(PARTEA a II-a // Calibrul de 47mm)
In prima parte a articolului am analizat sistemele anti-tanc de 37mm ce se gaseau in armata romana la declansarea Operatiunii Barbarosa, la data de 22 Iunie 1941.
Asa cum spuneam, armata romana beneficia de:
Tunul Anti-car BOFORS 37mm/L45 calibre dar si de cele 2 tipuri de tancuri usoare (numite si care de lupta) SKODA Lt. Vz.35 dotat cu tun 37mm, cu teava de 40 calibre (un total de 126 care de lupta) si RENAULT R35 dotat cu un tun de artilerie37mm, cu teava scurta de 21 calibre, probabil incapabil sa strapunga blindaje mai groase de 20mm (un total de 75 care de lupta).
Toate aceste 3 sisteme anti-tanc din dotarea armatei romane erau depasite, din punct de vedere tehnic, inca din prima zi a razboiului.
Armata Romana si Armata Germana reusesc sa elibereze Bucovina si Basarabia in 33 zile. Luptele s-au dus in Bucovina si in zona de centru a Basarabiei (vezi luptele de cucerire a dealului Tiganca) dar in zona de sud sovieticii s-au retras fara lupta. As dori sa subliniez faptul ca in Basarabia, armata sovietica nu a folosit tancuri T34. Insa a fost intalnit carul T-60 (5,6 to cu tun de 20mm) si tancul usor de sustinere a infanteriei T-26 (un tanc cu blindaj subtire. Blindajul nu depasea 25mm <90gr dar dotat cu tun de 45mm L46 calibre. Toate acestea le-am analizat in prima parte a articolului).
In armata romana apar o gama de tunuri – anticar de 47mm de la 3 producatori:
Casa Schneider vine cu o licenta, Schneider 47mm Md1936, dar si “darurile” oferite de Germania nazista, in schimbul petrolului, si anume Bohler 47mm (produs de austrieci) si tunul Breda 47mm care era de fapt o licenta Bohner-produs de italieni.
Nu am gasit informatii precum ca Romania sa fi folosit tunul german Pak 38t (4,7 cm KPÚV vz. 38), nici tunul francez APX SA37 (redenumit de germani Pak 181(f))
TUNUL SCHNEIDER 47mm Md1936
In urma licentei Schneider achizitionate de Romania, de la Firma franceza Schneider, in anul 1942 isi face aparitia in cantitati mai mari, in cadrul unitatilor anti-car tunul Schneider 47mm Md1936. Acest tun pierduse competitia pentru dotarea armatei franceze, galii alegand tunul anti-car 47mm APX.(denumit de germani Pak 181(f)).
In urma pierderii competitiei ptr armata franceza, Casa Schneider s-a orientat catre Romania. Tunul se fabrica sub licenta la fabricile Concordia Ploiesti. Productia a fost de aproximativ 300 bucati.
As dori sa subliniez faptul ca Schneider reprezinta un tun cu calitati balistice bune, comparativ cu alte tunuri de 47mm, insa calitatile balistice au fost penalizate de calitatea mai slaba a pulberilor romanesti. Ba mai mult, Romania nu a folosit proiectile din tungsten pentru acest calibru.
Pe front, tunul Schneider era tractat de senilata usoara Malaxa tip UE (licenta a senilatei franceze Renault tip UE).
In continuare vom prezenta un tabel comparativ intre tunurile Schneider 47mm,Tunurile APX 47mm SA37 si tunurile PAK 38(t) pentru a avea o imagine cat mai buna:
| SCHNEIDER
47mm Md. 36 |
APX 47mm SA 37
(Pak 181(f)) (nu a fost in dotarea armatei romane) |
PAK 38(t)
4,7cm KPUV vz.38 (nu a fost in dotatea armatei romane) |
| Calibre : 47mm (47x 343mm) | Calibre: 47mm (47×380 mm) | Calibre : 47mm (47x405mm) |
|
Barrel: 2,068m (L44-calibre) |
Barrel : 2,49m (L53-calibre) |
Barrel : 2.04 m (L/43 – calibre) |
|
Viteza proiectil AP : 750m/sec Conf. Armatei Ro: <700m/sec |
Viteza proiectil AP : 855m/sec |
Viteza : 775 m/s |
| Rata tragere :15-18 pr/min | Rata de tragere : 15-20 proiectile/min | |
| Mass : 628 kg | Mass : 1050kg | Mass: 590 kg |
| Armour penetration :
– Armata Romana a declarat : 40mm <30gr la 500m
– Schneider a declarat performante: 70mm la 400 m <30gr Armata romana nu a reusit sa atinga astfel de rezultate. Probabil din cauza pulberilor mai inferioare |
Armour penetration:
106mm < 0gr la 100m ; 89mm < 0gr la 500m ; 72mm <0gr la 1000m
Alta sursa : 92 mm la 100m < 0gr 77 mm la 500m < 0 gr
|
Armour Penetration:
87 mm la 100m <30 gr 69 mm la 500m <30 gr 52 mm la 1000m <30 gr 39 mm la 1500m <30 gr |
(Masurarea unghiului blindajului se face de la axa OY coborandu-se cu 30 grade catre axa OX)
Dupa cum observati in tabelul comparativ:
- Schneider avea proiectilul de 47×343 mm comparativ cu 47x380mm (la APX) si 47x405mm la Pak 38t. Acest aspect penaliza performantele tunului Schneider;
- Lungimea tevii de L44-calibre comparativ cu APX ce avea teava L53-calibre. Cu cat teava tunului este mai lunga, cu atat asigura o ardere mai completa a pulberii. De aici rezulta o viteza mai mare, la gura tevii. Bineinteles, fiecare tun are o limita maxima lungimii tevii, in functie de cantitatea de pulbere a cartusului;
- Viteza la gura tevii a tunului Schneider este inferioara celorlalte 2 tunuri. De aici si performantele mai slabe ale tunului Schneider.
Dupa cum veti vedea in tabelul urmator, Tunurile Bohler//Breda 47mm aveau performantele si mai inferioare decat Schneider 47mm.
TUNUL BREDA Canone 47mm/ md 1935
Armata romana a primit din partea aliatilor germani si tunuri Anti-car Bohler 47mm si Breda 47mm.
De remarcat ca afetul tunului Breda 47mm/Md. 1935 nu era prevazut cu scut metalic, ceea ce ii oferea o greutate redusa si o mobilitate foarte mare. In acelasi timp acest tun putea fi dezansamblat si transportat in componente. Acest tun, avea doar 283 kg, de aceea a intrat in dotarea unitatilor de vanatori de munte.
Tunul s-a fabricat in 2 variante. Cu teava scurta 47mm/L32 calibre si teava lunga 47/L40 calibre.
Cel mai probabil in dotarea armatei romane a fost prima varianta, cu teava scurta L/32 calibre.
Mai departe vom afisa tabelul comparativ a celor 2 variante, pentru a intelege mai bine performantele acestui tun, comparat cu tancul sovietic T-34.
Facem aceste comparatii pentru ca acest tun s-a gasit si in dotarea altor aliati germani, pe frontul de pe Don.
|
BREDA 47mm/L32 |
BREDA 47mm/L40
(Nu detinem informatii ca a fost in dotarea armatei RO) |
T 34 Cu tun 76mm F34 |
| Proiectil:
47 x 195/227 mm L/32 |
Proiectil:
47 x 328 mm R L/40 |
Tun 76,2mm 76.2 × 385 mm. R |
| Lungimea tevi:
1.525 m L32 – calibre |
Lungimea tevii:
1.680 m L40 / calibre |
|
| Mass: 277 kg | ||
| Speed: 630 m/sec (cu AP) | Speed: 820 m/sec (cu AP) | |
|
Armor Penetration AP (L/32): 58 mm la 100 m 43 mm la 500 m
|
Armor Penetration AP (L/40 Variant for Medium tank M15/42): 70 mm at 100 m, 50 mm at 500 m, 38 mm at 1000 m, 25 mm at 1500 m,
|
Turret front 60 mm
Hull front 47 mm /60° (upper part) |
Tunurile APX 47mm SA37 si Pak 38(t) sunt tunurile care au lipsit la Stalingrad Armatei Romane. Tunuri ce erau folosite de armata Germana. Si de alti aliati ai acesteia.
PAK 38 – 50mm
Pak 38(t) 4,7 cm KPÚV vz. 38
APX – 47mm
Totusi, chiar daca armata Romana ar fi avut in dotare aceste tunuri, nu ar fi fost schimbata soarta Bataliei de la Stalingrad. Aceste tunuri erau ceva mai performante decat Schneider 47mm si decat Bohler/Breda 47mm insa nu suficient de performante incat sa scoata tanc sovietic T34 din lupta.
La distante mari (1000m) acest calibru nu putea strapunge eficient blindajul tancurilor sovietice T34.
Batalia de la Stalingrad a fost influentata inclusiv de conditiile meteorologice. Ceata densa din dimineata declansarii bataliei, favorizand invazia tancurilor sovietice, oferindu-le un bun camuflaj pana la distanta de 200-300m. In felul acesta tunurile AT au avut un timp de reactie foarte limitat. Inca un aspect a fost numarul foarte mare de tancuri T34 folosite de armata sovietica. Pe linia de aparare a Armatei a 3-a Romana au fost raportate 3000 tancuri sovietice.
In memoriile locotenentului Stefanovici Valentin Paul, Armata a 4-a, Corpul 6, Divizia a 2-a, in cadrul unei unitati Anti-Car Schneider 47mm, ofiter din linia intai de la Cotul Donului, acesta spune ca pe linia frontului, in dimineata zilei de 20 noiembrie ora 5,00 tancurile sovietice erau la o distanta de 50-100 m unul de celalalt, vizibilitatea fiind sub 200m. Ofiterul Valentin Paul spune ca a avut inclusiv compania in subordinea lui, dupa moartea Capitanului Stoicescu. (link in surse).
Toate aceste conditii au favorizat victoria zdrobitoare a sovieticilor in Batalia de la Stalingrad.
Aceastora se adauga si greseli multiple facute de Comandamentele Armatei Romane dar si ale Armatei Germane. Mai enumeram lipsa aviatiei romane de vanatoare-bombardament, ce ar fi putut preveni concentrarea mare de blindate in capetele de pod, dar si lipsa activitatii artileriei romanesti in acea dimineata. Alimentarea cu combustibil insuficient a Diviziei 1 Blindata „Romania Mare” care a fost nevoita sa abandoneze multe care de lupta din cauza lipsei de combustibil, etc.
Ciprian Mustata
Surse:
https://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=6058
https://www.quartermastersection.com/romanian/artillery/941/4.7cmM36
https://www.worldwar2.ro/arme/?article=293
https://en.wikipedia.org/wiki/47_mm_APX_anti-tank_gun
https://en.wikipedia.org/wiki/4,7cm_KP%C3%9AV_vz._38
Am remarcat în primul episod, dar am zis că sunt câteva greșeli doar. Dar în acest episod, încep să mă zgârie pe ochi aceste greșeli gramaticale. Cea mai evidentă – pulberi mai inferioare. Inclusiv date tehnice in tabelul comparativ (al nu a) calibrelor. Care țeavă e mai lungă?
Este o gresala in tabelul comparariv.
Teava la Schneider este de 2,068m nu de 2,5m
Vom repara greselile gramaticale. Sa incarcat prima varianta de articol, necorectat.
Mia culpa
A patra imagine din cuprinsul articolului este a tunului PAK 38 – calibru 50mm. Pak38(t) este denumirea germana a tunului de calibru 47mm manufacturat de SKODA- de unde si adaugirea de (t) – cehesc. Aspectul sau este complet diferit, putem spune chiar desuet. Armata romana a avut in dotare ambele tunuri, cel de 50mm dupa 1943. Oricum , multumesc pentru articol – istoria e frumoasa mai ales duminica dimineata la cafea.
Corect. E poza gresita:
Pam 38(t)
Aici poza cu Pak 38(t) 47mm
https://en.m.wikipedia.org/wiki/4,7cm_KP%C3%9AV_vz._38#/media/File%3A47mm_Skoda_vz_38_antitank_gun2.jpg
corectie – Pak36(t) nu Pak 38(t)
Pak 38(t) este tunul de 47mm e corect
Pak 36 este tunul de 37mm
Salut.Interesant articol,inca odata vedem asa cum armata Romana a fost lasata dezbracata inainte de cea dea doua tavaleala mondiala,la aceasta situatie au contribuit toti,politicieni si militari,multumesc mult.
In 1941 in Basarabia era „doar” 1050 tancuri sovietice …..
SI am intalanit odata un domn care a scapat de la Cotul Donului. Fusese coamndant de piesa anticar .. 37 mm. Ultimul ;ptoectil a fots stras de la sub 50 metri, dipa care a rams fara tun .. Zdrobit de T 34! Apoi tanchistua s=-a distat sa zdobeasca servantii .
El si un soldata au reusit nu se stie cum sa scape ….. zi mai zicea ca habar nu avea ce a facut pana seara – altceva ca s-a tarat, a alergat ….
erarta a ajuns la un aliniament unde era trupe ramane dispuse in aparare … (si a avut bafta sa fie daruit si cu o pereche de izmene curate …. )
La ce te poti astepta de la un rusnac ingamfat. A uitat sa zica ca Budapesta a fost cucerita de „mamaligarii” demn de dispret de la acei luptatori feroce si incapatanati dupa care si-au arogat meritele. N-a vazut ca la Oarba de Mures noii aliati au impins diviziile de mamaligari spre masacru. Ce sa vezi fricosii de mamaligari n-au fugit din fata gloantelor. Distinsul ofiter rusnac omite sa ne spuna cati soldati sovietici au fost executati de comisarii politici pentru ca au intors dosul pe campul de bataie la fel ca mamaligarii pe care-i „lauda”. La fel cum omite sa spuna ca fara superioritatea numerica zdrobitoare in artilerie si tancuri mareata armata sovietica era priceputa mai mult la a ridica stive din propriile cadavre in fata liniilor inamice, inclusiv ale mamaligarilor. Deficientele de pregatire si echipare ale armatei romane le stim. Atitudini de genul acesta vedem si azi pe site-urile populate de troli rusi si in declaratiile unor oficiali rusi.
Ati scos comentariul la care am raspuns si al meu pare fara sens.
One of the Very Few
Aleksandr Vasil’evich Rogachev
‘Lieutenant Rogachev, commander of the 1513th Destroyer Regiment’s 3rd
Battery.’
Now let me talk about the ‘45’ for a bit. In the regiment there were five
batteries, each with four guns. They were towed by American Willys jeeps, to
which first the trailer was hitched, and then the gun to the trailer. The Willys was
a marvellous machine – mobile, powerful and with a low profile. You could
drive it right up to the firing position. The gun itself was a very good one. Its
sight had a 4 × scope. It fired very accurately, like a rifle. At 500 metres it was
almost impossible to miss an embrasure. If the aim was accurate, the shell would
fly true with a flat trajectory. Of course, in combat much depends on the gunner.
He had to have strong nerves. There would be explosions around him, bullets
would be whistling past, a comrade next to him would be wounded and fall on
the gun trails, and he had to lay the gun coolly. The platoon commander would
be located 1.5 metres to the right of the gun during a battle, the gun commander
– to the left. I would give a command, and the gun commander would repeat it:
‘To the left of landmark such and such. Sight, such and such. Shell, such and
such. Fire!’ But when you fire, you hear your shot; it is deafening, especially the
armour-piercing rounds. In fact it isn’t frightening to you – you can no longer
hear the enemy fire; only watch as someone falls wounded or dead. Then you
become so absorbed in the battle: you make corrections, give commands, fire
again, and you forget that the other side is firing back at you. You’re thinking
only about hitting the target.
During a battle, we never had it so that only the gunner and loader were at
the gun – there, all the crew is needed and everyone works. The gun crew
consisted of six men. I’ve already mentioned that the gun commander stood to
the left of the gun. The position for the No. 1 man – the gunner – was to the left
of the gun’s breech. The breech operator, the crew’s No. 2, stood to the right of
the gun. The loader, the No. 3 of the crew, stood behind the gun layer. Behind
him were the No. 4 and No. 5 men, the trail handlers who stood side by side. The
crew had no machine gun. The personnel were armed with submachine guns,
both ours and German. I myself carried a PPSh, a TT and a German Walther.
There were always a lot of weapons.
In a standard ammunition load, we had ten armour-piercing discarding sabot
shells, ten canister shells, and thirty high-explosive and armour piercing shells.
We knew no limits on our ammunition in 1943 or later. The velocity of the highexplosive
shell was 800 metres/second. It was clearly visible in the binoculars as
it flew toward the target. The armour piercing shell’s velocity was 1,200
metres/second, while the armour-piercing discarding sabot reached 1,300
metres/second. The latter could penetrate 90-mm of armour. We easily dealt
with Pz-III tanks. Of course, the shell couldn’t penetrate the frontal armour of
heavy tanks, but nevertheless we still had the task to fire at it from the front
facing. We fired at its side armour when it showed it to us, otherwise we’d aim
at the tracks – a hit would break the track, the tank would pivot in place, which
would then allow you to fire at its flank.
In the first place it is important just to hit a tank, which is difficult when it is
moving. If your shell hit and penetrated, you considered it shocked or knocked
out. Normally the crew wouldn’t wait for a second shell and they’d leap out of
the tank. What was important was that it stopped and ceased firing. When the
tank stopped, it was now easy prey.
How did we aim at tanks? The Model 1942 gun had a direct fire range of 800
metres. We usually opened fire at around 400 metres. If the tank was moving
laterally to you, you’d look in the binoculars, approximately determine its speed
and calculate the lead. You’d command the gunner, ‘Aim at the base of the
turret, aiming offset one tank.’ If I guessed the speed wrongly, the shell would
fly in front of or behind the tank. Then you’d make a correction and fire again.
At Kursk there were a lot of tanks, and they came straight at us. We primarily
fired at the tracks, to make the tank pivot. While the tankers tried to figure out
where the fire was coming from, in order to turn the turret, we give it a second
shell in the flank; but normally they didn’t wait and they’d leap out of the
immobilized tank.
We had seen with our own eyes what this SU-76 was worth back in the Battle of Kursk.
Its ZIS-3 gun was ineffective, its armour was thin, and it had no top armour to
protect the crew from mortar fire. They easily burned . .. so they were
nicknamed ‘Gor’ky’s candles.’ With the 45-mm on the ground, you can find a
place to hide, but if a SU-76 was hit, you had no chance to get out of it alive.
At the end of November 1943 I was removed from my post and sent to
Moscow into the pool of reserve cadres. I was thinking that I’d get an
assignment to a battery of 152-mm guns, or at least to an SU-152 self-propelled
gun battery. I had been trained on this weapon. But that didn’t happen! It turns
out that when the destroyer antitank artillery regiments were being formed, an
order was issued that established a salary for us one and a half times the regular
salary for an antitank crew member, awarded us cash bonuses for each destroyed
enemy tank (500 rubles for the gun commander, 300 rubles for the gunner, and
so forth), but also prohibited the use of destroyer antitank artillerymen in other
types of artillery. Even after being discharged from hospitals, they were to be
returned only to destroyer antitank artillery units, and nowhere else. We didn’t
know about this latter article
On 20 August 1944, as part of the 6th Tank Army we entered a
breakthrough. Iasi [Iassy, Jassy], Barlad, Bacau, Berzunti, Foksani, Urziceni,
Bucharest. The local population at first greeted us cautiously, smiling servilely.
We responded with our kindliness. They were surprised; after all, they had heard
propaganda that the Russians were coming and they’d be pillaging, raping and
murdering as they came.
But we had an order when crossing the border with
Romania not to offend the civilian population and not to plunder. Then they
started bringing us tomatoes, corn – we endured their mamaliga [cornmeal
porridge] – eat up! Jugs full of wine. In contrast, our relations with the
Hungarians were poor. The Hungarians are very treacherous and vindictive.
They had fought ferociously until the end, until we reached their territory. But
when we pressed them back to the border, they began to surrender.
In Bucharest, King Michael greeted us from a balcony. For that reason we
had been ordered to discard the captured German duds we were wearing,
because our own uniforms were quickly becoming threadbare, and to wear only
our own combat tunics. We stopped in Bucharest. City life was going on as if in
peacetime – shops were open, restaurants. We were given Romanian leu. The
exchange rate at the time was 1 ruble per 100 leu. I was being paid a monthly
salary of something around 2,000 rubles. For this amount of money you could
buy a villa. However, little money ever reached our hands. A chunk of it was
turned over to the Defence Fund, another portion went to mandatory bond
subscriptions, and I was sending another portion of my salary back home to my
mother. So with the money I had left, I bought myself a wristwatch. Some of the
guys painted the town red. Our command, sensing that the Russian soul was on
the loose in a peaceful setting, God forbid, ordered us to leave Bucharest and
advance in the direction of Hungary.
I fought against Germans, Hungarians and Romanians. If I compare them as
adversaries, the strongest, of course were the Germans. In second place, for their
cruelty and stubbornness in battle, I would select the Hungarians. All the rest
were weak, and the Romanians were in general … mamalizhniki [a mocking
reference to the national dish of Romania, mamaliga]. When in 1944 they came
over to our side, they would be sent forward first. We would stand in readiness.
We watched as they launched their attack. Then the Hungarians and Germans
would counterattack – and the Romanians would turn tail and run. We already
knew that now we’d be given the command to charge. They’d run away while
we were now attacking. In addition, we never left a Romanian in a security
outpost overnight.
Asa e si de fiecare data cand citesc dobitocenii din astea mi se urca sangele la cap! Ce as vrea sa cunosc unu din astea in persoana
Mi-a placut partea cu ‘So with the money I had left, I bought myself a wristwatch.’.
Dupa ce a platit s-a trezit si era sambata.
Mai era si javra de Loza, care isi aducea el aminte cum i-au pupat bocancii niste moldoveni fiindca a avut grija de castravetii lor. Probabil de la votca a uitat partea in care ii ameninta cu arma sa-i dea castravetii, sa aiba grija de ei.
13.500 de execuții sumare sau judiciare in timpul Bătaliei de la Stalingrad ( Antony Beevor – Stalingrad)
Evoluția tunurilor AT a fost rapida. Datorită apariției tot mai masive a T 34 și KV.
Dat fiind că nu existau sisteme de stabilizare a tunului de pe tanc , trebuia să se oprească pentru a trage precis.
– Oprirea lina , fără vibrații la tun , era instrucție obligatorie pentru tanchiștii germani.
– La sovietici conta doar cantitatea . Se vede și în Nr. de tancuri pierdute. ( cu echipajele aferente ucise).
Tunul AT de 47 mm avea șanse să pocnească rusul cînd acesta se oprea. Sau venea direct , frontal că zigzagarea , deplasarea șerpuită nu era în manualul de instrucție. Nici oprirea lina.
Chiar și așa , un 47 mm. avea șanse zero la 800 metri distanta. Iar pe când ajungea T 34 la 300- 400 metri , te făcea zob cu tunul lor de 76 mm.
Inclusiv nemții au priceput asta trecând rapid atît la tancuri cu tunuri mai zdravene gen 75 mm și 88 dar și la tunuri AT de calibru mai mare ( sau cu țeava mai lunga să mărească viteza proiectilului) . Gen 7,5 cm Pak 40.
Tunurile AT de pină la 50 MM au devenit inutile in primul an de război. T 34 cu blindajul lui , în cantități tot mai mari și cu viteza mare de înaintare , a dat foarte multe bătăi de cap.
PS. La Stalingrad , noi am fost și din cauza dotării , ” carne de tun”.
Fanfaronul ăla de mareșal era rupt de realitate dar și grav habarnist militar . Înfrânți românii cu ungurii și italienii ( adică paza flancurilor) încercuirea lui Paulus a fost extrem de rapida.
da boii aia de germani?
Poate vreodata se va detalia si relatia militara romano-germana.
During training with Army group B,1st Armoured Regiment witnessed test firing by an R-2 against a captured T-34.The T-34’s armour was found to be invulnerable to its 37,2 mm gun,and the bulk of 1st Armoured Regiment was to go into action the following month acutely aware of the hopeless inferiority of most of its tanks, However, this depressing demonstration did at least spur the Germans to expedite delivery of some more-modern equipment.
However,they(Germans) agree[…] to supply 50 refurbished PzKpfw 38(t)[…] but yhe Germans made the sale conditional on their direct delivery to the operational zone.[…]
However, the Romanians found that only seventeen of the 50 were serviceable on delivery ,and this figure fell to eight by 5 July.it transpired that the Germans had sold to 102 of the best remaing PzKpfw 38(t) to the Hungarians the previous year,leaving the Romanians with the dregs.This caused a considerable scandal,and as a result the Romanians insisted that all the future German tank deliveries had to be made in Romania, where the vehicles could be inspected before acceptance.The Germans therafter complied.
Axworthy THIRD AXIS FOURTH ALLY
Asa se intimpla cind n-ai industrie , n-ai armament, n-ai nimic, depinzi de altii.
Si e pacat sa afli toate acestea dintr o carte scrisa de un strain, poate va fi tradusa vreodata in romana,probabil cea mai buna carte despre Romania in WW2.
Oricum nemtii erau BOI (Ochsen)
Au navalit in URSS dar aveau economia inca „pe pace”. SI in 1943!
Habar nu aveau ca in Rusia este un pic de iarna , adica asa ceva peste 1 metru de zapada si minus 30-40 grade. SI ca toamene noroaiele sunt mari!!!
De fpat tancurile lor erau ptr vreme frumoasa.. da;aia dupa ce au ocupat Polonia au frecat mangalu’ amand atacarea Frantei cu un an! „Pentru că toate armele noastre erau … sunt arme „de vreme bună”. Sunt foarte fiabile, sunt foarte bune, sunt însă din păcate arme de vreme bună, a zis chiar Hitler .. – v https://www.stiridecluj.ro/national-international/stenograma-halucinanta-a-unei-conversatii-a-lui-hitler-despre-romania-fata-petrolul-romanesc-nu-as-fi-putu-continua-razboiul
Bun. Sau mai precis prost. Noi nu aveam industrie..
Insa nemtii ? Aveau „ceva” industrie, aveau nu doar complexul Krupp dar pusesera laba si pe Skoda … Dar de ce la Stalingrad nu aveau tunuri AT decente?
De Ochsen ce erau!
A da. Rusii aia primitivi, aia dezordonati, aia care .. ma rog multa votca deja in 1940 proectau un tun AT de 57 mm , ZIS 2
ROMÂNIA ȘI SFÂRȘITUL EUROPEI
Amintiri din țara pierdută
Memoriile printului Mihail Sturdza, fost ministru de externe al României
(1886 – 1980)
“Fie că vă place sau nu, istoria este de partea noastră. Noi vom fi groparul vostru!”
Din cuvântarea lui Nikita Hrușciov, ținută în fața ambasadorilor țărilor vestice, la o recepție ținută la ambasada poloneză de la Moscova, la 16 noiembrie 1956
Iată cum povestește Petrescu-Comnen importantele declarații ce i le-a făcut generalui Goering în ziua de 22 octombrie 1934, declarații pe care le-a transmis la București, cu raportul 3.327 în ziua de 24 octombrie (telegramă pierdută):
“Începu zicându-mi că Germania dorea să stabilească raporturi de sinceră prietenie cu Iugoslavia și România, că nu există nici un motiv de discordie cu aceste țări. Nu a făcut nicio aluzie referitoare la Cehoslovacia. La întrebarea mea: “Ce-ați făcut cu marea Dvoastră prietenie pentru Ungaria?”, el mi-a răspuns: “Ungaria nu ne interesează. Nu vom face încă odată greșeala de a trage castanele din foc pentru alții. De fapt, fără a enumera atâtea motive de ordin economic care ne apropie de România și de Iugoslavia, există faptul că Dvoastră tratați bine minoritatea germană…” Și pentru a da mai multă greutate vorbelor sale, mi-a spus că lucrase în aceiași zi cu Fuhrer-ul, căruia i-a spus în mod incidental că va lua dejunul în casa mea, și că Fuhrerul îl autorizase să vorbească astfel cum vorbise.” 1
În această dare de seamă lipsesc cinci elemente prezente în telegrama pierdută și foarte prezente, pentru atât de bune motive în memoria mea: 1) Goering a declarat ministrului nostru că Germania era gata să garanteze TOATE granițele noastre. 2) Goering a oferit României o înarmare completă și modernă a oștirii. 3) Goering n-a cerut în schimb decât făgăduința că România se va opune la orice încercare de trecere a armatelor sovietice peste teritoriul ei. 4) La întrebarea lui Petrescu-Comnen, relativă la Cehoslovacia, Goering i-a răspuns că Cehoslovacia fusese prima țară din cadrul Micii Înțelegeri, căreia Germania îi făcuse propuneri de înțelegere și apropiere, dar că aceste propuneri fuseseră întotdeauna respinse de Beneș. 5) Goering a adăugat că Germania nu ne cerea să rupem nici una din alianțele noastre anterioare
Douăzeci și patru de ore după deschiderea ostilităților între Germania și Polonia, Mussolini reînnoind sforțările pe care nu încetase a le face în tot timpul dramei diplomatice, pentru a evita războiul, a propus tuturor puterilor interesate: 1) Suspendarea imediată a ostilităților, 2) Convocarea, fără întârziere, a unei conferințe între Marile Puteri, cuprinzând și Polonia, pentru a căuta o soluție pașnică a conflictului. Propunerea a fost primită de toate puterile interesate, ÎN AFARĂ DE MAREA BRITANIE. Ducele ceruse posibilul: suspendarea ostilităților și oprirea înaintării armatelor germane și poloneze în locul unde ajunseseră, 24 de ore după punerea lor în marș. De fapt, trupele germane se găseau la 30 de kilometri în interiorul teritoriului polonez, trupele poloneze trecuseră și ele granița germană în diferite puncte. Marea Britanie a răspuns acestei încercări de pace, cerând ceea ce știa că era imposibil: retragerea trupelor germane, înainte de a începe negocierile.
Mitul blitzkrieg-ului Karl-Heinz Frieser.
„Victoria-Blitz” magnifica asupra Poloniei ascunde realitatea ca pe atunci si Werhmacht-ul era la limita unui fiasco
La fel arata situtia si la Aviatie, unde pilotii, dupa14 zile de lupta,ar fi consumat rezervele de bombe si apoi ”ar putea juca tabinet” , dupa cum il avertiza cu autoritate pe Hitler generaull-colonel Milch, inspectorul general al Aviatiei.
Inceputul ww2 nu era planificat de Hitler, armata germana fiind nepregatita de un razboi mondial,victoria asupra Frantei fiind o realizare miltara de exceptie a unor militari de exceptie precum Manstein, Guderian, Rommel, unii incalcind pentru asta ordinele superiorilor sau inchizind pur si simplu statiile radio pentru libertatea de actiune.Oricum mai devreme nu puteau ataca Franta ,armata germana nu era pregatita in 1939 pentru asta.
Industria germana de atunci printre alte probleme cred ca avea parte si de o influenta ideologica, mergea mai mult pe folosirea muncitorilor nu a productiei de serie mare ca la americani. Pe linga asta complicau inutil produsele, tunul Pak 40 de 75mm avea 1100 repere, tunul zis-3 si Resita in jur de 600.
In afara de asta Stalin era un dictator nemilos ei au facut peste 32000 de avioane Sturmovik, noi de exemplu n-am putut face 100 de Iar-471 cu care puteam castiga pe frontul din Moldova.
Pe Wikipedia e o scrisoare a lui Stalin catre conducerea unei fabrici de Il-2 care ramasese in urma cu productia.Citez din memorie
Armata Rosie are nevoie de acest avion ca de aer.Ati ramas in urma cu productia. Acesta este ultimul meu avertisment.
A urmat cresterea productiei.
Hitler a facut o greseala strategica.
Ca nu ne-a oferit o linie de ansamblare a tancurilor in schimbul petrolului.
Romania, a cerut in 41, dupa Dezastrul de la Odesa, tancuri Skoda Vz.Lt.38 si Skoda Vz.Lt.40
Peste 200 buc, si Germania ne-a refuzat, chipurile, sa nu rupa echilibrul din alianta.
C asa nu ii dezavantajeze pe Ungaria, parca Ungaria le dadea petrol.
E adevarat ca Romania a cerut in 1940 dupa caderea Frantei licenta pentru 216 Skoda T-21 si a fost refuzata,nu era inca membra a Axei, dar putin probabil sa fi putut sa-l fabricam in tara.Valerian Nestorescu , creatorul tunului Resita 75 mm spunea ca erau probleme cu Vanatorul de care Maresal, probabil era prea complicat pentru industria romaneasca.Pe linga asta Hermann Goering a cerut si a obtinut uzinele Malaxa,Resita,Copsa Mica-Cugir in schimbul promisiunii ca va aproviziona uzinele cu materii prime deficitare la vremea aia in Europa, coruptul naibii, ca se ocupa mai mult de bouri, vanatoare , tablouri ale evreilor, decat de Luftwaffe, mare greseala a facut Hitler ca nu l-a impuscat ca pe Rohm.
Si nici pe unguri nu a vrut sa-i ajute cu tot ce au cerut, nu le-a dat motoare de avion ca sa nu ne atace pe noi.Noua nu a vrut sa ne vanda Ju 87 Stuka, doar ni le-a imprumutat , ca sa nu le folosim impotriva ungurilor.
Scuza-mi franceza, dar Goering mi-e foarte antipatic.
Hitler a ordonat sa fie bombardat din avion mormantul lu ala ce a inventat T 34, nu mai tin minte cum il chema. Alea au castigat razboiul, printre altele.
Rasfoind colectia revistei Realitatea Ilustrata :
– la parada militara din 10 mai 1939 tunul antitanc Schneider cal. 47 mm model 1936 nu este prezentat ( sau a fost omis de redactori , varianta romaneasca inca nu era intrata in productie insa ar fi trebuit sa fie sosite tunurile importate din Franta ) , vorbim de revista din 16 mai 1939
http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/51141
– la parada din 10 mai 1940 sus-mentionatul tun este prezentat tractat de seniletele Malaxa , infanteria este dotata deja cu tinuta model 1940 , revista din 14 mai 1940
http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/51192
https://cineclub.sahiavintage.ro/film/10-mai/
Multumesc comentatorului Zamolxis care a pus link-ul .
Desi tunul antitanc Schneider cal. 47 mm model 1936 nu apare in revista Realitatea ilustrata apare totusi in jurnalul cinematografic odata cu anuntarea defilarii artileriei AA la cca. min. 08,40 , purtat de camioanele ADGR .
O discutie pe forumul Warthunder , se aduc argumente logice , insotite de fotografii in favoarea faptului ca a existat o varianta a Schneider cal. 47 mm mod. 1936 modificata pentru dotarea tancurilor , din care sase exemplare ar fi fost utilizate pentru dotarea unor tancuri vandute in China interbelica
https://forum.warthunder.com/index.php?/topic/501522-renault-amr-zb-47-ww2-french-light-tank-in-china/
Cate ceva despre proiectile : posibil ca proiectilele ” de ruptura ” romanesti sa fi avut o putere de perforare mai redusa decat cele frantuzesti nu din cauza pulberii , intrucat viteza initiala la gura tevii era cea din caietul de sarcini . In opinia mea problema a fost cauzata de lipsa elementelor de aliere a otelului din care era confectionat proiectilul si a tehnologiei necesare .
Spre exemplu , proiectilele sovietice de 76,2x385R mm aveau o putere de perforare mai redusa cu cca, 20 % decat proiectilele tunului de 75 mm de pe Sherman ,desi erau din aceeasi clasa de putere, tocmai datorita lipsei elementelor de aliere si unei tehnologii inferioare de elaborare si tratament termic .
http://old.municion.org/75/75x350R.htm
http://old.municion.org/76/76_2x385.htm
Ai dreptate.
Probabil ca si pulberile si aliajul proiectilului erau inferioare. Viteza la gura tevii estw influentata si de greutatea proiectilului perforant.
Sunt totusi uimit de tunul 4,7cm KPUV vz.38 (pak38(t)) – facut de Skoda.
Tunul facut de Cehi avea 43 calibre fata de Schneider care avea 44 calibre. Dar proiectilul de 47x405mm, fata de 47×343mm la Schneider.
De aici au rezultat caracteristici balistice mult mai bune.
Binenteles ca aliajul este foarte important.
Skoda scosese si variantele de tanc SKODA VZ. Lt 38t cu run de 47mm dar si Panzer 38t aveau tunuri de 47mm.
RO a cerut dupa luptele ptr Odessa acest tanc dar germanii ne-au refuzat.
Documentandu-ma ptr a scrie scest articol, am observat ca germanii au pastrat pentru ei tunurile APX 47mm si KPUV vz38.
La acestea se adaugau si tunul PAK38/50mm.
Toate 3 variante aveau caracteristici balistice foarte bune.
Aici se mai adauga si tunul Pak40/75mm
Mea culpa Chipp, ar fi trebuit sa precizez ca aveam in minte diferenta intre datele frantuzesti si cele romanesti referitor la acelasi tun Schneider cal.47 mm model 1936 remarcata pe toate forumurile .
Dincolo de greselile gramaticale articolul pare bun, dar trebuie revizuit. Care era totusi viteza initiala reala a proiectilului anticar de 47 romanesc (Schneider)? Ce performante a realizat acest tun in tragerile contra T-34? Cate tancuri au utilizat rusii pe frontul Armatei a III – a la Cotul Donului? Conform autorului articolului 3.000, conform altor surse doar 800. Oricum atunci eram penibili ca dotare, acum la fel, sau poate chiar mai penibili. Tunul anticar cal. 100 mm aflat acum in dotare are vreo sansa contra unui T-90? Cu cred ca nu. In luptele din Donbas (Ilovaisk) ucrainenii s-au plans ca au tras cu 125 mm de pe T-64 contra T-90 de la 100 metri si obuzele au ricosat neobtinand nico penetrare a arcului frontal. Tanchisti rusi de pe T-72B3 au raportat ca au avut tancuri perforate si tanchisti raniti in urma unor dueluri cu tancuri ucrainene de la distante mici (100 metri), dar ca nu au reusit sa penetreze arcul frontal al tancurilor ucrainene de la 100 metri cu tunurile de 125 mm. La T72B3 si T90 mecanicul conductor este foarte bine protejat, vulnerabili sunt cei doi militari din tureala. Tancul este extrem de vulnerabil lateral, la nivelul rolelor de sustinere a turelei, munitia poate exploda si nu sunt sanse de supravietuire. Conform rusilor in lupta antitanc un rol important in joaca artileria autopropulsata (cal. 122 mm si 152 mm) care angajeaza tancurile cu munitie ghidata prin laser sau MLRS. Noi ne bazam in continuare pe cal. 100 mm ?
S-a revizuit.
Mia culpa.
Au fost 2 fisiere. S-a incarcat vaeianta bruta, necorectata.
-Mai multi istorici vorbesc de faptul ca sovieticii au folosit 3000 tancuri
Sunt marturii ca doar in jurul Aerodromului romanesc de la Karpovka, erau 600 tancuri (totusi am retineri legat3 de acest nr impreionant de blindate)
Ptr ca aerodromul beneficia de 2 baterii de tunuri 75mm vikers (adica 8 piese) alte surse vorbesc de 1 Baterie de tunuri 75mm Vikers (4 piese) si 1 baterie AA de 37mm.
„Mea culpa” – daca vrei sa spui in latina ….
In articol este o sursa:
– Tunul a fost testst impotriva tancului Matilda 2.
Nu am gasit i formatii s afie fost testat impotriva tancului T34.
Dar am pus in articol carscteristicile (grosimea blindajului) tancului T34:
Turret front 60 mm
Turret side 52 mm/30°,
Turret rear 30 mm,
Turret top 16 mm
Hull front 47 mm /60°
(upper part)
45 mm (1.8″)/60° (lower part),
Hull side 40 mm/41°(upper part),
Hull rear 45 mm,
Hull top 20 mm,
Hull bottom 15 mm;
Se poate observa ca frontal, tunul Schneider 47mm nu putea penetra blindajul turelei si probabil blindajul carcasei era penetrat de la distanta sub 400m daca aveai timp sa tragi
In general la distanta mai mica de 400m erai doborat de mitraliera de pe tanc.
Noi ne bazam pe Spike … nu pe 100mm. ALa ii rezerva
Despre proiectilele AT frantuzesti de 47 mm :
http://atf40.1fr1.net/t16008-document-technique-obus-47mm-mle37
http://atf40.1fr1.net/t6585-douille-de-47mm
In comentariile la precedentul articol s-a vorbit despre proiectile cu cap de tungsten .
1º Dar tungsten = wolfram . In sudura , numai nemtii si sudorii batrani ii mai spun TIG , in loc de WIG
2 º Personal nu am vazut schite de proiectile cu cap de wolfram , acest cap ar fi primul care s-ar sparge la impact . Experiment personal , acum 33 de ani : miezul din carbura de wolfram al unei filiere de calibrarea otelului pus pe o piesa din otel dur si lovit cu un ciocan de 2 kg : s-a facut farame .
De altfel multe proiectile antitanc au caneluri ( degajari ) pentru a evita sau a controla spargerea proiectilului la impactul cu blindajul . In comentariul anterior am pus doua link-uri catre niste schite ale unor proiectile perforante frantuzesti . Sub coafa balistica au o alta coafa realizata dintr-un metal moale care se topeste la impact , cu trei finalitati : reduce ricoseul , reduce pericolul de spargere a corpului proiectilului la impact si favorizeaza ” normalizarea ” proiectilului pe blindaj . Proiectile subcalibru cu penetratorul din arbura de wolfram , da , exista destul .
Coafa nu se topeste la impact, este facuta dintr-un material moale tocmai pentru a prelua socul initial al impactului si a NU favoriza efectul de normalizare, care ar fi mult mai pronuntat fara aceasta coafa.
Cred ca este o buna tema de discutie .
Argumentele mele :
-la acea viteza de impact coafa perforanta din metal moale trebuie sa se topeasca ( am vazut sudura produsa accidental prin topire locala la lovire )
– cursul de pentru subingineri de artilerie de la ATM spune , la proiectilele perforante cu cap bont , ca inafara de evitarea ricosetelor amplifica fenomenul de normalizare , considerat benefic prin reducerea grosimii blindajului inclinat de strapuns
– manualul comandantului de tun MApN spune ( sumar ) doar ca coafa perforanta din otel moale are rol de a impiedica ricosetul
Alte surse consultate de mine dau ca rezultat al utilizarii coafei perforante favorizarea normalizarii ( chiar daca scopul initial a fost doar evitarea ricosetului )
Un raport american ( lb. engleza )
https://apps.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/011426.pdf
Un site spaniol ( in lb. castiliana )
http://www.portierramaryaire.com/arts/proyectiles_tanque_1.php
Un site rusesc ( in lb. engleza )
https://en.topwar.ru/174861-germanskie-bronebojnye-sverdlovskie-issledovanija-1942-goda.html
Ma rog , pe Wikipedia si pe forumuri oricine poate scrie , si nu neaparat parerea autorului reflecta realitatea .
Cred sincer ca ar fi mai util sa aducem argumente .
Caci in ultimii ani articolele au devenit tot mai politizate si discutia aluneca rapid catre argumentul suprem ” ba pe-al ma-tii ” .
Si imi pare rau , nu aceasta a fost ideea cand am inceput pe site cu articolele despre armamentul de aviatie romanesc .
Despre rolul diferitelor componente ale unui proiectil perforant :
http://www.portierramaryaire.com/arts/proyectiles_tanque_1.php
https://en.wikipedia.org/wiki/Armor-piercing_ammunition
Despre efectul de ” normalizare ” a proiectilului la impactul cu un blindaj inclinat si mecanica penetrarii , pe simplu :
https://www.13disciple.stream/penetration-mechanics.html
https://wiki.wargaming.net/en/Ammo
Mulțumim Chipp!
Ce dragut, si-a cumparat un ceas de mana.
Noi am intrat în Al Doilea Război Mondial nepregătiți și neinformați. Nu am știut care sunt necesitățile războiului respectiv. Nu am cunoscut necesitățile de înzestrare, de strategie, de logistică. Al Doilea Război Mondial a fost mai mult decât alte războaie un război industrial, un război al fabricilor. Câștigă cel care produce suficient de mult pentru a dota unitățile și a completa pierderile, la un nivel calitativ cât mai ridicat. Fără o industrie, fără o gândire economică strategică, nu poți duce un război, nici de atac, nici de apărare. România nu a avut o industrie puternică și un corp de ingineri care să gândească o producție de masă. În luna octombrie 1942, la „Concordia” Ploiești s-au produs 14 tunuri a.t. „Schneider”, cal. 47 mm, din cele 48 câte fuseseră planificate, iar la Reșița s-au produs 5 tunuri a.a. „Vickers/Reșița”.
Necesitățile inițiale de dotare erau stabilite la 300 tunuri a.t., câte 12 piese pentru fiecare divizie de infanterie. Ulterior necesitățile de dotare au crescut.
În anii 1935-1938 au fost comandate 160 tunuri a.t. md. 1936 la firma franceză „Schneider”, 250 de tunuri a.t. la firma austriacă „Böhler” și 275 tunuri a.t. la firma italiană „Breda”, toate cal. 47 mm. Pînă în anul 1939 firma „Schneider” a livrat doar 72 bucăți (deși termenul de livrare era 1 martie 1939). România a obținut licența fabricării la „Concordia” a 140 tunuri a.t. „Schneider” md. 1936, cal. 47 mm. În urma acordului economic româno-german (Pactul petrolului) din 27 mai 1940, Germania a aprobat importul a 545 tunuri a.t. austriece „Böhler”, md. 1935 și 275 tunuri a.t. italiene „Breda”, md. 1935 (identice cu „Böhler”, fiind construite după licența acestuia), ambele cal. 47 mm.
Livrările de armament german din anul 1942 au oferit României în loc de tunuri de calibru mijlociu sau mare, capabile să distrugă tancuri de ultimă generație, piese de artilerie a.t. modeste (tunuri „Breda” și „Böhler”, md. 1935, cal. 47 mm).
Descoperind pregătirile sovietice pentru ofensiva de la Stalingrad, Germania a livrat târziu – începând cu luna octombrie 1942 – puțin armament modern armatelor 3 și 4 române – tunuri a.t. PaK 97/38 cal. 75 mm și PaK 38 cal. 50 mm – în ideea ca fiecare divizie de infanterie românească să aibă o baterie de 6 tunuri a.t. moderne – serviciile de informațiile germane estimau că Armata Roșie nu poate întreprinde decât o ofensivă limitată împotriva Armatei 3 Române.
Armatele 3 și 4 române aveau 495 tunuri a.t. cal. 47 mm și 76 tunuri a.t. PaK 97/38 cal. 75 mm, cu care trebuiau să apere peste 400 km de front, mare parte situat în plină stepă. Divizia Blindată avea 52 tunuri a.t. „Schneider” cal. 47 mm, 9 tunuri a.t. PaK 38 cal. 50 mm și 9 tunuri a.t. PaK 97/38 cal. 75 mm, dar ea a acționat în prima săptămână a ofensivei sovietice de la Stalingrad în cadrul Corpului 48 Blindat. Divizia 1 Blindată a primit tunurile a.t. cal. 50 și 75 mm la mijlocul lunii octombrie.
Armata Roșie a angajat aproape 1.600 tancuri încă din 18 noiembrie 1942 (fără a socoti rezervele ulterioare), împotriva a circa 350 de PzKpfw III, IV și StuG germane, plus 22 tancuri PzKpfw III Ausf. N și IV Ausf. G și 109 tancuri Skoda R 2 (declarate depășite de către germani încă din luna martie 1941) românești. Fiecare divizie românească trebuia să apere un sector de front de 20 km, dublu față de cât era normal. Cele 400 blindate ale Frontului Stalingrad, condus de generalul Eremenko, au fost concentrate în două sectoare de atac împotriva Armatei 4 Române.
În august 1943 specialiștii militari români considerau că România are nevoie de 3.756 tunuri a.t. PaK 40 cal. 75 mm. Din import au fost aduse începând cu luna martie 1943 un număr de 100 tunuri a.t. „Böhler”, cal. 47 mm, 250 tunuri a.t. PaK 38 cal. 50 mm, 184 PaK 97/38 cal. 75 mm și 45 PaK 40 cal. 75 mm.
Între august 1943 și august 1944 au fost puse la dispoziție trupelor române 709 tunuri a.t. „M 32” cal. 45 mm și 693 tunuri de câmp și munte cal. 76,2 mm, care puteau trage și proiectile antitanc.
În anul 1943 a fost finalizat proiectul tunului antitanc românesc, o combinație reușită între tunurile sovietic „ZiS-2” md. 1941 cal. 76,2 mm, german „PaK 40” md. 1940 cal. 75 mm și tunul a.a. „Vickers/Reșița” md. 1936/1939 cal. 75 mm, tun care a fost comandat în 1.100 bucăți la uzinele „Reșița”, „Astra” Brașov și „Concordia” Ploiești. Producția de serie a demarat la 25 februarie 1944 și până la 1 decembrie 1944, când producția a încetat, au fost produse 372 piese. Este posibil ca numărul tunurilor să fie mai mare, având în vedere că exemplarul păstrat la Oradea are numărul de serie 394. Din producția acestui tun se vede concepția. Foarte bun, tunul a fost realizat târziu. Dacă te apuci să fabrici armament când inamicul îți trece granițele este târziu. Trebuie să ai cel puțin intrarea în producție pregătită. Oricum, numărul tunurilor a.t. cal. 75 mm produse în țară a fost mai mare decât cel al celor din import. Fiecare țară își acoperă în primul rând necesitățile proprii și dacă mai rămâne ceva îți dă și ție.
La 9 mai 1945 Armata Română dispunea de 740 tunuri a.t. cal. 37-75 mm. În luna ianuarie 1946 Armata Română dispunea de 487 tunuri a.t. cal. 75 mm (din care 353 erau bune, iar 134 necesitau reparații). Necesarul era estimat la 468 piese.
Excelent materialul. Limpede pentru toata lumea. Dezinteres pentru dotarea armatei ca si acum. Sau poate acum situatia este mult mai trista.
@double d
Big like
Daca tot vorbim de proiectile perforante
https://www.deviantart.com/wingsofwrath/art/Resita-75mm-AT-gun-shell-comparison-chart-756139067
Stiu pagina, o urmaresc demult si cred ca vom avea un update la un moment dat. A facut o treaba extraordinara wingsofwrath, toata stima pentru modul in care a facut cercetarea
Autorul are o explicatie cu privire la performantele iesite din comun ale tunului Resita, avand in vedere ca dimensiunea cartusului era mai mica ca cea a incarcaturii similare germane. Nu a postat-o inca pe pagina lui insa mi-a scris-o comentariu la un video pe youtube si o voi reda aici cu mentiunea ca toata cercetarea in problema asta i se datoreaza
Se pare ca pentru lovitura perforanta Resita 43 s-a folosit o incarcatura tip Vickers si nu una germana, intr-o cantitate mai mare ca la tunul AA, care avea un amestec care ardea mai tare si mai repede, in comparatie cu cele germane cu aditivi precum Dinitrotoluen, care ardeau mai încet și mai rece pentru a menține uzura la tevii la un nivel minim și a face încărcăturile mai puțin sensibile la variațiile de temperatură și la șocuri în timpul transportului.
Acesta se pare ca este motivul pentru care presiunile respective ale sunt de 3.150 kg / cm2 pe Reșița și 2.800 kg / cm2 pe PAK și de ce viața tevii Resita era limitată la 500 lovituri, în timp ce PAK-ul putea trage peste 6.000 .
Probabil că performanța suplimentară în detrimentul durabilității a fost intenționată pentru Reșița, deoarece proiectanții au crezut că, situația din față fiind cea din 1943, probabil că armele nu vor supravietui suficient pentru a trage toate cele 500 de lovituri si oricum schimbarea tevii se putea opera aproape de linia frontului.
Uite , si prietenul domniei sale mentionat acolo are preocupari domeniul istoriei tehnicii militare romanesti
https://www.academia.edu/37376750/Istoricul_%C8%99i_descrierea_grenadei_Savopol_
https://independent.academia.edu/R%C4%83zvanBolba
„Prietenul” este activ si pe aceasta pagina si a furnizat informatii pentru acest articol 🙂
Desenul ala este o versiune foarte veche, intre timp avem suficiente informatii pentru a face unul (sau doua) noi desene, anume cu loviturile de 75mm Resita cu proiectile md.1943 si cu proiectile md.1941 „Costinescu”.
Ar fi minunat sa aveti desene cu loviturile Resita si Costinescu.Poate explicati si de ce proiectilul Hohllandung pentru obuzierul de 122 mm n-a functionat in poligonul Suditi in fata lui Antonescu. Cred ca la cat de coleric era Antonescu i-a injurat la greu.
Gresit .
Cf. File din trecutul artileriei romane moderne , gen Valerian Nestorescu :
– Vanatorul de care M a tras de la 500 si 300 m cu proiectile cumulative cal.122 mm spre tancul-tinta , fara sa-l distruga
– Nimeni nu a spus nimic in timp ce se deplasau spre tinta , toti erau fierti
– Gen. Negrei a dat cuvantul col . Nestorescu dupa o initiala reticenta , care a facut cunoscut lui Antonescu existenta prototipului tunului Resita , aflat pe acelasi poligon
– Uimit , fara sa spuna un cuvant , Antonescu a pornit in pas grabit spre cealalta parte a axului poligonului ( cca. 1000 m ) unde se afla tunul , urmat de suita uimita , pe fuga aproape
– La locul de teste al Directiei Tehnice era pregatita o expozitie cu diverse prototipuri de tunuri AT , noi sau modificate , faimoasa foto prezentata in revista Modelism ( un gand bun in memoria dr.ing. Cristian Craciunoiu )
– Dupa prezentatrea tunurilor a avut loc tragerea , care a durat 80 de secunde , cu rezultate excelente
– Starea de spirit a lui Antonescu s-a schimbat total , au inceput felicitarile . Pe relizatorii tunului nu i-a felicitat nimeni ( nu stiu daca afirmatia este adevarata , judecand si dupa data aparitiei cartii
Multumesc mult, se vede ca n-am citit cartea.Pacat ca n-a filmat nimeni scena ar fi ramas in posteritate.
Multumim si speram sa apara cat mai curand .
Rabdare si tutun .
” probabil că armele nu vor supravietui suficient pentru a trage toate cele 500 de lovituri si oricum ”
Intrarea in dotare a tunului Resita cal. 75 mm mod.1943 a fost insotita de o comanda prosteasca de munitii , opera razboinicilor de birou din Marele Stat Major , si anume 2000 ( doua mii ) de proiectile de ruptura si 200 ( doua sute ) de proiectile explozive per tun .
A fost nevoie de toata energia col. Valerian Nestorescu , unul din parintii tunului , de reducere a enormei cantitati de proiectile perforante , aratand ca viata unui tun pe front se limita la cca, 200 de proiectile perforante ( adica dadea gata el niste tancuri , dar datul gata mai devenea si invers ) . Aceasta in conditiile in care elementele de aliere lipseau in destula masura incat sa puna probleme de reducere a calitatii si implicit puterii de perforare . Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca munitiile perforante erau dotate si cu proiectile fabricate in tara ( vezi proiectilul Costinescu ) , nu numai importate din Germania .
Daca ai posibilitatea sa gasesti cartea File din trecutul artileriei romane moderne , autor gen.mr. Valerian Nestorescu , Editura Militara 1972 pe la vreun anticariat , te sfatuiesc sa o cumperi , Gasesti tarasenia cu munitiile la pagina 169 .
multumesc, nu stiam de cartea asta, o s-o caut la anticariate, pare destul de greu de procurat.
Cartea asta e rara avis.
Am gasit-o intre timp 🙂
Lupule, dacă poți sa mi explici ceva care m a preocupat, ți as fi recunoscător și nu te mai bat la cap cu nimic, că văd că devii din ce în ce mai mult politician, m ai întrebat la ce trebuia sa mi răspunzi specific, ți am spus și tot nu îmi răspunzi.
Eu când am publicat articolul Comparații Slovacia -Romania nu citisem cartea. După aceea am găsit o . Dar tu și cu Nicușor dacă aveați cartea știați mai bine că mine dezastrul din armata română, știați cum e cu donnant, donnant , știați și că Paul Teodorescu venise cu reprezentantul firmei Brandt cu 6 valize de schite sa ne vândă licență de 81,4 mm deși documentația aruncătorului era greșită. Știați și cum s au plătit 25 de predicatoare Vickers care erau inutile. Și n ați zis nimic și nu ziceți nimic în continuare, deși eu tot ii zic „Lt rez” că Teodorescu era un șpăgar. Va e teama sa spuneti adevărul?
Știi cum se zice, că răul sa izbândească, e suficient ca oamenii buni sa nu facă nimic. Și voi efectiv nu faceți nimic, îl lăsați pe Lt rez sa spună tot felul de bazaconii despre perioada interbelică fara sa l contraziceți.
La fel nu te am văzut sa spui nimic despre aberația că Armata română ar fi putut rezista in 1940 împotriva sovieticilor, că dacă ai cartea , știi adevărul, știi cât de incapabili și corupți erau militarii români. Și ăia care îndrăzneau sa se opună lui Malaxa , care împiedicau plățile nejustificate către Malaxa erau trimiși la pensie.
PAK -ul avea țeava ghintuită cu pas variabil , ca să lungească viața țevii … la fel ca tunul AA fabricat la ASTRA Brașov , având calibrul 37 mm
Mă miră cat de repede s-a așternut uitarea peste istoria artileriei AT din WW2 …
Am incercat sa atasez aici câteva documente legate de artileria AT , dar nu am reușit … cred că tehnica IT și vârsta mă depășesc …
Cu să procedez , i le trimit Dnului Nicolae și le atașează domnia sa într-un nou episod pe această temă ?
Desigur , dacă mai prezintă importanță …
da, te rugam 🙂
Salut! Referitor la tunul a.t. Breda de 47 mm: stie cineva ce insemna acel „Effetto Pronto” desprer care vorbeau italienii ca ar fi avut calitati a. t. foarte bune? Multumesc!
Cumulativ
Effetto Pronto era denumirea italiană la proiectilele HEAT.
In WWII existau deja citeva tipuri de muniție cu încărcătură cumulativă. Dezvoltate puternic în ultima parte a războiului. Și oferite inclusiv infanteriei ca Panzerfaust.
Marea problemă a campaniei de la Stalingrad și a frontului de est în general a fost aprovizionarea. Existau doar 3 căi ferate simple și un singur pod de cale ferată la Rostov. Germanii chiar au evacuat mare parte din cai pentru a nu ocupa spațiul din vagoane cu furaje și oricum nu existau adăposturi pentru trupă, darămite pentru animale. Lipsa de petrol era acută, rezervele de combustibil pentru operațiuni pe scară largă cum a fost Barbarossa, se terminaseră încă din octombrie 1941. Ar fi fost nevoie de încă o Românie că să se acopere deficitul. S-a recomandat chiar demotorizarea unor mari unități.
Sunt multe de spus pe acest subiect, recomand canalul de Youtube al lui TIK, are un amplu documentar, ore întregi de informații detaliate despre Stalingrad și multe alte subiecte.
Multumesc Nicusor si Stefan60. Ma mira totusi ca au avut rezultate la un calibru asa de mic. Fiind vorba de un tun cu teava ghintuita, se zice ca rotatia proiectilului in jurul axei longitudinale produce dispersarea jetului de plasma fapt ce reduce efectul la tinta.
No´ amu` nici Nicusor nu-i enciclopedie .
Uite , poti sa te documentezi chiar dumneata de aici :
https://www.ibiblio.org/hyperwar/USA/ref/TM/pdfs/TM9-1985-6-Italy.pdf
Sectiune
https://comandosupremo.com/forums/index.php?attachments/ep_eps-jpg.59/
O discutie intreaga , despre cum focosul proiectilului cumulativ ( HEAT , hollow charge ) actiona tarziu incarcatura exploziva plastica si de multe ori aceasta se intindea pe blindaj asemenea unui proiectil perforant fugas cu exploziv plastic ( HESH ), de unde si confuzia
https://comandosupremo.com/forums/index.php?threads/italian-armor-piercing-ammunition-perforanti-effetto-pronto-and-ep-speciale.52/
Cat despre dispersarea jetului datorita rotatiei ai dreptate , proiectilele cumulative erau la inceputuri in acele timpuri , era razboi , nevoille erau urgente , au facut si ei ce au putut .
Au trecut 80 de ani aproape si noi inca avem probleme cu pulberile
Întrebare: cât de complicată ar fi reconversia profesională a minerilor care lucrează cu explozibili în Valea Jiului în muncitori într-o fabrică de pulberi? Ma tot roade asta de când a fost taraboiul acum vreo săptămâni la TV. Ma gândesc ca s-ar rezolva vreo 3 probleme: problema socială, problema pulberilor și ne-ar da ceva timp să realizăm ceva mai de Doamne ajută
Uite , personal am fost instruit la catane in utilizarea explozivului . Teoretic si practic . Ba am mai citit prin revistele de protectia muncii si buletinele INSEMEX cu acces liber despre utilizarea explozivului in mina , care si ea este total diferita de uzul militar .
Deci dumneata propui sa vina un artificier intr-o functie de operator chimist de inalta calificare .Inafara de responsabilitate nu au nimic in comun .
Mda, ma gandeam ca amestecarea unor compusi chimici intr-o anumita proportie, mai ales in era asta a automatizarii ar trebui sa le vina mai usor minerilor. Se pare ca m-am inselat. Multumesc pentru lamuriri.
Stimate Nicusor. Multumesc pentru surse. Inca nu le-am accesat. Prin anii 70 – 80 am citit ceva ca unele proiectile cumulative aveau incarcatura exploziva montata pe rulmenti
(in interiorul proiectilului, bineinteles ) tocmai pentru a cotracara acel efect de dispersare a jetului. Ma gandesc ca asta sa fie unul din motivele pentru care unii au trecut la tunuri a.t. cu teava lisa deoarece aici rotatia priectilului in jurul exei este mai lenta.
E adevarat ca Romania a cerut in 1940 dupa caderea Frantei licenta pentru 216 Skoda T-21 si a fost refuzata,nu era inca membra a Axei, dar putin probabil sa fi putut sa-l fabricam in tara.Valerian Nestorescu , creatorul tunului Resita 75 mm spunea ca erau probleme cu Vanatorul de care Maresal, probabil era prea complicat pentru industria romaneasca.Pe linga asta Hermann Goering a cerut si a obtinut uzinele Malaxa,Resita,Copsa Mica-Cugir in schimbul promisiunii ca va aproviziona uzinele cu materii prime deficitare la vremea aia in Europa, coruptul naibii, ca se ocupa mai mult de bouri, vanatoare , tablouri ale evreilor, decat de Luftwaffe, mare greseala a facut Hitler ca nu l-a impuscat ca pe Rohm.
Si nici pe unguri nu a vrut sa-i ajute cu tot ce au cerut, nu le-a dat motoare de avion ca sa nu ne atace pe noi.Noua nu a vrut sa ne vanda Ju 87 Stuka, doar ni le-a imprumutat , ca sa nu le folosim impotriva ungurilor.
Scuza-mi franceza, dar Goering mi-e foarte antipatic.
Adevarat , concernul prezidat de Goering nu si-a tinut cuvantul relativ la aprovizionare cu materie prima a uzinelor romanesti . Dividendele insa le-a incasat .In alta ordine de idei , Malaxa , cat a avut influenta , a fost un sprijinitor al sau .
Tancul de care vorbesti a fost vandut Ungariei nu doar sub forma de licenta , sunt afirmatii ca a fost vandut si utilajul necesar ( nu si baza de materii prime/ materiale , care totusi exista in Ungaria )
Cat despre posibilitatea fabricarii tancului in tara , am pus un linkla primul articol din seria tunurilor AT de saptamana trecuta , in care se arata zbaterile ing. Carp pentru procurarea motoarelor , rulmentilor etc, componente care nu se produceau in tara .
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_077_2017.pdf
Totusi Caudillo , eu te sfatuiesc sa schimbi de nick .
Daca scrii din Spania , conform Legii Memoriei Istorice este considerat ofensa . Iar Paquito , sau El tio Paco nu este popular aici in Spania , s-au inteles beneficiile democratiei constitutionale , in Romania se uita .
Multumesc pentru sfat.Nu vorbesc spaniola, dar am citit ca personajul se numea ”El Caudillo” .Caudillo e un substantiv comun sper.. dar dupa cum am spus nu vorbesc spaniola.Sincer ma intristeaza ce-mi scrii.Fara personajul sus amintit Spania ar fi fost stat socialist multilateral dezvoltat, asa cu el au avut sansa unui plan Marshall. In 1990 Iliescu vorbea despre el ca a fost un despot luminat.
Stielgranate 41 era o varianta interesanta pentru Pak 36.Putea gauri orice tanc sovietic cu conditia sa-l nimereasca.
E interesanta si varianta ungureasca de 40 mm,40M nimrod
https://www.reddit.com/r/tanks/comments/kn0qzw/hungarian_nimrod_with_german_stielgranate_41_anti/?utm_source=share&utm_medium=web2x&context=3
Multumesc pentru sfat.Nu vorbesc spaniola, dar am citit ca personajul se numea ”El Caudillo” .Caudillo e un substantiv comun sper.. dar dupa cum am spus nu vorbesc spaniola.Sincer ma intristeaza ce-mi scrii.Fara personajul sus amintit Spania ar fi fost stat socialist multilateral dezvoltat, asa cu el au avut sansa unui plan Marshall. In 1990 Iliescu vorbea despre el ca a fost un despot luminat.
1º Franco nu a fost un despot luminat . A fost un dictator fascist . Prea multi spanioli au sfarsit pe marginea drumului cu un glont in ceafa , cel mai las mod de executie posibil .
Iar altii au disparut fara urma . Abia in anul aceasta au fost gasite ramasitele pamantesti ale primei femei primar din Spania . Ridicata de acasa si asasinata cu un glont in ceafa doar pentru ca a avut curajul de a castiga alegerile municipale femeie fiind .
De aceea a si fost votata Legea Memoriei Istorice , ca sa vindece ranile unui trecut .
2º Iliescu nu l-a apreciat niciodata pe Franco .
Daca ai dovezi , mai bine le prezinti , dar nu la acest articol .
3º Nu am sa-ti povestesc ce am citit in presa sau ce mi-au spus altii despre teroarea franchista . Am sa-ti povestesc ce am vazut eu acum multi ani .
Dupa vreo doi ani de activitate in firma de servicii electrice unde lucrez si acum am fost autorizat ( ironic , in Romania ii autorizam eu pe altii ) si am trecut pentru o vreme la brigada ENDESA a firmei , adica la retele electrice . Am avut niste colegi exceptionali : la 20 de metri inaltime nu mai eram spanioli si roman , erai tu si omul de langa tine . Normal , s-a legat o prietenie . Ne ajutam cu placere in weekend la diferite probleme casnice ( electrocasnice , betoane etc ) , dar cel mai tare imi placea la culesul strugurilor cat au avut vie .
Acolo la vie am cunoscut un om in varsta , jumate paznic, jumatate tinut din mila . Fusese anchetat de politia secreta in ultimii ani ai lui Franco , unde a fost lovit mai ales in cap . Nu mai era capabil sa practice o meserie , sa poarte o conversatie inteligibila .Cand incercai sa discuti cu el doar radea . L-au nenorocit pe viata . Asa ca incetati sa mai ridicati in slavi beneficiile unui sistem dictatorial doar pentru ca nu ati trait in el . Spaniolii au inteles asta .
Caudillo Simon Bolivar e politically correct?
1º Am intarziat raspunsul pentru a intreba colegi de serviciu daca la orele de istorie Simon Bolivar a fost numit Caudillo aici in Spania . Nu .
De unde vine afirmatia totusi ?
2º Totusi , mai bine nu puneai relatarea despre artileristii AT sovietici la aceast articol . Si nu sunt singurul cu acesta opinie , ai vazut singur, s-a mers pana la stergerea comentariului .
2)Ti as ramane profund recunoscator daca mi-ai putea explica de ce a fost sters acel comentariu, am incercat sa aflu raspunsul pe mail si la contact si mi s-a spus ca totul e in regula. Chiar am intrebat cu ce am deranjat, eu fiind mai nou pe site.Nici un raspuns.
Am si scris ca nu am dorit sa deranjez, probabil ca ma voi retrage de aici.
1)There is no precise definition of caudillo, which is often used interchangeably with „warlord” and „strongman.” The term is historically associated with Spain, and with Spanish America after virtually all of that region won independence in the early nineteenth century.
Early nineteenth-century Caudillos
Simon Bolivar
One caudillo who was remarkably progressive for his time was Bolivia’s Manuel Isidoro Belzu etc
Sursa Wikipedia english.
Dupa cum am spus nu vorbesc spaniola, ma descurc mai bine in engleza,
nu cunosc ce se preda la orele de istorie in Spania dar nu cred ca e adevarul absolut.
Inca o data iti multumesc pentru atentionare.
N-am inteles
„Daca ai dovezi , mai bine le prezinti , dar nu la acest articol”
Pot sa-ti raspund si la acest comentariu,dar dupa cum am spus nu intentionez sa deranjez pe nimeni, adevarul e ceva relativ, eu pot sa-mi sustin partea mea de adevar,
adevarul istoric e bazat pe documente, unele pot fi interpretabile, dar daca se pleaca cu conceptia ca cineva e rau si altcineva e bun se mistifica toata istoria.Nu cred ca cineva poate fi judecat numai dupa unele fapte ale sale, trebuie sa analizezi tot ce a facut .
Nicusor nu cred sa mai fie admin.
Despre comentariu ti-am raspuns deja, si un alt admin la fel. In rest e treaba ta.
Radio Erevan raspunde ascultatorului Marius Zgureanu : stirea este in principiu corecta , cu diferenta ca Nicusor nu a fost niciodata admin , dar a fost banat .
Aici aveti informatii despre artileria AT folosita de Germania in WW2 :
https://wetransfer.com/downloads/7be20c5ec38cff8c865690b257a8bc6620210313092006/dca37608a194a96cd9e210724428afaa20210313092038/14b0bc
Salvati linkul inainte de data 20 martie 2021 , sper sa reusiti sa realizati un nou episod cu informatiile din link …
Poate ii intrebi daca nu te superi/nu se supara pe colegii tai despre:
1.Amenintarea lui Hitler catre Franco ca are 200 de divizii disponibile in caz ca Franco nu permite trecerea trupelor germane catre Gibraltar
2. Hitler a spus ca mai bine isi scoate 3 sau 4 dinti decat sa-l mai intilneasca pe Franco
3Statul franchist i-a platit vaduvei amiralului Canaris o pensie pentru sfaturile amiralului catre Franco de a nu intra in razboi alaturi de Hitler
4Amenintarea autoritatilor franchiste catre spaniolii din divizia Azul ca li se va retrage cetatenia daca nu se intorc in Spania de pe frontul de rasarit.Chiar si asa ,cu toate pierderile umane , au ramas destui spanioli sa lupte alaturi de germani.
Acum 10 ani acestea erau adevaruri, le aflai si din documentare si de pe Wikipedia.
Acum sunt mituri, propaganda franchista sau pur si simplu nu mai gasesc informatiile pe net.
Hai sa lamurim o treaba .
Apari meteoric insultandu-ne cu un comentariu care oricum se potrivea ca nuca in perete .
De asta ti l-au sters , crezandu-te troll rus, banuiesc ca Mihaianu .
In alte comentarii faci afirmatii care nu au nici o legatura cu realitatea .
Vii cu un nick de criminal de razboi , si te astepti sa fii primit cu urale .
Ai mai pus doua comentarii ulterior , unul are legatura cu articolul doar printr-o coincidenta de calibru , celallt cade mai bine la articolul trecut , despre Bofors-ul polonez .Google .
Si nu, nu intentionez sa-mi insult colegii de serviciu spunandu-le ca ceea ce mi-au povestit parintii si bunicii lor nu este real , doar pentru ca tu consideri ca trebuie sa dai cuiva lectii fara sa ai vreo baza reala .
Daca incerci sa pui articolul in derizoriu , vad ca esti pe drumul cel bun .
Ca sa nu mai poluez topicul , gasesti explicatiile despre divizia albastra aici :
https://www.rumaniamilitary.ro/martie-2021-permiteti-sa-raportez#comment-433964
Nu pot sa dorm la ora asta si nu e bine.Mai bine purtam conversatia pe mail.Cronologia este asa; pun primul comentariu la care astept un admin sa-i dea drumul si intra pe site.
Il pun pe-al doilea cu at ul rusesc.Ulterior dispare si nu pot sa mai pun comentarii pe site.
Trimit un email. Nu primesc raspuns.Razvan Mihaeanu imi raspunde la asa e la primul. Ulterior repostez comentariul cu at ul rusesc.Imi raspunde-ti la comentariu pe contact.
Imi scrie Nicusor ca „ai vazut singur ,s-a mers pina la stergerea comentariului”
Din toate acestea a iesit senzatia ca primul comentariu cu at-ul rus a fost sters intentionat.
Nu stiam ca Nicusor a fost admin.Am avut doua probleme la postare
1″ Caudillo” , care mi-a placut mie si
2 Ca aparea referinta de mamaligari si cuiva i se va parea jignitoare expresia.
Inca sunt interesat in ce mod a deranjat, am aflat partial.
Imi pare rau ca nu ati sters unul din comentariile dublate, l-am pus din greseala, ii aparuse iar ca astept moderare.
Ce m-a interesat sa subliniez la comentariul cu at ul rus;
1)Stalin si Armata Rosie indentificasera in mod corect problema, aveau nevoie de specialisti at .
2)Ce ”za rodina”, ce „za Stalin” ,sareau cu banul.Specialistii buni trebuie motivati, aia cu patriotismul ce apare in filmele sovietice e apa de ploaie. Nota bene!
3)Modul de lucru la un tun at de calibru mic in lupta cu tancurile grele.
4)Halul in care ajunsese tara ” Vae victis!” ,trebuia sa platim din banii nostri un amarat de locotent rus cu echivalentul unei vile intr-o luna, Ala nu schimba toti banii dar erau destui care schimbau la 1 rubla cu 100 lei, infiorator pentru finantele Romaniei.
5)la final mai facea si ala misto de noi.
In mod curios, raspunsurile s-au axat pe ultima parte, nu ma asteptam. Vreau sa spun ca rusii au grija sa publice in engleza toate astea ,in Occident.La fel si ungurii. Poti citi memoriile lui Horthy in engleza la liber pe internet.Si astia stiu sa-si faca propaganda.
Daca citesti despre Horthy pe Wikipedia, despre cum s-a sinucis Pal Teleki ca sa salveze onoarea Ungariei, despre cum si-au aparat onoarea ungurii cand au invadat Iugoslavia, te umpli de admiratie.Noi, nimic.Nu sunt in stare sa traducem in engleza cronicile unguresti in care scrie ca ne-au gasit aici cand au invadat Transivania,Popa Lisseanu a tradus cronicile astea din latina si noi nu suntem in stare sa le traducem in engleza,Digibuc-ul nici nu stiu daca mai functioneaza, mergea site-ul ala din an in Paste, mai rau te enervezi cand intri pe el.la Ministerul de Externe si Arhivele nationale sunt o gramada de documente interesante, nu le pune nimeni la liber, zici ca nu apartin poporului roman, trebuie sa platesti ca sa ai acces la ele.
In final ma bucur ca site-ul acesta starneste polemici, chiar daca apar acuzatii de vanzare de tara, Inseamna ca mai sunt oameni interesati de istoria si de viitorul acestei tari, mai exista speranta ca vom recupera decalajul dintre noi si Vest.
La una din nelamuririle tale, ce cu mamaligarii iti raspund eu pentru ca am reactionat acolo. Ca sa fie clar trebuie sa spun ca nu tu ai deranjat. Reactia mea a fost la marturia insultatoare si incorecta a ofiterului rus/sovietic. O atitudine ca asta intalnim si azi la multi rusi care au o atitudine de superioritate identica cu a arienilor lui Hitler.
Fotografii de casa ale firmei Ernesto Breda cu tunul anti-car de 47 mm Breda Md.35 samarizat , varianta pentru export in Romania
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005967/?view=soggetti&offset=22&hid=799&sort=sort_int
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005955/?view=soggetti&offset=20&hid=799&sort=sort_int
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005957/?view=soggetti&offset=21&hid=799&sort=sort_int
Continuare
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005956/?view=soggetti&offset=23&hid=799&sort=sort_int
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005953/?view=soggetti&offset=24&hid=799&sort=sort_int
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w070-0000025/?view=soggetti&offset=39&hid=799&sort=sort_int
Ultimele
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005875/?view=soggetti&offset=16&hid=799&sort=sort_int
http://www.lombardiabeniculturali.it/fotografie/schede/IMM-5w060-0005874/?view=soggetti&offset=15&hid=799&sort=sort_int
O mica parte din ” faptele de arme ” ale armatei eliberatoare :
Aici in engleza : https://www.youtube.com/watch?v=5Ywe5pFT928&t=6s
Si in romana (de la minutul 58) : https://www.youtube.com/watch?v=FStLnns7-BU&lc=UgxFFuSMvTSsj2tLQ494AaABAg.9Js2WLJ2k8c9KJftMx6_4-
Asta apropos de „amintirile” letenantului bolsevic Aleksandr Vasil’evich Rogachev,care cica si-a „cumparat” un ceas de mana in Bucuresti,iar „ai mai bravi sodati din Axa dupa nemti cica erau ungurii….chiar Hrusciov a spus ca ungurii au facut fapte de vitejie pe frontul de est doar in fata populatiei civile :)))
In 1956, Marta Hillerin a scris o carte, ‘Anonima – o femeie în Berlin’.
Cartea a fost reeditată in 2003. In 2008 a fost făcut un film.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/A_Woman_in_Berlin_(film)
Apropo de faptele de vitejie ale ivanilor in Berlin…
Anii ăia au fost înregistrate peste 2 milioane de avorturi cauzate de viol…
In 1955, rușii au înființat Corul Alexandrov, că să arate că nu sunt doar o armată de violatori. Răul fusese făcut…
Filmul…
https://youtu.be/9JRaa3JJf_E
Armament belgian anticar:
https://en.wikipedia.org/wiki/47_mm_Model_1931_anti-tank_gun
Descris in Mitul blitzkrieg-ului ca periculosul tun de 47 mm belgian.Desi a fost construit in >750 exemplare si modelul e din 1931 nu apare exportat de belgieni.
The army also contained 750 anti-tank guns in the shape of the 47mm Mod.1931 which could knock out any German tank available in 1940.
https://www.quartermastersection.com/belgian/artillery/1083/47mmFRC
Tank destroyers:
https://en.wikipedia.org/wiki/T-13_tank_destroyer
On one occasion, a single 47 mm hit pierced the hull of a Panzer IV on both sides of the vehicle, continuing its trajectory afterwards.[14]
https://tanks-encyclopedia.com/ww2/belgium/Belgian_T13.php
Un alt tun interesant
https://www.quartermastersection.com/belgian/artillery/1096/CANONDE76FRC
It could have a 47mm barrel inserted into breech to be able to fire 47mm AP rounds, which gave it a duel role of both an infantry gun and anti-tank gun.
https://editionsdupatrimoine.be/wp-content/uploads/2018/12/rl_t4_add-1.pdf
Armament anticar polonez
http://derela.pl/tkd.htm
TKS-D, un idee interesanta, o tancheta ce avea un tun de 37 mm Bofors dar cara si afetul tunului, probabil sa-l mute de pe tancheta pe afet.Nu cred ca i-a tinut mult ideea.
http://derela.pl/TKSD2_1b.jpg
http://derela.pl/TKSD_trailer.jpg
TKS-D prezentata regelui Carol al II-lea si printului Mihai 27 iunie 1937
http://derela.pl/TKSD_Karol2_b.jpg
http://derela.pl/TKSD_Karol_1b.jpg
Tanchete cu tun de 20 mm
http://derela.pl/tks20.htm
Cu asta a pretins Roman Orlik ca a distrus un Panzer 4
https://en.wikipedia.org/wiki/Edmund_Roman_Orlik
https://warisboring.com/how-a-lone-polish-cadet-rampaged-through-german-panzers-using-the-puniest-tankette-imaginable/