Turcii sunt foarte ambitiosi

Anka – UAV cu sistemul ASEL-FLIR-235

Sau dimpotriva stiu ceva ce noi nu stim. In ultima vreme politica interna a premierului Recep Erdogan a cam creat anumite animozitati la nivelul NATO si UE, iar recenta interzicere a Tiwter in Turcia a arata cat valoreaza pentru Erdogan notiuni simple precum dreptul la libera exprimare…

Trecand peste politica interna, putem remarca ca in ultima vreme stradanile guvernului turc duc tara, mai exact incearca s-o duca, spre o anumita autosuficienta in domeniul productiei tehnicii de lupta avanasate, exemplul alegerii sistemului HQ-9 (FD 2000) fiind cel mai elocvent, turcii alegand mai mult cu gandul la transferul de tehnologie decat la cel mai bun pret si cel mai bun sistem, iar refuzul Germaniei si Japoniei de a le furniza licente/know how pentru constructia in Turcia a unui motor de 1500cp pentru tancul Altay arata ca vremurile cand Ankara avea acces la orice tip de tehnica de lupta s-au cam dus.

Asa ca turcii a inceput de ceva timp sa finanteze masiv companiile locale intru dezvoltarea de senzori cat mai perfomanti din familia sistemelor radar si electro-optice, care sa echipeze in viitor avioanele militare turcesti, dronele de productie locala si chiar satelitii, pe care Turcia intentioneza sa incepa sa-i lanseze cat de curand posibil – pana in 2020 – cand 16 sateliti civili si militari ar trebui sa fie deja pe orbita.

Un oficial din industria de aparare turca a declarat ca dezvoltarea unei familii de senzori radar si eletro-optici este o proritate de grad zero pentru Ankara, in acest sens guvernul alocand nu mai putin de 1 miliard de dolari pentru cercetare- dezvoltare in domeniu in urmatorii cinci ani.

Unul dintre cele mai ambitioasa programe este in portofoilul companiei specializata in electronica pentru uz militar – Aselasan, care dezvolta un radar ce ar trebui sa doteze viitorul avion multirol supersonic TF-X “Tusas”, aparat care ar urma sa fie dezvoltat si construit de catre cei de la Turkish Aerospace Industries, dar asteapta doar ok-ul guvernamental.

Programul pentru dezvoltarea acestui radar este intr-un fel mama tuturor programelor de dezvoltare a senzorilor in Turcia, pentru ca se incearca folosirea unei tehnologii care are la baza nitrura de galiu care este considerat viitorul, in lumea superconductorilor si care va permite ca radarelele sa fie mult mai mici si mai compacte crescandu-se in acelasi timp puterea de detectie si claritatea informatilor obtinute.

Pe langa radarul pentru TF-X “Tusas”, Aslesan mai are in dezvoltare si ASEL-FLIR-235, un multisenzor electro-optic care opereza in IR, este dotat cu camera TV, sistem laser pentru achizitia si urmarirea tintei dual-band. ASEL-FLIR-235 va fi folosit pe dronele de fabricatie locala Anka ca si pe platforme navale de mari dimensiuni.

ASELFLIR-135, multisenzor dedicat supravegherii si care va fi folosit pe UAV-uri si platforme navale mai mici, dotat si el cu camere IR si TV plus laser.

Astfel Turcia inceraca sa devina cat mai independenta de tehnologia straina, lovitura primita in urma ruperii oricaror colaborari cu Israelul aratandu-si si astazi punctele negative, Turcia ramanand mult in urma in ceea ce priveste dezvoltarea programelor sale de drone, sisteme de comunicatii, razboi electronic si senzori moderni, dar Ankara crede ca incet, incet va putea recupera, iar adevarul este ca nimic nu-i imposibil cu putin vointa si ceva bani…

Pentru ca una este sa te poti inarma conform cerintelor si planurilor tale si alta sa te rogi de unul si de altul sa-ti vanda ceea ce cred el ca ai tu nevoie, dar la noi – la romani – industria de aparare este vazuta ca o cenusareasa care ar trebui inchisa si totul importat, in loc sa fie protejata, capitalizata si pe umerii careia sa ne cladim o industrie civila bine articulata si inalt tehnologizata.

Bafta multora este ca prostie  nu este dureroasa si intentile pidosnice la adresa sigurantei nationale sunt greu observabile de mare majoritate a oamenilor…

 

Doar ca…

Pe de alta parte industria de aparare din Turcia, mare parte detinuta de stat, este aspru criticata de catre seful Agentieie pentru Achizitii Militare – Undersecretariat for Defense Industries (SSM), Murad Bayar, pentru lipsa profesionalismul, lipsa implicarii in programe de cercetare-dezvoltare si investitii pe termen lung, Bayar plangandu-se de calitate foarte slaba a produselor realizate in tara.

“…a general lack of quality [in production standards] and a general reluctance to engage in R&D [research and development] activity and long-term investment vision.Unfortunately, we don’t have the mental comfort of relying on the private sector…”

Un exemplu in acest sens ar fi compania BMC care nu a fost in stare sa livreze catre Armata Turca trasportoare blindate rezistente la mine la termenele stabilite, armata renuntand pana la urma la contract, dupa ce a primit doar 293 de MRAP-uri “Kirpi” dintr-un total contractat de 468 de bucati. Acum guvernul turc incearca sa privatizeze BMC, in februarie a scos-o la vanzare contra sumei de 434 milioane de dolari.

Primele cinci companii turce din domeniul apararii: Aselsan, Tusas Turkish Aerospace Industries, Havelsan, Roketsan si MKE sunt firme cu capital de stat, iar astazi exista convingerea ferma, in cadrul guvernului,ca doar privatizarea a cat mai multe dintre acestea ar putea schimba mentalitatea, lucru cu care nu poti sa nu fii de acord.

Diferenta intre intentia turcilor de a-si privatiza industria de aparare si mizeria care se incearca in Romania este data de faptul ca Ankara isi privatizeza industria impreuna cu contracte de cercetare-dezvoltare si comenzile ferme aferente, iar orice comparator stie ca turcii asigura finantare si comenzi pentru fabricile lor. Nu poti privatiza o industrie super-specializata si foarte sensibila, cum este cea de aparare, aruncand-o pe piata fara capital, fara tehnologie, fara contracte, sa se descurce singura, decat daca esti cu adevarat tampit sau foarte rau intentionat…

 GeorgeGMT