S-a întâmplat în 26 iulie1921: A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon; se recunoştea oficial unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România.
La 26 iulie 1921, ora 0.00, a intrat în vigoare Tratatul de la Trianon, Versailles, Franţa. Aplicarea Tratatului de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari. Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populaţiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori.
Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei. Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.
Înainte ca Marele Forum al Pacii, care si-a deschis lucrarile în capitala Frantei, la 18 ianuarie 1919, sa recunoasca unirea Transilvaniei cu România, a existat o alta recunoastere internationala a justetei cauzei românesti, cel putin la fel de importanta ca si cea a guvernelor tarilor lumii. Este vorba de recunoasterea opiniei publice internationale. La începutul secolului al XX-lea, caracterul românesc al Transilvaniei încetase sa mai fie apanajul unui grup restrâns de cunoscatori, cum fusese în Evul Mediu, si devenise, treptat, un fapt comun, cunoscut si recunoscut de cercuri tot mai largi ale opiniei publice internationale. Contribuisera la aceasta românii ardeleni însisi, prin revolta lui Horea, Closca si Crisan, prin unirea unei parti a românilor ardeleni cu Biserica Catolica si activitatea „Scolii ardelene”, prin revolutia de la 1848 si miscarea „memorandista” etc. Iar, la 1 Decembrie 1918, când, la Alba Iulia, peste 100.000 de români prezenti la Marea Adunare Nationala au votat unirea teritoriilor românesti din partea ungara a fostei monarhii habsburgice cu Tara, opinia publica internationala, în imensa ei majoritate, a salutat evenimentul ca un fapt de justitie si normalitate, a carui împlinire era doar o chestiune de timp.Iar timpul, în sfârsit, venise! Conferinta de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, s-a impus în istoria relatiilor internationale, fara îndoiala, în primul rând prin importanta hotarârilor sale, care au schimbat nu numai harta Europei, dar si soarta unor natiuni, inclusiv a natiunii române.
Ea se remarca însa si prin rolul important pe care l-au jucat expertii si oamenii de stiinta în impunerea unor decizii ale „Consiliului celor Patru Mari” (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franta si Italia). Practic, nu a existat pâna atunci si nici dupa aceea o conferinta de pace în care rolul specialistilor si al oamenilor de stiinta sa fie atât de mare în determinarea hotarârilor luate de oamenii politici ai lumii. În SUA, înca din 1917, a fost creata o Comisie de investigare (Inquiry Commission), având drept coordonator pe colonelul House, un apropiat al presedintelui Woodrow Wilson. Din comisie mai faceau parte, printre altii, profesorul Clive Day, seful Departamentului de Stiinte Politice al Universitatii Yale, Charles Seymour, profesor de istorie la aceeasi universitate, Will S. Monroe, pofesor de istorie la Scoala Normala din Montclaire, Douglas Johnson, profesor de geografie la Columbia University etc. Comisia a redactat peste 20 de studii în care recunosteau dreptul poporului român la unitate national-statala. „Românii – se arata într-un referat întocmit de John F. Carter Jr. – traiesc astazi pe locurile unde au trait cu cincisprezece secole în urma stramosii lor daci si romani”.
În ianuarie 1919, în recomandarea pe care Comisia o facea presedintelui Wilson, se sustinea ideea de a se acorda României întreaga Transilvanie, zonele locuite de români din Ungaria si doua treimi din Banat. Frontiera propusa era foarte apropiata de cea pe care, în final, Conferinta o va stabili între România si Ungaria. În Marea Britanie, echivalentul britanic al Inquiry Commission a fost Departamentul de Informare Politica (Political Intelligence Department – P.I.D.), din cadrul Foreign Office-ului, condus de Sir William George Tyrell, colaborator apropiat al ministrului Afacerilor Externe, Sir Edward Grey. Din P.I.D. faceau parte eminenti cunoscatori ai situatiei din Europa Centrala si de Sud-Est, precum Harold Nicolson si Allen Leeper, dar Departamentul se baza si pe prestigiosi colaboratori precum Robert Seton-Watson si altii. Acest grup, înca din 1916, când guvernul britanic nu luase înca în considerare dezmembrarea Imperiului habsburgic, cu o extraordinara capacitate de anticipare a evolutiilor politice din regiune, avansa ideea disparitiei Imperiului, a carui existenta era în contradictie cu aspiratiile de libertate si unitate nationala ale popoarelor pe care le subjuga. Într-o alta lucrare – Peace Handbooks -, George Walter Prethero, coordonatorul activitatii P.I.D., sustinea unirea Transilvaniei si Banatului cu România, pe baza principiului nationalitatilor. Si guvernul francez a trecut, în ianuarie 1917, la formarea unui Comité d’Études, care sa faca propuneri pentru reglementarea problemelor postbelice din Europa Centrala.
Doi membri ai Comitetului – André Tardieu si geograful Emmanuel de Martonne -, în proiectele privind frontiera de vest a României, au dat solutia cea mai favorabila României. Datorita situatiei în care s-a aflat în anii 1916-1918, România nu a putut crea un colectiv de experti în vederea pregatirii documentatiei si lucrarilor necesare pentru apararea drepturilor tarii la Conferinta Pacii. Dar când s-a negociat „pacea” cu Puterile Centrale, semnata la 7 mai 1918, la Bucuresti, guvernul Marghiloman a reusit sa prezinte un excelent studiu în care se demonstra caracterul românesc al Dobrogei. Din pacate, factorul politic antiromânesc a primat însa atunci, si nu argumentele si dreptatea. Delegatia româna la Conferinta de la Paris, condusa de primul ministru I.I.C. Bratianu, a avut însa în componenta sa valorosi experti în domenii variate: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic si financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Crisan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie si etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militare (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-mémoire-urile etc. înaintate reprezentantilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mâinile lor puterea deciziei, se caracterizeaza prin înalt profesionalism, argumentatie moderna, sobra si, lucru demn de remarcat, prin respectul datorat popoarelor vecine.Dar nu numai învingatorii – „mari” sau „mici” – au apelat la oamenii de stiinta în vederea pregatirii participarii lor la Conferinta de Pace, ci si tarile aflate în rândul celor învinsi.
Pentru ca – într-un anumit sens – Conferinta de la Paris era „un altfel de razboi”, pe care cei învinsi pe câmpul de lupta au sperat si au cautat sa nu-l piarda si la masa verde. Ungaria este un exemplu. Când, în ianuarie 1920, delegatia maghiara, condusa de contele A. Apponyi, soseste la Paris, la invitatia Conferintei de Pace, ea este însotita de 38 de experti alesi dintre personalitatile stiintifice cele mai stralucite ale inteligentei ungare, multi dintre ei specialisti în problemele românesti si, în mod special, în problemele Transilvaniei. Delegatia aducea cu sine un material documentar si de propaganda imens, despre care Nicolae Titulescu, semnatar, împreuna cu Ioan Cantacuzino, al Tratatului de la Trianon, declara câtiva ani mai târziu: „Afirm ca Ungaria s-a prezentat la Conferinta pacii cu un material documentar fara pereche si de asa natura, încât cercetarea lui nu poate provoca decât admiratia pentru patriotismul celor ce l-au adunat. Afirm, fara teama de a putea fi dezmintit, ca nu este un singur argument, ca nu este un singur considerent întrebuintat de propaganda actuala care sa nu fie cuprins în materialul prezentat Conferintei pacii”.Si delegatia ungara se mândrea, pe buna dreptate, cu materialul prezentat în fata Conferintei de la Paris: „Aceasta lucrare este un tezaur unic al stiintei ungare.
Niciodata n-a aparut o lucrare similara. Ar fi imposibil sa se faca una la fel în viitor. Este o lucrare standard, izvor constant pentru istoricii viitorului”.Într-adevar, si astazi unii istorici, nostalgici ai Coroanei Sfântului Stefan, întrebuinteaza acelasi „tezaur” de argumente în pledoarii revizioniste. Dar faptul ca acest „tezaur” nu se mai „îmbogateste” dovedeste o epuizare, care anunta un apropiat sfârsit.Dupa ce la 31 ianuarie 1919, Ion I.C. Bratianu a expus în fata Consiliului Suprem punctul de vedere românesc, în problema Banatului, iar la 1 februarie a prezentat revendicarile teritoriale complete ale statului român, la 3 februarie, Consiliul Suprem a format Comisia pentru Studiul Chestiunilor Teritoriale ce interesau România. Este vorba de opt excelenti experti, câte doi din partea fiecarei mari puteri: Clive Day si Charles Seymour (SUA), Sir Eyre Crowe si Allen W.A. Leeper (Anglia), André Tardieu si Jules Laroche (Franta) si Giacomo de Martino si contele Vannutelli-Rey (Italia). La începutul lunii aprilie, raportul Comisiei era gata. Au fost luate în considerare în trasarea frontierei de vest a României fata de Ungaria si Serbia elemente de ordin etnic, istoric, economic, cultural si de ordin strategic-militar. Si chiar daca au fost exprimate puncte de vedere usor diferite, ele s-au apropiat destul de repede.
În linii generale, frontiera trasata avea în vedere revendicarile românesti, dar era la Rasarit de linia acceptata prin Tratatul din august 1916. La 12 mai 1919, Consiliul celor Patru a aprobat traseul frontierei între România si Ungaria, care a ramas neschimbat si dupa ce, la începutul anului 1920, delegatia ungara a luat cunostinta de el si si-a exprimat punctul de vedere.Fixarea liniei de frontiera nu a însemnat însa si sfârsitul greutatilor pe care România le avea de înfruntat pentru a vedea realizata si în fapt unirea Transilvaniei si a tuturor teritoriilor locuite de români din fosta dubla monarhie cu Tara. În aprilie 1919, când trupele române se aflau pe o linie la vest de Muntii Apuseni, ele au trebuit sa duca o actiune ofensiva împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, instaurata la 21 martie 1919, pentru împingerea trupelor ungare dincolo de zona neutra stabilita de Consiliul Suprem la 26 februarie 1919. Scopul crearii acestei zone era acela de a împiedica producerea unor ciocniri între trupele române si cele ungare. La încheierea operatiunii, trupele române s-au oprit pe linia Tisei, unde au asteptat în zadar realizarea dezarmarii armatei ungare, în conformitate cu prevederile armistitiului din 13 noiembrie 1918 de la Belgrad, pentru a fi ferite de un atac din partea acesteia. Prevedere care s-a dovedit a fi absolut necesara: întrucât dezarmarea nu s-a produs, la 20 iulie a avut loc un atac ungar. Reactia armatei române a fost prompta: contraofensiva victorioasa a dus armata româna la trecerea Tisei, urmata de prabusirea guvernului bolsevic de la Budapesta si ocuparea capitalei ungare.
Românii n-au dorit aceste noi confruntari si jertfe. „Nu platisem, se vede, destul acest scump Ardeal pentru dreapta stapânire a caruia sute de mii dintre ai nostri au închis ochii luptând în oroarea spitalelor” – scria atunci Nicolae Iorga. Si marele istoric continua: „Mai trebuia, în momentul când oastea, ca si poporul, puteau crede ca dajdea de sânge s-a împlinit cu vârf si îndesat, aceste cumplite lupte din câmpia Tisei, cu trei pâna la sase sute de raniti în fiecare zi si cu colonei cazând în fruntea regimentelor pe care eroic le duc la asaltul liniilor dusmane”. Când, la 4 iunie 1920, la Trianon a fost semnat Tratatul de pace cu Ungaria, la Bucuresti nu au fost manifestatii exuberante de satisfactie. Bucuria a fost prezenta, o bucurie „linistita”, profunda, calma. Era reactia faptului ca se cunosteau de mai înainte prevederile acesteia si recunoasterea Unirii Transilvaniei cu România? Desigur. Dar nu numai aceasta. Reactia calma, demna avea explicatii multiple, complexe. Românii considerau recunoasterea Unirii un fapt de normalitate care trebuia sa se întâmple, mai devreme sau mai târziu, pentru ca ideea de unitate româneasca era sapata adânc în constiinta lor de o istorie lunga de secole.
Pe buna dreptate, Nicolae Titulescu declara: „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, si îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfintire a unei ordini de drept mult mai redusa decât aceea pe care veacuri de convietuire si suferinte comune au sapat-o în constiinta istorica a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastra publica, Tratatul de la Trianon evoca mai curând ideea unei completari decât ideea unei amputari”. Si mai era ceva, care poate surprinde în atmosfera de ura acumulata în anii razboiului, prelungita si în anii postbelici: respectarea durerii celor învinsi.Acestui sentiment îi dadea glas Nicolae Iorga: „Ca unii care avem în inimile noastre cultul omeniei, întelegem si prin experienta proprie, care e lunga de atâtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrângerii. (…) Din suflet compatimim pe unguri, ale caror calitati de rasa suntem în stare a le pretui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atât de însemnate si neputinta de a se conduce în momente de criza. Si, oricât ar fi fost de firesc ca la Bucuresti sa se faca demonstratie pentru triumful final al unei ostiri asa de încercate, care e cea mai mare iubire si mândrie a noastra, n-a stat în intentia noastra sa ofensam suferinta. (…). Si am dori ca prin aceasta sa fim si provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizatiei moderne pe un popor maghiar rationabil, fara nimic din acel imperialism coplesitor pentru altii, care exclude pâna acum pe unguri de la orice colaboratie folositoare”.Întelegerea româneasca pentru durerile altora ar trebui sa implice, obligatoriu, si respectul altora pentru drepturile românesti.
Surse:
http://adevarul.ro/…/
http://www.art-emis.ro/…/375-
http://jurnalul.ro/…/tratatul-
https://cersipamantromanesc.
http://vladimirrosulescu-
Desigur,sentimentele antiromanesti ale ungurilor n-au disparut inca.inca se mai considera nedreptatiti de Trianon.Si mai spera ca ivanii i-ar putea ajuta sa recladeasca fostul imperiu.Care,de fapt,a fost creatia austriecilor,sogorii fiind doar slugile austriecilor,a cincea roata la caruta.
O curiozitate.. Din intamplare (ra ora 2:30 am) la o emoine de la Radio Romania Actiualitati un istiric (nu am retinut numele) facea o aformatie , sa zicem, cel pitin inedita ” imediat ce au semnat trataul cu Bratianu minstrul de externe francez l-a asigurat pe cel britanic ca , de fapt , linia frontereiei dintre Ungaria si Romania urmatasa fie discutata laincehierea trataului de pace ! (Adica promisiunea frontoerei paTisa- cu excepotarea oeaselor Debretin si Segehdin era doar de sanchi ,praf in ochii romanilor) …
Si repet – ar trebui si noi sa comemoram Trainaonul – ziua in care aliatii ca hotii …
Invata domnule sa scrii… 🙂
Asa am cerut si eu; am primit sfatul de a-l lasa in pace – e batran si cu artroza. Oricum, are idei interesante.
? dar exprima ideile foarte greu, trebuie sa citești invers că sa înțelegi.
Cred că s-au grăbit tare sa nu scape ideile
Nea G. Bizonu bate cimpiile acestui forum de ani buni de zile….in sensul bun al cuvintului , asa a fost mereu. E placerea lui sa scrie asa:)
Cu timpul te obijnuiesti si intelegi ce mesaj transmite.
In caz de revizuire a tratatului,practic Ungaria intra in conflict cu aproape toti vecinii sai. Cam riscant pentru ei,zic eu.
Rusii nu au cum sa-i ajute teritorial dar pot pune presiune pe noi ,in chestiunea Moldova. In realitate rusii si ungurii nu prea se plac.
Este corect, pretentiile de reviziure a Tratatului dela Trianon afecteaza toti vecinii Ungariei dar, din pacate, atitudinea revizionista a ungurilor nu se manifesta nici pe de parte in aceeasi masura in cazul celorlalti si asta din cauza atitudinii pasive a autoritatilor romane, indiferent de culoarea politica. Drepturile minoritatilor trebuie sa fie garantate si respectate dar nicaieri in alta parte nu ar fi permise manifestari antinationale fatise. Dau dat cateva exemple care imi vin acu in minte: incendierea si spanzurarea unei papusi reprezentandu-l pe Avram Iancu de catre un functionar public al statului roman, umilirea si amenintarea cu moartea a elevei care a indraznit sa vina la o scoala din Covasna cu o bentita tricolora (in conditiile in care peste tot in acea regiune se arboreaza steagul tinutului secuiesc sau al Ungariei), manifestari publice cu participarea unor inalti oficiali maghiari in care se cere autonomia etnica sau chiar secesiunea, etc
Plus romanul din echipa de hochei batut de colegii lui de etnie maghiara. Care faceau parte din lotul national si intonau imnul ungariei in locul imnului Romaniei.
@Satori: „In caz de revizuire a tratatului,practic Ungaria intra in conflict cu aproape toti vecinii sai. Cam riscant pentru ei,zic eu.”
Asa e, dar cum am mai scris aici de multe ori, logica la ei e egala cu zero, si de multe ori si instinctul de conservare. Sa nu ne asteptam la decizii logice din partea lor, sunt fanatici, nu gandesc si se arunca inainte fara sa se gandeasca la consecinte.
Am jucat paintball cu unguri… 🙂 nu doar cu unul si nu doar odata 🙂 Ei mureau primii de fiecare data, se aruncau inainte fara tactica sau teama si erau impuscati din toate directiile. Sa nu mai vorbim ca daca erau impuscati de 5 ori ei continuau sa joace, ceea ce la un moment dat a exasperat un tip din tabara adversa care si-a aruncat „arma” si a zis „eu cu nemuritori nu mai joc !!” :)))))))))))))
E atat de stereotipic pt ei, se arunca cu bostanu’ inainte avand impresii de calareti mongoli si nu recunosc niciodata nimic, indiferent de ce trebuie recunoscut. Are pete pe combinezon ca un dalmatian da’ el zice ca n-a fost impuscat, deci inca poate sa joace 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Romania trebuie sa fie pregatita si sa se astepte la orice, la televizor da bine gargara asta cu „aliati” si cu „NATO” dar in realitate trebuie sa fii prost cu stele pe umar sa-ti lasi „spatele” dezgolit la Ungaria in timp ce te concentrezi pe inamicul din est…
Lucrurile sunt legate între ele, iar politicienii români trebuie să anticipeze unde pot duce micile mișcări, aparent nevinovate, care au loc în regiune. Acțiunile României nu trebuie să fie emoționale și nu trebuie făcute la vedere. Trebuie gândit și acționat pragmatic, departe de ochii presei și ai publicului. E clar că din punct de vedere militar ei nu au nicio șansă împotriva noastră, de aceea se leagă de o eventuală revenire a Rusiei în această regiune.
Foarte convenabila harta aia „etnica” pentru ei deoarece e cea facuta la ultimul recensamant al Imperiului din 1910.
Asta vine dupa 40 de ani de convertiri masive si de asemenea emigrari ale etnicilor romani din Transilvania catre Regat, plus faptul ca recensamantul din 1910 nu a fost facut chiar ca la carte, el ignorand sate intregi de romani pe tot teritoriul Transilvaniei.
Din pacate despre asta nu se vorbeste si noi toti ne uitam la harta aia de parca ar fi ceva corect si ne zicem „uite ma, cati unguri erau in Ardeal”. Erau pe naiba.
Acum cateva zile un baiat care a fluturat steagul Romaniei in Sfantu Gheorghe de 15 martie a fost atacat noaptea pe strada de 3 unguri. Ce vor pati aia 3 unguri? Nimic.
Eu am avut un prieten mai demult care a fost atacat si batut grav de o gasca de vreo 20 de unguri in timp ce fetele lor radeau, cumva s-a ridicat si a fugit printre tufe dar a ramas cu rani si schiopatare vreo luna dupa asta. Ce au patit aia? Nimic.
Inclusiv subsemnatul am fost atacat de un grup de 5 unguri cand eu si un amic stateam pe o banca in urma cu multi ani, din fericire pe vremea aia subsemnatul era tanar si in putere asa ca ungurii au plecat intr-un tarziu amenintandu-ne ca se intorc cu mai multi prieteni si ca ne omoara daca ne mai gadesc acolo. Amicul meu a zis sa ramanem, eu am zis sa plecam si la insistentele mele (plus ca m-am ridicat de pe banca si am tras si de el), am plecat.
Dar e bine, totul e ok, dormiti linistiti – FNI vegheaza. Platim 15 000 de SRIisi, alocam buget cat pentru o armata intreaga, ii pensionam devreme, le dam pensii speciale, totul e ok, situatia e sub control.
Lasam toti handicapatii cu ochi crucis sa vina in tara si sa tina discursuri in care se instiga la ura, lasam placute doar in limba maghiara sau in caz „fericit” prima oara in ungureste si apoi in romaneste, lasam steagul Ungariei pe primarii, totul e sub control, stati linistiti. In caz de incidente grave, il bagam pe Cristian Tudor Popescu la TV sa ne explice cum nu e normal sau citim articolele lui Tapalaga care se declara socat ca localnicii solidarizeaza cu teroristii si ca el nu credea ca situatia e la un asemenea nivel.
Apoi bagam niste discursuri cu „toti traim in aceeasi tara” si „sa incercam sa dialogam”, stergem cu buretele incidentele respective, daca putem stergem si schiloditii, mortii samd si asteptam repetarea situatiei.
Timpu’ trece leafa merge, iar ce se intampla in localitatile alea triste cu romanii e treaba lor, la Bucuresti mititeii acelasi gust are.
Dintre tàrile care au beneficiat cel mai mult de tratatul de la Trianon (Cehoslovacia, Iugoslavia, România), doar România mai existà, si ea totusi diminuatà, si românii singurii care au ràmas un popor (adio iugoslavi si cehoslovaci). Adevàrat cà am fost singurii dintre cei trei anteriori formatiunii statale.
Îmi aduc aminte de o scenà în timpul manifestatiilpr din fata ambasadei române din Paris, în decembrie 1989.
Un tip împarte manifeste. O prietenà citeste cu atentie si-mi spune „- Ia uite Mircea ce zice àsta: cà popoarele iugoslave, cehoslovace si române nu existà !” amestecat cu alte istorii revizioniste.
M-am dus dupà el si i-am tras un pumn (deh, eram mai tinerel si mai putinà minte). S-a refugiat pe lângà politistii care supravegheu manifestatia si m-a denuntat. Au venit trei dupà mine si m-au adus la un furgon de politie unde un gradat m-a luat la întrebàri. I-am aràtat manifestul si cartea mea de sejur unde scria cà sunt refugiat român. „-D-le brigadier-sef, eu nu am putut sà-i fi dat un pumn, vedeti cà reiese cà nu exist.” Politistul a zâmbit si mi-a dat drumul.
Dumnezeu sà ocroteascà pe români !
Bravo MirceaS, chiar daca suna cinic sau necivilizat.
Nu e nici o teorie a conspiratiei, tipul ala care impartea manifestele era „etnic” sau angajat al serviciilor etnicilor, altceva nu putea fi fiindca la momentul ala nici o alta tara nu avea interes incat sa agite spiritele in directia aia iar URSS-ul se apropia de colaps si avea probleme mult mai grave decat ruperea celor trei tari.
Etnicii actioneaza pe tema asta in multe tari ale lumii de multi ani de zile, atat la nivel politic cat si in mass media sau chiar impartind manifeste pe strada, organizand demonstratii cu 5 sau 30 de oameni, infiintand ONG-uri si prin ele bombardand ziarele si televiziunile cu comunicate samd.
Am dat de propaganda lor activa si agresiva inclusiv in tari gen Indonezia, Australia, Canada, Turcia si altele, ce sa mai vorbim de toata Europa sau SUA.
Astia chiar n-au alt scop in viata, de cele mai multe ori sunt urati ca naiba la fatza, au tenul masliniu sau de-a dreptul tuciuriu, au probleme cu alcoolul, sunt ori singuri ori divortati, au calificare redusa sau surse de venit dubioase si cel mai important dintre toate, din pacate, sunt multi !
🙂
Ba sa imi fie cu pardon …. Ungaria este primul beneficiar al Trianonului
Sa recapitulam – Inagria, devenita Republica Sfaturorlo (sovoetce) a atacat vecnii ei slovaci si a catigat catesceva, Apoi a atacat pe romani staionati pe linia Muresului sau cam asa ceva (pricum la E de mntii Apuseni).. tropele romane s-ua iprot la Tisa. Ungurlor le-a placut ata de mult ca au mai atacat a 2a oara .. asa ca „aliatii” (ai cui?!) ne-aru rugat sa nu trecem mai al V de Budpaesta!!
Apoi noi ne-an retras la cerea acelorasi aliati nu stiu pe ce aliniamnet.
Apoi veni Trianonul.
Cf tattaului din 1916 granita trebuia sa fie pe Tisa, minus 2 buzunare (intranduri) ptr Segedin si Debretin care umrasu a fi unguresti in continuare.
In loc de asta …
Sa amintesc ca in Ungaira au mai ramas nu stiu cate sute de mii de romani . Prin 1955-60 se mai gaseau ceva peste 100.000. Azi chiar si la Gyula „romanii” au ca lomba materna .. unureasca! (dezbationalizare adicatelea)
Deco Ungarieri i s-a facutun mare bine. Plus ca la statelor succsoare lo s-aimpus portectia minortatilor unguresti INSA Ungaria a fots lasata sa afac ce stie ea mai bine cu minoritatile .
Si hai de dragu lui argumentu cacademic . Sa zicem ca nu era Trianon ci ca Cei 4+1 Draci ar fi zis „la tatal Nistru ce in Iad va astepata nu ne bagam in rahaturile astea oriental-valcanice, descurcati-va-ti luav-ar nelegiutulnost parinte!”
Cum s-ar fi descurcatzit Ungaira ocupata de armata romana?
„Sompatizata” gors de sarbi , croati si sloveni? Plus ca si austiecii ar fi avut de ce le bate obrazul ..
D’aia zic Ungaria este primul beneficiar al Trianonului
Si cine nu crede sa mearga la wiki si sa citeascva calendarul dizolvarii imperiul KaKanesc. Si sa imi explice cum puteau fi obligati polonezii, cehii si ungurii sa nu se desparta de Austria. Si apoi cum ar fi putit fi mentinutaTransleitania …
Ungaria este primul beneficiar al Trianonului
Un tip împarte manifeste. O prietenà citeste cu atentie si-mi spune „- Ia uite Mircea ce zice àsta: cà popoarele iugoslave, cehoslovace si române nu existà !” amestecat cu alte istorii revizioniste.
M-am dus dupà el si i-am tras un pumn (deh, eram mai tinerel si mai putinà minte). S-a refugiat pe lângà politistii care supravegheu manifestatia si m-a denuntat. Au venit trei dupà mine si m-au adus la un furgon de politie unde un gradat m-a luat la întrebàri. I-am aràtat manifestul si cartea mea de sejur unde scria cà sunt refugiat român. „-D-le brigadier-sef, eu nu am putut sà-i fi dat un pumn, vedeti cà reiese cà nu exist.” Politistul a zâmbit si mi-a dat drumul.
Dumnezeu sà ocroteascà pe români !
Bravo. Sper că i-ai rupt mutra jigodiei antiromâneşti!
Cat de autentica/reala este acea harta cu dispunerea populatiei (colorata pe etnii)?
O tot vad peste tot. Ar putea fi o manipulare, romani la acea data erau si prin zona Ungariei de azi si in Timoc.
(si cred ca si pe teritoriul Serbiei de azi)
culorile arata etnii majoritare/preponderente si nu lipsa celorlalte etnii.
aici harta britanica cu majoritate romaneasca inaintea WWI:
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Romanians_before_WW1.jpg
Granite statelor se modifica doar in Irma unit razboaie.
Private da din tura Ungaria, daca vrea territories noi, trebuie sa castige 1 razboi
incerca cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria, in 1940 🙁
Domnilor moderatori ce-ar fi sa scrieti ceva despre razboiul Maghiaro-Roman din 1919!(bolsevicul bela Kun)
Istoriografii de dupa-amiza se opresc la rborarea opincii pe cladirea Parlamenului. Cred ca actiunile au fost mult mai complexe de atat.
ce-ar fi sa nu! e deja scris. Noi nu suntem istorici. Poti sa si cauti, daca nu, uite aici:
https://www.rumaniamilitary.ro/cum-au-pus-romanii-opinca-pe-parlamentul-de-la-budapesta-1919
https://www.rumaniamilitary.ro/articolul-de-seara-4-august-1919-romanii-umilesc-ungaria-si-isi-pun-opinca-la-propriu-pe-parlamentul-de-la-budapesta
https://www.rumaniamilitary.ro/armata-romana-in-drum-spre-budapesta-iulie-august-1919
https://www.rumaniamilitary.ro/republica-banateana
De asemenea:
http://www.cristiannegrea.ro/istoria-necunoscuta/istoria-furata/2011/02/razboiul-romano-ungar-de-la-1919-i-din-apuseni-pe-tisa/
http://www.cristiannegrea.ro/geopolitica/2011/03/razboiul-romano-ungar-de-la-1919-ii-expectativa-pe-tisa/
http://www.cristiannegrea.ro/geopolitica/2011/03/razboiul-romano-ungar-de-la-1919-iii-de-la-tisa-la-budapesta/
Implicarea militară a Rusiei, explicată de Dan Dungaciu la „24 de minute”
Dungaciu zice ca Rusia va raspunde asimetric masurilor luate de Congresul SUA impotriva exporturilor de energie in Europa. Raspunsul va fi si in Romania, prin inflamarea conflictelor etnice.
http://www.digi24.ro/emisiuni/exclusiv-online/24-minute/dan-dungaciu-la-24-de-minute-767946
Trianonul a fost piatra oficiala de temelie pentru unificarea Romaniei… dupa cea neoficiala.. Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.
Consfintirea Unirii s-a realizat prin ocuparea Budapestei iar cireasa de pe tort a fost Opinca ?
Csaby din Tirgu Secuiesc se casatoreste cu o romanca. Pentru noaptea nuntii tatal ii da sfaturi.
– Copile, cand ajungi in fata usii cu mireasa sa-l iei in brate se vada che ungurul e PUTERNIC, intri in comera si-l arunci pe pat cu dispret ca se vada che ungurul e MANDRU, apoi te dezbraci ca se vada che ungurul e si FRUMOS… si apoi stii tu ce trebuie fecut la el…..
– Bine tata, zice tanarul.
A doua zi tatal il intreaba:
– No, cum fecut aseara?
– Am luat in brate in fata usii se vada che ungurul e puternic, am aruncat cu dispret pe pat se vada che-i si mandru, m-am dezbracat sa vada che ungurul e frumos si apoi fecut labo in fata ei!
– Esti nebun! De ce fecut asta?
– Se vada che ungurul e si INDEPENDENT si AUTONOM!!!
Bravo, e stiuta …….
?
Rusii stau bine cu propaganda,insa de la vorbe la fapte e cale lunga. Vom mai discuta dupa referendumul din Catalonia…
Adevarat graiesti Popescule, aceeasi fata de moneda gasim si in ziua de azi.
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ar-fi-romania-in-stare-sa-castige-astazi-un-razboi-raspunsul-lui-c-t-popescu-768293
frectie de interviu,o minge la fileu ridicata si regizata de cetepeu mai ceva ca in tv-ul ceausist….a enuntat niste adevaruri mult stiute fara nicio relevanta doar ca sa para apasat de subiect.
dar l-aș intreba de stimabil de cate ori s-a aratat procupat de armata română ,de cate ori s-a zbatut pentru inzestrarea acesteia,de câte ori a ridicat in public subiectul lipsei de reforma in sectorul de parare,de cate ori a ridicat subiectul pericolului rusesc in zona nu doar cand il avea drept idol pe obama?!…lacrimi de crocodil deontolog.
Ar trebuii sa-l urmaresti mai des
tocmai ca il urmaresc.
Nu l-am urmarit chiar des dar psycho are dreptate. In majoritatea interviurilor asta face.
Acum vreo saptamana l-am prins pe digi la o dezbatere pe taierile ilegale ai furtul de lemne din Romania.
Omul se documenteaza, citeste si stie ceva zvonuri.. dar habar nu are de ce se intampla cu adevarat in teren, nu am vazut din partea lui sau a angajatilor sai o adevarata ancheta jurnalistica pe anumite teme… cum au facut cei de la Romania te iubesc!
Pe scurt, spune lucrurilor pe nume, isi da cu parerea asa cum facem noi aici… ori din partea unui jurnalist cu experienta lui, ma astept la altceva.