(PARTEA 1 – Calibrul 37mm)
Dupa cum multi dintre cititorii nostri, pasionati de tehnica militara dar si de istorie, cunosc, Romania a intrat in razboi alaturi de Germania nazista la data de 22 iunie 1941, odata cu trecerea Prutului de catre diviziile romanesti si germane.
Operatiunea Barbarosa a fost numele secret dat operatiunii militare ce prevedea invadarea URSS-ului de catre Germania nazista si aliatii acesteia. Astfel Romania si Finlanda s-au alaturat Germaniei pentru eliberarea teritoriilor pierdute in iarna 1939-1940 de catre finlandezi (vezi Razboiul de iarna) si respectiv teritoriile pierdute in Iunie 1940 de catre Romania.
In randurile care urmeaza vom analiza caracteristicile tunurilor anti-tanc de la inceputul Operatiunii Barbarosa, operatiune a celui de-al II-lea razboi mondial, folosite de Romania.
Vom face o scurta analiza, prin comparatie a calibrelor 37mm, 45mm (sovietic) 47mm si 50mm (nazist).
In vara anului 1941 trupele anti-tanc romanesti foloseau cu precadere tunul Anti-tanc de 37mm.
Tunul anti-tanc Bofors 37mm
(cu o viteza superioara tunului cehoslovac ce penetra aprox 35mm la distanta de 500m <30grade). Romania a detinut de-a lungul celor 5 ani de razboi, 669 de piese de artilerie. De mentionat ca o parte din aceste tunuri proveneau din Polonia, in urma refugierii unor trupe poloneze pe teritoriul romanesc.
Romania a mai detinut si tunuri anti-tanc 25mm dar in acest articol nu oferim detalii despre aceste piese de artilerie.
Tancul Skoda Lt. Vz35
Astfel in dotarea armatei romane se aflau 126 tancuri Skoda Vz35 (redenumite Skoda R2, in armata romana) cu tunul 3,7 cm KPÚV vz. 34 (37mm ce penetra 31mm la distanta de 500m <30grade)
Tunurile anti-tanc 37mm erau depasite inca de la inceputul celui de-al doile razboi mondial, la fel de depasit era si tancul Skoda Vz.35.
Romania a intrat in razboi cu echipament anti-tanc depasit. Singurul tun anti-tank decent, din dotarea armatei romane, in 1941, era Schneider 47mm Md.1936 dar acesta era o raritate in dotarea diviziilor romanesti, Productia la fabricile Concordia din Ploiesti fiind abia la inceput.
Tancul Renault R35
(denumit Tancul R2-in nomenclatorul Armatei Romane). La data de 22 iubie 1941 armata romana detinea 75 de tancuri.
In anul 1939 armata romana a primit 41 tancuri din partea partenerului strategic al Romaniei, Franta. Stocul, pana la 75 de tancuri a fost completat cu 34 de tancuri ale Batalionului 305 Blindate, al armatei poloneze ce s-a refugiat in septembrie 1939 in Romania, dupa invadarea Poloniei de catre URSS si Germania (50 000 polonezi refugiindu-se in Romania, dintre care 24 000 militari).
Tancul Renault R-35 folosea tunul Puteaux 37 mm L/21 SA 18 (link in surse). Acesta era un tanc de sustinere a infanteriei, dotat cu un tun de artilerie, de 37mm incapabil sa penetreze blindajele tancurilor usoare. Acest tun era mostenit de pe tancurile Renault FT-17, din WW1 (Romania ar fi putut inlocui turela si tunul acestor tancuri in anii 1940 – 1941 dar a facut-o abia la finele anului 1943, cu tunul sovietic de captura de 45 mm).
In cadrul operatiunii Barbarosa, armata romana s-a confruntat in Basarabia si Bucovina in special cu tancuri usoare sovietice si anume T26, BT-7 si T-60. Aceste tancuri aveau blindaje subtiri, mobilitate mare si putere de foc capabila sa strapunga blindajele tancurilor Skoda Vz35. In cazul tancurilor Renault R-35, acestea aveau o protectie teoretic mult mai buna decat tancul cehoslovac, beneficiind de un blindaj frontal de 43 mm, insa puterea de foc era drastic afectata de tunul Puteaux 37mm de doar 21 calibre. Dar si mobilitate scazuta data de motorul de doar 83hp. Avand un raport de doar 8hp/tona.
Chiar daca tancul Renault R-35 avea blindaj frontal de 43mm, Otelul frantuzesc era inferior otelului german si otelului sovietic. Francezii testand in 1939 blindajul acestui tanc s-a dovedit vulnerabil la tunurile de 37mm si de 25mm, la un numar repetat de trageri.
Tancul Sovietic T-26
Ttanc ce era folosit de trupele sovietice pe frontul din Basarabia, in cantitate mare. Tancul T-26 avea o mobilitate mai buna, beneficiind de un motor de 90 c.p. si de un raport 9,38h.p./tona dar si de o putere de foc remarcabila, data de tunul de 45mm (20 K model 1932). Tun capabil sa penetreze intre 32-61mm de blindaj, in functie unghiul de inclinare si distanta (legat de tancul T-34, acesta nu s-a gasit in numar semnificativ pe frontul din Basarabia si Bucovina, in anul 1941).
Doresc sa mai adaug faptul ca in 1939 Stalin afirma ca se teme de Germania si de tancurile lui Hitler, considerand ca au un blindaj si o mobilitate superioara. Din aceasta teama a rezultat dotarea tancurilor usoare cu tunuri de 45mm, in loc de 37mm, ca si tun principal.
Echipamentul anti-tanc a reprezentat calcaiul lui Ahile, al armatei romane, in primii 2 ani ai operatiunii Barbarosa.
Performantele unui tun sunt direct proportionale cu urmatoarele caracteristici constructive:
- calibrul;
- Lungimea tevii (cu cat lungimea tevii este mai mare, cresc performantele. Astfel creste precizia la distanta mai mare dar si viteza proiectilului la gura tevii). Dupa cum veti observa in tabelul 1, lungimea poate fi intre 21 calibre (1 calibra reprezinta diametrul interior al tevii) in cazul tunului ce echipa Tancul Renault R35, pana la 46 calibre in cazul tunului sovietic de pe T-26;
- marimea cartusului (cantitatea de pulbere, combustibil ce propulseaza proiectilul).
In acest tabel incerc sa pun informatii comparative care sa ne ofere o imagine care sa poata fi relevanta.
| SKODA Lt. Vz.35
Tun 3,7 cm KPÚV vz. 34 |
RENAULT R-35
Tun Puteaux 37 mm L/21 SA 18 |
T- 26 (sovietic)
Tun 45 mm 20K mod. 1932–34 |
|
Barrel: 1,48m (L40 – calibre) |
Barell: 0,77m (L21 – calibre) |
Barrel: 2.07m (L46 – calibre) |
|
Proiectil: 37x268mm |
Proiectil: 37x94mm |
Proiectil: 45x310mm |
|
Viteza proiectilului: 675m/sec |
Viteza Proiectilului 600m/sec |
Viteza Proiectilului: 760m/sec |
| Armour penetration:
– 37mm la 100m <30gr – 31mm la 500m<30gr |
Armour penetration :
– nu am gasit informatii. Probabil ca distrugea 10-15mm blindaj |
Armour Penetration:
– 61mm la 100m – 46mm la 500m – 32mm la 1000m |
|
Puterea Motorului : 120hp |
Puterea motorului : 83hp |
Puterea Motorului : 90Hp |
|
Blindajul tancului : 15-25mm |
Blindajul tancului : – intre 20-43 mm (43 mm in partea frontala) |
Blindajul tancului: 16-25mm
|
TUNUL ANTI-TANC BOFORS 37mm
Barrel : 1,6m (L45 – calibre)
Proiectil : 37x257mm
Viteza proiectilului :800-870m/sec
Mass : 370kg
Armour Penetration :
– 45 mm la 200 m <30 gr
– 40 mm la 400m <30 gr
– 35 mm la 600 m <30gr
In partea a 2-a a articolului vom analiza tunurile anti-tanc de 45mm (sovietic) si gama de tunuri:
Schneider 47mm, APX 47mm (un tun cu adevarat capabil), 4,7 cm KPÚV vz. 38(a dotat tankul Skoda Lt. Vz38 – un tun foarte capabil), Tunul Pak 50mm si Tunul Pak97\38 de 75mm (un hibrid foarte interesant).
Ciprian Mustata
SURSE:
Cartea : « SUB POVARA MARILOR DECIZII, Romania si Geopolitica marilor puteri, 1941-1945» – Autor Cercetatorul Dr. Constantin Codreanu
https://www.youtube.com/watch?v=S3Ya1B1rTQE&t=123s
https://www.youtube.com/watch?v=uMsBSG7xyFo&t=1968s
https://en.wikipedia.org/wiki/3,7cm_KP%C3%9AV_vz._34 https://en.wikipedia.org/wiki/Bofors_37_mm_anti-tank_gun
Chiar ma interesa dotarea Ro in razboi, dupa scandalurile cu armamentul. Merci
RUGAMINTE:
1. IL vom analIza si noi in PARTEA A 3-A a articolului.
Tun 75mm SCHNEIDER 1897 transformat de germani prin adaugarea unui Afet de Pak38 a devenit un hibrid PAK 97/38
2. VA ROG SA ASTEPTATI PARTEA A 2-A A ARTICOLULUI
Unde este tratat Tunul Schneider 47mm. hai sa puneti si sa puneti acolo comentariile si Linkurile.
Salut. Foarte interesant articolul, oare cineva din MAPN-ul nostru ceteste ca sa faca o comparatie cum am fost si cum suntem la dotare?.
Rupti in dos de cand ne stim…
Echipamentul nu era neaparat depasit in 40. Nici armata germana nu era echipata altfel in 41. Da faceau trecerea de la 37mm catre 50mm. Pzkpw 3 Ausf G aparea la final de 40 sa inlocuiasca pierderile din Franta.
Romania deja ramanea in urma in 41, iar 42-43 era deja depasita.
depinde cum privesti. fiind o operatiune de Blitzkrieg, adica ofensiva, nemtii au construit trupele si dotarea in jurul carelor de asalt cu tunuri de 75, Panzer iii si Panzer iv. Din care aveau insa insuficiente. Aveau insa lovituri suficiente , arsenalele erau la 2,2 milioane de lovituri de 75. s-a aratat ca nu qa fost unbimpediment, au intrat ca in varza. problema era ca tunul lor antitanc, din care in 1941 aveau vreo 15 mii, era inutil, fiind slabut. de aceea au dotat 19 divizii de infanterie cu unitati de vanatori de tancuri dotate cu tunuri de 47 capturate de la francezi, 873 de bucati, plus ce au mai facut ei. In timp ce numarul trupelor de infanterie a crescut in vederea atacului asupra Rusiei de la 4.550.000, efectivul Luftwaffe a crescut cu aproape 60%, ceea ce iar demonstreaza ca erau chititi pe Blitzkrieg, pe ofensiva pura, ceea ce a functionat in prima parte. Deci dotarea lor era net superioara fata de a Romaniei, care in pragul OB rra depasita la toate capitolele. cel mai dezavantajos lucru e sa intri depasit intr-un razboi ofensiv.
completare: in ’41 e vorba de 15 mii de Pak 37 mm, numite ironic de trupa „Panzeranklopfkanone” (tun de ciocanit la usa) in loc de Panzerabwehrkanone ( tun antitanc). Inutile, cum ziceam.
Nu zic nu, dar cam ala era calibru general utilizat pe AT in 41.. Rusi erau singurii cu 45.
Re: la tunurile franceze in dotare WH, nemtii erau destul de pragmatici in a utiliza ceva ce era de captura, chiar daca creea probleme logistice.
in 41-42 s-a marit practic calibru , si Pz3 Ausf G cu 50mm atunci a aparut.
La inceputul razboiului, era folosit pe scara larga si tunul de 47mm. Francezii foloseau 47mm (APX SA37)
Germanii foloseau, pe langa tunul de 37mm (Pak36) si tunuri de 42mm (Pak41), si tunuri de 47mm (Pak38(t), italienii foloseau Breda 47mm.
o parte din aceste tunuri sunt abordate in Partea a 2-a a articolului
Sovieticii, datorita lipsei de informatii despre tancurile germane (stalin crezand ca tancurile germane au un blindaj superior si o mobilitate mare) au decis sa foloseasca tunul de 45mm. din aceasta lipsa de informare a rezultat si tancul T-34.
Aceasta informatie apare in mai multe Tratate de Istorie printre care si in cartea: « SUB POVARA MARILOR DECIZII, Romania si Geopolitica marilor puteri, 1941-1945»
Foarte bun articolul. Informativ si la obiect.
As vrea sa punctez cateva informatii din articol:
– Bofors 37 mm era o scula decenta pentru 1940 si inca a mers binisor si in 1941; mai tarziu, cu proiectile cu cap de tungsten putea pune probleme unor tancuri medii (dar nu cred ca am primit noi astfel de munitie). Era un tun decent si ciocanea cu usurinta orice aveau sovieticii, T-26 sau BT
– tunurile de 25 mm cu tragere rapida erau bunicele la mijlocul anilor 30; au fost folosite pana tarziu, uneori urcate pe masini de teren (improvizatie folosita in special in Divizia 1 Blindata). apoi au fost folosite in principal pentru antrenament dar unele unitati de recruti/rezervisti le-au mai folosit si pe front la batalia Iasiului in 1944 (langa Rediu Tatarului au fost unele)
– tancul Skoda Lt. 35 (R-2 numit la noi si varianta locala R-2c) era un tanc decent in 1941 ; pana cand s-a intalnit cu T-34 nu a fost cu mult mai prejos fata de ce tipuri de tancuri aveau sovieticii chiar daca teoretic tunul de 45 mm era superior; atat BT-urile cat si T-26 aveau probleme cu blindajul, fiind vulnerabile inclusiv la pusti anti-tanc; din aceasta perspectiva R-35 era un tanc bun (apropos, point blank penetrare cam 30 mm la tunul lui) era un tanc bine protejat, 43 mm era similar la blindaj cu T-34, doar inclinatia fiind diferita..oricum ca tanc de insotire a infanteriei era decent si pacat ca a fost folosit limitat, cred ca ar fi trebuit alocat cavaleriei cum a fost cu tanchetele R-1 … ar fi trebuit ca acesta sa fi fost folosit la asediul Odessei si nu Skoda R-2-urile Diviziei blindate, care ar fi fost mai potrivite in operatiunile de urmarire din sudul Ucrainei
Uograde-ul R-35 cu tun sovietic de 45 mm nu a fost reusit, putea fi cel mult un tun de asalt iar adaptarea sistemului de ochire a fost nereusita, practic tragatorul (care era si comandant, turela cu 1 operator) trebuia sa consulte si o tabela de corectie…tactic probabil ca functiona doar in pozitii pregatite/ambuscade…mai bine faceau din ele tractoare de tunuri AT sau transportoare cum au facut canadienii cu kangoroo (si ar trebui sa facem noi cu T-55)
Nu analizati APX-ul in partea a doua, nu l-am avut in dotare. Schneider-ul nostru, facut sub licenta la Concordia a pierdut competitia pentru armata franceza care a ales Puteaux APX; Schneiderul era mult mai usor, cam 600 kg in schimb Puteaux era mai greu insa si mai puternic; APX-ul a fost folosit de germani atat ca tun AT cat si pentru vanatoare de tancuri pe sasiuri de tancuri usoare
Pana in 1942 Schneider a fost un AT decent si apoi retrogradat la companiile de armament greu a ramas un tun de insotire decent, peste cel de 45 mm sovietic, mai ales peste modele 1932 sau 1939. Sursele privind penetrarea sunt un conflict, cele romanesti zic ca ar fi putut 40 m / 30 grade la 500 m ceea ce inseamna mai prost ca Breda/Bohler, putin posibil, sursele frantuzesti (Ferrand) spun 70 mm / 400 m…inclin sa ii cred pe francezi, la noi se copiaza mult aiurea si posibil ca autorul sa se fi incurcat in cifre pe undeva (am mai gasit erori factuale in „165 de ani de existenta a artileriei moderne”)
La calibrul 47 mm noi am mai folosit Breda/Bohler (acelasi tun din surse diferite), in principal la cavalerie si vm, fiind posibil sa fie samarizat. Avea putere de penetrare mai mica ca Schneider-ul (aprox. 40 mm/500 m) insa era si un bun tun de suport pentru infanterie. A fost folosit pana tarziu, sunt si poze de prin Ungaria cu tunurile astea. Noi am avut atat varianta italiana cat si cea austriaca, livrate ambele de germani, tracate ca si celelalte de 47 mm de Horch 901 (atunci cand nu aveam Malaxa UE).
Intreba cineva cum stam acum…pai cu Spike stam mult mai bine. Ca tancuri, daca am moderniza TR-urile, ar fi peste ce aveam in 1941, un excelent tanc de insotire a infanteriei dar nu la nivel-ul MBT-urilor moderne. Atunci aveam numai tancuri din categoria usoare.
Analizam in Partea a 2-a si APX-ul francezi si PAK 181(f) prin comparatie cu Schneider md.36 iar in Partea a 3-a Pak 38(50mm) si Pak 97/38(75mm)
In ceea ce poriveste Renault R35… ai dreptate. Era un car de lupta care a primit prea tarziu un tun de 45mm.
Cred ca daca primea tunul de 37mm L40 sau L45 si de ce nu…. un tun de 47mm ar fi salvat multe vieti ale tanchistilor romani. Chiar si in batalia de la Odesa.
Acest car de lupta, inainte de razboi, ar fi putut fi transformat si in autotun dotat cu tunul 76,2mm (75mm) Schneider Putilov 1902-1936. (nu neaparat toatea tancurile – erau bine venite si 20-30 buc)
R-35 cu tunul de 37 mm nu prea a avut de a face cu tancurile sovietice, asa ca un tun mai lung sau de calibru mai mare nu il ajuta prea mult in 1941. In orice caz, acest tanc era gandit pt sustinerea infanteriei, fiind mult prea incet pt a fi folosit la altceva. Tunul pe care il avea era ok pt a distruge cuiburi de mitraliere, aruncatoare sau tunuri AT. Sansele sa dea peste alte tancuri erau reduse. Problema sa principala nu era deci tunul, ci mai de graba faptul ca acelasi om era si incarcatorul si ochitorul si comandantul tancului.
Ai dreptate legat de Renault R-35.
cand te gandesti ca Romania vroia sa cumpere vreo 300 astfel de care de lupta…
ba chiar s-a pus problema producerii sub licenta in RO, a acestui Car de Lupta.
Daca inainte sa inceapa razboiul, aveam inspiratia sa transformam macar 20-30 care Renault R35, in autotunuri dotate cu tunu l Putilov 76mm Md.1902-1936 (sau 75mm in functie de varianta) asemanator modelulului TACAM 60 (care imi place cel mai mult), am fi salvat multe vieti si in Operatiunea de eliberare a Basarabiei, si in Batalia pentru Odesa.
E doar parerea mea. dar noi acum vedem lucrurile dupa ce s-au terminat WW2 si stim deznodamantul. Gen. Antonescu^CO nu stiau in 1941 deznodamantul.
Cred ca era un tanc bun de infanterie in 1941-1942, chiar cu neajunsurile acelea; era imun la pustile anti-tank rusesti care au reprezentant carligul de care s-a agatat moralul infanteriei sovietice in primele etape ale Barbarossa si chiar si dupa, in lipsa unor arme similare cu pzfaust / pzschrek.
Tancurile alea usoare, imprastiate 2-3 companii la diviziile de infanterie ( daca am fi avut vreo 300) probabil ar fi fost de ajutor in multe situatii iar mai tarziu sasiurile puteau fi folosite la tractarea de piese AT mai grele, cum le-au convertit germanii.
buna ideea articolului…
Scuze… raspund iar,
Ai dreptate, Schneider 47mm (L43) era superior tunurilor Breda/Bohler L32. dar Breda a produs si L40.
sursele Ro, precum ca a Schneider nu poate sparge decat 40mm de blindaj, nici eu nu le cred, decat daca avea pulberea foarte proasta.
din pacate, la Stalingrad…. Militarii romani din batalioanele Anti-car, ce operau Schneiderul, nu au luptat suficient. la aparitia tancurilor T-34 s-au speriat de nr mare de tancuri sovietice, au lasat tunurile pe pozitii si au fugit. Au mai fost si conditile meteo (ceata aceea care a camuflat tancurile pana la distanta de 200-300m) dar si faptul ca la 5,30 inca era intuneric afara. Ceea ce le dadea timp de reactie fff scurt.
Breda L40 din cate stiu eu a fost facut exclusiv pentru tancuri…
M-as mira sa fi fost problema de pulbere in contextul in care produceam Vickers AA unde era nevoie de pulberi de calitate; probabil nu foloseau aceleasi pulberi dar ma indoiesc ca diferentele sa fie asa de mari..
Cred ca e pur si simplu vorba de perpetuarea unor date gresite la fel cum s-a perpetuat legenda soldatilor romani care au fugit mancand pamantul la Stalingrad la primul contact cu inamicul…si dupa…lipsa de preocupare a istoricilor nostri pentru anumite aspecte, lipsa accesului la arhive pana in anii 2000, lipsa rigorii stiintifice in redactare la unii istorici militari celebri in Romania (nu vreau sa dau nume) duce la astfel de informatii trunchiate, exprimari ciudate si lipsa de claritate.
Nu stiam de episodul cu unitatile anti-car de la Stalingrad. In mod normal la 200-300 m ar fi trebuit ca Schneiderul sa fie eficient contra T-34 dar cine stie cum a fost acolo, au fost surprinsi…oricum nu era tun de batalion AT de divizie, mai degraba de nivel batalion. A fost un fenoment generalizat? Oricum, parerea mea ca orice armata, inclusiv cea germana ar fi clacat expusa ofensivei de la Cotul Donului..
Ce ne-a lipsit noua cu adevarat in WW2 a fost instructia ofiterilor si subofiterilor, calitatile morale si profesionale unor generali si motorizarea. Unde au existat cadre de calitate (VM, cavalerie, unele unitati de infanterie) s-a vazut…au fost evitate pierderi mai mari chiar daca s-a pierdut tactic
@steppewolf
Da stii ca o parte din soldarii romani chiar au luptat.
Nu sunt chiar legende. Unii au si fugit.
Aici este o marturie: un locotenent ce opera la o unitate Anti-tanc, ce opera un tun Schneider 47mm
Asculta memoriile lui. Aveau munti la dispozitie gramezi de munitie.
Au tras la intamplare in ceata densa, ca nu vedeau nimic. Apoi, la aparitia tancurilor T34 a fugit, fiind si ranit la mana.
https://youtu.be/JBFs_YbSQYc
Daca vrei sa afli mai multe , citeste Aviatia romana pe frontul de est si in apararea teritoriului , Editura Modelism existand si oarecare referiri in cartea Inimi cat sa cuprinda cerul patriei .
Ca sa rezum , cei din linia intai au luptat , cu legaturi de grenade si sticle cu bezina , totusi .Cei ce au fugit cuprinsi de panica au fost in general din unitatile de spate , comandamente etc .Personalul aeroporturilor a luptat , in genereral . O sa gasesti in cartea editatta de d-l Craciunoiu , un suflet mare , relatarea episodului in care s-au executat trageri AT cu tunurile de bord , avioanele fiind urcate cu cozile pe butoaie de benzina . De asemenea , lupta comandantului de baterie Vickers ( singur in baterie se spune ) care ochea pe teava si tragea cu proiectile AA impotriva T-34 ( nu aveau in dotare munitie perforanta sau lunete pentru ochire directa pe tunuri , de fapt si munitia perforanta pentru artileria divizionara a fost introdusa in dotare ca lectie a Stalingradului )
@Nicusor,
Stiu povestea de pe aerodromul din Karpovka (langa Stalingrad) cand apararea aerodromului a fost coordonata de Pilotul Alexandru Serbanescu.
Acesta fusese si militar la Vanatori de munte, in trecut. Experienta capatata in muntii Carpati la ajutat enorm.
Inca o observatie de la aerodromul din Karpovka comandantul grupului de vanatoare, căpitanul aviator Grigore Crihană clacase, psihic devenind un simplu executant, atunci Alexandru Serbanescu (asul cu cele mai multe victorii aerieme al aviatiei romane la data doborarii sale) a preluat comanda.
Dap. Asa este, Romania a avut militari ff buni, care chiar au luptat.
Dar la Karpovka au fost militari care luptat eroic, avand la dispozitie 8 tunuri Vikers 75mm (2baterii) si se pare ca in zona erau 600 tancuri si blindate. Dar si militari care au fugit. Lasand comandantul de tun, singur.
Din pacate… la Karpovka erau peste 300 militari si s-au salvat putin peste 100.
Episodul cu Bf-109E ridicat cu coada pe butoaie ca sa traga cu tunul de 20mm tind sa cred ca e o poveste frumoasa conceputa de Greceanu. La Karpovka era 4 tunuri de 75mm Vickers si 9 tunuri de 37mm Gustloff + inca o baterie AA germana nespecificata. Destul de multa putere de foc ca sa mai fie necesare niste tunuri de 20 mm cu care nu puteai ochii si trebuia sa ai norocul sa iti treaca inamiculprin fata.
Apararea aerodromului a continuat cu succes mult timp dupa evacuarea Grupului 7 Vt, tunurile AA distrugand un estimat de 28 de tancuri sovietice, 20 de camioane, o baterie de Katiusha etc.
da si mie mi s-a parut fabulatie aia cu Bf-109 ridicat cu coada pe butoaie :))
tunurile de 37 mm erau Rheinmetall, mai tarziu fabricat sub licenta si la noi. Gustloff era de 20 mm
Asta cu muntii de munitie la dispozitie in conditiile in care Armata a 3-a avea probleme majore de aprovizionare ar trebui luata cu un graunte de sare (vorba englezului). Transportul pe CF in zona era limitat dpdv acoperire si capacitate, iar prioritari erau in mod evident germanii. Ce se mai livra pt armata romana trebuia apoi carat la distante foarte mari cu cateva camioane sau mai des cu carutele.
Legat de strapungerea de la Stalingrad, multa lume isi inchipuie valuri imense de tancuri sovietice care atacau pe tot frontil si romanii isi aruncau armele si fugeau. De fapt, atacurile au fost concentrate in 2 zone pe frontul A3, asupra unor divizii care deja isi pierdusera o parte importanta din personal in luptele din septembrie si octombrie. Asaltul infanteriei sovietice a fost respins in mod repetat, iar pt ca deja erau in intarziere s-a luat decizia ca pur si simplu sa treaca cu unitatile blindate si de cavalerie in viteza prin liniile romanesti si sa lase infanteria sa se ocupe de infanteria romana din linia 1. Unitatile mobile sovietice au inaintat adanc in spatele A3 si de aici a inceput debandada. Forte serioase de reactie rapida nu erau decat Div 1 Bld romana si Div 22 Bld germana, niciuna din cele 2 nefiind extraordinar de bine dotata, iar contraatacul nu a fost coordonat.
Probabil ar fi ajutat mult daca putinele sate din zona de spate a frontului ar fi fost organizate pt aparare si mentinute. Daca ne uitam la uzura puternica a corpurilor de tancuri sovietice dupa cele cateva zile de ofensiva, pare ca intreaga operatiune a reusit la limita. Tancurile aveau nevoie de aprovizionare, de reparatii, iar acest lucru este dificil de facut in camp iarna atat timp cat nu exista control asupra localitatilor si implicit asupra drumurilor.
Ce zici de memoriile Locotenentului asta, ce lupta in prima linie la Stalingrad, chiar pe un Tun 47mm Schneider. Divizia a 2-a infanterie, Regimentul 1 Dorobanti Craiova.
El vorbeste de faptul ca aveau munitie suficienta in dimineata atacului.
https://youtu.be/JBFs_YbSQYc
Asculta la min 16:00:
„Aveam stiva de arme, munitie, cat e usa de mare”
Memoriile sunt supuse erorii sau subiectivismului. Rapoartele oficiale ne spun ca nu era munitie suficienta. C4 Armata avea de ex. 20%-40% din munitia de aruncatoare, 55% din cea de artilerie (inclusiv AT) si nici o rezerva la nivel de corp. E adevarat ca asta se intampla la A3. Veteranul in cauza era in A4 la sud de Stalingrad, dar ma indoiesc ca situatia generala era mult mai buna acolo decat la A3, mai ales ca vorbim de trupe si o organizatie mult mai uzata decat A3 care era sosita pe front de 2 luni, deoarece C6A care reprezenta principala componenta a A4 era in campanie continuu de aproape 1 an.
@Steppewolf:
Imi poti da te rog sursa afirmatiei urmatoare?
„dar unele unitati de recruti/rezervisti le-au mai folosit si pe front la batalia Iasiului in 1944 (langa Rediu Tatarului au fost unele)”
In ceea ce priveste performanta tunului Schneider-Concordia 1936/39, nu am incredere decat in datele din arhiva care atesta 60mm@400mm@90deg. Ceea ce…. e relativ decent pana prin 41-42.
@IROD
nu imi mai aduc aminte, stiu ca am citit prin ceva memorii care mentionau un camarad decedat langa un astfel de tun in batalia Moldovei, fiind mentionat clar ca era tun AT (deci nu AA-ul frantuzesc). am retinut aspectul si locatia pentru ca m-am mirat si eu stiind ca erau folosite numai pentru instructie la acel moment
Mersi de raspuns, m-ar interesa foarte tare daca reusesti sa gasesti din nou sursa. Imi pare foarte greu de crezut, si daca s-ar dovedi asa as fi foarte surprins.
In acele zile cand au fost declansate atacurile sovietice a foat ceata.
Nici aviatia germana nu a putut interveni.
Germanii puteau sa reziste daca aveau multe unitati de StuG3 si StuG4 dar si 3 divizii de tancuri care sa intervina.
La Targu Frumos in 1944, in alte conditii meteorologice, Armata Romana si Germana a rezistat atacului de tancuri.
Imi pare rau ca de la Tg Frumos nu avem relatari despre felul cum au luptat trupele romanesti.
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/batalia-de-la-targu-frumos/
zice Manteuffel ceva in memoriile lui ca am luptat tare prost dar cred ca ne-am obisnuit toti cu memoriile germane de dupa razboi, se da vina pe romani pentru tot
cartea lui Glantz – Red Storm over the Balkans abia spune ceva de trupele romane (dar foloseste exclusiv surse germane si sovietice) si cartea lui a primit si unele critici
https://networks.h-net.org/node/12840/reviews/13334/niebuhr-glantz-red-storm-over-balkans-failed-soviet-invasion-romania
E interesanta insa, merita citita.
Cred ca o mare influenta asupra performantelor unitatilor noastre in primavara 44 a avut-o si lipsa unitatilor din Crimeea, mare parte din ele experimentate si bine dotate
Nici noi n-am fost prea ageri, au ajuns sovieticii la Botosani si noi nu facusem mobilizarea desi frontul se apropia de granita noastra cu repeziciune…
Am luptat bine la Tg Frumos si absolut dezastruos in ofensiva din 20 august. Mai bine spus nu am luptat, am cedat fara lupta, desi luptam pentru Iasi, pentru teritoriul national.
De aici si grabirea loviturii de stat impotriva lui Antonescu. Rusii mai aveau o saptamana si ajungeau la Bucuresti
Meritul pentru rezultatul bătăliilor de la Târgu Frumos revine exclusiv forțelor armate germane care au contat cu adevărat.
Am putea sa incercam sa punem o turela de tanc ARIETE, pentru ca e facuta de IVECO, daca tot au venit la noi pentru camioane, are tun de 120, am pute obtine un pret bun, iar tancul italian e cam la acelasi tonaj ! Am avea un tanc decent….. Daca am pune si TROPHY, pe el……. Ca se pare ca asta e trendul, poti sa ai Abrams, Leo, etc, daca nu ai ceva gen Trophy, poti sa ai mama blindajului..chobmam,,,ultrasecret…. esti vax.. Asa ca armata din banii dupa fiare vechi sa aloce celor de la Moreni sau unde vor ei sa procure o turela si SH, daca se poate si cu sprijin de la iveco sa incerce o astfel de modificare ! Sa vada ce implica ,la ce costuri si performante se ajunge. Pana nu aloci bani pe proiecte de cercetare,nu obtii nimic ! Iveco au si motoare de 1200 si 1600 CP. Dar pana la motormai este…. Dar ar fi interesant un demonstrator cu turela de 120 si Trophy pe el. Sa vedem cu cine se poate masura la putere de foc si protectie.
si cine crezi ca iti da turele de Ariete? Sau le fabrici?
Turela de Ariete cred care cel putin o tona peste limita maxima a tonajului; si nici nu e clar daca se potriveste cu inelul turelei de la TR-85. Si mai e problema si cu dispunerea echipajului in turela, care e asezat probabil diferit fata de TR-85, deci trebuie modificari si in sasiu.
Aceeasi problema au avut cu propunerea de a pune turela de Leo1 pe TR-85.
Zic si eu ..nu dau cu parul ! Am inteles ca au fost si prin teatre de operatiuni ! Nu a fost avariat niciunul ? Sau o turela de Black Panter, ca si asta e apropiat ca tonaj, sau alta turela… Sau ,ca acum mi a picat fisa ! Parca aveam si noi cateva T 72 ? ,nu ar merge o turela dar cu tun de 120?.
Bun textul. Pe mine ma intereseasa insa armele de infanterie, daca aveti informatii pe aceasata tema.Am gasit cate ceva pe net .
Asi dori sa va atrag atentia asupra unei pagini germane a Muzeului de Tancuri de la Munster. Au si kanale adiacente in limba engleza pentru cei interesati.
Das Panzermuseum: https://youtu.be/DImWN-3I68A
Military History Visualized https://youtu.be/03NzGQ_5jsw
Excelent articol,
poate il citesc si politicienii romani actuali!
Astfel isi dau seama de gafele predecesorilor din perioada interbelica ce n-au sesizat pericolul….
Bine ar fi sa treceti in revista si declaratiile Regelui ,politicienilor / ofiterilor din perioada interbelica.
Vom observa ca n-au intuit desfasurarea evenimentelor !
Au mentinut armata romana absolut nepregatita / dotata pt ceea ce urma.
Se incredeau in aliante , aparent indestructible, garantii de securitate bazate pe vorbe goale!
Primul R.M ne-a prins cu armament din raz de independenta+gafe politice ce a permis ocuparea Bucurestiului , Dobrogea …de trupele germano-bulgare.
Cel de-al doilea RM ne-a surprins tot in ” izmene” datorita elitelor de la acea vreme si un comunism „triumfator” 50 de ani, apoi o democratie originala.
Politicienii actuali ar trebuii sa dea un test ,eliminatoriu despre istoria Romaniei si consecintele increderii oarbe in aliante si garantii de securitate
” indestructibile”!
Dpdv militar este simplu..daca n-ai propia ta dotare pt a descuraja eventualele pofte imperialiste , in zona noastra n-ai cum sa SUPRAVIETUIESTI!
Aliatii intervin daca observa ca putem rezista feroce,…
Saraca tara mea cat a suferit i sau jupuit teritorii si numa ne putem imagina ce au patit romanii nostri acolo ??☠️☠️Acum la distanta mare de WW2 suntem aproape in aceasi situatie catrastofala T55 Mig 21 etc iti vine sati zmulgi paru din cap ??Sa nu dai u sansa poporului tau sasi apere tara pentru ca vrei u pensii colosale asta inseamna sa fii tradator de neam si tara ??Pluton de executie merita toti eu ma inscriu la tragere????
Lectia de istorie …..
In anii 50 au fost mai multe anchete in secret care au stat la baza reorganizarii armatei romane in care s-a pus problema de ce armata romana a avut pierderi atat de mari pe frontul de est in al doilea razboi mondial. Au avut o surpriza care a dus la restructurarea si la reorganizarea structurilor….
Descoperirea a fost ca avansul armatei romane nu era coordonat cu informatiile primite de la serviciile de informatii romanesti datorita incompetentei, lipsei de organizari si a nivelului slab al ofiterilor monarhisti….. si cei ai maresalului Antonescu…. Asa ceva nu o sa auziti de la istoricii de astazi liberal-monarhisti-taranisti din orgoliu……
Pentru asa ceva au fost zeci de ofiteri anchetati in secret , au fost integrati in structuri fosti militari cu experienta de pe frontul de est si au fost inclusiv operatiuni secrete in Iugoslavia pentru a studia modul lor de operare…..Exemplu: un ofiter roman merge si vorbeste limba romana in Timoc si de la departare cu echipa urmareau modul de operare al iugoslavilor…\
Din pacate dupa 1989 sefii DIA au furat si au vandut arhivele directiilor militare din Securitate si asa nu se mai stie nimic. Mai rau de atata, fiul informatorului care i-a aranjat pe legionarii parasutati in 1953 era secretar de stat in CDR si la ordinul lui Emil Constantinescu a praduit si el ce a mai ramas din arhive…
In ’41 problema reala a Armatei Romane era nepregatirea generala a personalului de toate gradele la un razboi modern combinata cu inertia intelectuala de care dadeau dovada atat esaloanele superioare ale armatei cat si corpul politic, ceea ce a franat pe tot parcursul razboiului realizarea unei reformari in profunzime a aparatului militar. Incultura si inapoierea relativa a tuturor claselor sociale au provocat rezistenta la schimbari, asta in contextul unor evolutii extrem de rapide ale dotarilor si doctrinelor produse de un razboi mondial. Armata Romana a inceput Barbarossa cu un material mai mult decat decent pentru epoca atat ca performante cat si cantitate,suficient pentru a dota corect vreo 20 de divizii.Pur si simplu dotarea a fost diluata intr-un volum supradimensionat de unitati, multe lipsite de pregatire (fapt remarcat si de Hitler). Piesele AT, destul de numeroase conform arhivelor, erau la nivelul tehnic al epocii, doar ca s-au demodat iute in contextul evolutiei rapide a materialului impuse de razboi (in mare, cu exceptia catorva sute de pak38-50mm, in Iunie ’41 nemtii nu erau mai bine dotati calitativ). Ramanerea in urma practic iremediabila a romanilor se datoreaza conducerii militaro-politice incapabile sa inoveze sau sa se adapteze rapid noilor conditii si care nu realiza intr-adevar in ce fel de razboi se bagase. Cat despre degringolada de la Cotul Donului, trupe in mare parte analfabete functional si lipsite de cultura tehnica au panicat in fata unui tavalug tehnologic pe care nu-l intelegeau, in timp ce unitatile de elita au rezistat mai bine (in toamna lui ’42 piesele AT moderne in ’41 devenisera deja invechite moral, iar comandamentul Roman nu fusese nici macar in stare sa-i imite pe Germani si sa adapteze obuzierele rusesti capturate de 76mm sau frantuzesti de 75mm pt. lupta anti-tanc).
Și acum cum crezi că sunt? Daca vad gheneralii monitoarele din interiorul abramsului vor înapoi pe T55. Atât pricep, atât îi duce capul.
@Andreas prietene, cei pe care ii faci analfabeti functionali si lipsiti de cultura tehnica erau bunicii nostrii, probabil nu si ai tai ca altfel nu ii jigneai asa sau poate tu ai bunici din cealalta tabara. In contextul de azi cand iti asumi aceste observatii, daca tu ai ajunge fix in acelasi loc pe aceeasi vreme si echipat cu ce azi are Armata Romana iar din fata sa iti vina Armata Rusa cu ce are ea azi ce ai face ? Iti spun ca sigur vei face la fel iar nepotii tai iti vor spune ca ai fost un analfabet functional. Ca sa te corectez in ceea ce spui, Armata a 3 a avea un front de 170 Km iar Armata a 4 a unul de 350 km , deci aveau un front de 520 km, aprox distanta de la Bucuresti la Arad cu 240k de oameni, in plina stepa fara nici macar o padure iar singurul obstacol natural fluviul avea multe capete de pod ale rusilor, lasate de italieni si nemti.
Nu aveau nici macar echipament de iarna adecvat deoarece fusese incendiate vagoanele de catre aviatia rusa.
Nu aveau nici macar adaposturi, pamantul era tun iar ei venisera in octombrie cand deja era asa.
Erau minus 20 minus 40 de grade de trebuiau sa se p…e pe miraliera ca sa functioneze. Iar nemtii au dat teapa de 2 ori, prima ca trebuiau sa livreze tunuri anticar si mine antitanc inainte de pozitionare in amplasament si a doua cand au alocat un front atata de mare unei armate de infanteristi slab dotate. Romanii nu si-au asumat niciodata ca apara acel loc, ba din contra au insistat mereu sa li se reduca frontul. Nu aveau nicio rezerva sau amplasare in adancime, cand rusii au trecut de prima linie au fost free . Legat de lupta, au atentionat cu cateva zile inaainte ca se pregateste atacul dar… nu au primit nimic. Cand a inceput atacul rusii au spart cu formatii de cateva zeci de T34 pe front mic impotirva carora tunul antitanc Bofors de 37 preluat de la polonezi era complet ineficient. Tunurile Schener , Bohler si Breda de 47 erau eficiente doar din lateral unde in miscare este mult mai dificil de lovit tinta deoarece ai o fereastra foarte mica de tragere. Cam asta era ce aveam si foarte putine M-42 rusesti de captura. Tunurile PAK 38 le aveau doar nemtii, noi le-am primit dupa stalingrad cand am mai primit si PAK 40 si PAK97/30 varianta de 75 cu tun de captura francez.
Atacul rusesc a venit la ora 5.30 pe o ceata de nu vedeai la 50 m, sunt marturii ca trageau la intamplare dupa zgomot.
Legat de organizatia functionala care venea peste ei, sunt marturii ca acolo unde nu au venit dupa T34, au fost respinsi si unii dintre baietii nostriu spun ca au tras cu mitralierele pana au epuizat munitia si erau stive de cadavre in fata lor, dar veneau val dupa val manati de vodca si naganele comisarilor. Chiar si asa, „analfabetii” din a 4a au incercat sa scoata din incercuire Armata a 6a germana dar… fara success. Nu au fugit ca lasii, din contra li se spunea sa reziste ca vin ajutoare.
T34 se putea distruge prin cateva metode de catre vanatori: manunchi de grenade la senila si Molotov pe motor sau sareau pe el si puneau foaia de cort de periscop si din nou Molotov la motor sau pur si simplu dupa ce il opreau sau il faceau sa se roteasca blocau cu rangi de metal roata motrice a senilei oprite. Oamenii au facut tot ce au putut si cu ce au avut, prostia a fost a nemtilor ca pur si simplu i-au sacrificat si nu doar pe ai nostrii cat si pe italieni si unguri din simplul motiv idiot ca nu puteau recunoste ca rusii aveau tehnica buna. Au fost 140k de prizonieri din care putini au mai vazut casa, asa ca mai usor cu facutu’ pe analistu’ legat de altii.
Ps. bunicul meu a fost acolo si dupa revolutie a mai trait sa-mi povesteasca ce a vazut pe acolo, a fost groaznic si dupa 50 de ani, multi dintre servantii de tun care au ramas au sfarsit gelatina sub senile. El a scapat cu un camion german dupa multe zile cat au resistat cu supa de buruieni in bocanci americani de la rusi si se retrageau…cei 2 ultimi oameni ramasi din toata compania.
@ADR. Ai dreptate in ce priveste erorile nemtilor, cele operative si strategice au fost cauza principala a dezastrului de la Stalingrad. Pe de alta parte, deficientele Armatei Romane erau clare din’41 si nu recomandau continuarea razboiului dincolode Nistru. Cat despre bunicii nostri care au luptat acolo, populatia Romaniei la epoca era majoritar rurala,cu un nivel scazut de educatie, adica „analfabeta functional si lipsita de cultura tehnica”. (Si bunicii altor natii, poate mai educati, au luat-o la fuga acolo, dar din alte cauze, pe care trebuie sa le analizeze ei). Remarca, te rog, ca am scris „in mare parte”, nu „in totalitate” si am facut deosebirea cu unitatile de elita, din nefericire putine. De exemplu, din doi bunici ai mei veterani de pe Frontul de Est, unul era taran de la plug, care corespundea perfect descrierii mele, si nu am nici o intentie sa-i insult memoria (sau pe a altora). Pur si simplu asta era realitatea noastra, constatata si de Germani si exacerbata si de comportamentul execrabil al multor gradati fata de trupa (vezi memoriile lui Manstein, de exemplu). Iar cu realitatea asta neplacuta cred ca trebuie sa ne confruntam, sa o intelegem si sa-i vedem cauzele, altfel o sa repetam istoria, mai devreme sau mai tarziu (chiar si azi, cu o Romanie in UE si o gramada de oportunitati, analfabetismul functional si deficientele educative ale populatiei sunt in permanenta crestere, de unde si preferintele electorale neplacute sau vulnerabilitatea la manipulare si mintire ale unei parti insemnate din populatie).
P.S. Cand ajungi sa combati T34 cu ranga si manunchiul de grenade treaba a fost in mare decisa dinainte si tine mai mult de disperare decat de eficienta tactica (curajul soldatilor Romani fiind de altfel recunoscut de aceiasi Germani care criticau organizarea si pregatirea Armatei Romane). De altfel, tind sa fiu circumspect in fata rapoartelor de front facute de indivizi, pe care, daca le-ai insuma dupa eveniment , ti-ar iesi ca toti participantii la actiune au fost omorati de cateva ori.
@Andreas, ai sa ramai surprins dar conform statisticilor nivelul din 1940 de cultura era prin raportare la top natii cam acelasi cu cel pe care il avem noi acum. Deci ca si idee chiar daca erau tarani aveau cele 7 clase facute si vazusera chiar si pe la tara masini si poate si un radio. Nu ne ridicam la nivel nemtilor care aveau curent electric si apa curenta, dar cei din fata lor erau mult sub nivelul lor cam cu atata distanta cat eram noi fata de nemti. Acolo a fost o ipocrizie tipica nemteasca (crede-ma ca si azi fac la fel) nimeni nu a avut curaj sa spuna catre conducerea germana ca rusii sunt departe de a fi out si ca pot face surprize urate, este un defect al unui sistem bazat pe reguli si functii stratificate. Nemtii stiau clar despre acumularile de trupe, stiau si taranii nostrii de pe teren, iar nemtii bombardau de zor in oras.
Rusii au avut 4 atuuri: oameni fara limita, clima, un proiect genial de tank si ajutor de la aliati. Noi ce am avut ? Ambitia idioata a maresalului de a capata comanda grupului de lupta dupa ce rusii erau invinsi la Stalingrad si un aliat dkkt care a luat benzina de la noi dar armamentul a uitat sa il mai livreze. La ce distanta avea frontul cred ca puteau trece nopatea pe jos fara sa ii simta nimeni. Legat de subiectul tunului anticar, era antologica denunirea „ciocanitorul de usi” legat de tunurile nostre. Aveau o singura sansa impotriva lui, sa ii distruga o senila.
Legat de mentiunile istorice despre romani in ww2, este cel putin ciudat de ce sunt uitati de aproape toate partile, ca si fap divers cel mai indepartat oras ocupat de fortele Axei a fost Nalcik de catre Divizia 2 montana romana si azi am gasit mentiuni germane despre acestia, dar sumare. Chiar si evacuarea din Crimea apare in filme ca fiind facuta de nemti, dar in realitate am fost noi…
ADR cele 7 clase la tara e realitatea anilor 60 la fel si radioul si cele cateva automobile in anii 30-40 taranul roman in mare majoritate era analfabet ( nestiutor de carte in limbajul vremii) radio erau rare si la oras si automobilele si mai rare
@florian, aveau minim 7 clase din simplul motiv ca asta era legea : Monitorul Oficial, nr. 161 din 26 iulie 1924. intra in legea asta contingentul din ww2.
Gradul de alfabetizare il poti gasi pe wiki
1930: 57%
1948 : 77%
deci pb ca in 40 era in jur de 70% .
pb ca vii din o zona defavorizata, eu nu cunosc nicio o persoana in varsta care sa nu stie carte in anii 80-90 si sa semneze cu amprenta.
ce spui tu acum este propaganda comunista din anii 50, se laudau ca au alfabetizat taranii care erau needucati in epoca burgheza.
realitatea in teren era alta cei 57% din 1930 a inclus si pe cei ce traiau la oras la tara stiutorii de carte aveau in mare majoritate 1 , 2 clase pt ca copiii trebuiau sa ajute la munca campului , in 1948 procentul de 77% alfabetizati se datoreaza unei practici a comunistilor care a dus cu forta la scoala pe toti cei care nu aveau minim 4 clase indiferent de varsta pentru a-si completa studiile , in 1940 procentul de alfabetizati per total tara ( datele de pe wiki se refera la toata populatia tarii ) cel mai probabil era mai aproape de 57% decat de 77%.
OK , alll right and Sehr fut acele trupe in mare parte analfabete functional si lipsite de cultura tehnica au panicat in fata unui tavalug tehnologic da ca cum au facut in 1940 trupele occidentale in fata panzerelor? Auz?!! Sau iti inchipui ca s-a ajuns la Dumquerque datorita succeselor trupelor englezesti ?
Sau ca frantzujii facura mare merdre cu Blaise Pascal cu tot?
Da nemtii acesti Ubermenschen din al mai cult si alafabetizat bobor ce dracu facura la Stalingrad ca cand se prabusi si peste ei valul de otel sub forma de T34, KV plus Churchil plus Matilda 2 ?! Se cacara pe ei !!!!
Si la ce dracu le foloseste scoala nemtzalailor?
Zice careva ca e un boboir de tampiti cu scoala de tampenie?
Ca asta e nemtzii !!!@
Motivatie.
Povestiule baronului von Munchausen incep cu o poveste despre iarna in Rusia. Nameti cat biserica …. Mai apare o poveste cu iarna si inghetu.
Povestile astea sunt ptr copii care depasesc varsta ptr fratii Grimm si pricep cum e cu exagerarea „artistica” . 10-14 ani …
Deci din povesti nemtii trebuiau sa stie ca in Rusia se intampla sa fie ceva iarna ….
Reichul v 2 a bagat o multime de bani in „stiinte”. Inclusiv geografie …. asa ca la berlin oamenii de decizie puteau aFla ca in Rusia , iarna e nitel mai frigg ca la Berlin…
Cand a avut loc contraofensiva de la Moscova (iarna 41-42) si-au adus aminte generalii nemti ca unu Nabulione Malaparte a cam inghetat de s-a cacat pe el pe langa Moscova. De abia atunci ?!!!
A da. In anii 20 multime de germani, inclus militaru au „cooperat” in URSS . Da nu au aflat ca in zona Moscovei, iarna nu e ca vara si trebuie ulei antigel! Asa ca in timpul contraofensivei de la Moscova , in 2 sau 3 randuri s-a intamplat ceva f anacronic … adica germanii au fost „taiati” artistic cu sabia ! (din cauza gerului a ingehtat chiar si inchizatorul Mauserelor md 98 !!)
Insa chiar si azi germanii si oamenii cica inteligentii zic ca generalu., iarna si se mira ca iarna in Rusia ….
Concluzia o pun in turceste ……..r !
eh, Barbarossa trebuia incheiata demult la venirea iernii lui ’41… chiar si inaintea noroaielor din noiembrie.
chestia e ca au inceput cu un pic de intarziere din cauza de Cretai oficial nu se recunoaste: au pierdut echipamentele unei intregi divizii + rolul parasutistilor a fost revizuit.
Da. da inainte de iarna fu ceva numit rasputița (pаспутица) …
Ca la inceput s-au bucrat ca a venit .. inghetul!
Sarqcii nemtii nu stioua .. nu stouca ca era sufizant sa intrebe niste savamti germani din .. Berlin!!!
Nu e vorba de Creta ci de invazia Yugoslaviei. Asta e motivul pentru care le-au platit-o sarbilor dupa 50 de ani.
daca desteptii de franco-briti nu declarau razboi dupa Polonia, ii rezolvau pe rusi for ever in 40 sau 41. directia era clara, dealtfel nici macar nu era un secret ca-si doreau spatiu vital pe care sa-l colonizeze. De unde sa ia asa ceva? Din Olanda, Belgia, Franta, Grecia sau Yugoslavia….no way. La un 1:1 ivanii se mutau in siberia, daca nu puneau gand rau si la aia. Oricum nemtii au fost aproape de rau in 41 de a inchide cu success, le-a lipsit cam o luna.
Dacă aveam atunci niște T55, Mig 21 și akm-uri ajungeam la Moscova în două săptămâni. Dacă nu ni se termina benzina, dar atunci dispuneam de suficientă. Cu Himars, F16 mlu și Patriot cuceream lumea și băteam chiar și extratereștrii…
Tata a făcut tot războiul ( în Rusia doar până în Crimeea, în vest până la Viena) fiind comandant de tun “anticar” cum spunea. Nu am reținut ce tun avea și acum este mult prea târziu să-l întreb. Dar îmi aduc aminte de o poză cu el și tunul și parcă era mai voluminos decât cele două tipuri de care povesti. Parcă au fost și niște piese germane în dotarea armatei române.
Ce îmi aduc aminte e că erau motorizați dar când ne-am aliat cu prietenii noștri ruși, a trecut “hipo” (Adică le-au confiscat camioanele și au înhămat cai).
Tunul ăsta este echivalentul cred a turnului de 100 de acum. Au trecut 80 de ani și tot undergunned suntem. Noroc cu Spike…
Cred ca tunul de 50mm si 57mm sunt.echivalente tunul de azi, de 100mm
Cteva observatii : tunurile de 37 mm au fost vandute Romaniei de catre Germania din capturile campaniei poloneze din 1939 , cum corect se spune in articol . Problema a fost tratata de revista Magazin Istoric acum cca. 40 de ani , unde s-a spus clar ca tunurile au sosit cu munitie putina, sau chiar fara ( au fost vandute ci Boforsuri poloneze AA cal. 40 mm , si tunuri cal. 105 mm ) In cadrul Pactului petrol-armament , care la vremea respectiva a fost condiderat o alianta de facto romano -germana la Londra si Paris , asigurarea petrolului romanesc de catre Germania fiind considerata la acea vreme una dintre conditiile care au dus la spargerea frontului occidental in mai 1940 , nici o mirare ca englezii au initiat esuata operatie de blocare a Dunarii si sabotare a productiei petrolifere romanesti .
Deci de retinut , munitii putine sau de loc , acestea fiind cumparate din Germania , Cehoslovacia ocupata sau produse in tara – ce se putea .
La slujba de Paste 1943 pe stadionul ANEF a fost prezentata o varianta modernizata/simplificata a tunului AT Schneider mod.1936 cal.47 mm , produs nou sau reparat capital , nu stiu . S-a renuntat la cricul de tragere si la rabatarea rotilor , care prin aceasta manevra completau scutul ( in cele doua mai cunoscute fotografii , Schneider-Usatovo si Schneider-iarna nici nu au mai rabatat rotile ) . Noul scut era de forma aproximativ dreptunghiulara .
Toate datele care circula despre tun sunt contributii particulare , armata romana nefiind prea interesata de a-si expune realizarile tehnice autohtone .
Inca nu se cunosc datele tehnice ale munitiei , o incercare de identificare facandu-se pe forumul AxisHistory , unde s-a identificat tubul cartus ca fiind al unui tun maritim mai vechi , cu alta incarcatura .
Varianta modificata Schneider cal. 47 mm model 1936 despre care am vorbit mai sus
https://bacisme.wordpress.com/2011/11/01/stadionul-anef-republicii-update/
https://bacisme.files.wordpress.com/2011/10/anef1.jpg
https://bacisme.files.wordpress.com/2011/10/anef2.jpg
Salut Nicusor!
Din pacate datarea pozelor de pe stadionul ANEF nu este corecta, data este 1939 sau 1940 (nu am reusit inca sa gasesc clar), insa 1943 nu este cu siguranta. Varianta tunului prezentata acolo este cel mai probabil prima varianta produsa la Concordia (avand in vedere ca se prezinta si aruncatoarele de 81,4mm pare sa fie o expozitie de produse militare indigene). Rotile pot sau nu sa fie rabatate si din pozele respective nu se poate trage concluzia daca aveau sau nu mecanismul de rabatare.
As fi curios daca ai gasi si impartasi cu mine topicul de pe AxisHistory in care se discuta datele tehnice ale munitiei, ca unul care a studiat acest aspect sunt curios cate din informatiile de acolo sunt corecte. Dimensiunea adevarata a tubului este 47x343R si nu are legatura cu nici un tun maritim.
Ziua buna .
Am vazut si eu , scrie ca pozele de pe ANEF sunt din 1943 si 1939 , totusi am o opinie distincta .
Argumentele mele :
-trupa este imbracata in tinuta model 1941
-pentru rabatarea rotilor este necesar cricul , care lipseste . Oricum , forma scutului impiedica rotirea spre inainte .
– cred ca s-a profitat de Paste pentru depunerea juramantului vazusem undeva o explicatie , personal nu cred ca este o expozitie de tehnica militara . La ceremonia depunerii juramantului militar se prezinta tehnica de lupta in masura posibilitatilor , asa a fost si pe vremea mea , si pe a tatalui meu , si a bunicului .
Este pentru prima data cand cineva pune o dimensiune exacta , multumiri .
Forumurile :
-pe un singur forum am vazut o fotografie cu explicatie in limba franceza Materiel de 47 m/m ” Schneider ” sur affut bifleche unde se prezinta impricinatul tun in pozitie de tragere , pe cric , cu rotile rabatate spre inainte dar fara sectiunea centrala a scutului .M-am multumit sa descarc fotografia ,nu am salvat link-ul , daca am sa gasesc site-ul am sa-l public .
– idem despre discutia privind munitia tunului de pe forum, am s-o caut .
Despre tunurile de marina , stiu ca lovitura de 47 mm mod, 1885 are lungimea tubului cartus de 377 mm ( 376 zic altii ) . iar mod. 1902 380 mm ( clasicul 1902/34/37 ) .Aspect : http://atf40.1fr1.net/t2701-canons-de-47-ex-marine
De 343 aud pentru prima data, si am cautat peste tot pe unde am putut .
Personal , obisnuiesc sa arunc un ochi aici pentru munitii :
http://old.municion.org/
https://www.quarryhs.co.uk/tankammo2.html
Despre munitiile romanesti actuale si mai greu , noroc cu ceva prospecte Romarm primite , ba de la prieteni, colaboratori sau Expomil .
@ Irod
Raspund cu intarziere , imi cer scuze , vad ca dintr-un motiv sau altul raspunsul nu a ajuns sa fie postat la timpul potrivit .
Anume : am gresit , topicul la care faceam referire nu era de pe forumul AxisHistory , ci de pe forumul adiacent http://www.tank-net.com , din anul 2007 , acum disparut .
Am reusit sa regasesc ce salvasem din discutie , nicaieri nu se spune de o lungime a tubului cartus de 343 mm , se fac presupuneri intre tuburile franceze interbelice ( 139 mm, 193 mm , 376 mm , 380 mm )
Dumneata ai mai gasit date in plus relativ la data fotografiilor de la stadionul ANEF sau platforma tunului AA de 75 mm ?
Inafara tunului AT Resita cal.75 mm mod.1943 , in timpul celui de-al doilea razboi mondial si la noi au existat si alte initiative de creare a noi tipuri de armament AT .
Despre toata familia de tunuri AT realizate la nivel prototip am citit toti ( care am trecut de Ana are mere ) in revista Modelism , ba am si vazut fotografia din poligonul Suditi .
Despre autotunul AT , dotat cu tun de 88 mm , realizat prin redimensionarea ( scale-up ) tunului Vickers -Resita, am citit pentru prima data in File din trecutul artileriei romane moderne – autor gen. Valerian Nestorescu aparuta in 1972 , pentru ca apoi revista Modelism sa ne spuna ca trebuia realizat pe sasiu Skoda R-2 ( LT-35 ) in 1986 parca , pentru ca sa ajungem in anul Domnului 2020 ca sa aflam mai multe despre proiect in Buletinul Arhivelor Militare Romane .
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_088_2020.pdf
Mai spuneam mai demult ca a existat un program de montare a tunului Vickers – Resita pe platforma pe doua axe , dotare cu scut ( si cu frana de gura asta n-o stiam , insa am facut un educate guess corect , platforma fiind inspirata din cea a Boforsului polonez ) .
Mai multe date , in revista sus-amintita .
De asemenea , se descrie sumar un program pentru realizarea unor ” torpile aeriene ” AT cal. 120 mm .
Proiectul Maresal , si anume asigurarea tehnica a productiei si asigurarea importurilor a fost tratat intr-un numar anterior al revistei mai-sus amintite
Din nou ma vad nevoit sa vin cu o completare – Platforma pe doua axe pentru Vickers este direct copiata dupa „platforma cu doua axe sistem Bofors a tunului a.a. de 76,2mm capturat” – conform documentelor originale de arhiva. Este clar ca se vorbeste de tunul M1938.
In mod normal spun ca o fotografie ar lamuri lucrurile .
In acest caz , nu cred ca ar ajuta , platformele fiind identice ( principial nu dimensional ) , cu falcele laterale de sprijin pliante si sape de calare cu surub . De fapt tunul de 76,2 mm mod. 1938 este tunul de 76,2 mm mod.1931 montat pe platforma ZU-8 .
Ai acces la documentele originale ?
Ramane de vazut cum arata platforma tip ASTRA , posibil sa fi fost asemanatoare .
Articolul despre care vorbeam in comentariul anterior
INGINERUL PETRE CARP ŞI IMPLICAREA SA ÎN DEZVOLTAREA CARULUI DE LUPTĂ „M”ŞI A PRIMULUI PROIECT DE TRACTOR ROMÂNESC
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_077_2017.pdf
multumesc, nu stiam de acest articol
Destul de putin despre dotarea armatei in publicistica mlitara .
Steppewolf , in ultimii ani ti-am remarcat activitatea pe forumurile externe, in engleza .
O corectie , daca este vorba despre d-ta :
https://imgur.com/gallery/97jusj1
Romania nu a fabricat niciodata MT-LB , tunul AA de 30 mm e romanesc intr-adevar , vehiculul prezentat a fost bricolat in Libia . Libia avea in dotare tunul de 30 mm romanesc cu ochire manuala , ar fi trebuit sa primeasca varianta complexului AA automatizat de 30 mm tractat , omologat abia in 1994 . cat si varianta autopropulsata pe sasiu blindat senilat , care trebuia omologata in 1993 cf. Revistei trupelor de uscat 1990 , disparuta in tranzitie . Ba trebuia sa le construim si o uzina de asamblare de tancuri . Dar dupa cum se vede , clientilor armamentului Ro , prietenii lui Ceusescu , li se pune lumanarea la ” raposati ”
O intrebare :
de ce Steppewolf si nu Steppenwolf ?
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Aparitii_editoriale_pdf/20_Armata_evolutia_armei_tancuri.pdf
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Aparitii_editoriale_pdf/14_Inzestrarea_Armatei_vol_2.pdf
http://amnr.defense.ro/pages/view/130
http://amnr.defense.ro/pages/view/139
Fàcând câteva sàpàturi, am ajuns la un articol Wikipedia foarte detaliat în versiunea francezà (asta fiindcà este vorba de transformarea de càtre germani a unui tun francez pentru artileria de câmp (capturi în dauna polonezilor si francezilor) în tun anti-tanc, cu schimbarea munitie)i.
În articol, scriu cà si România a fost dotatà cu acest tun de 75 mm.
Am uitat sà pun link-ul
https://fr.wikipedia.org/wiki/7,5-cm_Pak_97/38
Dotare la armata înainte de ww2 era peste ce aveam azi
Și capacitatea industriei in domeniu tehnicii militare era peste ce avem azi
Cam la toate armele
La arma marină eram cu mult peste ce avem azi
La nici o arma nu aveam conducere competentă și capabilă
Respectiv conducere militară in stare sa i-a inițiativa și sa-și asume riscuri
Pregătire de lupta la conducerea armatei înainte de ww2 spre zero
Efectele s-au văzut la retragerea din Basarabia
Nu întâmplator, pe drept, mulți generali și ofițeri superiori au fost degradati și trecuți in rezerva
Norok cu comunishtii care prețuiau trădătorii și au dat înapoi gradele
Pregătirea de lupta de azi la eșaloanele superioare merge spre minus infinit
Plus la unele arme tehnica militară tip insectar – o prezinți la parada și atât
Cumva mai rău ca înainte de ww2
Grade de general date mult prea ușor au făcut ca gradu asta sa fie așa ca un fel de certificat de revoluționar care îl poate obține oricine, inclusiv aia care au tras in populație in 89
Îmi cer scuze fata de cei care au pierdut pe cineva in 89 sau au rămas cu o infirmitate și au justificare pt certificatul de revoluționar
Grade de jeneral date la primari, șoferi, demnitari ajunși generali peste noapte
Dacă îmi amintesc bine prin istorie se pare ca a existat un împărat roman care și-a făcut calul senator
Pai de ce sa nu facem si noi șoferii generali
Ceseateu și conducere meapene monument al naturii
Se prea poate sa ma înșel, dar parca și carolu abdicatoru și-a făcut șoferu jeneral
Iubesc tradarea dar urăsc pe trădători
PS la mintea mea tunu AA nemțesc transformat in AT a avut precizie destul de mare in ww2 și proiectil puternic
Nu degeaba a fost folosit de Rommel și africacorps cu succes împotriva tancurilor britanice
Multumesc pentru articol, felicitari! Astept cu nerabdare continuarea?
Un corp expediționar de 100000 soldați dintre cei mai pregătiți și motivați ar fi fost suficient pentru continuarea campaniei dincolo de Nistru.
Destul de putin despre dotarea armatei in publicistica mlitara .
Steppewolf , in ultimii ani ti-am remarcat activitatea pe forumurile externe, in engleza .
O corectie , daca este vorba despre d-ta :
https://imgur.com/gallery/97jusj1
Romania nu a fabricat niciodata MT-LB , tunul AA de 30 mm e romanesc intr-adevar , vehiculul prezentat a fost bricolat in Libia . Libia avea in dotare tunul de 30 mm romanesc cu ochire manuala , ar fi trebuit sa primeasca varianta complexului AA automatizat de 30 mm tractat , omologat abia in 1994 . cat si varianta autopropulsata pe sasiu blindat senilat , care trebuia omologata in 1993 cf. Revistei trupelor de uscat 1990 , disparuta in tranzitie . Ba trebuia sa le construim si o uzina de asamblare de tancuri . Dar dupa cum se vede , clientilor armamentului Ro , prietenii lui Ceusescu , li se pune lumanarea la ” raposati ”
O intrebare :
de ce Steppewolf si nu Steppenwolf ?
Armata Română a avut în dotare un număr apreciabil de tunuri antitanc calibrul 37 mm, dar acestea s-au dovedit ineficiente împotriva tancurilor sovietice T 34. De altfel, Consiliul Superior al Armatei și Comitetul materialelor de război au hotărât la 9 septembrie 1936 adoptarea tunului antitanc de 47 mm sistem Schneider. Cum numărul de tunuri antitanc de care dispunea Armata Română era mic, 24 tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm la 1 august 1939, 152 tunuri antitanc la începutul anului 1940, în disperare de cauză, sub presiunea evenimentelor, am luat și tunuri de 37 mm. Astfel, în urma încheierii acordului economic româno-german (Pactul petrolului) din 27 mai 1940 Germania a livrat României din capturile poloneze făcute în 1939 un număr de 669 tunuri antitanc suedeze Bofors model 1936, calibrul 37 mm. Polonia a avut în dotare 1.200 tunuri antitanc Bofors calibrul 37 mm, fabricate sub licență. În preajma bătăliei de la Stalingrad Armatele 3 și 4 române dispuneau de 339 tunuri antitanc calibrul 37 mm. Divizia 1 Blindată avea 111 tunuri antitanc calibrul 37 mm. Tunul antitanc Bofors calibrul 37 mm avea însă o putere de pătrundere cu proiectilul de ruptură de numai 60 mm la distanța de 300 de metri.
Mulțumim @chipp pentru articol! Foarte interesant!
Notă informativă
Experimentarea Carului R35
3 iunie 1939
1) Probe executate
– În zilele de 29, 30 mai, 1 şi 2 iunie, s-a executat proba de rulaj
munte, pe itinerariul Bucureşti – Târgovişte – Dragoslavele – Rucăr –
Bran – Braşov – Sinaia – Păduchiosul – Târgovişte – Bucureşti (circa
400 km).
– După program, circuitul trebuia executat în 4 zile (circa
100Km. Pe zi) cu etapele: Târgovişte, Bran, Pucioasa, Bucureşti. În
realitate, a fost executat în 5 zile, din motivele arătate mai jos.
2) Observaţiuni
a) În cursul etapei Bucureşti – Târgovişte s-au deteriorat
2 galeţi, necesitând înlocuirea lor în timpul parcursului. Înlocuirea a
provocat o întârziere de 1 ½ ore.
b) În cursul etapei Târgovişte – Bran s-au produs:
– Ruperea tijei de comandă a schimbătorului de viteză. Repararea
nu s-a putut face pe loc, ci la un atelier din Braşov, carul continuând
rulajul cu greutate, oprind la fiecare schimbare de viteză.
– Degradarea bulonului punct fix al frânei din dreapta a
diferenţialului (dispozitiv de direcţie). Carul nemaiputând vira, a
provocat imobilizarea lui pe pantă, între Podul Dâmbovicioarei – Juvala.
Repararea nu s-a putut face în aceeaşi zi, ci de abia a doua zi, prin
înlocuirea piesei degradate cu alta, de la camionul cu piese de rezervă.
– După reparare, carul nu a rulat decât vreo 50 m., întrucât la
primul viraj s-a repetat aceeaşi degradare la frâna din stânga a
diferenţialului. Repararea s-a făcut cu o piesă confecţionată la Uzinele
I.A.R. din Braşov.
– Degradările de mai sus ale dispozitivului de direcţie au
provocat o imobilizare a carului în şosea, de 24 ore.
– La terminarea etapei, s-a înlocuit un galete de cauciuc
deteriorat, cu altul vechi uzat.
c) În cursul etapei Bran – Petroşiţa, s-a deteriorat şi
înlocuit un galete de cauciuc, cu unul din galeţii primiţi din Franţa cu
avionul. Întrerupere o oră.
d) În cursul etapei Petroşiţa – Bucureşti, s-a deteriorat şi
înlocuit un galete de cauciuc.
Înlocuirea a durat 21 minute.
3) CONCLUZII
a) Carul de luptă R35 nu a dat satisfacţie în timpul probelor de
rulaj de teren şi munte.
b) Nesatisfacerile sunt datorate:
– Deteriorării repetate şi prea timpurii a bandajelor de
cauciuc ale galeţilor (roţi purtătoare).
– Deteriorărilor frânelor dispozitivelor de direcţie.
– Răcirea motorului este insuficientă pentru condiţiile de
vară din ţara noastră. La temperaturi ambiante sub 260C, la mersul în
teren sau pante prelungi, motorul atinge deja temperatura de fierbere.
c) Dacă consideraţiuni speciale impun achiziţionarea carului
R35, ar urma ca să se ceară şi impune Uzinelor furnizarea următoarelor
ameliorări:
– Modificarea sistemului de propulsie, astfel ca să se remedieze
deteriorarea bandajelor de cauciuc (supraîncărcate).
– Modificarea dispoziţiei benzilor de frânare ale diferenţialului,
astfel încât să se evite posibilitatea de deformare sau rupere a buloanelor
punct fix.
– sistemului de răcire.
Ameliorarea ambreiajului şi a frânei de ambreiaj, astfel încât să
se evite dificultăţile actuale la schimbarea vitezelor, care au drept
consecinţă ruperea tijei de comandă.
DIRECTORUL DIRECŢIEI TEHNICE
GENERAL
V. NEGREI
C.S.P.A.M.I., fond M.I.A.P.R., Cabinetul Ministrului, dosar nr. 8,
filele 97-99.