de la ROSA sa lucreze cu ministerul de resort – Agricultura, Oficiul de Cadastru, Directia Silvica – atributii de sesizare a organelor de ancheta cand mai dispare cate o padure intreaga…
P.S. Imi pare rau de satelitul tau, gaseste un alt material decat cuprul. 😉 Unul care sa nu tenteze…
Pai normal ca e din 2015. Au o activitate ultrasecreta. Ei pazesc tarisoara noastra, Romania, de invadatorii din spatiu. Sint la frontierele cunoasterii, acolo unde nu a mai pus piciorul alt om. Si sa nu mai vorbim de brigada de soc, care sprijina gardul spatial interdimensional cu umarul. Sa nu vina interdimensionalii.
Proiectele sint gargara, la publicatii este o lista de lucrari stiintifice publicate pina in 2014. Evident, modalitatea de a le citi, sufletu’… Rascoleste interwebsu’ sa gasesti o lucrare.
Unele subiecte din cercetarile lor sint ok. Dar cercetarea fara finalitate practica este
masturbare in cerc. Adica, sa iau ca exemplu o lucrare: V. Poenaru, Al. Badea, E. Savin, „Assessment of the Ocnele Mari salt mine exploitation impacts on the Vegetation Coverage using multispectral remote sensing data”, AgroLife Scientific Journal, Vol. 1, 2012, ISSN – 2285-5718, 2012Articolul intreg poate fi gasit aici:
http://agrolifejournal.usamv.ro/pdf/vol1issue1/Violeta%20POENARU%20170_179.pdf
Concluziile:
The paper presents the theoretical and experimental aspects related to the methods and techniques for determining the degradation of vegetation and land in the area of the rock salt deposit from Ocnele Mari. In the vegetation coverage study, one must take into account several factors: climate regime, soil type, geomorphology and land use, being a key indicator of environmental conditions: any vegetation coverage changes allows understanding the phenomena that has led to changes in other factors of the environment. Vegetation indices are used for the detection of plant biomass and the analysis of the environmental changes in areas affected by drought or floods, as well as for the quantitative risk assessment of land degradation.
Acum ar trebui sa existe, pe baza acestei cercetari, un program de urmarire si analiza automata a imaginilor multispectrale colectate de la Ocnele Mari, impreuna cu studii despre viitor, planuri pentru diverse situatii, reabilitarea zonei, etc. Pe cit facem pariu ca nu exista asa ceva, desi cercetarea e din 2012?
Deci in primul rind rezultatele banilor investiti in cercetare sa se vada. Altfel sint bani arsi fara nici un beneficiu, au aceeasi finalitate ca cei dati la bugetari in maririle de salarii.
Apoi cum sa ajute ROSA. Ma rog, ROSA nu ar trebui sa ajute per se; sprijinul dat industriei sa fie sau prin acces platit la servicii si dotare sau prin acces la resurse in time share, de exemplu, dat fiind ca resursele alea sint finantate prin buget, deci din taxe. Da, colaboreaza cu INCAS. Si ce ai vazut sa ajunga in industria din Romania? Iti dau un exemplu de la niste prosti notorii, care nu stiu ei cum se face nimic; niste incuiati care au ajuns pe Luna: https://technology.nasa.gov/patent/TOP2-265
Ceea ce ai scris acolo se poate face deja, ar trebui sa existe puterinta. Exista deja harti din satelit cu informatii despre altitudine. Este suficienta rularea unei simulari si apoi extragerea zonelor cu case si gata. Ai intr-un singur loc punctele de risc la inundatii. Exista fotografii zilnice ale Romaniei la rezolutie foarte mare, la care Ministerul Agriculturii/ROSA/Ministerul Mediului pot avea acces. Ce ii opreste sa faca pasul in a analiza zonele impadurite sa gaseasca diferentele? O parte din datele astea exista, statul nu da acces la ele pentru dezvoltare.
Cind TriMet (un fel de RATB+Metrorex in Portland) au inceput sa treaca in secolul XXI au facut asta prin integrarea cu OpenStreetMap. Pentru ca pe baza acelor date au aparut alte servicii in zona metropolitana Portland.
Nu e neaparata nevoie sa avem sateliti. E bine pentru orgoliu, dar nu e neaparata nevoie. E nevoie ca institutiile sa se opreasca din pulanit oameni si sa inceapa sa faca si altceva: treaba pentru care ard banii degeaba.
M-am aprins. Goosfraba.
Nu te-aprinde! 🙂
Alta agentie care papa bani de pomana… mai ales intr-un mod foarte transparent.
Am putea folosi satelitii altora pentru o gramada de aplicatii utile, nu ne trebuie tichie cu margaritare…
La mintea mea, decat esecuri pe bani foarte multi, mai bine mai multe proiecte pe bani mai putini
Dacă pierzi o cercetare pe bani putini suporți mai usor esecu
Direcții de cercetare exista cate galaxii in univers
La mintea mea nepriceputa ar fi cateva interesante de viitor
– sisteme de propulsie pt sateliți, precum si pt avioane orbitale sau alte vehicule aerocosmice: ironice, nucleare, electromagnetice, etc
– fizica particulelor elementare – aici sunt mii si miliarde de posibilitati privitoare la modul in care interacționează si se nasc, traiesc si mor, particulele elementare prin spațiul cosmic, începând cu particulele recent descoperite in acceleratoare si terminând cu fotoni sau ce particule vreti voi
– studiul materialelor – rezistenta, stres cosmic, impactul vântului solar si al radiatiei solare si a celei de fond a universului asupra metalelor, aliajelor, polimerilor si poliperilor – parca asa se numea ceva ce era opusul descoperirilor tovarashei
– radare, astronomie in afara spectrului vizibil etc.aici ar fi loc si radare militare pe orbita de satelit, meteorologie, transmisii de date etc.
– sisteme de lupta utilizabile de pe orbita de satelit: fluxuri de radiații, puls eletromagnetic, railgun, transfer energie eletromagnetica la diferite materiale si accelerarea acestora
Departe de ce spun unii, cubu de cupru ca microsatelit presupune foarte multe directii de cercetare diferite
Iti trebuie numai un pic de imaginatie
Fara imaginatie si visatori nu poate exista cercetare
Unele cercetari necesita insa bani multi. Microsatelitii sint fezabili pentru LEO. GEO sau MEO, nu prea…
– sisteme de propulsie pt sateliți, precum si pt avioane orbitale sau alte vehicule aerocosmice: ironice, nucleare, electromagnetice, etc
Deja sint altii in fata noastra aici… Poate intr-un articol viitor voi vorbi despre asta.
– sisteme de lupta utilizabile de pe orbita de satelit: fluxuri de radiații, puls eletromagnetic, railgun, transfer energie eletromagnetica la diferite materiale si accelerarea acestora
Tratatul privind spatiul (Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of Outer Space, including the Moon and Other Celestial Bodies) limiteaza unele activitati militare.
– fizica particulelor elementare – aici sunt mii si miliarde de posibilitati privitoare la modul in care interacționează si se nasc, traiesc si mor, particulele elementare prin spațiul cosmic, începând cu particulele recent descoperite in acceleratoare si terminând cu fotoni sau ce particule vreti voi
Pentru asta ne-ar trebui un LHC pe orbita. Nu te refereai la acest gen de particule?
– studiul materialelor – rezistenta, stres cosmic, impactul vântului solar si al radiatiei solare si a celei de fond a universului asupra metalelor, aliajelor, polimerilor si poliperilor – parca asa se numea ceva ce era opusul descoperirilor tovarashei
O mare parte din aspectele astea pot fi simulate pe calculator sau testate in laborator, la nivelul solului
Evident, din tot ce ai mentionat, exista aspecte utilizabile sau investigabile. Asta e treaba ROSA. Dar ar mai trebui sa se mai vada si finalitate practica a cercetarilor.
Strict la fizica particulelor
Anu trecut Nobelu pt fizica a fost dat pt LIGO – unde gravitationale detectate pe pământ
In afara atmosferei terestre capacitatea de a detecta particule, unde, etc. este superioara pt simplul fapt ca atmosfera le opreste
Asa ca la mintea mea nu trebuie dus un accelerator in spatiu
Stelele, planetele, sidtrmele solare, produc particule dinainte de a exista acceleratoru
Ar trebui doar sa stii ce vrei sa cauti si atunci poti sa te apropii de rezultat
Apoi la motoare, că or fi altii inainte, care băga bani este evident
Noi speram ca avem mai multa imaginatie ca ei
Ca avem istorie, chiar daca e plină cu multe minciuni
La mintea mea, la motoare, viitoru este in afara de electromagnetism legat de gazele rare si posibilitatea ionizarii lor in absenta oxigenului
Raportul de activitate din 2015 nu e doar ultimul e si singurul. De asemenea, de pe site-ul ACTTM a disparut orice raport.
ROSA spune ca Impactul economic al cheltuielilor spațiale este amplificat de un efect multiplicator: fiecare 1 € investit în spațiu aduce înapoi o medie de € 6 la economia generală. Astfel, spațiul contribuie la creșterea economică, ocuparea forței de muncă și a competitivității în multe sectoare economice. Ma doare burta de ris. Viata e ironica.
http://www2.rosa.ro/index.php/ro/esa/programe-optionale
doar ca echivalentul „spatiului” in gandirea noastra este „haul”, deci e ca si cum ai arunca bani in „putz” 🙂
Hihihihi… 😀 Limba romana… cit de bine poate avea spatiu alte intelesuri cind sintem rauvoitori 😉
pai nu atat ROSA cat si ARCA, cu abordari atat de diferite, au aceeasi finalitate de care vorbeam? 🙂
Aaaa, ba da. De ARCA uitasem; ii dadusem la nu imi mai bat capul cu ei. Au inceput si in US sa faca la fel ca la noi. Drama si conspiratii. Vor sa le fure compania si apoi sa o vinda.
Motorul ala nou aerospike ma lasa fara cuvinte. In rau. Am uitat de portile deschise la ARCA, am vrut sa fac un reportaj… Nu e motorul, e un model, zic. In plus, as avea mai mult curaj sa stau linga un V2 care decoleaza decit linga motorul lor pornit.
Sursa: pagina Facebook ARCA
Nu avem mult de asteptat
Arca zice ca testează motoru pana la sfarsitul anului
Si cheltuie in principal banii lor si celor care au crezut în ei
Nu iau bani din bugetu de stat
Ar trebui un pic de îngăduință si răbdare, cum am asteptat să vedem cum rosa a aruncat cu 400.000 io zik sa asteptam sa vedem ce face arca
Apoi fiecare isi poate da cu parerea
Jumatate ai dreptate. Cheltuie banii celor care au incredere in ei si ai lor.
Insa au cheltuit si bani din taxele mele (stii ideile nastrusnice pe care le aveau cind au plecat). Stii ca fortele noastre ude (marina) au cheltuit bani pentru testele baloanelor lor, pentru o racheta bazata pe ceea ce este cunoscut ca pendulum rocket fallacy? Asta imi vine greu sa accept.
In conditiile acestea pot incerca sa demasc incompetenta sau impostura sau escrocheria, sa suspectez existenta lor. Totusi, chiar asa are toata lumea (din Iuropa pina in US) ceva cu ei??
Lasind deoparte orice prejudecata, crezi ca ne putem uita inginereste si cu mintea lucida la realizarile lor si sa facem o evaluare serioasa? Asta pentru a avea o dezbatere reala, nu una bazata pe preconceptii.
In plus, ARCA, prin tot PR pe care il folosesc, daca se dovedesc escroci vor face rau tuturor celor bine intentionati care ar putea aparea in viitor. Deci nu pot sa privesc indiferent, suspendind gindirea critica.
Sau… acea gaura interdimensionala exista. Si invadatorii pot fi tinuti sa nu intre in lumea noastra doar daca e astupata cu bani. 🙂
care esec al navetelor spatiale?!
Here we go. 🙂
Naveta spatiala ar fi trebuit sa fie esenta refolosirii vehiculelor spatiale. Cum se gindea NASA la refolosire si cum era de fapt poti vedea mai jos. In plus, Challenger (OV-99/STS-51-L) si Columbia (OV-102/STS-107). Nu ma intelege gresit, sint minuni ale ingineriei.
faptul ca ele erau gandite pentru mai mult si au capotat din diferite motive e alta.
space shuttle a fost si este ceva de nerepetat in istoria ”cosmica” asa cum le place multora sa se pronunte…inca
programul spatial american este un exemplu de urmat,nebunia sovietica nu.
doar faptul ca americanii au stiut sa renunte(eu nu as fi facut) la un proiect atat de vast ca orbitalul ar trebui sa insemne ceva…dar las expertii cu iss,buran si vostok sa vorbeasca.
castigurile dupa acest program nasa sunt incalculabile pentru noi.
Am senzatia ca m-ai inteles gresit. Si nu vorbeam de rusi si ratacirile lor.
Navetele au avut in 30 de ani (81-11) 135 de zboruri, fiind construite 6 (Enterprise pentru teste atmosferice doar, Challenger, Columbia, Discovery, Atlantis, Endeavour). Doua din 5 au fost pierdute, in cele 135 de zboruri. Cel putin inca unul sau doua accidente au fost foarte aproape de a se intimpla.
Costul mediu per zbor STS a fost de 450MUSD (22-27 tone pe LEO), ULA Delta IV Heavy costa estimat 350-400MUSD (28 de tone pe LEO), Ariane 5 costa 160-220MUSD (21 de tone pe LEO cu ES). Evident, comparatia este fortata din cauza anilor cind au fost lansate.
Reconditionarea lor era un cosmar, departe de ceea ce fusese intentionat initial. Din punct de vedere operational nu le-as numi un succes. Insa din punct de vedere al ingineriei sint senzationale.
Au fost esecuri care au fost folosite intens pentru ca nimeni nu ar fi putut explica de ce dupa atitia ani de dezvoltare si bani cheltuiti trebuie sa faca altceva. Sint decizii care se justifica prin ele insele si prin mentinerea lor; acesta a fost si cazul navetei.
prodram spatial inceput in anii ’70 (dupa ce abia omenirea pasise pe luna)ce presupunea reutilizarea navetelor cu softul si avionica de atunci sau in proces de dezvoltare. ….SF transpus in realitate.
naveta spatiala este monument pe langa orice altcveva.
astept si eu un foileton pe aici despre aceasta realizare enorma sau despre programul care a dus la omul pe luna dar din pacate slabe sanse.
Ok. A fost conceput in anii 70. Am ajuns pe Luna, apoi ne-am limitat la LEO, unde am si ramas cu navetele spatiale. Pe de alta parte, dupa Saturn putea fi realizata o racheta care sa indeplineasca misiunile STS. E a treia oara cind spun: orbiterul este o realizare extraordinara a ingineriei. Insa asta nu inseamna ca programul nu a fost, dupa parerea mea, un esec.
Ca sa intelegem mai bine progamele Mercury, Gemini, Vostok, Apollo, STS, MIR, Skylab, ISS ar trebui sa pornim de la nivelul de baza. Articolele despre MRCS (Tehnologii, episodul 6) se aplica la STS (navetele spatiale) pentru ca se refera la boostere, la programul Vega al ESA (racheta are motoare cu combusribil solid), la boosterele Ariane (sunt cu combustibil solid). Articolul despre spatiu si electronica (exista link in acest articol) se aplica in cazul calculatoarelor din spatiu. Asa ca treaba cu slabe sanse nu isi are locul.
Povestea orbiterului, povestea excursiei pe Luna au fost spuse de nenumarate ori. Personal, consider mai interesant sa scriu despre cum se schimba orbita sau cum este racit un motor racheta cu combusribil lichid deoarece in felul acesta imaginea realizarii finale, a ansamblului este mult mai corecta. Poate gresesc si cititorii ma pot indrepta in directia cea buna.
nu aici,aici ne umezim la orice motor rusesc expolodat in programul lor spatial si lasam in uitare lucrurile esentiale….aselenizare,naveta spatiala.
Ce intelegi prin ‘aici’?
Interesant dar pagat de bani alocati pentru goliat mai bine faceau unu mai mare si gata …
Dar depinde care era misiunea satelitului.
In plus, presupui ca pentru unul mai mare ar fi cheltuit aceeasi suma.
Pacat
Ar fi interesant un ROSA next gen cu finantare pe combinatie de crowdfunding intre blockchain si patreon sau alta platforma, dar camera aia sa fie min 20mpixeli si poate ceva hardware open source gen Amber si Leon.
50 lei x 50.000 donatori si acopera bugetul initial.
Problema nu e a senzorului sau a camerei (global); nu are nevoie sa fie presurizata/etansa. Problema este optica, obiectivul trebuind sa fie mai mare. Deci minim un 6u-8u-12u. Ar creste insa costul de productie si costul de lansare (cu ROSA implicata ar putea avea transport gratuit prin ESA).
Poti spune ca toti CubeSatii sint jumatate open hardware.
Atunci trecem la 100lei x 50.000 donori Romania 100 un nou proiect. Daca tot avem transportul gratuit, sa profitam de ocazie, mai ales ca sunt costurile in scadere si ESA are buget de 5.6 mlrd €
Crowdfunding ar merge, daca nu ar exista bubele de acum:
– ROSA
– ARCA
Una este a statului si e plina de incompetenti si/sau hoti, ceilalti sint o companie din industria entertainmentului de proasta calitate. Crowdfunding se bazeaza pe imagine si pe un beneficiu pe care il va primi comunitatea sau societatea inapoi, ulterior. De exemplu agricultura romaneasca ar primi zilnic imagini multispectrale cu rezolutia de 3-5 metri, se poate investiga taierea lemnului, se poate determina evolutia localitatilor.
Cu un singur satelit pe orbita joasa intervalul de actualizare nu este zilnic; ar fi nevoie de minim 4 bucati pentru o vizitare zilnica. Imaginile zilnice devin standardul.
Stiu de un startup romanesc interesat de satelitii mici si spatiu; nu s-au decis inca daca sa intre sau nu in joc.
@iulian…ca sa investighezi taierea lemnului si braconajul prin delta sau traficul de-a lungul granitelor ar fi ajuns si IS-28M2 modernizat. Daca nici macar asta nu s-a facut nush de ce visam la sateliti.
Evident, exista diverse posibilitati. Vorbind despre imaginile multispectrale ele ar fi acoperit intreaga suprafata a tarii. Si am fi avut beneficii majore daca ne miscam in urma cu 10 ani, chiar la intrarea in UE. Acum ESA are sateliti care livreaza aceste informatii. Cele care nu sunt in timp real (arhiva) este accesibila gratuit.
Trebuie sa mai si vrea cineva.
@pai vorbisem de ce se poate face in Ro. Altii stiu ca se gandesc serios sa ajunga pe marte si pretul kilogramului de satelit lansat pe orbita a ajuns sa concureze cu pretul metrului patrat de apartament in zone mai de soi din Bucales.
Satelitii de teledetectie se pot cumpara acum comercial nu mai e munca de pionierat.
In Romania acum putem folosi acele informatii – cele obtinute in urma teledetectiei. Nu mai trebuie sa inventam pentru asta. Greul a trecut. Numai sa stim sa le folosim. Si, mai ales, sa vrem.
Ce incercam sa spun mai sus este ca un satelit doar pentru a avea si noi o conserva in spatiu nu stiu daca are sens.
Poate doar pentru a dezvolta tehnologia si noi si sa o licentiem/vindem/dam gratis doritorilor. Sau pentru a oferi unele din serviciile de mai sus, public/gratuit sau pentru o suma care sa acopere costurile operationale.
Bravo Iulian ! Curat logica inginereasca ?!
Te credeam disparut ! Ma bucur ca ai reinceput seria .
Multumesc Grigore. Am avut un timp foarte limitat, care mi-a permis doar sa citesc, nu sa si scriu sau comentez.
Probabil va trebui sa am o alta abordare in a scrie articolele, nu stiu cit imi va permite timpul sa scriu articole foarte lungi. Trebuie sa ma organizez altfel. :/
Microsatelitii mi-i se par o enorma frectie. Ceva de genul „ne adaptam la o situatie proasta” (lipsa accesului ieftin in spatiu si a eforturilor guvernamentale in aceat sens) in loc sa o schimbam.
Plus pericolul enorm al sindromului Kessler.
Sint doua aspecte care determina frectiozitatea microsatelitilor: pericolul pentru viitor si beneficiile lor. Sau, altfel spus, raportul beneficiu-pericol.
Pericolul este real, posibilitatea sindromului Kessler este reala, coliziunile intre obiectele de pe orbita sint reale. Am citit despre o simulare realizata pentru a determina pericolul de coliziune si in urmatorii zece ani pericolul va creste in zona polilor (datorita orbitelor polare, evident). Chiar Envisat in 2010, inainte de a isi da duhul, a facut o manevra de evitare a unei trepte superioare a unei rachete chinezesti care cintarea 1500 de kilograme. Daca luam in calcul faptul ca acum este pierdut si va mai sta pe orbita inca 150 de ani, ma astept sa fie implicat intr-o coliziune. Cubesatii, daca sint plasati pe orice LEO si nu au nici un sistem de propulsie, reintra in atmosfera in 3-5 ani. Daca nu are loc o ciocnire cu Envisat, de exemplu. Dar in 2009 Iridium 33 si Cosmos-2251 s-au ciocnit cu 40000 km/ora (da, patru-zeci-de-mii). In urma acesteia, a rezultat un nor de gunoi spatial cu bucati de mici dimensiuni si peste ~2000 de bucati de peste 5 cm. Deci nu stam prea bine.
Beneficiile pe care le vad pina acum sint: transfer de cunostinte catre diverse tari (realizat de exemplu de SSTL prin programele de dezvoltare desfasurate impreuna cu diverse tari), dezvoltarea cunostintelor de diverse tari, servicii noi (Planet Labs de exemplu are flota de sateliti Dove si actualizeaza zilnic imaginea Pamintului), miniaturizarea si evolutia tehnologiei fac posibile misiuni care inainte erau posibile cu minisateliti sau sateliti medii. Daca se asigura deorbitarea si evitarea coliziunilor aduc beneficii reale.
Pe de alta parte acest articol si urmatoarele isi propun sa exploreze tehnologia utilizata de sateliti cu exemple din lumea microsatelitilor. Un star tracker sau un sun sensor – de exemplu – au aceleasi principii de functionare indiferent pe ce sint montate. Fizica (mecanica orbitala) este aceeasi indiferent ce se afla pe orbita.
SUA se gandeste sa protejeze reteaua GPS inclusiv prin constructia mai multor sateliti, mai putini capabili, dar mai ieftini si mai multi. Ma-ntreb cand o sa apara cei de la circulatie pe orbita. Niste semafoare, ceva? 🙂
https://www.c4isrnet.com/c2-comms/satellites/2018/08/29/what-will-top-the-space-force-to-do-list/?utm_source=Sailthru&utm_medium=email&utm_campaign=space%209/5/18&utm_term=Editorial%20-%20Military%20Space%20Report
Neah… Fara militia satelitilor, cei romanesti s-ar baga in fata la semafor. Plus accidente, fug.
Protectia inseamna redundanta. Redundanta, in cazul de fata, e in numarul lor… 🙂
O stire interesanta legată de sateliți
http://m.hotnews.ro/stire/22690473
Uita-te aici un militian, care verifica sateliti daca au ITP http://m.hotnews.ro/stire/22690473
Stiam de Olymp-K si Intelsat. Nu imi dau seama daca este vorba de aceleasi incidente sau mai sint si altele.
Lectura interesanta, daca sinteri pasionati:
http://www.thespacereview.com/article/2839/1
http://www.thespacereview.com/article/2839/2
http://www.thespacereview.com/article/2839/3
off topic, am inceput o serie noua de articole, mai ales ca rasplata pt. WW, care si-a manifestat dorinta. daca vreti preluati: http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2018/09/paperclip-1.html
Foarte bun articolul.
@neamtu tiganu. Excelent, foarte interesant! Multumesc mult! Am multe date despre Pulqui, o sa-i vina randul.Cu acceptul dvs voi prelua anumite date. Bineanteles, cu mentionarea sursei!
@Iulian.Excelent articol, explicatii pe intelesul unui profan ca mine! Sincer, m-a racait pe suflet cand am citit ca Nigeria a facut un astfel de satelit si merge inainte..
Noi insa…nimic.
Multumesc. 🙂
Satelitul nu l-a facut Nigeria per se. SSTL l-a construit, impreuna cu citiva ingineri nigerieni, in felul acesta realizind si transfer de cunostinte. Este unul dintre serviciile/produsele pe care le-a oferit in trecut SSTL.
Mda, nu e magulitor pentru noi.