Japonia, 6 aprilie 1945, amiralul Kantaro Suzuki isi formeaza cabinetul pe care-l va conduce ca prim-ministru pana pe data de 17 august 1945. La acea data, Hitler se afla deja in buncar de unde nu va mai iesi viu, Germania nazista era infranta. In SUA, Franklin Delano Roosevelt, cel de-al 32-lea presedinte al Americii, isi traia ultimele zile. Japonia se lupta sa supravietuiasca fiind la un pas de colaps desi multi nu vroiau sa accepte inevitabila infrangere…
Revenind la Kantaro, principalele portofolii ale guvernului nipon, ultimul dinainte de capitulare, guvern ce-si va pune amprenta asupra drumului pe care-l va urma Japonia post-WW II, au fost impartite astfel: Ministerul de Razboi, General Korechika Anami. Acesta era adeptul „luptei finale si a rezistentei pana la capat”. Cu toate acestea, el semneaza documentul de predare impreuna cu restul cabinetului Suzuki, justificandu-si gestul fata de subordonatii sai, in marea lor majoritate adepti a-i luptei pana la capat, prin urmatoarele cuvinte: „Ca soldat japonez, ca ofiter, trebuie sa ma supun cerintei imparatului meu. Ofiterii mei, ascultati dorinta Imparatului”. A doua zi dimineata, la rasaritul soarelui, pe 15 august 1945, se sinucide indeplinind ceremonia seppuku/hara-kiri; Ministerul Marinei, Amiral Mitsumasa Yonai. Era un ofiter capabil si realist, si-a dat seama inca din 1939 ca Marina Imperiala nu se poate masura cu Royal Navy si US Navy, nu pe perioada lunga. Era adept al Pacii ca si amiralul Isoroku Yamamoto. A sustinut totusi construirea celor doua super-cuirasate, Yamato si Musashi, sperand in echilibrarea fortelor cu cele doua superputeri navale, Anglia si SUA; Ministerul Afacerilor Externe, Shigenori Togo. Ei bine, prima chestiune abordata de catre Kantaro a fost situatia resurselor si a economiei, cerand secretarului guvernului, Sakomizu Hisatsune, sa-i faca de urgenta un raport confidential. Ei bine, lui Sakomizu nu i-a fost greu sa constate ca resursele de materii prime vitale efortului de razboi scazusera simtitor, basca faptul ca facilitatile de productie erau tocate marunt de Aviatia SUA. Concluzia sa era alarmanta: „Raidurile aeriene cat si cucerirea de teritorii de catre SUA, au adus aproape de colaps aprovizionarea cu materii prime vitale productiei de razboi. In plus, aprovizionarea cu carbune si petrol se afla in declin rapid. Populatia resimte din plin efortul de razboi. Japonia ar mai putea lupta maxim cateva luni, dar nimic nu e cert”. Era clar, Japonia n-avea scapare, singura solutie era incheierea pacii!
Japonia era falimentara, raportul lui Sakomizu e prezentat pe 8 iunie 1945 imparatului Hirohito in cadrul Conferintei Imperiale: Flota comerciala era aproape anihilata, tonajul tuturor navelor abia atingea 1 milion de tone; rezerva de petrol 100.000 de tone; rezerva de bauxita 0 tone; rezerva de carbune in curs de epuizare; santiere navale aflate in colaps din lipsa de materii prime, mare parte dintre acestea aflandu-se in incapacitate de lucru datorita efectelor devastatoare ale raidurilor americane; legatura intre insulele japoneze era deficitara datorita raidurilor americane si a lipsei navelor de transport; 750.000 de locuinte distruse in Tokio. Pai da, doar pe 13 si 15 aprilie 1945, aeronave B-29 lanseaza asupra orasului 3054 tone de bombe, facand praf 25 kmp din acesta. Pe 24 si 26 mai 1945, alte 6898 de tone de bombe devasteaza 43 kmp; 2.500.000 de locuinte distruse in toata Japonia; Flota Combinata complet paralizata, lipsindu-i marile nave de lupta si portavioanele, basca ca nu mai avea combustibil. Categoric, n-ar fi facut fata Flotei de invazie. Probleme asemanatoare le avea si Aviatia, chiar si Armata de Uscat –tancuri insuficiente, vechi si depasite din toate punctele de vedere, munitie insuficienta, si multe altele. Ei bine, cu toate acestea, strategii americani calculasera ca fortele de invazie anglo-americane ar fi pierdut intre 500.000-1.000.000 de oameni de la momentul debarcarii pana la Tokio. Tot ei stipulau ca in jurul capitalei Tokio se aflau masate trupe insumand sapte milioane de oameni si 8000 de avioane de toate tipurile.
Si ne oprim aici, concluzia, Japonia avea in 1945 economia si infrastructura distrusa. Dar avea sa renasca precum Pasarea Phoenix, devenind la inceputul anilor *60/sec.XX o economie puternica si o tara prospera. Asta avea sa se regaseasca si in renasterea industriei sale militare, industrie care practic a repornit de la zero. Astazi, industria militara nipona este foarte avansata, produc orice, produc tot ceea ce au nevoie, ar putea avea chiar si arme atomice daca si le-ar dori. Noi am avut grija sa nu mai producem nimic, noi n-avem nevoie, noi suntem NATO, noi suntem…romani!
Cum de si-au revenit atat de rapid, transformandu-se dintr-o tara devastata de razboi intr-o tara cu o economie puternica si o armata pe masura? Ei bine, de „vina” e ocupatia americana! Decizia lui Mac Arthur de a-l mentine in fruntea tarii pe Imparatul Hirohito a fost de bun augur, a fost inspirata, permitand Japoniei sa mentina legatura cu trecutul, cultura si…onoarea militara (in perioada 1945-1951, Douglas MacArthur a indeplinit functia de Guvernator Militar al Japoniei. Tara avea sa-si recapete independenta in urma Tratatului de Pace de la San Francisco, semnat pe data de 8 septembrie 1951). Datorita faptului ca Imparatul a ramas pe tron, primul-ministru japonez de atunci, Shigeru Yoshida, accepta amplasarea de baze militare americane pe teritoriul nipon, ceea ce avea sa duca la renasterea armatei japoneze sub numele de Jieitai sau JSDF/Japan-Self Defense Forces/Fortele de Autoaparare Japoneze, forte create in 1954. Crearea JSDF a fost incurajata de catre SUA, reinarmarea Japoniei, ca si a Germaniei dealtfel, fiind impulsionata de doctrina americana de limitare a expansiunii comunismului. Avand trupe SUA pe teritoriul sau, Japonia avea dupa 1945 o mica forta de politie al carei rol era mentinerea ordinii si, in 1947, adoptase o noua Constitutie in care la Articolul 9 se stipuleaza ca „Japonia renunta pentru totdeauna la razboi ca instrument de solutionare a disputelor internationale si declara ca nu va mai mentine niciodata forte terestre, maritime sau aeriene in stare de razboi”.
In 1950, odata ce trupele SUA erau mutate in teatrul de razboi coreean, Japonia s-a vazut in incapacitate de a-si asigura securitatea, ca urmare Guvernul ratifica in 1952 cu americanii „Tratatul de asistenta reciproca de securitate” prin care SUA se angajau sa apere spatiului aerian, terestru si naval al arhipelagului nipon. Ca urmare a acestui tratat, Japoniei i se permite crearea si dezvoltarea unor forte de autoaparare consistente: National Police Reserve/NPR/Rezerva Nationala de Politie, extinsa de la 75.000 de oameni/4 divizii la 110.000 de oameni (aceasta mica forta de Politie fusese creata pe 24 august 1950, numara initial 75.000 de oameni, acestia fiind dotati cu arme usoare de infanterie ramase de la Armata Imperiala, precum: carabine Arisaka/7,70 mm; revolvere Type 26/9 mm; pistoale Type 14 Nambu/8 mm; pistoale Type 94 Nambu/8 mm; pistoale-mitraliera Type 100/8 mm; mitraliere usoare Type 99/7,70 mm sau Type 96/6,50 mm. Posibil sa fi avut si mortiere de transee. Era formata din fosti militari ai Armatei Imperiale, o buna strategie de a-i tine pe acestia sub control dandu-le o ocupatie); Fortele Nationale de Securitate si Forta de Securitate a Coastelor, un fel de Paza de Coasta, aceasta fiind initial echipata cu nave provenite de la US Navy, printre acestea numarandu-se cateva distrugatoare de escorta. In 1954, datorita Razboiului din Coreea si a amplificarii amenintarilor sovietice, Guvernul nipon revizuieste tratatul de asistenta mutuala cu SUA, americanii permitand reinfiintarea celor trei Arme traditionale in Armata Imperiala: Rikujo-Jieitai/Japan Ground Self-Defense Forces/JGSDF/Fortele de Autoaparare Terestre Japoneze, reinfintate pe 1 iulie 1954. In 2008 aveau 150.000 de oameni, personal activ; Kaijo-Jieitai/ Japan Maritime Self-Defense Forces/JMSDF/Fortele de Autoaparare Maritime Japoneze, reinfiintate pe 1 iulie 1954. In 2008 aveau 50.800 de oameni, personal activ, 135 de nave de suprafata, 19 submarine si 346 de aeronave. Pe 26 aprilie 1956, JMSDF primeste in dotare prima nava militara realizata autohton dupa WW II, distrugatorul Harukaze/2378 de tone/DD-101, construit pe Santierul Naval Mitsubishi din Nagasaki, acesta fiind pus pe cala in data de 15 decembrie 1954 (eee, asta-i alta poveste). Interesant e faptul ca dupa 1945, Comisia Aliata de Control a folosit nave deminoare ex-Marina Imperiala pentru deminarea apelor nipone. Aceasta mica flota de deminoare a fost ulterior transferata la nou infiintata Agentie de Siguranta Maritima, unde au continuat sa dezafecteze campurile de mine plantate in WW II, personalul mentinandu-se astfel aproape de „marinarie”; Koku-Jieitai/Japan Air Self-Defense Forces/JASDF/Fortele Aeriene de Autoaparare Japoneze, reinfiintate pe 1 iulie 1954.
In 2013 aveau 50.324 de oameni, personal activ, 177 de aeronave, 373 dintre acestea fiind aeronave de vanatoare. In 15 ianuarie 1955 au primit din partea USAF primele lor aeronave cu reactie operationale, fiind vorba de trainer-ul Lochkeed T-33A Shooting Star/T-Bird si vanatorul F-86 Sabre. Aveau sa le produca sub licenta la Kawasaki Heavy Industries Aerospace Company din 1956/1957 -210 exemplare de T-33 si 300 de exemplare de F-86F Sabre/Kyokuko si F-86D Sabre/Gekko (F-86 local a dotat 10 Escadrile/Hikotai). Le-au urmat rapid 48/82 de Lochkeed P-2H Neptune/Kawasaki P-2J/P2V-Kai (patrulare maritima, ASW. Intrat in uz in 1966) si 211/239 de elicoptere Bell 47/Kawasaki KH-4 –din 1960. Au urmat alte aeronave si elicoptere pe masura ce industria autohtona isi revenea si se maturiza, insa nu vom dezvolta subiectul acum. Ideea este ca asa se cladeste o industrie, o Tara, o economie, cu vointa, prin fapte ci nu prin vorbe sau PDF-uri, nicidecum prin importuri second-hand fara trecere peste ordin, in concentul 0-9 (adica, mai pe intelesul tuturor, numerele adunate/suma sa nu depaseasca cifra 10. Nu-i asa ca decidentii nostri stiu Aritmetica de clasa a II-a? Si noi ii credem idioti licentiati! Rasu’-plansul…). Ca fapt divers, aveau sa realizeze primul trainer dotat cu motor cu reactie de dupa WW II in ianuarie 1958 –foarte rapid s-au miscat, sunt de admirat. E vorba de Fuji T-1 Hatsutaka, design indigen, 66 de exemplare construite, o aeronava cu o poveste interesanta.
In sfarsit, ne apropiem de tinta articolului nostru si, implicit, de Rikujo-Jieitai/Japan Ground Self-Defense Forces/JGSDF/Fortele de Autoaparare Terestre Japoneze.
Va intrebati probabil de ce am facut aceasta paranteza. Am facut-o pentru a vedea si sublinia renasterea unei Natiuni si a unei Armate infrante cu sprijinul Cuceritorului –da, se poate, trebuie doar sa vrei sa renasti, s-o iei de la capat, sa n-ai tradatori de Neam si Tara la conducere si, bineanteles, trebuie sa ai parte de „Cuceritorul” potrivit care sa nu te termine definitiv, care sa fie dispus sa te ajute sa-ti revii pe toate planurile. Japonia a avut parte de SUA, invingator care nu s-a apucat sa-i lichideze elitele, companiile, scolile, infrastructura, fabricile, etc, un invingator care a investit in dezvoltarea si renasterea natiunii Soarelui Rasare. Altii, precum noi, n-am fost atat de norocosi, noi am avut parte de cizma stalinista, de obielele imputite ale soldatului sovietic/rus cotropitor, nicidecum eliberator, noi am avut si-nca avem parte de jigodii tradatoare la conducere –comunismul n-a fost si nici nu este o „binefacere”. Rusnacii, o natiune invingatoare aducatoare de „lumina de la Rasarit”, pusa pe jaf si omor care ne-a distrus complet, furandu-ne fabricile si ucigandu-ne elitele, impunandu-ne o oranduire straina noua complet, comunismul, oranduire care ne-a dat inapoi cu cel putin 100 de ani si a carei consecinte le suferim si astazi. Da, tovarisci ruski, de-asta „va iubim”! (americanii au confiscat si ei toate fabricile de armament japoneze, insa le-au dat inapoi proprietarilor odata cu Razboiul din Coreea. Aveau sa-si aduca contributia la reinarmarea Japoniei, inclusiv in reluarea productiei de tancuri si vehicule blindate, asa cum vom vedea in randurile care urmeaza. Sovieticii, in schimb, au carat tot in URSS, n-au lasat nici macar un surub pe unde au trecut si au ramas!).
Ei bine, crearea noii armate japoneze a cazut in responsabilitatea SUA, americanii ocupandu-se de pregatirea si dotarea noii armate. Pe cat de repede au desfiintat armata imperiala, pe atat de repede s-au miscat cu crearea JSDF, multi ofiteri cu experienta din vechea armata au fost rechemati sub arme, experienta acestora dovedindu-se valoroasa (ehhh, nu-i asa ca totul seamana cu povestea crearii Bundeswehr-ului, a noii armate germane, vest-germane, si aceasta „nascuta” in 1955. Traiasca Razboiul Rece si interesele geo-strategice americane). De programul de reinarmare a Japoniei s-a ocupat colonelul Frank Kowalski, acesta mergand pe doua directii: evitarea patrunderii in randul noii armate a vechilor cadre cu idei militariste care declarau si-acum ca SUA „e inamicul” (asa au facut si cu fostii ofiteri care au slujit in armata Reich-ului nazist. Totusi, multi dintre ei au ajuns in noua armata vest-germana, cu deosebire piloti, marinari si ofiteri de informatii, adica…specialisti). Nu se stie cat de eficient a fost „filtrul” american, cert e faptul ca militarismul si expansionismul manifestate de Armata Imperiala/IJA/Imperial Japanese Army nu s-au regasit in noua armata, si nici in ziua de astazi nu se regasesc; crearea unei armate cat mai apropiata de cea americana, consilierii americani care contribuiau la crearea JSDF lucrand la schimbarea denumirilor, a gradelor, unitatilor s.a.m.d, uzuale in fosta Armata Imperiala. Ideea era ca viitorii/potentialii aliati din zona Asia-Pacific a-i SUA, multi dintre acestia suferind anterior din cauza expansionismului japonez, sa nu refuze includerea in sfera de influenta americana din cauza vechilor traume si a imaginii negative lasata de „vechea” Japonie. Ideea era sa se creeze o diferenta majora intre imaginea armatei japoneze pre-razboi si imaginea armatei japoneze post-razboi. Toate acestea erau chestiuni delicate, trebuind sa se tina cont si de mandria, moralul, modul de viata si traditiile militare ale japonezilor, nu numai de nelinistea si frustrarile fostelor tari ocupate de IJA. SUA au reusit sa faca asta, au dorit sa faca asta, pe cand sovieticii n-au tinut cont de nimic, au calcat in picioare popoarele care au avut ghinionul sa-i cunoasca, fie c-au fost inamici sau aliati. Rusia putinista doar continua traditia, spasiba!
JSDGF a devenit rapid o forta militara profesionista cu sprijinul si consilierea americanilor. Principalul sau scop era, si inca este, mentinerea securitatii interne a Japoniei si contracararea unei posibile invazii sovietice pe la Hokkaido, cea mai nordica insula a Japoniei si a doua ca marime din arhipelagul nipon, insula avand suprafata de 83.454 kmp (japonezii ii spun insula Edo sau Yezo. Aici se afla una dintre primele baze aeriene activata dupa WW II, Baza Aeriana Chitose/Chitose Chiki, aceasta baza monitorizand granita maritima cu Rusia. Aici japonezii zboara astazi F-15 Eagle si Kawasaki T-4, tot aici aflandu-se si Grupul 3 Rachete Patriot. La Sapporo se afla cartierul general al Armatei Nordului/Hokubu Homentai/JSDGF compusa din 5 divizii, activa din data de 15 octombrie 1952. Divizia 7 Blindate de la Camp Higashi/Chitose opereaza astazi Type 90 MBT, inlocuitorul Type 61 si Type 74, intrat in serviciu in 1990. Se afla in curs de inlocuire cu ultimul sosit in familie, Type 10/Hitomaru-shiki sensha, si acesta produs tot de catre Mitsubishi, intrat in dotare incepand cu 2012, blindat despre care se spune ca nu-i departe de Abrams-ul american).
NATIONAL RESERVE POLICE -24 AUGUST 1950
De instruirea si formarea Fortelor de Autoaparare japoneze s-a ocupat masiv USFJ/United States Forces Japan/Armata Statelor Unite din Japonia numite de catre japonezi Zainichi Beigun, aceste forte fiind subordonate USPACOM/United States Pacific Command, fiind activata la 1 iulie 1957 avandu-si cartierul general la Baza Aeriana Fuchu/Fuchuuchiki/Tokio, baza datand din WW II (la aceasta baza JASDF avea sa zboare in anii urmatori Lochkeed F-104 Starfighter si Mitsubishi F-1). In prezent, Cartierul General USFJ se afla la Baza Aeriana Yokota aflata 30 km vest de capitala Tokio, iar cartierul general al JSDGF se afla in Ichigaya/Tokio. Astazi, conform surselor japoneze, JSDGF are 170.000 de militari profesionisti, ofiterii si subofiterii formandu-se la Academia Nationala de Aparare din Yokosuka/Boei Daigakko, institutie de invatamant militar ce dateaza de dinainte de WW II si pe care americanii au redeschis-o in 1953 (ca fapt divers, cadetii de aici se instruiesc anual si in SUA la Centrul de Instruire Yakima. Si tot ca fapt divers, JSDGF e impartita astazi in 5 regiuni militare subdivizate in 14 districte –Armata Nordica cu cartierul general la Sapporo/Hokkaido, Armata Nord-Estica cu cartierul general la Sendai/Miyagi, Armata Estica cu cartierul general la Nerima/Tokio, Armata Centrala cu cartierul general la Itami/Hyogo si Armata Occidentala cu cartierul general la Kumamoto/Kumamoto. JASDF are doua rezerve, Forta de Reactie Rapida/FRR a-i carei rezervisti se instruiesc/sunt chemati sub arme timp de 30 de zile pe an in luni/anotimpuri diferite, si Rezerva Principala/RP, formata in principal din civili, acestia fiind chemati sub arme/antrenament timp de 5 zile pe an in luni/anotimpuri diferite. In 2007, din cate se cunoaste, FRR avea 8425 de oameni, iar RP avea 22.404 oameni –inclusiv femei. Mda, uite asa se pregateste populatia si teritoriul pentru aparare, toata Armata de Rezerva fiind platita, instruita si dotata, dispunand de propriile depozite si facilitati. Noi…noi ne chinuim sa facem ceva similar vai mama noastra, da’ bani n-avem sau nu vrem s-a avem, ba legislatia nu stiu cum, ba interesul poarta fesul, ba, ba si ba!).
Primele tancuri de dupa razboi intrate in dotarea JSDF au fost de origine americana, M4A3E8 Sherman/Easy Eight/tun calibrul 76 mm si M-24 Chaffee/tun calibrul 75 mm, ambele tancuri fiind binecunoscute japonezilor (M-24 a fost primul tanc dat de SUA noii armate japoneze, 40 de exemplare initial. Acestea erau superioare tuturor tancurilor construite anterior de catre industria japoneza pentru armata imperiala. JSDF a avut peste 370 de M-24 in dotare. M4A3 au intrat in dotarea JSDF in 1954-1955, initial au fost 250 de exemplare, toate echipate cu tun calibrul 76 mm, la acestea adaugandu-se 80 de Sherman M-32ARV).
M-24 CHAFFEE IN JAPONIA
JSDF TANCUL USOR M-24 SI TANCUL MEDIU M4A3
Ei bine, echipajele japoneze n-au fost prea incantate de M-4 Sherman, conductorul avand dificultati in a ajunge la pedale (deh, japonezii nu erau inalti precum americanii), basca faptul ca era greu de manevrat in relieful predominant muntos al Japoniei, avea totusi 30 de tone, 2,62 m latime si aproape 6 m lungime. In ceea ce priveste M-24, japonezii au fost relativ incantati de el, era mai usor avand aproape 19 tone greutate fiind si mai scurt decat M-4, avand doar 5,56 m lungime –se preta mai bine reliefului montan dominant in Japonia. Cu toate acestea, M-24 nu se putea confrunta cu tancul sovietic T-34/85, fapt relevat in Coreea si retinut de catre strategii japonezi. Mai mult decat atat, toate tancurile M-4 si M-24 erau second-hand, gradul lor de uzura fiind ridicat, ceea ce punea mari probleme mecanicilor. In 1960 au optat sa inlocuiasca M-24 cu M-41A1/A3 Walker Bulldog, tanc usor de aproximativ 24 de tone si tun calibrul 76 mm, ajungand ca-n 1963 sa aiba 147 de exemplare/13 divizii (alte surse, 160 de exemplare).
JSDF TANCUL USOR M-41
Acesta a fost ultimul tanc primit de la SUA, Japonia lucra deja la noul sau tanc, foarte probabil a fost o solutie de compromis pana la aparitia noului tanc japonez in dotarea JGSDF. O parte din tancurile M-41 au fost importate din Germania Federala, toate exemplarele de M-41 fiind scoase la pensie in 1981. Tancurile de provenienta SUA erau si acestea second-hand.
M41A3 WALKER BULLDOG IN CULORI JAPONEZE
Ca urmare, strategii JSDF se confruntau cu o dilema la jumatatea anilor *50, fie achizitionau noul tanc american M-46 Patton/tun calibrul 90 mm, mult mai greu decat tot ceea ce aveau deja in dotare, acesta cantarind aproape 49 de tone sau varianta „mini” a acestuia, M-47 Patton/tun calibrul 90 mm, aceasta cantarind si ea mult, 46 de tone, fie treceau la proiectarea unui tanc adaptat reliefului Japoniei si nevoilor proprii. Cu alte cuvinte, ar fi putut sa reia proiectarea si producerea pe plan local a blindatelor cu un proiect adaptat noilor provocari. Aveau sa opteze, din fericire, pentru ultima varianta, proiectarea pe plan local a unui nou blindat care urma sa devina pentru multi ani principalul tanc de lupta al JGSDF, si-anume Type 61MBT.
Type 61 MBT/Roku-ichi Shiki sensha („Chi” in nomenclatorul militar japonez inseamna „Mediu”. Si daca tot suntem aici, haideti sa vedem si celelalte denumiri japoneze la blindate: Ke-Usor; Chi-Mediu; Ju-Greu; O-Super Greu. Nu se mai afla in nomenclatorul armatei japoneze astazi; Shi-Autoblindat/Automobil; Ho-Autotun/Tun autopropulsat) are urmatoarele caracteristici: fabricant Mitsubishi Heavy Industries; proiectarea sa a debutat in 1955; intrat in productie in aprilie 1961; 560 de exemplare fabricate in perioada 1961-1975 (a fost inlocuit de Type 74/Nana-yon-shiki sensha, 42 de tone, tun de 105 mm, blindatul era similar Leopard 1/RFG, AMX-30/Franta si M-60 Patton/SUA. A fost raspunsul japonezilor la T-55/62 sovietic. Type 74 a fost modernizat constant, in 2006 cel putin 700 de unitati se mai aflau in uz –astazi este folosit in vederea instruirii in scolile militare fiind inlocuit de Type 10 Hitomaru. Proiectarea a debutat in septembrie 1969, intrand in dotarea JASDF in 1975 -893 de unitati construite); Type 61 a fost scos la pensie in 2000; greutate 35 tone, blindatul japonez fiind mai greu decat M-41/22,10 tone si M-47/43,20 tone; echipaj 4 –conductor, comandant, operator radio –acesta era si incarcator, tragator/tunar. Conductorul sta in partea dreapta a partii frontale a sasiului, are propria trapa dotata cu trei periscoape ce asigura vederea in emisfera fata –ulterior a avut si periscop infrarosu T41, acestea fiind produse ulterior sub licenta. In stanga conductorului se afla transmisia, aceasta putand fi usor schimbata prin scoaterea unui panou de blindaj dispus la partea frontala a sasiului. Comandantul si incarcatorul/tunarul stau in turela, comandantul avand propria cupola dispusa la partea superioara dreapta a turelei –era prevazuta cu 4 periscoape de vedere/observare si un telemetru stereoscopic care marea de 7 ori/x7, toate acestea ajutand comandantul tancului sa observe campul de lupta.
INTERIOR TYPE 61
Deasupra cupolei comandantului se gasea o mitraliera antiaeriana Browning M2, calibrul 12,70 mm (mitraliera avea elevatia cuprinsa intre -10◦/+55◦, rata de foc de 550 proiectile/minut si raza maxima de actiune de aproximativ 1200 m. Rezerva interna era de 600 de proiectile). Tunarul nu dispunea de propria trapa, acesta fiind dispus in dreapta comandantului –dispunea doar de o mica trapa decupata in blindajul turelei pe unde scotea manual afara tuburile proiectilelor trase. Incarcatorul avea propriile sisteme de vizare si ochire care mareau de 6 ori/x6, probabil similare cu cele de pe M-41 Bulldog –stereoscop T46E1. La sfarsitul anilor *60/sec.XX, tancul a primit un reflector puternic cu lumina alba/infrarosie (WL/IR) destinat iluminarii si detalierii tintelor, probabil de productie indigena, acesta fiind montat deasupra scutului tunului (similar M-48 Patton, Leopard 1 si altele). Acest proiector era detasabil; suspensie –6 bare de torsiune+8 amortizoare hidraulice.
Transmisie manuala Mitsubishi cu 5 viteze de mers inainte si una de mers inapoi, diferential, dispusa frontal, o premiera mondiala fiindca Type 61 a fost primul tanc la care transmisia era dispusa astfel. Datorita faptului ca transmisia era manuala, tancul era mai dificil de manevrat de catre un conductor neexperimentat, blindatele M-24/41 furnizate de catre SUA japonezilor fiind considerate de catre echipaje ca fiind „mult mai usor de condus”. Initial s-a prevazut ca transmisia Type 61 sa fie automata, primele doua prototipuri fiind prevazute cu transmisie suedeza fabricata de catre compania SRM, acestea avand convertizor de cuplu in doua trepte, insa au aratat deficiente in cursul testelor pierzand din putere sau blocandu-se des, intr-un final japonezii renuntand la ele. Au avut in vedere si transmisia de pe M-47/48, si aceasta automata, insa si-au schimbat optiunea datorita faptului ca erau mult prea complexe si complicate si deloc usor de montat/adaptat pe Type 61; senile echipate cu 6 role de sprijin dotate cu patine/bandaje din cauciuc si 3 role de intoarcere (per total, ambele senile, 12 roti motoare+6 role de intoarcere+8 amortizoare hidraulice independente). Rolele 1-2-6 erau echipate cu amortizoare hidraulice si bare de torsiune independente. Fiecare senila dispunea de o roata motoare dintata la partea fata, total 2 roti motoare per tanc, si de o roata motoare nedintata la partea spate, total 2 astfel de roti per tanc.
MITSUBISHI 12HM-21WT
Transmisia, foarte probabil, e inspirata de M-24 Chaffe si M-41 Bulldog; senilele aveau 55 cm latime; raza de virare la Type 61 era de 10 m; motor Diesel Mitsubishi 12HM21WT, 12 cilindri in V, 570 CP/2100 rpm, 29.600 cc/29,60L, greutate 2400 kg, injectie directa de combustibil in camera de ardere, raport putere-greutate 17,14 CP/t, racit cu aer, supraalimentat, doua compresoare. Motorul e dispus la partea spate a tancului si in caz de urgenta putea dezvolta maxim 604/650 CP, viteza maxima atingand 55 km/h pe sosea. Viteza Type 61 era mai mare decat cea atinsa de M-41/44,90 kmh si M-47/33,60 kmh; lungime cu tunul in pozitie de lupta 8,19 m; lungime fara tun 6,03 m; latime 2,95 m; inaltime 2,49 m; viteza maxima: pe sosea 45 km/h sau 55 km/h in caz de urgenta/pe drumuri neamenajate 30-32 km/h; tancul ajungea de la 0-200 m in 25 de secunde ceea ce-l facea foarte rapid. Expertii japonezi calculasera in anii *80 ca Type 61 accelera mai repede decat Leopard 1, acesta avand nevoie de 23,50 secunde pentru a parcurge 200 m, accelera mai repede chiar si decat prototipul M1 Abrams care avea nevoie de 29 de secunde pentru a parcurge 200 m. Faptul ca Type 61 putea accelera rapid a fost un atuu important in relieful montan nipon. Oricum, motorul Type 61 era mai puternic decat cel de pe M-41/410 CP, insa mai slab decat cel de pe M-47/660 CP; blindaj format din panouri de otel sudat, insa de-a lungul carierei operationale acesta a suferit numeroase modificari in vederea cresterii protectiei echipajului si adaptarii tancului la noile provocari sovietice conform unor surse, fara a exista si confirmare certa a acestor modernizari.
TYPE 61 GROSIME BLINDAJ
Blindajul avea urmatoarele grosimi: mantaua/scutul tunului 125 mm; partea frontala a turelei 40 mm, aceasta fiind inclinata la 60◦, fapt ce facea ca blindajul sa fie echivalent cu cel de 90 mm; lateralele frontale ale turelei 90 mm; partea superioara laterala a turelei 40 mm; partea superioara inferioara a turelei 60 mm; plafonul turelei 18 mm; spatele turelei 35 mm; blindaj frontal caroserie/coca 45 mm, acesta fiind inclinat la 30◦, ceea ce-l facea echivalent cu blindajul de 90 mm; lateralele caroseriei 30 mm; partea superioara a caroseriei 12 mm; spatele caroseriei 25 mm; aparatoarele suspensiei/senilelor –fata 35 mm/lateral 35 mm/spate 20 mm. Panourile laterale de protectie a caii de rulare erau demontabile insa nu exista certitudine ca acestea chiar au existat, posibil sa fi ramas doar la nivel de optiune. Interesant e faptul ca Type 61 era inferior ca blindaj majoritatii tancurilor de dupa 1960, si asta din cauza reducerii greutatii pentru a-l face adecvat reliefului predominant muntos. Cel mai probabil la momentul proiectarii sale, japonezii au luat in calcul tancul sovietic T-34/85 ca principal oponent pe baza experientei americane in Coreea, nu si pe cele care i-au urmat, insa aveau sa corecteze „eroarea” incepand cu Type 74.
TYPE 61 -COMPARTIMENTUL CONDUCTORULUI
Oricum, Type 61 era bine protejat impotriva armamentului usor de infanterie, insa era vulnerabil in fata noilor tancuri sovietice si a proiectilelor anti-blindaj folosite de acestea; turela e dispusa central fiind realizata din otel turnat. A fost dispusa central datorita tevii lungi a tunului, aceasta crescand semnificativ lungimea totala a tancului reducand manevrabilitatea; in spatele turelei se gasea un spatiu de stocare realizat din placi de otel dispuse pe bare metalice, aici echipajul depozita piese de schimb, echipamente si provizii, insa acest spatiu avea si rol de protectie in emisfera spate a turelei; autonomie pe sosea 200 km; armament: principal, tun calibrul 90 mm, proiectat local si dotat cu ascunzator de flacari in forma de T, acesta indepartand gazele de ardere in lateral miscorand astfel amprenta in IR/secundar, o mitraliera M1919A4 coaxiala cu tunul, calibrul 7,62 mm (aceeasi ca si pe M-41 Bulldog, travers 360◦, rata maxima de rotatie 24◦ secunda, operata manual sau electric-hidraulic, elevatie cuprinsa intre -9◦/+19◦, rata maxima a elevatiei 4◦ secunda. Pe Type 61 mitraliera M1919A4 avea raza maxima de actiune de 800 m si rata de foc de 550 proiectile/minut,rezerva interna fiind de 4150 de proiectile. Interesant e faptul ca japonezii incercasera sa obtina licenta pentru tunul de pe M-41, insa americanii i-au refuzat acceptand doar ca acestia sa-l studieze in vederea realizarii unei variante proprii. Un fel de copy-paste dar cu accept. Ca fapt divers, in 1960 tunul de pe M-47 Patton era inca fiabil).
TYPE-61 RASTEL PROIECTILE CALIBRUL 90 MM
Rezerva interna era de 18 proiectile dispuse intr-un rastel la partea spate a turelei, la care se adaugau un numar necunoscut de proiectile amplasate in turela –rezerva maxima probabila 50-60 de proiectile. Tunul era similar celui de pe M-48 Patton fiind proiectat local si fabricat de catre Japan Steel Works, tunul japonez fiind mai usor si avand teava mai lunga decat cel de pe M-47 (tunul deriva din M3 –versiunea antitanc a tunului antiaerian M1/M2/M3, calibrul 90 mm, acest tun dotand M-26 Pershing si M-36, fiind cunoscut drept M3A1 sau L-53. Tunul M3A1/L-53 in varianta japoneza, actionare manuala/electrica, putea trage cu toate tipurile de proiectile americane de calibrul 90 mm, precum: M71 HE, greutate 10,56 kg; M77 AP, greutate 10,61 kg; M82 APC, greutate 10,94 kg, viteza initiala a proiectilului 853 m/s; T-33 AP, greutate 10,91 kg, viteza initiala a proiectilului 853 m/s; M-304 HVAP, greutate 7,62 kg, viteza initiala a proiectilului 1021 m/s.Tunul putea penetra blindaj omogen inclinat la 30◦, de: 129 mm de la 457/460 m distanta cu proiectil AP M82;106 mm de la 1828-1830 m distanta cu proiectil AP M82; 119 mm de la 457/460 m distanta cu proiectil T33 AP; 109 mm de la 1828-1830 m distanta cu proiectil T33 AP; 221 mm de la 457/460 m distanta cu proiectil M304 HVAP; 156 mm de la 1828-1830 m distanta cu proiectil M304 HVAP. Pe M-48 Patton se afla versiunea T-39 a acestui tun, viteza de rotatie turela 24◦ secunda, elevatie cuprinsa intre -9◦/+19◦, rata maxima a elevatiei 4◦ secunda). Se spune despre acesta ca nu avea suficienta putere sa penetreze blindajul noilor tancuri sovietice T-72 –varianta americana, cea japoneza fiind considerata superioara. Desi tunul folosea munitia standard americana, japonezii au dezvoltat si ei proiectile calibrul 90 mm, precum M-318A1 AP-T, viteza initiala a proiectilului de fabricatie japoneza fiind de 910/914 ms (se pare ca tunul, in varianta japoneza, era capabil sa penetreze blindaj de: 218 mm cu proiectil AP/275 mm cu proiectil HEAT/45 mm cu proiectil HE, rata de foc fiind de 10-12-15 proiectile pe minut. Elevatia tunului la Type 61 era cuprinsa intre -10◦/13◦, viteza de rotatie a turelei fiind de 4◦ secunda/360◦.
TYPE 61 CAMUFLAJ 1978
Proiectilul autohton M-318A1 AP-T avea urmatoarele caracteristici: greutate totala proiectil 19,90 kg; lungime totala proiectil 94,20 cm; greutate proiectil 11 kg; lungime proiectil 36,40 cm;viteza initiala a proiectilului 910/914 ms; raza maxima de actiune 21 km; presiunea in camera de ardere 3,30 kg/cmp; penetra blindaj de: 189 mm de la 1000 m distanta, viteza initiala a proiectilului fiind de 910-914 ms/158 mm de la 2000 m distanta, viteza initiala a proiectilului fiind de 727 ms/129 mm de la 3000 m distanta, viteza initiala a proiectilului fiind de 635 ms. Tunul fabricat local apare in evidentele Agentiei Japoneze de Aparare incepand cu 26 aprilie 1961 sub numele de Type 61/L52, ghintuit si are urmatoarele caracteristici: lungime totala 4,73 m, 52 calibre, greutate totala 2,50 tone,greutate teava 1,15 tone, greutate scut tun aproximativ 750 kg, rata de foc 10-12-15 proiectile/minut); sisteme de protectie –pe fiecare parte laterala a turelei, stanga-dreapta, se gaseau cate 3 lansatoare de grenade fumigene sau incarcaturi chaff-flare, foarte probabil acestea au fost adaugate in anii de serviciu, cel mai probabil dupa 1970. Fiecare tanc avea cate 6 astfel de lansatoare/tuburi lansatoare, putandu-se lansa doua incarcaturi speciale IR si RL. Incarcatura IR realizeaza tinte false in infrarosu pentru perturbarea capetelor de dirijare a rachetelor antitanc si incarcatura RL creaza capcane cu dipoli pentru bruierea sistemelor radar de detectie, urmarire si dirijare a munitiei antitanc. Lansarea se executa automat sau manual de la unitatea de comanda si decizie care este sesizata de sistemul de avertizare si detectie –nu este clar cand au aparut aceste sisteme de protectie pe Type 61.
TYPE-61 COMPARTIMENTUL TRAGATORULUI
Dupa lansare prin arderea incarcaturii IR se realizeaza tinta falsa in IR, iar prin formarea norului de dipoli se realizeaza capcana pentru RL; la partea spate a turelei se aflau doua antene mari apartinand sistemului de comunicatii radio JAN/GRC-3Z/greutate 70 kg sau JAN/GRC-4Z/greutate 150 kg; nu avea protectie NBC si nu era echipat in vederea traversarii cursurilor de apa (in tanc, echipajul dispunea de complete de protectie NBC); variante tarzii puteau fi echipate la partea frontala cu o lama de excavator in vederea executarii de lucrari genistice –semi-ingroparea tancului, spre exemplu. Posibil sa fi avut si un dragor de mine, insa nu-i o certitudine; a avut, cu certitudine, urmatoarele variantele: Type 67 AVLB/Armored Vehicle Launching Bridge –pod mobil de asalt; Type 70 ARV/Armored Recovery Vehicle –tractor de evacuare si reparatii. Type 67 AVLB au fost doar 16 exemplare, inclusiv prototipul (unele surse mentioneaza doar 4 exemplare, putin probabil sa fe asa). Type 70 au fost doar 5 exemplare, inclusiv prototipul; nu s-a exportat datorita interdictiei de a vinde in strainatate echipamente militare de fabricatie autohtona, interdictie stipulata in Constitutia Japoniei (se stipuleaza in Articolul 9 din Constitutie, articol care limiteaza activitatile militare ale Japoniei la autoaparare. Japonia nu are voie sa-si dezvolte capacitatile ofensive, insa asta e un fapt interpretabil daca ne uitam la ce fac si ce au japonezii astazi –incep sa-si refaca flota de portavioane/portelicoptere, spre exemplu. Bineanteles, Hyuga e…distrugator, nicidecum portelicopter. BRAVO lor! Conform japonezilor, faptul ca n-au voie sa exporte echipament militar blocheaza pe scara larga dezvoltarea industriei sale militare. Sic! Oricum, si asta e o chestiune interpretabila, rata de crestere economica a Japoniei fiind de 2% anual, toate ramurile industriei, deci si ramura militara, aflandu-se pe un trend ascendent. Doar economia orasului Tokio, conform expertilor, este mai mare decat cea a…Canadei. UE are un deficit comercial urias cu Japonia, suma ridicandu-se la 30 de miliarde de dolari, fapt ce nemultumeste principalele cancelarii europene. Ca fapt divers, Armata Japoneza coopereaza cu NATO, cu deosebire in misiuni de mentinere a pacii, insa principalul aliat ramane SUA. Japonia are astazi un buget militar de 49,10-50 miliarde de dolari, 305.646 militari activi, 43,90 de milioane de cetateni apti pentru serviciul militar. Woow, noi putem doar visa la asa ceva, n-avem nici macar 2% din PIB, desi guristii nostri sustin contrariul! Astazi, Japonia tine ochii deschisi spre China si Coreea de Nord, detinand aproape 800 de tancuri, peste 3000 de vehicule de lupta blindate, 1600 de avioane, aproximativ 700 de elicoptere si peste 130 de nave). Le vom diseca pe rand in urmatorul capitol, incepand cu prototipurile Type 61 si terminand cu AVLB si ARV. Va urma…
TYPE 61 IN 1985
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
thediplomat.com/…/postwar-semantics-in-japans-self-defense..
https://books.google.ro/books?isbn=1135952051
www.tanks-encyclopedia.com/…/Japanese_Cold_War_tanks…
www.tanks-encyclopedia.com/coldwar/…/Type-61_MBT.ph…
www.militaryfactory.com/armor/detail.asp?armor_id=294
science.howstuffworks.com › … › Tanks & Fighting Vehicles
tanknutdave.com/the-japanese-type-61-tank
forum.worldoftanks.eu › … › Medium Tanks
https://worldoftanks.com/en/tankopedia/J14_Type_61
sensha-manual.blogspot.com/2016/12/wt-type61-mbt.html
www.pmulcahy.com/tracked_engineer…/japanese_tev.htm
aceasta mica forta de Politie fusese creata pe 24 august 1950, numara initial 75.000 de oameni,
…cam cât „uriaşele” şi „suficientele” efective actuale ale armatei noastre, „reformată” şi „reorganizată”…
Superb articolul si bine documentat ca de obicei, legat de japonezi sincer sa fiu nu cred ca exista natiune pe pamant care sa fie la fel de bine organizata si de dezvoltata cam din toate punctele de vedere
Singapore
Articol amànuntit si bine documentat unde se recunoaste imediat mânuta lui WW.
Asi avea numai douà remarci
– cu toatà situatia economicà catastroficà a Japoniei în vara lui 1945, americanii aveau de ce sà se teamà de o opozitie crâncenà. Pentru cucerirea Saipan-ului, americanii au pierdut 3.500 morti si 10.000 de ràniti. În fatà, din cei 30.000 de apàràtori ai insulei, mai putin de o mie s-au làsat capturati. Folosirea celor douà bombe atomice, cu tot caracterul lor de crimà de ràzboi (da’ fàcutà de bàietii buni), a crutat probabil mai multe vieti japoneze decât a curmat.
-vorbind de Saipan, îmi permite sà fac legàtura cu actiunile americane post-ràzboi. Fiindcà vorbesti de rusi si nemerniciile lor incontestabile, nu spui nimic de partea neagrà a ocupatiei americane. Saipan si toate insulele Marianne au devenit Commonwealth american si populatia japonezà expulzatà. Baza americanà de la Okinawa a fost construità pe proprietàti private ai càrori proprietari au fost expulzati (nu am nici-o informatie cà ar fi fost indemnizati). Japonia plàteste în continuare aproximativ 8,6 miliarde de dolari anual (estimatie 2012) « tribut » americanilor pentru « întretinerea » trupelor americane pe solul sàu.
Nu e o certitudine dar proprietarii ar fi fost despagubiti in anii *60 de catre guvernul nipon cu fonduri date de SUA. Tacit si fara mult tam-tam, insa au fost multe scandaluri legate de trupele americane bazate in Japonia,violuri,batai,droguri si chiar crime,toate acestea atragand manifestatii si proteste din partea opulatiei nione si chiar a Guvernului. SUA si-a cerut scuze in unele cazuri dar nicidecum nu a lasat in urma jale si durere precum sovieticii/rusii -nu la nivelul astora!
Binenteles, comparàm lucrurile comparabile. Doar cà situatiile nu sunt alb/negre, ci gri. În cazul americano-japonez, este un gri deschis, în cel ruso-român, un gris (foarte) închis 🙂
Ai dreptate,MirceaS?
@Checkmate. Buna intrebare! Eu inclin sa cred ca da. Americanii sunt obisnuiti cu bunastarea,industriasii si companiile au interesele lor,basca ca tin la imaginea natiunii. Da’ poate ma-nsel si nu-s asa?
Au avut si ei probleme cu marea coruptie in randul politicienilor. Celebrul scandal Lockheed, a zguduit Germania, Italia, Olanda , Arabia Saudita si in mod deosebit Japonia.
Partidul Liberal Democrat japonez a luat spaga de la Lockheed pentru a cumpara F 104 Starfighter la sfarstul anilor ’50 in dauna lui F 11 Grumman.
Prim ministrul Kakuei Tanaka a facut la fel pentru achizitia de L 1011 Tristar , aflat in competitie cu DC 10 pentru liniile aeriene japoneze. A demisionat in 1976 si a fost condamnat la 4 ani cu executare pe care insa nu i-a ispasit niciodata.
Scandalul a fost mare si in SUA, Lockheed avand mari probleme dupa dezvaluirea faptelor de coruptie.
Una din urmari a fost formularea „Foreign Corrupt Practices” in 1977 prin care in
SUA s-au interzis platile de comisioane catre oficiali ai guvernelor straine.
Poate din aceasta cauza , la noi se cam evita contractele cu americanii.
Probabil, fără niciunul fel de date sau statistici, rușii au făcut mai multe nemernicii în Kurile decât americanii în tot arhipelagul nipon
„Statistici” sunt. Cei 17.000 civili japonezi din Kurile au fost deportati în URSS. Cam cât au deportat americanii din Marianne. Si rusii nu au putut sà facà bombardamente (nucleare sau „clasice”) pricinuind cel putin 500.000 de morti civili.
Pai americanii au fost amabili fata de crimele inimaginabile de razboi ale japonezilor…
Nu asi dori sà am ambilitàti de cel putin 13 kilotone pe cap.
Japonezii au fost inumani mai ales contra populatiilor asiatice (masacrul de la Nankin de exemplu).
Tratamentele prizonierilor anglo-saxoni puse în balantà cu bombardamentele de teroare americane, nu stiu unde se va înclina balanta.
Bombardamentul Tokyo-ului a ràmas în istorie ca cel mai ucigàtor act de ràzboi împotriva populatiei civile, folosirea bombelor incendiare semnând intentia ucigasà.
ce s-ar face saracii rusi fara avocati pe net…
Nu-i asa. în plus îmi iau si eu o vodcà micà.
Ce bazaconii. Poate fiindcà sunt din zodia balantei. Chestiile astea dezechilibrate cu iz de „2 minuts of hate” ale lui Orwell nu le apreciez.
https://www.youtube.com/watch?v=WupvCZhKMnM
Mi se întâmplà, pe fora stângiste franceze sà fiu un „suppôt de l’impérialisme américain”. Si totusi sunt acelasi, cu acelasi tip de discurs.
@mirceas. Comparatia intre victimele facute de americani si cele facute de rusi suporta nuante. Ma mir ca dvs. nu le sesizati. Sigur, un mort e un mort si nu-l mai doare nimic dar:
-una e sa ucizi civili in timpul unor actiuni militare necesare (sau vazute ca necesare la momentul respectiv) actiuni care vizau incetinirea masinariei industriale japoneze/germane prin bombardamente precum cel de la Dresda/Tokio/Hiroshima, etc. Sa nu uitam ca civilii respectivi si-au sustinut guvernele belicoase si le-au conferit legitimitate pana in ultimul moment.
– cu totul altceva e sa ucizi oameni care s-au predat, cetateni ai unor teritorii ocupate, oameni care nu aveau absolut nici o aparare asa cum au fost milioanele de deportati, samd. Americanii nu au ucis cu un glont in ceafa peste 10.000 de prizonieri cum au fact rusii la Katyn. Ma mir ca nu sesizati diferenta aceasta, chiar daca spuneti ca sunteti un ins „incomod”.
Daca apararea A-A sau vanatoarea japoneza isi faceau datoria, Enola Gay isi dormea acum somnul de veci pe fundul oceanului, civilii aia au avut o sansa. Milioanele trimise sa inghete in Siberia n-au avut nici un fel de sansa.
Iatà ce am scris mai înainte de interventia dumitale:
„Binenteles, comparàm lucrurile comparabile. Doar cà situatiile nu sunt alb/negre, ci gri. În cazul americano-japonez, este un gri deschis, în cel ruso-român, un gris (foarte) închis ?”
Acuma, dacà în contextul articolului, mi-am permis sà vorbesc de crimele americane, WW atâtându-mà cu tabloul idilic al cuceririi Japoniei, îmi pare ràu dar nu am gàsit prea multe crime rusesti în Japonia. Cu crimele rusesti pe de-a cursul istoriei si pe alte meleaguri, sunt destui sà le povesteascà si fàrà mine.
Cât despre bombardamentele „umanitare” ale Tokyo-ului si Dresdei cu bombe incendiare, ai dreptate. Bàietii buni au dat o corectie bàietilor rài, chiar dacà cei din urmà erau femei si copii.
Iar pe aceeasi strunà, ofiterii polonezi ucisi la Katyn au fost vinovati de soarta lor. Nu aveau decât sà-i învingà pe rusi.
@ mirceas Cu fraza „Iar pe aceeasi strunà, ofiterii polonezi ucisi la Katyn au fost vinovati de soarta lor. Nu aveau decât sà-i învingà pe rusi.” suni la fel de cinic si inuman ca Ana Pauker.
Iar daca ai fi umblat pe google ai fi vazut ca rusii nu au avut mare lucru de-a face cu insulele japoneze caci au atacat in August 1945… Iar Kurilele nu sunt faimoase pentru densitatea populatiei.
Dar ia de citeste mataluta – care gandesti ca un comunist dar iti sclipesc ochii la „Benjamins” mai ceva ca unui evreu – despre ce au facut idolii tai rusi dupa ce au cucerit Manchuria si au avut peste 500000 de prizonieri de razboi din care 10% au murit in prima iarna 1945-1946.
„Most Japanese were captured in Soviet-occupied Manchuria (northeast China) and were brought to Soviet POW camps. Many Japanese died while they were detained in the POW camps; estimates of the number of these deaths vary from 60,000, based on deaths certified by the USSR, to 347,000 (the estimate of American historian William F. Nimmo, including 254,000 dead and 93,000 missing), based on the number of Japanese servicemen and civilian auxiliaries registered in Manchuria at the time of surrender who failed to return to Japan subsequently. Some remained in captivity until December 1956 (11 years after the war) before they were allowed to return to Japan. The wide disparity between Soviet records of death and the number of Japanese missing under Soviet occupation, as well as the whereabouts of the remains of POWs, are still grounds of political and diplomatic contention, at least on the Japanese side”
https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_prisoners_of_war_in_the_Soviet_Union
@Reis, stii sà scrii, dar nu stii sà citesti, sau cel putin sà întelegi ce scriu eu.
Nu am idoli, cu atât mai putin rusi. Sunt crestin ortodox si religia mea înterzice idolatria.
Fraza cu Katyn este vàdit provocatoare. Dar ce vrei sà ràspunzi lu nea Gogu când povesteste cà vinovatii bombardamentului Hiroshimei sunt pilotii japonezi care nu au doborât B-29-ul lui Tibbets ?
Nu-i nevoie sà-mi povestesti atrocitàtile rusilor, sunt destui, inclusiv matale, care se ocupà cu asta si nu am nevoie sà „mi se deschidà ochii”. Familia mea, de ambele pàrti, a suferit destul cu începerea ràzboiului pentru întregirea neamului, inclusiv prin jerfe omenesti, si a culminat cu cazul meu personal a càrui viatà a fost profund marcatà de vicisitudinele sitemului bolsevic experimentat de fratele nostru rus (libertate ne-a adus 🙂 ) si sunt un anticomunism primar si visceral.
Eu am ràmas strict la subiectul articolului. Si autorul lui, si contributorii ulteriori nu au scris nimic despre atrocitàtile americane în Japonia, nici de controlul prelungit american asupra Japoniei (abia în 1972 Japonia a devenit mai independentà, iar în timp ce rusii si-au retras trupele din România din 1959, încà si acum trupele americane sunt întretinute partial de populatia japonezà).
Acuma dacà vrei ca RM sà fie un site de propagandà si nu de schimb de informatii, chiar deranjante pentru unii, dài înainte.
Personal, sunt multumit cu intregrarea României în NATO, cu colaborarea militarà cât mai strânsà cu SUA. Dar de aici sà ridic osanale la un alt stàpân, niciodatà.
Cred cà te înseli de musteriu.
Despre ce atrocitati ale americanilor in Japonia discutam?! Cand s-au retras rusii din restul tarilor ocupate? In 1990!
@Mircea.Bombardamentele au fost legale si morale, erau in razboi, decapitarea, torturarea si infometarea prizonierilor anglo-saxoni a fost ilegala si imorala. De marsul spre Battan ai auzit? Dar de calea ferata spre Birmania? Dar de atrocitatile comise in China?!
Basca ca daca nu-i bombardau nuclear ar fii intrat peste ei, posibil sute si milioane de morti de partea japoneza, ba ar fii intrat si sovieticii peste japonezi si sa vezi atunci distractie.
Alea doua bombe nu numai ca le-au meritat dar pe termen mediu chiar le-au facut bine.
George, chiar în contextul anacronic al judecàtii de acum pentru evenimente întâmplate acum 70 de ani
– Bombardamentele contra civililor erau „legale” (Conventia de la Geneva care le interzice a fost semnatà doar în 1949). Dar dacà aplicàm „jurisprudenta” proceselor de la Nürenberg si Tokyo care au aplicat retroactivitatea legilor, nu mai sunt.
– Cât despre aspectul moral, depinde ce moralà ai. Pe mine uciderea copiilor mà revulsà.
Nu doresc nicidecum sà minimizez responsabilitatea japonezà (exemplele pe cere le dai, le cunosc). Dar nici nu ocultez faptele celeilalte pàrti. Istoria este scrisà de învingàtori. Dacà rezultatul ar fi fost invers, probabil procesele de la Philadelphia si Leningrad ar fi aràtat în fata lumii pe „criminalii împotriva umanitàtii” americani si rusi.
Asa sa-i spui primului chinez pe care-l vezi si mai vedem apoi cum sta treaba cu istoria.
Japonezii au fost cei mai marsavi si ordinari dintre toti participanti la WW2, nici rusii, nici germnaii nu s-au apropiat macar de cruzimea japilor…
Americanii au fost baieti finuti, eu ii radeam pe toti. Una este sa bombardezi o tara inamica care se poate apara, alta sa ucizi si sa torturezi prizonierii si populatia civila fara aparare. Asta spune totul despre „onoarea” japonezilor. De bine de rau americanii aduceau mancare in zonele eliberate, japonezii doar moartea.
Sau tu crezi ca crimele japoneze sunt doar manipulare?!
Cred cà vorbim fiecare în partea lui George.
Ca sà pun capàt discutiei acesteia (cu tine si cu ceilalti onorati oponenti).
– Nu am fàcut nici-o ierarhizare a crimelor unora sau altora. Constat cà nimeni nu a fost „curat”.
– În orice privintà, mai ales istoricà, e bine sà se se aplice vechiul principiu juridic roman (latin): „audiatur et altera pars“ (sà se asculte si cealaltà parte).
Arhipelagul Marianelor de Nord a devenit un „commonwealth” in urma unui plesbicit. Populatia chamoro avea de ales intre idependenta, alipirerea la Statele Federative ale Microneziei sau incorporarea intr-un commonwealth american. Au fost expulzati din arhipelag colonistii japonezi si coreeni care ajunsesera in arhipelag in perioada 1918-1945, pentru ca nu erau considerati populatie bastinasa. Singurii asiatici care au ramas au fost cei care erau acolo din timpul adminstratiei germane a arhipelagului.
Cat despre Okinawa singurul loc unde ai putea argumenta ca ceva „a fost luat cu japca” ar fi la Baza Aeriana Futenma un guvernul SUA a ajuns la o intelegere cu niste clanuri locale sa ia in chierie perpetua niste campuri de trestie de zahar care a devenit baza aeriana respectiva. Orasul Ginowan care sa dezvoltat in jurul bazei nici nu exista la vremea respectiva. In rest marea majoritate a bazelor si instalatiilor ori existau (ex. Baza Aeriana Kadena, Aerodromul Auxiliar Yontan, statia de telecomunicatii Torii Station) sau au fost construite pe teren public (ex. Camp Gonsalves/Northern Training Area). Pentru aceste instalatii in marea lor parte nu se plateste nicio chierie, iar guvernul nipon suporta costurile de operare si mentenanta ale instalatiilor si cateodata costurile de construtie unei anumite infrastructuri intr-o anumita masura. Costurile O&M ale prezentei SUA in Japania se ridicau la $5.5 miliarde in anul fiscal 2015, din care „tributul”/contributia Japoniei a fost de $2 miliarde.
Da,categoric cele doua nucleare au salvat multe vieti de ambele parti. In Japonia exista la nivelul opiniei publice o puternica repulsie fata de armele nucleare,si e de inteles. Asta s-a accentuat dupa Fukushima,repulsia fata de atom…
„Repulsia fata de atom”, asa cum te exprimi tu, nu a crescut dupa Fukushima, deoarece „atomul” nu a avut nicio vina, sau, ca sa ma refer la ce era scris mai inainte, nu a fost „unealta” nimanui.
La Fukushima, vinovatul principal a fost TEPCO. Mitul japonezului responsabil in ceea ce face a fost spulberat de tsunami. Sper ca unii sa ajunga in streang, pentru ca pedeapsa e legala in Japonia si o merita cu varf si indesat.
Nu vreau sa par cinic, dar oare s-ar mai fi implicat SUA in reconstructia Japoniei si Germaniei daca nu era amenintarea ruseasca iminenta?
@ww
eu sunt civil si nu prea imi place armata dar…observi in citatul asta ceva in neregula:
„In 2013 aveau 50.324 de oameni, personal activ, 177 de aeronave, 373 dintre acestea fiind aeronave de vanatoare”
cum se poate din 177 aeronave 373 sa fie de vanatoare….probabil sunt cu –
Gresealà de transcriere. Citeste 777. Se întâmlà si la ziaristi profesionisti.
Salut Tovarasi. Eu cred ca noi dupa 89 daca il aduceam pe rege pe tron,cred ca nu am fi avut parte de asa politicieni de cultura rara gen Dragnea sau Ponta.
Noi in 89 aveam o industrie e adevarat ineficienta dar totusi exista si daca aceasta industrie ar fi fost modernizata cred ca astazi altfel ar fi stat lucrurile
Cu acest articol ai reusit sa invarti cutitul si mai puternc in trupul muribund al Romaniei si sa ne arati daca mai erea nevoie ce clasa politic de rahat avem.
Iti multumesc
Regele asta? http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/documentele-secrete-ale-tradarii-regelui-mihai-de-la-visinski-la-stalin-molotov-si-beria-exclusiv/
Sau ala care si-a luat catarfusele si a trait bine mersi in exil si apoi s-a intors pentru a cere retrocedarea diferitelor proprietati pe motiv ca erau ale lui?
Pentru mine e clar stilul telegrafic al lui WW. Concentratie maximà de informatie pe km de de cuvinte.
Sunt oameni care îsi consacrà din timpul lor din pasiune. Critica e usoarà. Prefer sà critic inexactitudinea informatiilor (în caz cà) decât stilul.
Astfel de greseli sunt minore fata de volumul de informatiI. Multumesc WW.
Sorin.Aici nu e vorba de regele asta, aici e vorba de cea ce tine de traditie, cultura, ideologie,daca vrei sa-ti faci o parere de cea ce inseamna monarhia in romania atunci trebuie studiata istoria politica,economica si militara din acea perioada si vei vedea ca romania din tara mizerabila sau cum se spune astazi slab dezvoltata a ajuns totusi o tara moderna, vezi tu in 1906 romania avea excedent bugetar de 6 milioane lei aur,atunci nu se inventasera politicieni care sa suga la bugetul de stat.
E adevarat ca si pe ei ia durut in basca de dotarea armatei vezi celebra fraza a lui P Carp,in concluzie vei vedea ca romania se dezvolta incet dar sigur.
Iti recomand sa citesti Romania. 1866-1947 de Keith Hitchins si afli de acolo cam cum a fost cu monarhia in tara noastra, si ai sa ramai surprins ca tot datorita alor nostri tara s-a ridicat in perioada aia, doar ca atunci erau niste elite interesate mai mult de dezvoltarea tarii si mai putin de jefuirea ei.
Si vezi ca asta cu excedent bugetar e inselatoare, putem avea si astazi execedent bugetar daca taiem investitiile, asa ca lucrul asta nu e un reper pentru a stabili daca o administratie e buna sau nu.
Propaganda comunistà dà roade prelungite. Evident cà este vorba de ideea monarhicà vs. republicà (care de mult nu mai este Res publica).
Si pàrerea mea este cà dacà tentativa de întoarcere a regelui Mihai împiedicatà de (neo)comunisti ar fi reusit, situatia României ar fi fost mai bunà.
Pentru mine, paranteza comunistà din istoria României nu poate fi închisà decât printr-un referendum netrucat (oricare ar fi rezultatul) pentru alegerea formei statale.
De ce spui asta? Daca nu sunt de acord de acord cu monarhia inseamna ca sunt indoctrinat comunist? Pana acu cativa ani eram un fan infocat al monarhiei in tara noastra, asta pana mi-a recomandat un profesor niste carti. Cartea recomandata de mine e scrisa de un profesor doctor in istoria romanilor din USA, asa ca nu poti spune ca are influenta comunista. Nu neg ca nu au avut o contributie semnificativa la dezvoltarea tarii, dar pur si simplu rolul mesianic atribuit de unii sustinatori infocati este gresit. Si in ziua de azi cine a mai ramas? Mihai e senil, iar restul opurtinisti fara nici o legatura cu regele Carol I. Il consider pe Mihai responsabil de venirea comunismului in Romania, dar pana la urma, pe vremea aia era doar un pustan.
„Sau ala care si-a luat catarfusele si a trait bine mersi in exil si apoi s-a intors pentru a cere retrocedarea diferitelor proprietati pe motiv ca erau ale lui?”
E fraza asta.
Bine merci în exil. Si-a luat catrafusele. Si eu mi-am luat catrafusele (ce aveam pe mine, chilotul, bluejean’s, T-shirt-ul, plus un ceas de mânà). Si sunt bine merci în exil haha (nu mà plâng material).
Vorbesc de momentul 1990, când regele Mihai putea sà fie mai ceva decât un simbol.
Iar îti agravezi cazul considerându-l pe regele Mihai responsabilul venirii comunismului în România. SIgur, el i-a chemat pe rusi si a pus la putere marionetele lor.
Pana acu cativa ani eram si adeptul monerhiei. Insa nu se mai poate. Treaba unei Case Regale este sa ofere unui stat capete incoronate care sa conduca bine (in masura in care conduc). Casa Regala a Romaniei nu mai poate oferi o dinastie. La un moment dat Mihai va muri, iar urmasa sa nu are mostenitori. Singurul copil dintre celelalte printese care avea sansa sa urmeze Margaretei a fost exclus de pe linia monarhica. Practic, in timp ce eu scriu aceste randuri, Casa Regala mai are o singura generatie pana dispare.
Da, asta e si dilema mea.
Am sà încep poate sà studiez un blazon cu initialele mele, cine stie 🙂
Realist vorbind, casa are o optiune mai „clasica” si una mai nebuna.
Cea clasica este Elisabeth Maria Bianca Elena de Roumanie Biarneix, fata printesei Sofia. Problam aici fiind ca nu stim exact daca s-au axat in vreun fel pe mularea ei ca si cap incoronat (Nicolae e fost ales de mult in acest rol, din cauza interesului si afinitatii sale. Tot efortul acela s-a dus naibii cu excluderea sa de pe linia monarhica). Dar asta e rezolvabil fiindca fata e inca tanara (nascuta in 98). Doar sa nu apara vreun scandal, ca altfel…..
Optiunea mai nebuna este fiica ilegitima al lui Nicolae. Chiar daca e ilegitima, poate fi legitimizata de Casa. Asta e o masura pe care m-as astepta sa o vad la Margareta in vreo 20 de ani, daca prima nu da roade. Doar ca, dat fiind ca Nicolae nu a recunoscut-o, ma astept sa fie putin certata maica-sa cu el (nu neaparat cu Casa Regala, mind you; dimpotriva, casa pare ca i-a luat partea in disputa. Culmea e ca tipa aia parea o femeie decenta).
Nu mai stiu. Am avut ocazia acum multe decenii sà fiu în prezenta Majestàtilor Lor când veniserà într-o scurtà vizità la Paris. Nu mai stiu istoriile dinastice.
În orice caz, eu sunt monarhist, sistemul republican este pervertit de electoralism.
Monarhia este o loterie, dar sansele câstigàtoare sunt mai mari.
Posibil, dar vezi ca monarhiile moderne sunt constitutionale 🙂 . Daca vrei dovada de protie, look no further than the UK: un monerh briliant, si unii dintre cei mai idioti politicieni vestici pe care i-am auzit vreodata.
Mircea, n-as fi zis vreodata ca esti „fan” monarhie! 🙂
O ideea de-ale mele mai extravagante este sa-l aducem pe Harry pe „tronul” Romaniei! 🙂 N-ar fi prima data cand facem ceva asemanator.
WW, ca de obicei, „exhaustiv”! Bravo! Si la mai multe! 🙂
@nicolae
M-am gândit si eu. Oricum nu se schimbà mult familia, am apreciat faptul cà regele Mihai, la jubileul reginei Elisabeth, a avut locul de onoare.
Atasamentul printului Charles la proprietàtile sale din România poate sà fie de bun augur.
Ba da, se inventasera. Crezi ca prietenul nostru Caragiale scria ca sa se afle in treaba? Treaba e ca era totusi o monarhie pse-udo absolutista, si politicienii nu puteau fura ca-n codru. Practic puteau fura pana in punctul in care puneau siguranta nationala in pericol. Iar Carol I nu era un fluturas sociabil pe care sa il convingi la un sprit la Bamboo sa iti accepte ofertele prietenesti, nu prea facea parte din cercurile mondene ale vremii. Si nici nu prea il interesa.
Acum, da, intr-adevar, tara se moderniza. Un cheag de interese interne si externe au permis asta. Erau intr-adevar unii patrioti altii cu interese…in fine.
Daca vorbim strict de Carol I, punem urmatoarele intrebari:
1) a modernizat tara si condus razboiul de independenta din patriotism?
2) sau facut reformele sale partiale din dorinta de a-si asigura o dinastie cu un fief puternic?
3) conteaza intentiile sale daca rezultatul final a fost favorabil noua?
Sa nu uitam ca Carol I a fost adus aici de liberali. Si mult timp a avut rol de mediator intre conservatori si liberali. Primii doreau o Romanie in mare parte agrara fara accent prea mare pus pe industrie, in timp ce liberalii sustineau o industrializare puternica si fortata. Se dorea o Romanie industrializata, dar nu existau oameni cu bani care sa investeasca si nici muncitori capabili, Romania fiind o tara agrara la acel moment. E un subiect complicat si lung, ar merita un articol, in care sa fie amintite si marile familii din acea perioada care au contribuit la dezvoltarea tarii.
mama!! cat volum de munca! bravo!desi poate ca toata munca asta cerea un subiect mai interesant.de ex. cum a ajuns china in 80 de ani din sursa de materii prime la a doua putere militara a lumii.pare mult mai interesant.sa nu uitam ca japonezii si germanii nu au plecat de la zero.au plecat de la nivelul de puteri economice si militare mondiale.invinse dar puteri.iar economiile lor nu erau ale intregului popor.erau compuse din firme private.mitsubishi,krupp,etc. au fost ale proprietarilor si inainte,si in timpul,si dupa ww2.ceea ce nu a fost cazul Romaniei.economia noastra a fost pana in 89 a intregului popr iar in vidul politic de dupa 90 a cui a vrut-o.iar cele doua state au contat ptr.sua in contextul viitorului razboi rece cu urss.dezvoltand cei doi fosti inamici(dezvoltare controlata cu zgarda la gat) au creat doi poli de putere favorabili lor si nu urss-ului.in cazul nostru ce sa obtina?nici macar granita comuna cu rusia nu avem.in acest moment polonia este „japonia2”.americanii fac tot posibilul sa o dezvolte,sa o inarmeze inclusiv prin licente si transferuri tehnologice.de ce?ptr. ca in ecuatia unui viitor conflict cu rusia ei conteaza.
Baieti,hai sa facem un simplu calcul matematic.Romania 1859 data nastere,sa vedem ende se afla dupa primi 27 ani
Aproape 1000 km cale ferata, cost 200000 franci aur,
Gara de nord ex Targoviste construita in 1872 plus alte zeci de gari oe tot teritoriu-l tari, din cei 27 de ani 18 am fost stat suzeran deci cu mari dificultati de a avea aces la fonduri de investiti,oare dece nu faceau ca astazi construiesti 1 km si furi 9
Astazi dupa 27 ani unde na gasim suntem stat independent suveran daca vrem putem avea acces la ori ce,fonduri de investiti, atragerea marilor investitori, acces la inalta tehnologie, ce ne lipseste cea ce nea distrus comunismul o elita care sa lucreze pentru tara
Hai pe bune … care bunavointa?!
Dintai – Douglas Mac Arthur a fots un „proconsul” cam la fel de „divin” precum tenno. Cand in fine a debarcat (el personal) si s-a dus la Tokio zeci de mii de soldati japonzi ii dadeau onorul de parca era insusi tenno urmas a lui Amatseru (dica ptr onor inainte insa intorsi cu spetele ca privirile lor de muritori murdari sa nu impieteze curateniei ceresti a divinului Mac Arthur). Ce zicea Mac Arthur aia se facea (noroc ca nu ragaia si se basea numa in particular)
Apoi bunavointa … hm … hm hm . Dupa discursul de la Fulton , ala cu Cortina de Fier amelosii si-au zis ca ar fi bine ca fostii adversari sa fie „cooptati” . Inclus Niponia.
A da Datorita faptului ca Imparatul a ramas pe tron, primul-ministru japonez de atunci, Shigeru Yoshida, accepta amplasarea de baze militare americane pe teritoriul nipon INTREBARE – si daca nu accpeta ce se intampla?! Plecau trupele de ocupatie SUA? Isi cerau scuze SUA „vai scuzati din neatentie v-am ocupat”? Normal ca ua aceptat cu „recunostinta” ca nu au fost pusi sa sa tromita delegatie la Wasingtin ca sa ii pupe talpile Presedintelui :”Divinule te rugam sa iti stabilesti baze miltare in mizerbaial noastra ograda!” [ in sec XIX au fots siliti sa accpete astfel de abjectii ]
Bun.. si cum de se re rdica Niponia?
Pai ia sa vedem : Mitsubishi : In 1857, at the request of the Tokugawa Shogunate, a group of Dutch engineers began work on the Nagasaki Yotetsusho, a modern, Western-style foundry and shipyard near the Dutch settlement of Dejima, at Nagasaki. This was renamed Nagasaki Seitetsusho in 1860, and construction was completed in 1861. Following the Meiji Restoration of 1868, the shipyard was placed under control of the new Government of Meiji Japan. The first dry dock was completed in 1879.
Mitsui al mai keiretsu dintre zaibatsu Founded by Mitsui Takatoshi (1622–1694), who was the fourth son of a shopkeeper in Matsusaka, in what is now today’s Mie prefecture. From his shop, called Echigoya (越後屋), Mitsui Takatoshi’s father originally sold miso and ran a pawn shop business. Later, the family would open a second shop in Edo (now called Tokyo). Secilul XVII nici Rotschilzii nu zic mai bine ci sarut mana nene!
Toyota : In 1934, the division produced its first Type A Engine, which was used in the first Model A1 passenger car in May 1935 and the G1 truck in August 1935. tiu ce recent !
Sau In 1866, the Tokugawa shogunate government established the Yokosuka Seisakusho, a military arsenal and naval base, with the help of foreign engineers, including the French naval architect Léonce Verny.
La Tsushima erau japonzii aveau chiar si cateva crucisatoare produse in Japonoa!
In 1909 producea chiar si un cuirasat Dreadnought . Producea in santierele japoneze…
Mii de scuze INSA in 1914 Japonia era printre tarile industrializate.
Bombardata, distrisa, umilita si ocupata japonia mai avea inca cel mai pretios capital :oameni calificati!
Comparati va rog cu Romania … Nu zic decat ca pusca Arisaka (ma rog cam deficienta) a fost si in dotarea Royal Navy …. Noi cum stateam ?!
Uf cam asa : Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România.
Și acum ceva pe din afară…mai știe cineva ceva de Agilis, sau apucat băieții de treabă, dar de armă de asalt?
@WW Bun articol, foarte bine documentat.
Dar frazele cum de la japonezi se poate iar in RO nu se poate, trebuie un pic nuantate.
Romania este un stat tanar, neavand timp sa-si creeze si sa-si definitiveze o identitate, cultura proprie fiind mereu la rascruce de drumuri, hartanita si obidita de toti vecinii ei – statornici sau vremelnici.
Japonia in schimb dupa unificarea din 1600, a beneficiat de o perioada de izolare pana in 1870, in care a putut sa-si definitiveze statul, administratia, sa-si intareasca identitatea.
2 Caracterul romanilor e diferit de cel al japonezilor: Romanii contesta si cracnesc impotriva oricarui conducator si nu accepta usor sa fie condusi. La japonezi daca imparatul le ordona sa se sinucida, ei si familiile lor asta fac.
3. Japonezii au muncit in nestire ca sa-si reconstruiasca tara, si acum, au munca pe primul plan. Romanii??? Sa nu intram in discutii.
Ideologie: Japonezii au avut traditie militara si atitudine razboinica (nu fiti inselati de atitudinea binevoitoare, zambitoare a unui asiatic – in momentul cand lasi garda jos, iti sare la beregata). Ei accepta moartea mai usor decat ar face-o un crestin, au gandire de stup…pentru imparat si pamantul sacru al tarii au fost, sunt si vor fi in stare sa moara cu totii. In momentul cand va exista 100% probabilitate de distrugere ICBM-uri si nuclearele nu ar fi problema, Japonezii o sa-si ia revansa…Roboti, lasere…etc. Estimez ca perioada 2100-2200, propice pentru ei.
Romanii – nu au atitudine belicoasa, iar dupa 45, numai alcool, fusereala, minciuni cu indeplinit planul, laudarosi nevoie mare cu produse slab calitativ, depasite tehnologicsau cu consumuri mari de materii prime si energie.
Japonezii: Se gandesc la viitor si la generatiile urmatoare, sa-mi scuzati expresia: nu mananca si caca tot astazi iar plozii mor de foame…sunt sireti, vicleni si inarmati cu rabdare. Asta li se trage de la Tokugawa Yeyasu, cel care prin siretenie si rabdare a ajuns shogun, unificand si aducand pacea in japonia pentru 270 ani.
Romanii: iuti la manie, nu trec impulsurile prin filtrul ratiunii, in secunda doi scoate shisul si te taie…Maramures sau Vaslui, rings a bell?
Ai niste vederi atat de romantate….
Multumim WW pentru detaliile repunerii pe picioare ale armatei si industriei japoneze. Am vazut recent un documentar interesant despre istoria orasului Tokyo.
Urmeaza candva si un pic de Coree sau Singapore, ca sa nu mai existe scuza cu statul tanar Romania? 🙂
Un articol interesant despre Japonia
https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/02/07/japonia-isi-face-seppuku-iar-europa-un-viitor/
il stiu, nu e chiar nou 🙂
fara suparare… dar comparatia e gresita.
in primul rand noi nu avem si nici nu am avut vreodata mentalitatea Japoniei.
cred ca ne-am apropiat putin pe la sfarsitul sec 19 inceputul sec 20.
in rest am fost total diferiti de japonia.
Japonezii astianormal ca si-au revenit economic. ca doar aveam de mare natiune.
sa nu uitam de codul samurilor care nu are nimic de-aface cu codul Pandurilor nostri sau cu codul Paliesilor din tarile romane.
Japonia fusese mare Imperiu noi o tara de corupti. chiar si regii si printii nostri erau corupti imorali si incalcau legea (aviz la carol 2 si la fratele sau Principele Paul-doar ce am citit un articol despre el care facea numa „boacane” prin Bucuresti, ca doar era print. fiul regelui…)
e normal ca rezultatele au fost diferite.
Mergand la 1989… cred ca japonia daca trecea prin ce-am trecut noi… nu taia fabricile la fier vechi, dupa ce imprumutase-ra de la FMI vreo cateva ZECI DE MILIARDE DE DOLARI ca sa le construiasca….
Ce principe Paul ai vazut tu pe timpul lui Carol al II-lea? Iar ai citit Can-Can, la recomandarea ministrului culturii? Poate Principele Nicolae, iar articolul din Adevarul nu e nicidecum indestulator pentru a-ti face o parare avizata despre fratele mai mic al regelui Carol al II-lea.
Daca asa ai tras concluziile si despre istoria japonezilor vs istoria romanilor, de pe urma unor articole de prin ziare, atunci da, ajungem la „samuri vs paliesi”.
Imparatul Hirohito a fost un criminal de razboi odios, de talia lui Hitler,sau chiar mai mult. Camerele de gazare de la Auschwitz au constituit un fel de moarte in somn, usoara, in comparatie cu atrocitatile si crimele facute de japonezi asupra poporului chinez. Cu stiinta si din ordinele Imparatului Hirohito.
Iar americanii l-au pupat in cur, in loc sa-i toarne napalm pe gat majestatii sale. In timp ce au evidentiat (bine au facut) si au impus viziunea lor asupra Holocaustului de a-i zice ca WW2 s-a purtat doar intre germani, evrei si neinfricatii soldati americani, de crimele, experimentele dincolo de limita sadimului, efectuate de japonezi in WW2, cu aprobarea marelui imparat, au pastrat „low profile”.
Japonia a renascut nu numai datorita japonezilor, ci, mai ales, datorita sprijinului american. USA avea tot interesul ca tarile din sfera lor de influenta sa prospere, logic.
Am fost de 2x in Japonia, iar, ce pot spune, este ca viziunea noastra despre viata japonezilor este distorsionata rau. Nu, nu traiesc in apartamente cat cutia de chibrit, majoritatea traieste la casa, au gradina proprie, foarte fain. Iar chestia ai cu japonezul disciplinat, care munceste non-stop este o absurditate, au o viata incomparabil mai lejera decat a noastra.
Coruptie? Este, la nivel inalt, dar mult mai putin decat la noi, si administrata cu decenta – n-ai sa vezi genul de mentalitate „daca mie imi iese cascavalul, nu-mi pasa, chiar daca pt asta distrug intreaga tara”. Prostie? Hmm, uite, la noi este foarte multa prostie de pomana la nivelul populatiei, si, iarasi, multa prostie la nivel administrativ, dar pe bani, remunerata. La ei nu merge reteta 50euro la salariu si propaganda la TV = votantul tau pe viata, oamenii nu-s asa fraieri, dar la nivel decizional s-au facut si acolo tampenii uriase. Pai, insusi atacul de la Pearl Harbour, au bombardat cuirasatele si au ratat portavioanele, cand, pentru orice tara care lupta in deplasare, portavionul este cea mai pretioasa arma. Iarasi, Fukushima, au construit centrala atomica pe malul marii, in zona in care se stia ca e predispusa la a fi maturata de tsunami. Din ciclul „unde e multa minte e si multa prostie”.. desi noi infirmama asta – dovedim faptul ca poate exista multa prostie si fara sa fie multa minte.
exxocet, hai sa vedem daca ghicesti de ce-au construit japonezii centrala Fukushima pe malul marii.
(ajutor: Cernavoda e construita pe malul Dunarii)
Gogule, vezi ca esti intr-o regretabila eroare. Centrala noastra e CANDU, Fuckushima e Mark 1, sunt total diferite.
Revenind la apropoul tau, ai sa fi surprins, majoritatea centralelor nuclear NU sunt construite pe malul marii. Exista centrale nucleare si in tari fara iesire la mare. De asemena, nu poti raci un reactor si cu apa sarata. Ia sa vedem, ghicesti din ce motive?
Chiar si daca, prin absurd, ceea ce sustii tu ar avea fundament si o centrala nucleara ar necesita sa fie construita la 50m de malul marii, ca altfel nu o poti raci, atat timp cat stii ca in orice clipa este posibil sa vina tsanami-ul peste ea, ce faci, ii dai inainte si o construiesti?
exxocet, Japonia e in mare majoritate muntoasa, fiind muntoasa nu are rauri cu debit mare la interior.
Toate centralele nucleare se afla in apropierea unor cursul de apa cu debit mare (rauri mari, fluvii) sau langa mare.
Evident ca reactorul nu e racit cu apa sarata, nici macar in circuitul secundar dar apa marii constituie un excelent „heatsink” pentru excesul de caldura tehnologic.
Nu in ultimul rand, centrala de la Dai-Ichi a fost construita la sfarsitul anilor ’60 si proiectata la inceputul anilor ’60, cand se asculta ELvis, oamenii inca nu ajunsesera in spatiu iar oceanografia si fizica Pamantului erau mai spre piciorul broastei fata de ce sunt acum. Sigur, de la nivelul lui 2017 e usor sa fii jmecher dar incearca sa vezi lucrurile de la nivelul lui 1960. Cand lumea se gandeas serios chiar si la autoturisme cu propulsie nucleara:
https://en.wikipedia.org/wiki/Ford_Nucleon
Faptul ca se asculta Elvis este doar unul dintre plusurile acelor timpuri fata de contemporaneitate. Nu e cel mai bun element pentru a invoca „primitivismul” anilor ’60.
Oamenii nu erau intr-atat de retarzi inca sa nu pricepa un lucru elementar: nu pui centrala atomica drept in poala tsunami-ului. Sa nu ne iluzionam, din anii ’60 pana acum, singura mare inventie este tehnica digitala, calculatorul. Restul sunt evolutii.
Fukushima a fost gandita prost, oricum ai lua-o este PREA APROAPE de mare. Este in mare, de-a dreptul. Se puteau construi canale de deviatie, bazine si plasa centrala macar la 1 km de tarm.
Ma rog, noi ii dam inainte cu centralele lor , dar subiectul e cu tot altul. Am si uitat de Type-61, noi am trecut deja la nuke. hehe
Masacrul de la Nanking
https://en.wikipedia.org/wiki/Nanking_Massacre
200 000 chinezi omorati si 20 000 femei violate
Hirohito a dat un ordin personal
On 6 August 1937, Hirohito had personally ratified his army’s proposition to remove the constraints of international law on the treatment of Chinese prisoners. This directive also advised staff officers to stop using the term „prisoner of war” (POW).[73]
https://en.wikipedia.org/wiki/International_Military_Tribunal_for_the_Far_East
A ramas celebru pariul intre doi ofiteri japonezi : cine va decapita primul 100 chinezi. S-a extins la cifra de 150 .Au fost executati ca si criminali de razboi.
In 1937, the Osaka Mainichi Shimbun and its sister newspaper, the Tokyo Nichi Nichi Shimbun, covered a „contest” between two Japanese officers, Toshiaki Mukai and Tsuyoshi Noda of the Japanese 16th Division. The two men were described as vying to be the first to kill 100 people with a sword before the capture of Nanking. From Jurong to Tangshan (two cities in Jiangshu Province, China), Mukai had killed 89 people while Noda had killed 78 people. The contest continued because neither had killed 100 people. By the time they had arrived at Zijin Mountain, Noda had killed 105 people while Mukai had killed 106 people. Both officers supposedly surpassed their goal during the heat of battle, making it impossible to determine which officer had actually „won” the contest. Therefore, (according to journalists Asami Kazuo and Suzuki Jiro, writing in the Tokyo Nichi-Nichi Shimbun of December 13), they decided to begin another contest to kill 150 people.[49]
After Japan surrendered, Mukai and Noda were arrested, each charged as a „Civilized Public Enemy”, and executed at gunpoint in Nanking.[50]
https://en.wikipedia.org/wiki/Contest_to_kill_100_people_using_a_sword
Toate aceste crime au fost facute de armata imperiala care s-a comportat ca pe vremea lui Ginghis han. Nici o legatura cu onoarea de samurai.
In Europa nu s-au cunoscut multe amanunte despre razboiul din China.
Exact, Grigore,
Foarte bine punctat!
Si, sa nu uitam , Unit 731…
https://en.wikipedia.org/wiki/Unit_731