Deutsche Demokratische Republik/DDR/Republica Democrata Germana (Ostdeuschland/Germania de Est) a fost si ea operator de L-29 Delfin. Nationale Volksarmee/NVA/Armata Nationala a Republicii Democrate Germane a fost integrata in Pact in 1958, si a fost pana la momentul incetarii existentei sale in cadrul Fortelor Unite ale Pactului de la Varsovia/24 septembrie 1990 considerata „Armata de coalitie/Koalitionsarmee“, statul major NVA considerand Fortele Unificate drept „secundare“…Conducerea NVA a fost in simbioza perfecta cu hotararile Statului Major Sovietic, armata est-germana devenind, datorita obedientei conducerii Sozialistische Einheitspartei Deutschlands/SED/Partidul Socialist German, copie perfecta a sovieticilor si cea mai bine dotata, antrenata si sponsorizata armata din cadrul Pactului. La apogeu, in perioada 1970-1989, peste 13.000 de ofiteri NVA din toate categoriile de Forte, Landstreitkrafte/LaSK/Fortele Terestre, Volksmarine/VM/Marina Poporului si Luftstreitkrafte/LSK/Fortele Aeriene au studiat in URSS –in cadrul Pactului, NVA era unul dintre „aliatii“ dependenti total de URSS si vasal 100% armatei sovietice. Se ajunsese pana acolo incat fiecare comandant de divizie si fiecare sef de stat major NVA studiase la Academia Militara Frunze din Moscova –nicio alta Armata din cadrul Pactului nu se putea lauda cu asemenea performante, cele mai „vaduvite‘ fiind Polonia si Romania (in perioada 1989-1990 liderii SED&NVA au fost incapabili sa inteleaga schimbarile care se petreceau la Moscova, schimbari ce reverberau in RDG, socandu-i!). Invatamantul militar est-german ajunsese in anii *70/sec.XX la cote inalte fiind considerat de catre sovietici ca fiind „cel mai bun din cadrul Pactului“ fapt ce a atras trimiterea de ofiteri ai Armatei Rosii sa studieze, spre exemplu, la Academia Militara din Dresda (da, asa si era! Est-germanii au fost extrem de buni in privinta serviciilor secrete penetrand TOATE institutiile vitale vest-germane, inclusiv Ministerul Apararii de la Bonn, unitati militare si institutii de invatamant militar, serviciul vest-german de informatii, basca companii producatoare de tehnica militara. Da, dupa 1961, serviciile de informatii si securitate est-germane, civile si militare, respectiv Das Ministerium fur Staatssicherheit/STASI/Ministerul Securitatii Statului, incluzand ramura externa/spionajul extern Hauptverwaltung Aufklarung/HVA, si serviciul militar de informatii Bereich Aufklarung der NVA, avand peste 1000 de ofiteri acoperiti in tari NATO&SUA, majoritar in RFG, ajunsesera la un inalt grad de profesionalism si „cunoastere“, oferind conducerii comuniste de Berlin informatii de top, analize militare, informatii tehnico-militare etc, informatii care ajungeau imediat la Moscova. Interesant e faptul ca KGB&GRU au cerut de nenumarate ori STASI si BA sa-si dezvaluie agentura si sursele externe in vederea „colaborarii“, est-germanii n-au facut-o –agentura a ramas in mare parte necunoscuta dupa Reunificare, o mica parte din aceasta trecand in slujba noului serviciul de informatii german. Cert e faptul ca KGB-ul considera la jumatatea anilor *80/sec.XX ca „est-germanii sunt experti in Human Intelligence/HUMINT“, ofiterii sai de informatii avand surse „exceptionale“ care acopera toate cerintele informationale ale Pactului).
Datorita vecinatatii cu RFG&NATO si a obedientei fata de URSS, NVA a beneficiat de cea mai inalta tehnologie militara sovietica, in 1962 numarand 150.000 de oameni. Sovieticii au mentinut in RDG forte militare de elita considerand RDG-ul ca “punct de insertie si atac asupra spatiului NATO” ceea ce era un adevar, inclusiv SUA&RFG&NATO considerand Gruppe der Sowjetischen Truppen in Deutschland/GSBD/Grupul Trupelor Sovietice din Germania ca fiind “principalul inamic”. Armata sovietica a avut o prezenta masiva in RDG de-a lungul perioadei 1945-1994/anul cand s-au “carat’ inapoi…Se estimeaza ca in aproximativ 50 de ani cam 540.000 de ofiteri, 180.000 de subofiteri si 5.380.000 de gradati si soldati ai armatei sovietice au servit in cadrul grupului trupelor sovietice din RDG. Alaturi de ei, mai numaram 416.000 de angajati civil si peste 150.000 de membri ai familiilor militarilor sovietici…Numarul total al sovieticilor care au servit, lucrat si trait in RDG in perioada 1945-1994 e estimat la cel putin…8 milioane de oameni. Pfoaaa!
Armata sovietica avea o forta colosala in RDG….In perioada 1985-1989 sovieticii aveau la nemtii cei democrati 19 divizii -11 de tancuri si 8 de infanterie motorizata, divizii numarind aproximativ 337000 de oameni, peste 4000 de tancuri, 7500 de vehicule blindate, 3600 piese de artilerie tractata si mobila, 940 de avioane si 785 de elicoptere. Aveau 777 de baze militare (cam toate bazele militare NVA erau operate in comun cu sovieticii, cu deosebire bazele aeriene si cele navale), 3422 centre de antrenament si poligoane de tragere cu munitie reala, 47 de baze aeriene si 5269 de depozite. Ei bine, mentinerea acestei armate colosale bine inarmata costa URSS enorm…Spre sfarsitul URSS, in perioada 1985-1989, mentinerea acestora devenise o mare povara, banii se imputinau, drept urmare activitatile militare sovietice in RDG desfasurate cu NVA au fost reduse. In 1989 fortele sovietice din RDG au fost redenumite Grupul Fortelor Sovietice din Vest incepand retragerea etapizata spre Rusia, retragere care s-a incheiat la 31 august 1994.
Ei bine, ca si in Cehoslovacia, Ungaria si Polonia, militarii sovietici detasati in RDG erau privilegiati…Marturii ale veteranilor armatei sovietice care s-au perindat prin RDG dea lungul anilor de “suport fratesc” spun ca “visau la serviciul militar extern pentru nastoiashchikh muzhchin/barbati adevarati”…Asta fiindca aveau numeroase avantaje profesionale, salariale, economice si educationale. Veteranii spun ca spre deosebire de URSS unde existau multe unitati militare incomplet dotate cu armament modern iar aplicatiile militare erau rare, diviziile sovietice din RDG erau bine dotate, bine antrenate, bine platite si bine hranite, fiind considerate de catre conducerea URSS unitati de elita “santinele ale liniei frontului destinate a apara granita lumii pacifiste, progresiste, proletare de lumea occidentala asupritoare a popoarelor si militarista” (ohhh, daa, propagandski, zicem! Daa, de trei ori ura, ura, ura, zicem! Ca fapt divers, militarii sovietici din RDG primeau doua salarii, unul in ruble si unul in marci est-germane. Salariul in ruble era depus intr-un cont deschis la Gosbank/Banca de Stat a URSS, salariul in marci est-germane primindu-l in mana. Exista chiar si o regula nescrisa in randul ofiterilor si militarilor sovietici din RDG, si anume strangerea si pastrarea marcilor est-germane…In ultimul an de serviciu, inaintea intoarcerii in URSS, acestia cumparau o gramada de lucruri din RDG cu banii economisiti, lucruri care in URSS erau deficitare sau inexistente. Se stie ca serviciul militar in RDG era benefic din punct de vedere financiar si economic. In 1976, un ofiter sovietic nou sosit in RDG primea in vederea “acomodarii” 90 de marci est-germane/cam 30 de ruble la paritatea de atunci +200 de marci in prima luna de serviciu in RDG, luna intreaga sau partiala. Salariul mediu lunar al unui locotenent sovietic era de 700 de marci+300 de marci pentru “intretinerea familiei insotitoare”/adica 3000 de marci, o suma enorma, tinand cont ca salariul mediu lunar in URSS era in jur de 150 de ruble, cam 450 de marci est-germane ).
Est-germanii de rand, mentionez, nu agreau nicicum prezenta sovieticilor si comunismul represiv, feroce, promovat de liderii comunisti est-germani. Se stie ca militarii sovietici din RDG erau atent monitorizati pentru a nu fi “influentati de vestul decadent”, ca si trupele NVA dealtfel –militarii care serveau “pe granita” cu RFG erau atent selectati pentru a se evita dezertarile. Doar ofiterii superiori sovietici aveau voie sa paraseasca garnizoanele fara invoire speciala, soldatii nu se bucurau de asemenea permisii. Idiotenia sovieto-nemteasca democrata ajunsese la cote inalte militarilor sovietici fiindu-le interzis a interactiona cu cetatenii de rand pentru a nu…divulga secrete militare inamicului vestic (cetateanul de rand era bine monitorizat de catre omniprezenta STASI incat nu-i statea nicicum mintea la vanat secrete militare sovietice. Cu totii insa stiau ce bine se traia in Germania de Vest, si toti voiau acolo! Multi au murit incercand sa fuga, RIP!). Cu toata supravegherea, militarii sovietici au generat probleme dea lungul anilor pe fond de betie si aroganta, probleme care se “stingeau”, evident, de catre asa-zisele Comisii al caror unic rol era acela de “pus batista pe tambal”. Spre exemplu, numai in 1980 au murit in accidente rutiere provocate de catre militari sovietici beti la volan, 49 de cetateni est-germani+37 de soldati sovietici, asta in conditiile in care pe strazile RDG circulau zilnic la acea vreme 15.000 de vehicule apartinand GSBD. Mai mult decat atat, ofiterii superiori sovietici, inclusiv comandantul fortelor sovietice din RDG, generalul Mikhail Zaitsev, erau mari amatori de vanatoare prin padurile est-germane (se spune despre Zaitsev ca era un mare betiv si un mare afemeiat care confunda adesea RDG cu Belarus…Trimitea des subordonatii insotiti de trupe consistente sa “evalueze” fauna padurilor est-germane in vederea “curatirii si pregatirii” pentru “manevre militare” –vanatoare, de fapt – care durau si 3-4 zile). Au fost nenumarate cazuri cand exercitii militare NVA in poligoane acoperite de padure au fost amanate, chiar anulate, fiindca “aliatii sovietici” aveau activitate…
BAZA AERIANA GROSS-DOLLN IN 1980
Deranjanta pentru cetatenii est-germani era si apropierea bazelor sovietice, cu deosebire a celor aeriene…Spre exemplu, in ianuarie 1981 ministrul apararii est-german de atunci, General Heinz Hoffman/1973-1985, a inaintat un Memoriu sefului GSBD, generalul Zaitsev, prin care ii cerea aprobarea mutarii principalei baze aeriene sovietice din RDG, si cea mai mare din Europa de Est, BA Gross-Dolln/NATO Templin, 55 km nord de Berlin, datorita “plangerilor multiple ale cetatenilor datorita zgomotului insuportabil atat ziua cat si noaptea” (baza aeriana a fost construita de sovietici in perioada 1952-1954. Primele aeronave sovietice care au zburat aici in perioada aprilie-septembrie 1955 au fost bombardiere Il-28. In 1956 devine casa Regimentului 787 Aviatie Vanatoare care a zburat aici pana in 1970 cu aeronave Mig-17/19/21 si Iak-25, din 1985 si aeronave Mig-23/25. In 1970 a venit aici si Regimentul 20 Vanatoare-bombardament de Garda care zbura aeronave Mig-15/17, Su-7/17 si L-29 Delfin. Ulterior au venit pe aceasta baza si escadrile de elicoptere Mi-2/8/9/24, acestea plecand abia in 1994. Nu e o greseala, Mi-9 a existat! Mi-9 era varianta post de comanda aerian a elicopterului Mi-8, putand lua la bord maxim 20 de persoane, autonomie de zbor 920 km. Si daca tot vorbim despre asta, Luftstreitkrafte/LSK/Fortele Aeriene ale Republicii Democrate Germane, au avut in dotare 116 elicoptere Mi-8, diverse variante, fiind cel mai mare operator din cadrul Pactului. Concret, LSK a avut in dotare 44 Mi-8T/Transport+38 Mi-8 TVK/armat+26 Mi-8PS/transport VIP+8 Mi-9/post de comanda aerian. LSK s-a numarat printre fortele aeriene din Pact care au fost dotate cu varianta Mi-9 de catre sovietici, asemenea elicoptere fiind date si cehoslovacilor, polonezilor si bulgarilor, incert ungurii. Ca fapt divers, in perioada 1967-1990, LSK a pierdut 3 Mi-8 in accidente de zbor -28 aprilie 1975, Mi-8T „972“ se prabuseste din motive tehnice, echipajul pierzandu-si viata+10 ianuarie 1980, doua Mi-8 inmatriculate „820“ si „824“ se ciocnesc accidental in zbor, ambele echipaje, 6 oameni, pierzandu-si viata. In 1990 sovieticii aveau aici aeronave Su-17M-3/M-4/UM-3 si elicoptere Mi-8/24. De-a lungul anilor, la Gross-Dolln/Templin au fost desfasurate arme nucleare destinate aeronavelor sovietice ce urmau a bombarda Germania de Vest in caz de bum-bum. De-a lungul anilor aici au stationat provizoriu si bombardiere strategice Tu-16/22/22M si aeronave grele de transport An-12/22. Ca fapt divers, aeronave sovietice echipate pentru bombardament nuclear se aflau si la bazele aeriene Larz, Brand, Fisterwalde si Grobenhaim, unele dintre acestea operate in comun cu fortele aeriene est-germane). Bineinteles, BA Gross-Dolln a ramas tot acolo pana in 1994 cand a fost inchisa, generalul Zaitsev raspunzand ministrului Hoffman ca “a luat cunostinta si va evalua situatia in consecinta”…
Interesant e faptul ca sovieticii nu au acordat RDG permisiunea de a reface industria militara dupa WW II si licente militare majore, drept urmare NVA era total dependenta de livrari sovietice de armament si munitie, spre totala nemultumire a conducerii politice si militare est-germane. Spre finalul anilor *80/sec.XX, NVA chiar s-a confruntat cu sincope majore in privinta livrarii munitiei de infanterie, spre exemplu –importau munitie si echipamente militare din Bulgaria, Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia, basca URSS. De ce au facut sovieticii asta, ne putem intreba? Pai simplu, URSS considera RDG si Berlinul de Est ca fiind “vitrina” taberei socialiste in fata vestului decadent…Drept urmare est-germanii trebuiau sa se axeze pe productia bunurilor de larg consum, bunuri ce trebuiau sa ajunga la populatie si ca o masura de evitare a nemultumirilor, revoltelor si evadarii in RFG (RDG chiar producea bunuri de top…Cu totii ne amintim de aparatele foto, benzile magnetice AGFA, magnetofoanele Tesla si multe alte produse pe care le achizitionam de regula “pe sub mana/cu relatii”, scumpe dar trainice. Cert e faptul ca nivelul de trai in RDG era cu mult peste cel din URSS si nu numai, est-germanii avand acces la bunuri largi de consum in magazine). E timpul sa vedem povestea Delfinului LSK…
Ei bine, L-29 s-a aflat in dotarea Offizierschoschsule der Luftkrafte/Luftverteidigung “Franz Mehring”//OHS der LSK/LV “Franz Mehring”/Scoala Militara de Ofiteri de Aviatie “Franz Mehring” a Fortelor Aeriene Populare “Franz Mehring”, Baza Aeriana Kamenz -1 martie 1964. Din 1957 s-a mutat la noua baza aeriana de la Bautzen (baza mai era cunoscuta in NATO drept Baza Aeriana Bautzen, nume de con NVA -2125). Aici, in anii *80/sec.XX, se afla casa Fliegerausbildungsgeschwader 25 “Leander Ratz” compusa din 3 escadrile: I.Fliegerstaffel/I.FS –L-29 Delfin si L-39ZO Albatros (din 1980); II Fliegerstaffel/II.FS – L-29 Delfin si L-39ZO Albatros; III Fliegerstaffel/III.FS – L-29 Delfin si L-39ZO Albatros. Din 1986 aici s-a infiintat Academia de Aviatie “Otto Lilienthal”. Foarte probabil, LSK a zburat 51 exemplare L-29 Delfin si 54 de exemplare L-39ZO/V. Cert e faptul ca primul L-29 LSK a aparut la BA Bautzen in octombrie 1963, aeronave care inca zburau in 1988 fiindca LSK isi intretinea foarte bine aeronavele, mult mai bine decat sovieticii.
Cu L-29 se facea pregatirea initiala la Bautzen, dupa care elevi-pilot erau dusi la Fliegerausbildungsgeschwader 15/FAG-15 “Heinz Kapelle”, BA Rothenburg, 3 km nord de Rothenburg, 60 km sud de Wurzburg, pentru a zbura cu Mig-15/17, din martie 1966 si cu Mig-21UTI “Mongol”. Terminam cu Pactul si zburam in Africa de Nord…
Marea Jamahirie Araba Socialista Populara Libiana a lui Muammar al-Gaddafi, 1977-2011 (jamahiriyya=statul maselor. Mda, masa era Gaddafi!) a fost, dupa URSS, al doilea mare operator de L-29 Delfin, importand cifra incredibila de 181 de exemplare. Datorita numarului mare de aeronave pe care le-au cumparat si a ineficientei/necunoasterii dovedita de catre personalul militar libian, Cehoslovacia&Aero Vodochody a mentinut in Libia pana in 1989 un numar imens de personal de intretinere, peste 200 de oameni (instructori de zbor, mecanici etc).
Al Quwwat Al Jawwiya Al-Arabiyat Al-Libiyya/Fortele Aeriene din Libia au operat Delfini, aeronave despre care se stiu putine lucruri…Cert e faptul ca acestea au aparut in spatiul libian in perioada numita „Era Gaddafi” (1969-1989). Despre Gaddafi stim ca era renumit pentru cumpararea in exces de tehnica militara. Libienii aveau depozite cu de toate insa n-aveau personal…Si cel pe care il aveau era de slaba calitate, fapt recunoscut inclusiv in randul statelor arabe!
Ca fapt divers „fortele zburatoare libiene” s-au nascut in 1951, odata cu obtinerea independentei, purtand initial numele de Al Quwwat Al Jawwiya Al-Malakiya Al-Libiyya/Fortele Aeriene Regale libiene. Primele jet trainer au fost 3 Lockheed T-33 urmate in 1967 de primii „luptatori jet” -8 Northrop F-5A+2 F-5B. In septembrie 1969, Colonel Gaddafi prin lovitura de stat redenumeste Libia, Marea Jamahirie Araba Socialista Populara Libiana/1977-2011. A cumparat din URSS, Cehoslovacia, Polonia, Romania si Franta cantitati monumentale de armament si tehnica militara. Un singur exemplu…In 1978/1980 a cumparat 70 de Mi-24 Hind. Conform surselor arabe, n-au zburat niciodata mai mult de 24-30 de exemplare din lipsa de personal. In 2011 americanii au gasit stocate peste 40 de exemplare acestea fiind nou-noute, neatinse!
Despre Delfinii libieni nu stim prea multe…Stim ca in 1977 erau in serviciul in cadrul academiei fortelor aeriene din Zawia/nord-vestul Libiei, Academia fiind deschisa in 1975 (pana in 2016 aici s-au format peste 30 de clase de piloti, aproximativ 1000 de oameni. Interesant e faptul ca aici s-au format si piloti din alte state arabe in “era Gaddafi”). Au zburat alaturi de trainerul iugoslav Soko G-2A Galeb, libienii cumparand nu mai putin de 115 exemplare in 1976, zburandu-le pana in 2011 in cadrul Bazei Aeriene Misrata (ca fapt divers, din 1975 pana prin 2010-2011, Academia a format peste 1000 de piloti, majoritar scoliti pe Soko Galeb si L-39 Albatros/au cumparat 177 de exemplare in 1978. Nu se stie cu certitudine ce mai zboara astazi Academia, foarte probabil, in 2016, mai zburau 64 de aeronave cu aripi fixe -37 SF-260, 14 G-2A/E, 10 L-39ZO, 2 Mirage F-1BD si 1/2 Mig-23).
In fine, se stie ca in perioada 1974-1989 Cehoslovacia a dezvoltat legaturi puternice economice si militare cu Libia, fiind “pion”important in “apropierea” URSS de Jamahiria Libiana si liderul sau Muammar al-Gaddafi. Cehoslovacia, la concurenta cu “aliatii” din Pact –cu deosebire Polonia, Bulgaria si Romania, apare in Libia chiar din 1969-1970 cu experti/specialisti in domeniile medical, geologie si inginerie civila, numarul acestora ajungand in 1989 la cateva sute de persoane. Din 1974 Cehoslovacia initiaza Vedecko-Technicka Spoluprace/VTS/Programul de Cooperare Tehnica si Tehnologica cu Libia, acesta fiind printre altele, paravan pentru cooperarea militara bilaterala (ca fapt divers, Libia nu era nicicum prima cooperare cehoslovaca in spatiul african…Inca din 1960, Cehoslovacia era puternic implicata economic, informativ si militar in Maroc, Algeria si Egipt). In cadrul VTS studenti libieni erau trimisi la studiu in Cehoslovacia, inclusiv in cadrul Academiilor militare cehoslovace.
Cehoslovacia avea sa devina unul dintre cei mai mari exportatori de armament in Libia…Interesul cehoslovacilor pentru Libia incepe in 1970, an in care ambasadorul cehoslovac la Tripoli, Jan Teluch, informeaza Praga, respectiv conducerea Komunisticka Strana Ceskoslovenska/KSC/PartidulComunist Cehoslovac, cu privire la directia luata de noua conducere libiana, respectiv colonelul Gaddafi –“Chiar daca noul regim nu e clar prosocialist, nu e cu certitudine anticomunist”. In 1974 cooperarea se amplifica dupa esecul Yom Kippur…In 1973, Gaddafi, in urma dezacordurilor puternice cu Muhammad Anwar al-Sadat, presedintele Egiptului, renunta la expertii militari si civili egipteni, apeland la URSS&Pact. Zis si facut…
In februarie 1974 aterizeaza la Praga adjunctul lui Gaddafi, Maior Abbdessalam Jalloud, prim-ministrul libian in functie pentru a pune bazele, oficial, programului de colaborare tehnico-stiintifica, educationala si militara VTS impreuna cu prim-ministrul cehoslovac Lubomir Strougal. Imediat dupa semnarea VTS prima echipa medicala cehoslovaca+ 30 de experti in inginerie civila ajung in Libia. In 1975 numarul expertilor cehoslovaci in Libia ajunsese la 110 persoane. In 1977, Cehoslovacia avea in Libia cel putin 75 de ingineri experti in proiectare si inginerie tehnologica in petrol si sonde, acestia aducand doar in acel an 5 milioane de dolari profit tarii natale. Cehoslovacia, ca si celelalte tari din Pact, inclusiv URSS, facea bani multi in Libia.
Da, Libia lui Gaddafi a fost mina de aur pentru pusculita Cehoslovaciei! Si nu numai, zic! Din 1975 Cehoslovacia a inceput sa exporte masiv armament si tehnica de lupta in Libia. In perioada 1974-1989 Libia a importat cantitati imense de armament si munitii cehoslovace, inclusiv transportoare blindate, tancuri si trainere jet L-29 Delfin si L-39 Albatros,vandute deseori la pret preferential/dumping fapt ce a dus, in final, la sfarsitul anilor *80/sec.XX, la probleme financiare grave in Cehoslovacia.
Un aspect important al cooperarii militare cehoslovaco-libiana a fost pregatirea personalului militar…Cehoslovacia a initiat programe de formare initiala pentru aliatii cheie si principalii importatori de tehnica militara autohtona din Africa, America Latina, Magreb, Orientul Mijlociu si Orientul Indepartat (Asia Rasariteana si de Sud-Est) –Egipt, Siria, Algeria,Maroc, Tunisia, Libia, Indonezia etc. Inca din anii *50/sec.XX, Ministerul Apararii de la Praga a infiintat scoli si universitati destinate strict cursantilor straini precum Vojenska Akademie “Antonina Zapotockeho” /VAAZ/Academia Militara “Antonin Zapotocky” din Brno (in 1961 capacitatea era de 250 de elevi/cadeti pe an. Ulterior s-a numit Facultatea de Studii Straine. In 1966 avea 48% grad de ocupare cu student straini) si Centrul de Formare/Instruire in Aviatie de la Zvolen (in 1961 capacitatea era de 600 de elevi-pilot/cadeti pe an+60 de tehnici de aviatie. In 1966 avea 53% grad de ocupare cu cursanti straini). Ambele scoli aveau cursuri personalizate/adaptate cerintelor specifice ale clientilor externi. Doar in perioada 1956-1965, Praga a antrenat/format 1921 de ofiteri si subofiteri din 14 tari straine, dintre acestia peste 600 au fost piloti si tehnici de aviatie. Teoretic, daca ambele Scoli ar fi functionat la intreaga capacitate ar fi adus in 1966 la bugetul statului cehoslovac, conform surselor cehesti, 35,50 milioane de coroane, o suma frumusica pe atunci! Mentionez faptul ca instructori cehoslovaci se aflau si in tarile partenere (ca fapt divers, Cehoslovacia a exportat in 1969 “echipamente si materiale speciale” in cantitati substantiale…Spre exemplu, Pakistan -950 milioane de coroane, Maroc -500 milioane de coroane, Irak -1100 milioane de coroane. Acesti bani au ajutat la modernizarea echipamentului si tehnicii militare cehoslovace, implicit al armatei cehoslovace. Da, un bun exemplu sunt vechile T-54AR, tancuri vandute Indiei si Marocului si inlocuite cu T-55. Marocul a importat masiv si transportoare blindate amfibii pe senile OT-62 Topas/OT=Obrneny Transporter/Transportor Blindat+TOPAS= Transporter Obrneny Pasovy/Transportor Blindat pe Senile si OT-64 Skot/Stredni Kolovy Obrneny Transporter/Transportor Amfibiu pe Roti, ambele fiind proiect comun cehoslovaco-polonez. Libia a importat si ea masiv aceste blindate incepand din 1971. Egiptul a fost un alt importator masiv de armament cehoslovac…Primele importuri au venit in septembrie 1955, Cehoslovacia avand , printre altele, rol important in formarea pilotilor Aviatiei egiptene. Spre exemplu, consilierii militari&instructori cehoslovaci au format doua escadrile egiptene de Mig-15Bis, escadrile care au luptat de Yom Kippur . Inainte de Razboiul Arabo-Israelian din 1973, Cehoslovacia a ajutat Egiptul cu armament fabricat autohton, in speta transportoare blindate OT-62, tancuri T-55, aeronave Mig-21F-13 si L-29 Delfin. Algeria a fost, cu intreruperi, importator de tehnica cehoslovaca. La jumatatea anilor *80/sec.XX, Algeria a importat tancuri T-72M1 si trainere L-39 Albatros, armament de infanterie si piese de artilerie tractata&MLRS. Din 1964, Irak a devenit client militar al Cehoslovaciei. Intre anii 1970-1980, irakienii au importat inclusiv trainere L-29 Delfin. Cehoslovacia a exportat armament in cantitati limitate si in Kuweit, Liban, Qatar, Arabia Saudita, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Guineea, Etiopia, Ghana, Mali, Nigeria, Somalia, Sudan, Togo, Uganda, Liberia, Mozambic, Tanzania si clandestin OEP-ului palestinian. Ehhh, ca toti ceilalti din Pact, in 1968 Statni Bezpecnost/StB/Securitatea de Stat cehoslovaca avea agentura in 39 de state africane, 1236 de agenti de informatii la post. In 1966, in Cehoslovacia erau 4000 de studenti straini la universitati civile si militare. Egiptul chiar a luat mult armament cehoslovac, la fel Siria, mai multe detalii in curand…Inclusiv despre state relativ putin cunoscute la nivel militar). Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
https://www.aviatiamagazin.com › Aviatie militara
https://www.airplane-pictures.net › …
https://www.colettiscombataircraft.com › …
https://avacs-avia.com › ru-1…
Secret Projects Forum
https://www.aerialvisuals.ca › …
https://aero-space.eu › militar…
https://phpisn.ethz.ch › intro…
Letecká badatelna
en.topwar.ru
https://www.muzeum-kunovice.cz › …
https://amnr.defense.ro › Aparitii_editoriale_pdf
Istoria Aviatiei Romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984 https://www.revistamemoria.ro › figuri-de-mari-ostasi-ro…
https://www.art-emis.ro › Istorie
https://www.facebook.com › ForteleAerieneRomane
https://www.aviatiamagazin.com › headline
Aviatia de Lupta Reactiva in Romania, Capitan-comandor Paul Sandachi, Statul Major al Fortelor Aeriene si Muzeul Aviatiei
https://dokumen.pub › hot-…
https://bibliophilia.eu › the-h…
https://communistcrimes.org › countries › bulgaria
https://www.reptar.hu › l-29-…
https://phpisn.ethz.ch › intro
https://soviet-airforce.com › …
https://kepesrepules.wordpress.com › …
http://somogyi-obsitos.hupont.hu › …
http://tudasbazis1956.hu › 1…
https://phpisn.ethz.ch › intro…
https://www.helicopter-database.de › …
Episodul ăsta îmi place cel mai mult. Știați că spălatul creierilor era practicat nu doar în RSS Moldovenească ci și în DDR? Dacă peste Prut este o limbă moldovenească, Ștefan cel Mare, Eminescu, erau moldoveni, România nu există, și alte bălării, la est-germani povestea era cam tot pe același calapod : voi nu sunteți nemți, sunteți prusieni. Desigur, ăia de peste graniță sunt toți niște nenorociți de naziști și fascisti. La fel ăia din dreapta Prutului, ăia din Kyiv. În curând ăia din Kazahstan, probabil.