La mijloc de august, MApN a deschis licitatia pentru achizitia «Sistem avion fara pilot (UAV) de nivel tactic » suma asteptata urcand la 250 mil. lei fara TVA (55 mil. euro) pentru 6 sisteme (9 mil. euro/sistem) ce urmeaza a fi livrate in maxim 38 de luni de la atribuirea contractului. Procedura a fost lansata prin intermediul « Anunt de participare numarul 169155/18.08.2016 » al Companiei Nationale Romtehnica. Potrivit Romtehnica, dronele au destinatie: „misiuni de supraveghere, recunoastere, identificare tinte si sprijin al conducerii tragerilor, evaluare distrugeri de lupta, cautare-salvare si protectia fortei”.
Cerintele sunt destul de clare, fiind foarte apropiate de ale sistemului deja existent in operarea Fortelor Terestre Romane, si anume Scan Eagle (de fapt un UAS) al Insitu Boeing: „Dizpozitivele UAV vor trebuie sa aiba o constructie modulara, sa poata fi lansate si recuperate atat manual, cat si automat, cu sau fara rulaj, atat pe pista amenajata, cat si pe suprafete dure, plane, orizontale, amenajate sumar. Raza de actiune, data de distanta sigura a legaturii de date/radio, trebuie sa fie de minim 80 km, sa aiba plafonul minim de zbor la 4.500 m, greutatea maxima la decolare sa fie de 37 kg si sa aiba o autonomie de zbor de 12 ore.” Ora de zbor nu ar trebui sa depaseasca 150 de euro. Alaturi de drone, contractul include si elementele de logistica necesare operarii: statii de lucru terestre, incinte climatizate mobile, terminale terestre de date, containere mobile de transport, simulator pentru antrenament, formarea personalului ce va opera dronele.
Un sistem Scan Eagle, inclusiv versiunea II, este compus dintr-o statie terestra, terminal video distant, sistem de lansare pneumatic Super-Wedge, sistem de recuperare Skyhook (ancorare cu carlig pe funie si coarda elastica montate pe un stalp cu receptor NavtechGPS, ca si drona) si 4 drone, costul acestuia fiind de 3,2 mil.$ in 2006.
ScanEagle este echipat cu o turela stabilizata inertial pe care este montat un sistem electro-optic stabilizat (cu varianta IR), avand garantata o distanta maxima de comunicare de peste 100km si o autonomie de zbor de peste 22 de ore, viteza de croaziera fiind de 89km/h iar plafonul maxim de 5,9km. UAS-ul este propulsat de un motor de doar 1,5CP, cu consum redus, sarcina utila fiind de 3,4kg iar masa totala incarcat de 22kg.
Barca de patrulare SOC MK5 echipata cu lansator UAS Scan Eagle
In 2008 a fost testata integrarea pe ScanEagle a unui radar cu aperture sintetica (SAR) ImSAR’s NanoSAR A, cantarind 1,6kg si cu un volum de 1,6 litri, destinat imaginilor video de inalta calitate pe orice conditii de vizibilitate la sol.
ScanEagle 2 a aparut oficial in octombrie 2014, fiind echipat cu un motor cu ardere interna mai fiabil, care reduce insa autonomia la doar 16 ore, cu un sistem electro-optic dual TV/IR in botul mai voluminos al aparatului si cu o sarcina utila crescuta, pastrand dimensiunile primei variante. Alte imbunatatiri sunt: sistem video complet digital, sistem de navigare bazat pe gps imbunatatit, arhitectura bazata pe Ethernet, interferente electro-magnetice reduse (EMI) si o noua statie la sol, pastrand catapulta si recuperatorul. Din 2015 aceasta varianta este disponibila la cumparare, producatorul Insitu oferind si modernizarea sistemelor in uz.
Tot din 2014 s-a dezvoltat un nou sistem de lansare-recuperare FLARES (Flying Launch and Recovery System) bazat pe o drona quadri-rotor care se ridica pentru a lansa/recupera UAS-ul, eliminand la nevoie vechiul ansamblu catapulta-stalp de recuperare, util pentru operarea din spatii limitate.FLARES ar trebui sa fie disponibil ca optiune incepand din acest an. In cazul marinei fluviale, quadrirotorul de lansare al UAS-ului Scan Eagle ar putea fi folosit si ca si sistem de observatie la distanta mica in jurul navei, putand lua ca si sarcina utila un modul electro-optic cu legatura de date cu nava de lansare (suplimentand catargul telescopic pentru aparatura de detectie). Asta cu conditia ca respectivul modul sa fie dezvoltat si integrat.
Ca si ultima noutate legata de acest sistem, la sfarsitul lui 2015 marina australiana a testat pe ScanEagle sistemul de detectie optica Kestrel Maritime ViDAR al Sentient Vision, capabil sa fotografieze si filmeze obiecte detectate si urmarite in mod autonom, cu un unghi panoramic de 180°. Adaugandu-se ca doua bucati de fuselaj incastrabile inaintea si in spatele incastrarii aripii fara a afecta performantele UAS-ului, sistemul de supraveghere maritima ViDAR poate acoperi 45000km² intr-o misiune de 12 ore, detectand obiecte aeriene, de suprafata sau chiar scufundate.
Video operare Scan Eagle:
https://www.youtube.com/watch?v=6wSQSDi__-Q
Scan Eagle poate fi ulterior complementat de RQ-21 Blackjack, ruda sa mai mare care a atins capacitatea operationala cu USMC anul acesta, cu autonomie de 16 ore si masa totala de 61kg, acesta putand fi operat cu aceleasi sisteme de lansare/recuperare ca si Scan Eagle. Pretul oferit este de 5,5 mil. $/ sistem (incluzand 5 drone), la o comanda de 104 sisteme.
Operare RQ-21 video:
https://www.youtube.com/watch?v=lK3ztj8itEs
Producatorul romanesc de UAV-uri, Teamnet, are din pacate preponderent proiecte cu autonomie redusa: Soim (motor ardere interna, masa 25kg si plafon 3000m cu 1h autonomie), Soim2 (motor cu piston, dar masa de 140kg si autonomie de doar 6 ore) si Hirrus, un UAS, e minuscula, de doar 7kg si motor electric, cu o autonomie de doar 3 ore. La o categorie apropiata, musca, ar intra si SACT Boreal 5/5E, in uz in fortele terestre romane. A nu se confunda cu UAV-ul Boreal al francezilor de la AJS, care desi are deocamdata destinatie civila, are caracteristici interesante, beneficiind de o autonomie de 1000km, un plafon de 4,5km si o anduranta de 10 ore, impreuna cu un spatiu generos in fuselaj pentru sarcina utila de pana la 5kg.
RQ-7 Shadow 600 sunt si ele in uz de ani buni, MApN cumparand initial 11 exemplare, lotul nostru suferind de atritie (cateva drone fiind doborate/pierdute in TO). Insa drona atinge 170kg, jucand in alta liga fata de ceea ce se doreste a achizitiona prin prezenta cerere.
Incepand cu 2010, la solicitarea armatei, pe Shadow a fost testata lansarea de munitii aer-sol: bombe de aruncator cal.81mm General Dynamics (masa 4,5kg), Small Tactical Munition, the “Shadow Hawk glide weapon” al Lockheed Martin, “Fury precision weapon” a Textron, precum si kit-uri medicale lansabile. Programul Armed Shadow a fost insa inghetat in 2015 din cauza lipsei de finantare.
Pornind de la Shadow 200 a aparut in 2011 si versiunea Shadow M2, mai puternica, cu masa crescuta cu 54kg (la 330kg, necesitand modificarea lansatorului) si anvergura extinsa, rezistenta la inaintare redusa si un motor Lycoming in 3 cilindri si 60cp. Autonomia de zbor este de pana la 16 ore, plafonul de 5,5-6km, fiind un echivalent mai ieftin al MQ-1 Predator din acest punct de vedere, dar folosind aproape 85% dintre componentele Shadow V2. Sarcina utila creste cu 45kg, permitand echiparea cu radar cu apertura sintetica (SAR), sisteme de supraveghere pe suprafata mare, pachete de navigatie, spionaj si bruiaj electronic. In plus, UAV-ul este capabil de control dincolo de linia vizuala directa, prin legatura SATCOM. Cel mai nou standard de modernizare a Shadow 200 este varianta V2.
Operare RQ-7 Shadow – video:
https://www.youtube.com/watch?v=EW17yog3BL4
Alaturi de solutiile de propulsie clasice ale UAV, cum sunt motoarele cu combustie interna si cele electrice, isi face loc incet-incet tehnologia « fuel-cell », mai ieftin, mai usor, mai simplu de operat si cu semnatura termica mai mica decat un motor cu ardere interna si cu o autonomia de cateva ori mai mare decat a acumulatorilor si motorului electric de masa echivalenta. Prototipul pilei de combustibil a celor de la Protonex a fost instalata pe un Scan Eagle si este in curs de testare.
Iar daca tot ne uitam la economie vs performante, cred ca trebuie mentionat UAS-ul « Aerosonde », detinatorul mai multor recorduri de anduranta (primul zbor transatlantic pentru un UAV, de 3270 km in 1998). A demonstrat o anduranta de 26 de ore si 45 de minute, datorata unui motor pe benzina de Enya R120 care a consumat 5,7 1itri de benzina in acest timp.
Pentru acesta, producatorul AAI a primit in 2012 de la SOCOM (U.S. Special Operations Command) o comanda de dezvoltare la standard militar Aerosonde-G in cadrul programului « Mid-Endurance UAS II ». Aerosonde G, sub denumirea MQ-19 data de SOCOM/ U.S. Naval Air Systems Command are o masa de decolare pe catapulta intre 18 si 25kg in functie de motor (putand fi echipat si cu motor multi-combustibil Lycoming El-005), cu autonomie de zbor de peste 10 ore si un plafon de 4500m. Sarcina utila poate consta in senzori electro-optici/IR si eventual marcator LASER. Sistemul este compus din 4 aeronave, 2 statii de sol, video-terminale pentru utilizatori individuali, pentru vizualizarea imaginilor si datelor senzorilor si pentru setarea traseului de zbor, utilizand dispozitive tableta ‘rugged’.
Sistemul UAS ar putea fi util si pentru recunoasterea tintelor de catre bateriile LAROM cu raza extinsa, inclusiv viitorul «Sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare (150 km)/MLRS», conform RFI-ului publicat de ACTTM. In cazul in care sisteme de arme cu bataie cuprinsa intre 20-150km (rachete antitanc Spike-NLOS sau LAROM cu raza extinsa) ar fi integrate pe monitoare si vedete fluviale, un astfel de UAS ar fi necesar pentru recunoastere si ghidarea precisa a tragerii.
Tot prin intermediul CN Romtehnica, MApN a emis o cerere de oferta (anunt de participare numarul 169149/18.08.2016), pentru achizitionarea unui numar de 2 pana la 20 sisteme de observare si recunoastere a tintelor pentru nave fluviale pentru un pret estimat de aproximativ 12,4 milioane RON fara TVA (2,7 mil. euro), cu un termen de livrare de 38 luni. Acestea se adauga licitatiei de modernizare a motoarelor vedetelor fluviale.
Misiunea sistemului de camere zi/termala si telemetru LASER este de a observa campul tactic la distante de pana la 10km, cu detectia distantelor. Optronica trebuie integrata pe o platforma «Pan&Tilt » cu grade de libertate 360° orizontal si 60° vertical.
Sistemul Mobil Integrat de Supraveghere – Sursa:marketingromania.ro
La acest capitol (vezi «E pur si muove, episodul 7 » ) ar putea exista cel putin un furnizor autohton, si anume Electro-optic care a realizat in perioada 2012-2015 Sistemul Mobil Integrat de Supraveghere (SIMS), sistem compus dintr-un modul autonom containerizat de procesare si urmarire pentru 2 operatori si un sistem cu capacitate de detectie la o distanta de 8km: 2 camere CCD de inalta rezolutie, o camera de termoviziune, un telemetru LASER si un radar de putere mica si rezolutie ridicata Blighter B202 Mk 2 (PESA terestru cu raza scurta in banda Ku). Toti senzorii enumerati mai sus erau montati pe un catarg fix in versiunea prezentata.
Ansamblul senzorilor pe catarg (Sursa:marketingromania.ro)
E interesanta optiunea adaugarii radarului pe catarg, alaturi de restul senzorilor, ceea ce poate fi o optiune interesanta pentru nave de lupta fluviale dar si pentru vehicule de cercetare sau sisteme AA cu raza foarte scurta, cu anumite adaptari, bineinteles.
Sper sa vedem in curand si care vor fi castigatorii acestor achizitii si cu ce echipamente…
PS Pe ultima suta de metri aflam ca Romania a demarat deja procedurile pentru achizitia echipamentului necesar sistemului de transfer de date Link 16 (ne referim aici la echipamentul de la sol in programul de dotare cu F 16).
Marius Zgureanu
Surse:
SACT Boreal 5/5E asta, e romanesc?
apropo.. fain articol!
Borealul este romanesc, dezvoltat de armata prin ACTTM.
SACT Boreal este cel romanesc… dar mai este si un proiect civil frantuzesc, cel mentionat – Boreal AJS:
http://www.ajs-uas.com/AJS-BOREAL.pdf
Interesant articol. Multumesc.
Corect. Cam un sistem pentru fiecare baterie de rachete cu raza extinsa (150km).
Daca preturile sunt asa mici, ar fi loc sa ia mai multe, in caz ca se hotarasc sa puna sisteme similare (150km) pe monitoare.
In privinta ghidajului tirului de pe obuzierele autopropulsate, cred ca ar merge si o clasa mai mica si mai ieftina de drone (in special autonomie). Idem pentru MLRS-urile cu raza de pana la 50km, terestre si de pe navele fluviale.
” Producatorul romanesc de UAV-uri, Teamnet, are din pacate ”
In 10 ani de domnie si 2 de coabitare au reusit sa ingroape , intre altele :
– http://www.inav.ro/securitate_argus_xl.php , 140 kg masa
– proiectul AEROSTAR de transformare a unui avion usor in UAV , banuiesc ca nu se refereau la Wild Thing , pentru ca era licenta , insa Festival sau AEROSTAR 01 , masa 480 kg , erau proiectele lor , le puteau modifica
– platforma optoelectronica multisenzor pentru echiparea UAV-urilor PMS-BAV dezvoltata de OPTOELECTRONICA 2001 SA
De bine ce i-a mers in tara ARCA si-a luat containerele si s-a dus cat a vazut cu ochii , precum subsemnatul sau autorul articolului ( mai modesti- valiza ) , urmarita de huiduielile celor ce nu au realizat decat avioane de hartie
http://www.arcaspace.com/en/airstrato.htm
ARCA a plecat pentru ca nu putea sa isi indeplineasca promisiunile spatiale. Si fiindca voaiu sa devina banosi, nu sa faca ce au promis. Drona lor era problematica din multe puncte de vedere. Iar acum fabrica howerboarduri? Nope, sorry, dar nu sunt convins de seriozitate.
Si da, e rau. Te asteptai sa fie bine? Va fi mai rau inainte sa fie mai bine. Daca nu esti in tara (unde opiniile tale pot avea efect), atunci cel mai probabil nu iti mai pasa. Deci….ce cauti aici? Pe acest site?
O sa fii surprins, dar si astora care nu mai suntem in tara inca ne pasa de ce se intampla in tara si cam jumatate din timpul de concediu ni-l petrecem in tara… Vorbesc despre cei pe care-i cunosc personal.
Checkmate ,
Dar ce cauti tu aici pe site ?
Trolling ?
@Nicusor. Vis-a-vis de ARCA te-as contrazice un pic. ARCA – pana acum – n-a aratat absolut nimic!
Au promis ca fac o racheta, n-au facut-o, au zis de un avion – nimic, au mers apoi pe drone si a iesit o gluma de drona cu sarcina utila mica, o motorizare electrica si o autonomie cu totul neverosimil de mari, care drona deocamdata nu functioneaza in parametrii… Un aeromodel foarte modest.
Au primit donatii generoase din Romania si au refuzat tot timpul sa ofere orice lamurire/informatie si apoi au zis ca are lumea ceva cu ei.
In linii mari a cam fost doar gura de ei, o atitudine obraznica si zero realizari.
Adica ce-a realizat ARCA si ar trebui noi sa-i fim recunoscatori?! N-a realizat nimic, a,luat bani din tara apoi a tulit-o in SUA cand lumea a inceput sa-i ceara si rezultate palpabile.
Sa-i vedem ce fac in SUA, deocamdata absolut nimic demn de remarcat.
Perfect de acord cu tine. Si eu am crezut in ei, dar am luat o mare teapa! 🙂
Ati putea aduce exemple concrete de multe donatii generoase ?
Eu personal cunosc doar 2, si nimeni nu a fost obligat sa faca donatii .
Tepari ? ESA nu lucreaza cu teparii .Si ESA a avut un contract cu ARCA .
Racheta lor a zburat . Despre celelalte 2 proiecte de lansatoare suborbitale finantate de la bugetul de stat nu ziceti nimic ?
Sau despre activitatea ROSA , al carei minisatelit a costat de 3 ori mai mult decat cel unguresc spre exemplu , si n-a functionat ? Singurul rezultat vizibil al misiunii fiind balacareala la adresa ESA ?
Pe astia de la ARCA ii pun la categoria tepari, sa nu aud de ei …
Astia tot deschid licitatii, dar ceva finalizat, concret…nimic.
vezi licitatia pentru camioane castigata de Roman:)
Cea mai buna stire pe luna asta, merci Ingineru! 🙂
http://newsbv.ro/2016/09/01/roman-salvata-moment-contract-mapn/
Roman? Un link, ceva?
Si eu merci, Marius!
http://www.rumaniamilitary.ro/23-de-camioane-militare-de-la-autocamioane-brasov-pentru-mapn
Asteapta si vei vedea, Florine! 😉
Cica pana in 2018 ar trebui sa primim 5 bucati Northrop Grumman RQ-4 Global Hawk block 40.
https://en.wikipedia.org/wiki/Equipment_of_the_Romanian_Armed_Forces
Ne incurcam cu drone mici sau mergem tot pe ruta asta? Desi Global Hawk e scump cu draci… sau poate Wiki se inseala.
Se inseala tot asa cum ne dau pe noi ca am avea in inzestrare rachetele de la Deveselu. Cele patru drone fac parte dintr-un program NATO la care si Romania este parte cu un procent foarte mic.
Nu sunt ale noastre sunt doar operate in comun, la fel precum si C 17 Globemaster 3 stationate in Ungaria.
Ceva mai mic:
https://www.flightglobal.com/news/articles/romanian-army-receives-four-phoenix-30-uavs-420698/
Si pt. @Kenny („mare vs mic”):
Din punctul meu de vedere nu se poate face o alegere drone mari vs drone mici fiecare are rolul ei care se poate modifica in functie de situatie (razboi, insurgenta sau pace; avand in vedere si dotarea inamicului).
Dronele mari tind sa aibe, oarecum, aceleasi probleme/dezavantaje ca si avioanele:
-sunt mai usor de detectat atat vizual cat si radar;
-tind sa coste mult si sa aibe nevoie de o infrastructura mai costisitoare decat cele mici deci sunt in nr. mic.
-multe folosesc motoare care le fac mai usor de detectat/urmarit IR.
Aceste dezavantaje fac fezabila (din punct de vedere financiar) utilizarea impotriva lor a aproximativ oricaror tipuri de rachete AA (inclusiv MANPAD; bine cand inamicul are doar cateva nu se mai pune problema pretului rachetelor).
Cu ce am scris mai sus + avantajul andurantei ridicate le face (complemetar folosite):
-”linia a doua” in caz de razboi sau insurgenta cand inamicul are aparare AA buna;
-”prima linie” in caz de utilizare pe timp de pace sau cand inamicul nu prea are AA.
Cu toate acestea o drona mai mare si mult mai ieftina de operat trebuie produsa in tara pt. misiuni mai putin importate sau mult mai riscante si ca sa se poata antrena operatorii (poate ulterior sa evolueze spre atac).
Dronele mai mici au avantajul ca pot fi, inclusiv, carate de soldati sau artileria mobila ceea ce da posibilitatea de a obtine inflormatii, lua decizii si de a anihila rapid tinta (in general cele mici pt. cei mai mici, cele mari pt. cei mai mari). De asemenea nu mai apare problema comunicarii „de la centru” a coordonatelor in cazul in care inamicul are EW si bruiaza comunicatiile (cum au patit georgienii sau ucrainienii), simplificandu-se si lantul de comada/decizie.
Asa ca eu votez pt. cele medi si mici (un Quadcopter obligatoriu) fara a exclude pe cele mari.
In domeniul dronelor, ca exceptie, ar trebui aplicata regula diversitate atat ca rol, dimensiuni si tehnologii folosite (atat pt. drone cat si comuncarea cu ele).
Cateva cerinte de profan:
-capacitatea de a preprograma ruta – foarte folositor, nu mai trebuie sa trimiti semnal catre inamic care poate sa il detecteze (bruieze sau se pregateasca pt. venirea dronei);
-legatura criptata pt. comandarea ei – sa nu „iti fure„ drona;
-sa fie capabila la filmeze la o inaltime de min. 500m, astfel cele mici sunt relativ greu detectabile vizual si doborat (din ce sustineau ucranienii chiar si cele mici sub 300 de m erau detectate si doborate);
-pt. cele mai mici motorul sa fie electric (mult mai greu detectabil audio);
-ideal drona si comunicatiile soldatilor sa nu foloseasca aceeasi tehnologi-frecventa.
Dronele mici trebuie sa fie pana la nivel de pluton. Aici un quadcopter este necesar (mai usor de folosit si nu iti trebuie cine știe ce alte echipamente) sa aibe o autonomie de +1h și o raza de app. 10km (ofera si info mortierelor/artileriei) si sa poata fi purtat in spate si operat de un soldat. Ceva de genul:
https://www.youtube.com/watch?v=4IwasG2N3uQ
Combo mortier+drona poate fi foarte eficient (chiar si pt. a ataca tinte in miscare) aici un Hirrus putin surubait ar fi numai bun. Pt. LAROM si artileria clasica ne trebuie ceva cu raza mai mare dar tot atat de compact ca Hirrus.
Daca tot s-a scris de MLRS nr. de lansatoare GRAD-LAROM este absolut insuficient iar ele ar trebuii sa fie coloana vertebrala a artileriei (sunt mobile si suficient de ieftine incat sa le poti folosi pt. saturare chiar si in cazul unei apararii AA ca a rusilor. Cele cu raza mai mare, necesare, ar putea sa fie cam prea scumpe sa le folosesti pt. saturatuie si/sau distante mai mici).
Pe langa drone nu trebuie sa fie neglijate baloanele. Ele sunt mult mai eficiente (inclusiv costurl mai reduse) in supravegherea continua a o unei anumite zone gen. baza/pozitie foarte importanta sau portiune de granita. Sa speram ca testele baloanelor romanesti au/vor fi un succes si vor intra in dotare fiind mult mai ieftine decat tot ce este pe piata.
Foarte buna decizia de a achitiona „sisteme de observare si recunoastere a tintelor pentru nave fluviale”. Sa speram ca vor castiga firme romanesti dezvoltarea unor asemenea „senzori” este vitala pt. ca dronele nu pot zbura tot timpul.
Pt. nave avem si SIOBLIN® LR/BT (Pro Optica).
Tot in domeniul descoperirii si urmaririi tintelor sau a efectelor atacurilor mai este ARGUS (sper ca este si la obuziere sau mortiere).
Este absolut necesar, ca si in cazul ATGM si „senzori”, sa avem capacitatea de a produce in Romania atat drone mari cat si mici. Asta si deoarece anumite modele, mai micute, trebuie in nr. mare si pot fi pierdute in nr. destul de mare am iesi mai ieftin si am avea capacitatea de a le inlocui rapid. Nu exista armata si industrie de aparare moderna fara drone, ATGM si senzori.