La sfarsitul anului trecut Turcia a anuntat ca a lansat in premiera de pe drona de conceptie proprie Bayraktar TB2 UAV, in cadrul testelor, munitie, intrand practic intr-o categorie selecta de producatori cu astfel de capabilitati.
Imagine din inregistrarea testului de lansare de pe Bayraktar TB2 UAV (sursa: Baykar Technologies)
In cadrul testului de trageri efectuat in data de 17 decembrie, drona turceasca a lansat o munitie ghidata, tot de conceptie turceasca: Roketsan Smart Micro Munition (SMM) (MAM – Mini Akilli Mühimmat). SMM este o munitie planata ghidata LASER, un hibrid intre racheta antitanc ghidata Mizrak (UMTAS Roketsan) si racheta ghidata laser Cirit (similara STAR-80L romanesc, dar cu raza extinsa la 12km si cal. 70mm), de la ultima preluand senzorul de ghidaj LASER.
UAV-ul Bayraktar TB2 – rulaj pe pista inaintea testului
Testul a fost efectuat la altitudinea de aproape 4900m, munitia colorata in portocaliu si lansata de pe aripa stanga in cadrul testului lovind tinta aflata la 8km distanta intr-un careu cu latura de 1m, in interiorul unei tinte cu dimensiunile de 3x3m. Pentru realismul testului, drona a purtat o macheta a unei munitii similare pe aripa dreapta, fara a o lansa.
Filmare din timpul testelor de tragere:
Drona turceasca (UAV) Bayraktar TB2, cunoscut si ca si Bayraktar Block 2, conceputa de compania Baykar Technologies, este o drona tactica de altitudine medie si anduranta mare (MALE), destinata fortelor terestre turce si bazata pe modelul anterior de drona tactica, Bayraktar, mai mic. Noua drona este cu o treime mai mare fata de predecesor, cu o anvergura a aripilor de 12m si o lungime de 6,5m, o raza de actiune in jurul a 150km (dependenta de legatura de date), un plafon de zbor testat de peste 8200m si o anduranta demonstrata de 24 de ore si 34 de minute.
Fuselajul monococa este construit din fibra de carbon, Kevlar si materiale compozite hibride, jonctiunile intre elemente fiind realizate din piese de aluminiu prelucrate cu CNC-uri (masini de prelucrare numerice, ghidate computerizat).
Elicea propulsoare din doua pale cu pas variabil, amplasata in spatele fuselajului si in fata derivelor in V inversat, este actionata de un motor de 100CP cu combustie interna, de tip Rotax 912. Masa maxima a dronei este de 630kg iar masa utila maxima este de 55kg. Sistemul de avionica este triplu redundant si contine: microcontroller, sistem de control al motorului, gestiunea puterii servomotorului de control al suprafetelor, procesarea de semnal a motorului, interfata I/O si receptor GPS. Alti senzori sunt : cel static al tubului Pitot, altimetrul LASER, module de senzori alfa-beta, senzori de viteza, temperatura si nivel de combustibil.
In sarcina utila standard a dronei sunt incluse: modulul electro-optic al camerei de luat vederi, modulul camerei de luat vederi in infrarosu (IR), un marcator LASER, un telemetru LASER (LRF) si un indicator LASER.
UAV-ul poate rula, decola, naviga, ateriza si parca in mod complet autonom, bazat doar pe senzorii ambarcati intr-o arhitectura fuzionata. De asemenea este disponibil si modul semi-auto, care permite interventia umana pe durata misiunilor.
Drona cu cele 2 rachete pentru test
Armata turca a comandat deocamdata 18 UAV-uri de tip Bayraktar TB2, impartite la 3 sisteme de comanda si control a aeronavelor de zbor fara pilot (UAS). Prima livrare de UAS pentru Turcia era planificata pentru noiembrie 2014 iar pozele de la testele de trageri publicate de catre Baykar Makina arata 6 aeronave TB2 si statii containerizate de control la sol, apartinand unui astfel de UAS al fortelor turce (TB2 este déjà operationala).
Controlul la sol al dronelor este realizat de un ansamblu de 2 statii de control (GCS, bazat pe standardul NATO de statie mobila ACE-III, incluzand consolele pentru pilot, operatorul de echipamente si analiza de imagini intr-un spatiu cu aer conditionat si filtru NBC), 3 terminale de date (GDT), 2 terminale video distante (RVT) si echipament de intretinere la sol
Video – arata aproape toate etapele de constructie a dronei:
https://www.youtube.com/watch?v=X6dr1T6bNE8
Si acum, ca ne-am facut o idee despre ceea ce inseamna dezvoltarea si operarea unui UAV din aceasta clasa, sa aterizam si pe plaiurile mioritice. Astfel de drone, din categoria TUAV (sub 500kg) si MALE (medium altitude, long endurance) utile ar fi fost interesant de fabricat in serie, de ani buni, la Craiova sau Aerostar… Acum vreo 2-3 ani turcii au prospectat capacitatile de productie romanesti, inclusiv Avioane Craiova (ce a mai ramas din ea) in vederea producerii unor drone… insa cum era de asteptat, concretizarea a fost egala cu zero, mai ales ca niciuna dintre firmele romanesti nu avea déjà in portofoliu productia unor astfel de aeronave.
Cat despre Signus si Teamnet, acestia au anuntat in toamna trecuta o colaborare cu Airbus Defence & Space, acestia din urma avand calitatea de: « furnizor pentru crearea soluţiei sistemului de comunicaţii de date de bandă largă şi a calculatorului de bord, pentru o nouă aeronavă fără pilot denumită Signus », in timp ce « Teamnet dezvoltă și integrează calculatorul de bord, sistemul de senzori necesar pentru colectarea datelor, sistemul computerizat de navigație și platforma aeriană ».
Tot Signus
Signus, cu o viteza maxima de 250 km/h, o raza de actiune de 200km (dependenta de legatura de date, bineinteles), un plafon de 3000m si o sarcina utila de 100kg, este fratele mai mare al Hirrus, cu a carui statie de comanda si control este compatibil.
Vom vedea daca aceasta colaborare se va transpune si intr-o productie de serie cat de cat semnificativa, macar sa luam si noi o mica felie din piata acestei clase de aeronave…
Marius Zgureanu
Surse:
http://www.defensenews.com/story/defense-news/2015/12/21/turkey-tests-armed-drone/77691070/
http://www.army-technology.com/projects/bayraktar-tb2-tactical-uav/
Citeste si:
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-dronelor-in-romania
http://www.rumaniamilitary.ro/sistemele-de-avioane-fara-pilot-in-romania
Este chiar pacat sa nu intram intr-un asemenea sector. Beneficiile are fi considerabile.
Mi-ar placea sa vad o solutie pt drone care sa nu presupuna un pilot la sol pt fiecare unitate. Spre exemplu, pentru controlul unei granite maritime, sa ai X drone cu Y mereu in aer care sa transmita date in timp real. Rezultatele de la fiecare drona in parte sa poata fi integrate intr-o singura statie de supraveghere. Cam ca intr-un joc de strategie in timp real. Eventual si abaterile de la traseul normal sa fie comandate fara preluarea efectiva a controlului dronei. Desigur, poti sa ai un pilot in stand by pentru a prelua controlul in vederea unor manevre mai delicate.
Am citit un articol despre conceptul de roi de drone, care era dintr-o serie. Poate ca l-am mai postat in trecut, dar o voi face din nou, pt ca mi s-a parut foarte interesant.
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_RoboticsOnTheBattlefield_Scharre.pdf
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_QualityofQuantity_Scharre.pdf
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_TheComingSwarm_Scharre.pdf
Am gasit si pe youtube o prezentare a autorului https://www.youtube.com/watch?v=_WuxwBHI6zY
Signus, plafon de 300m ?
Ori e gresala in articol, sau daca nu, atunci nu merita luat in consideratie in opinia mea la.asemenea plafon
E 3.000 m
Corectat, 3000m.. Bayraktar poate urca la peste 8000m (27000ft) cu pretul reducerii autonomiei la cateva ore.
As vrea sa vad o prezenta romaneasca mai substantiala in acest domeniu emergent. Este, inca, posibil sa obtinem o felie consistenta din placinta viitoare, dar trebuie inceput de pe acum, pana nu se vor definitiva marcile, produsele, tehnologiile care vor domina piata, mai ales cea civila.
Ce ma enerveaza pe mine la revolutia dronelor este faptul ca fiecare trebuie sa aiba un operator uman. Am citit o serie de articole pe viitorul conceptului de roi de drone, in care mare parte din munca de operare este automatizata, ramanand decizia de lansare a rachetelor si alte operatiuni sensibile la latitudinea operatorilor. Mi se pare ca o chestie de genul ar fi utila si in alt sector decat cel militar – supravegherea continua a granitelor, mai ales a celor maritime, supraveghere urbana, recunoastere in caz de dezastru etc. As vrea sa vad, si cred ca romanii ar putea sa livreze un asemenea sistem pe piata, o solutie asemenei unui joc de strategie in timp real, in care un decident are in fata o singura aplicatie care combina datele in timp real de la mai multe surse, inclusiv drone care zboara autonom, pe un traseu pre-definit. Poti avea X drone, din care Y sa fie mereu in aer, astfel incat sa ai mereu date din teren. Eu zic ca ar fi interesant. Asta pana sa ajungem la partea militara, cu munitii, misiuni lungi etc.
O serie de articole pe acest subiect, plus o prezentare pe youtube facuta de autor.
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_RoboticsOnTheBattlefield_Scharre.pdf
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_QualityofQuantity_Scharre.pdf
http://www.cnas.org/sites/default/files/publications-pdf/CNAS_TheComingSwarm_Scharre.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=_WuxwBHI6zY
PS Am mai scris un comentariu asemenator, dar am publicat si nu a aparut nicaieri. Nici macar nu mi-a aparut ca asteapta pe un moderator, si nici nu am aparut la comentarii recente.
Iertare, acum a aparut. Va rog sa stergeti commentul de mai sus.
Rezolvat
„Ce ma enerveaza pe mine la revolutia dronelor este faptul ca fiecare trebuie sa aiba un operator uman.”
Se pare ca e o problema de etica, si se refera la toate sistemele robotice independente, si mai ales la cele folosite ca arma. Pe mine personal ma depaseste subiectul, dar asa argumenteaza politicienii si fara ei nu se pot certifica aemenea jucarii!
Am citit ca o solutie la aceasta problema este ca decizia de lansare a rachetei sa fie luata de un operator uman. Softul dronei face totul pana in punctul in care are lock-on, dupa care operatorul uman face ultimul pas. Nu ma pricep la echipamente, dar au scos unii o pusca care trage de una singura, dar tu ii dai liber la tragere stand cu degetul pe tragaci in timp ce o tintesti catre obiectiv. Softul si senzorii de la bord calculeaza tot ce trebuie si, atunci cand ai cele mai mari sanse de a lovi tinta si inca mai tii degetul pe tragaci, pusca va trage singura la momentul oportun. E si asta o modalitate de a implica facultatile etice ale omului fara sa renunti la beneficiile tehnologiei.
Pana la urma, nu politicienii sunt problema, ci paienjenisul de tratate internationale, declaratii ale drepturilor omului, institutii internationale de profil, ONG-uri, politia moravurilor din universitatile vestice etc care vegheaza asupra acestor probleme, fie ca esti de acord cu ele, fie ca nu. Si acestea pot face scandal si pot pune presiuni pe guvernele care pot fi influentate de astfel de presiuni. De-aia vezi proteste pro-feminism sau pro-whatever in Vest, unde nu e asa rau, dar nu si in Arabia Saudita. Tot in boul care trage dai cu biciul. Politicienii, mai ales unii infipti mai bine, vor face ce vor considera ca este nevoie si vor tine totul secret sau vor trivializa importanta actului – enhanced interrogation in loc de tortura sau secretomanie sau ocolirea legilor cu privire la proceduri legale prin tinerea unui prizonier in afara teritoriului national etc.
Sint doua motive principale pentru care dronele armate au operator uman.
Primul este cel de mai sus – etica. Populatia nu doreste sa lase unei masini decizia de a trage. Deci politicienii nu doresc asta (pentru ca vor sa fie alesi), dar de fapt doresc asta (pentru ca scade costurile de operare). Discutiile despre moralitatea deciziei de a trage asupra unui om si modul de a decide asta sint in toi si vor mai dura ceva vreme, lasind deoparte aspectele evolutioniste.
Al doilea este ca sistemele au bug-uri si decizia operatorului adauga siguranta in exploatare. A existat un caz in care se spune ca un Talon SWORDS ar fi indreptat pusca din dotare spre soldati. Sau un altul cind un tun AA Oerlikon s-a autoactivat si a tras dupa soldati.
Legat de partea a doua a intrebarii – capabilitatile si putirinta nationala – cred ca ele exista. Lipseste insa al treilea element – vointa.
Pentru a fi competitivi intr-un domeniu sau pentru a avea o solutie functionala ca cea de care ai vorbit trebuie dezvoltat, testat, validat si repetat ciclul pina rezultatul este cel asteptat/dorit.
Ori sint trei variante:
1. Ne adunam 10 baieti destepti care putem rupe hamul, punem tot ce avem la un loc, stringem 1m eur, dezvoltam 1 an, avem un produs pe care il vindem cui? Revin cu tema cumparatorului.
2. Ne adunam aceiasi 10 baieti destepti care putem rupe hamul, muncim din pasiune 1 an noaptea si in weekend, avem un demonstrator cu mici probleme. Gasim un investitor care baga 3m eur, scoatem in inca 1 an un produs pe care il vindem cui? Revin cu tema cumparatorului.
3. Statul decide ca trebuie sa avem competente in domeniul noilor tehnologii deoarece pe termen lung determina crestere economica si ne pregateste de conflicte asimetrice, asa cum se anunta cele din prezent si viitorul pe termen mediu. Asa ca decide ca prin MApN si MAI sa sprijine dezvoltarea competentelor. Deci statul va incheia contracte cu oricite companii care participa la un proiect (cam cum face DARPA).
Dar in realitate:
1. Noi cei 10 nu vom vinde tot si nu ne vom da demisia sa locuim si sa construim ceva intr-o hala.
2. Investitorii (angels si VC) urmaresc vinderea cu profit cit mai mare a companiei. Pentru ei un lant de sifonarii in franciza sau fabrica de UAV este acelasi lucru daca obtin acelasi profit, au aceeasi valoare de piata si au aceeasi prognoza de dezvoltare.
3. MApN si MAI seamana cu bolnavii de cancer. Nu pot face asa ceva decit daca scapa de toti incompetentii maligni pe care ii au in batatura.
Cumparatorul. Regele. Am stabilit ca intern nu se poate. Pai atunci ramine doar una din primele doua variante. Si va trebui sa concuram cu toti cei mari in domeniu.
Se baga cineva sa facem ceva interesant, mai mult decit de stadiu declarativ?
Am uitat ceva.
Tot ce am scris mai sus suna bine, fara a lua in calcul piedicile puse legislativ – sa ai un start-up in Romania in domeniul productiei de echipament este imposibil. Glock, H&K, Beretta nu ar fi putut exista niciodata aici.
Ai avut niste comentarii foarte interesante. Nu ar fi posibil ca o companie sa inceapa prin a face o drona in varianta civila care apoi sa poata fi modificata pentru militar? Parca cei de la Teamnet au participat cu o drona la exercitii NATO, dar aveau si planuri sa vanda drone sau sa inchirieze serviciile lor pentru paza si protectie, strangere de date culturi agricole etc. Daca o iei pe dual use, poate mai ai o sansa. Totusi, cred ca pentru Romania cea mai buna sansa de a profita de pe urma revolutiei dronelor ar fi sa isi faca propria companie nationala de drone, eventual cu un partener strain, si sa o promoveze intern (civil, militar) pana sa fie destul de ok pentru comert exterior. Suntem prea mici si subdezvoltati sa ne asteptam sa rasara de la sine un gigant industrial cu lant de productie local cat mai complet si cu resursele de a-si crea propria piata. Cand vine vorba de interesul national, tot statul e cel mai in masura sa il urmareasca. Asa, ca o intrebare – a mai aparut de la zero un gigant european in domeniul produselor high tech sau complexe (avioane, tancuri, masini) in ultimele decenii? Toate companiile care imi vin in minte fie au intre 50 si 100 de ani si au fost beneficiarele unui protectionism major si clientela aproape garantata, fie s-au nascut gata formate si perfectate din uniunea sau imperecherea altor doua sau mai multe companii pre-existente. Ma indoiesc ca, daca nu ar fi existat deja Dacia, Romania s-ar fi ales in perioada contemporana cu productie locala de masini sau componente auto.
O alta idee – ce-ar fi daca am face ca japonezii si am incepe nu prin a face aparatul intreg, ci prin a deveni cat mai competitivi la o componenta anume a dronelor? Software (mai ales pt roi), statii de control, anumite subansambluri etc. Devii cat mai bazat pe componenta aceea in timp ce capeti experienta sa iti faca partenerii work-share si pe alte componente etc. Pana la urma, ai facut suficient transfer the tehnologie si know-how ca sa iti faci propria drona in stil profi. Cam ca Mitsubishi cu avionul mic pe care il planuieste, dupa zeci de ani de transfer de la Boeing.
Articolul acesta explica mai bine (desi e cam lung). L-as fi postat la articolul de pe site cu Economia n-asculta de statistici mincinoase, dar e la fel de bine si aici.
http://www.fingleton.net/boeing-goes-to-pieces/
„At a welcoming banquet in Japan in the 1980s, Ford Motor chairman Philip Caldwell received a memorably double-edged compliment. “There is no secret about how we learned to do what we do, Mr. Caldwell,” said the head of Toyota Motor, Eiji Toyoda. “We learned it at the Rouge.” Toyoda was referring to the Ford’s fabled River Rouge production complex in Dearborn, Michigan.
….
To be sure, the Japanese have so far confined themselves almost entirely to components and materials, leaving Americans and Europeans proudly to affix their logos to completed engines and airframes. Mitsubishi is already working on a 90-seat regional jet scheduled to enter commercial service in 2017. Although this plane will not present much direct competition for the American airframe industry, it will stand in much the same position to that industry as, say, the Honda Accord did to the U.S. auto industry in the 1970s – the thin edge of a wedge.
…..
As Robert Scott of the Washington-based Economic Policy Institute, points out, little more than a generation ago, Boeing planes were still almost entirely American-made. In the 1980s, however, Boeing came under increasing pressure to enter into “work-share” agreements with various technology-hungry foreign partners, most notably the Japanese. The trend intensified as Boeing planned the 777, which entered service in 1995. On Boeing’s numbers, various Japanese companies took on in aggregate about 21 percent of the 777’s airframe, up from about 16 percent for the Boeing 767, which had been launched in 1982. Boeing allocated much of the 777’s fuselage to a government-led Japanese consortium. On the company’s own figures, the Japanese account for a stunning 35 percent of the 787 – and that may be an underestimate.
……by the early 1990s Boeing’s willingness to reveal previously closely held manufacturing secrets to the Japanese became so notorious that Boeing employees vulgarly referred to it as the “open kimono” policy
…..As for the Dreamliner, not the least surprising aspect of its work-share arrangements is that the foreign-made sections arrive in Boeing’s final assembly plant in Seattle not only fully “stuffed” with systems and sub-components (a radical departure from previous arrangements) but already certified and tested. Certification and testing had previously been considered core functions that should never be delegated to foreign partners. Noting this in a Harvard Business Review blog, Dick Nolan has acerbically commented: “Boeing effectively gave Tier 1 suppliers a large part of its proprietary manual, How to Build a Commercial Airplane, a book that its aeronautical engineers have been writing over the last 50 years.”
….
Perhaps the single most controversial aspect of Boeing’s partnership with Japan is that the 787 flies on Mitsubishi wings. ………..Sorscher, a former physicist at Boeing and now an executive of Boeing’s main white-collar union, comments: “The value of the technology and knowhow transferred is probably around $500 million – that is what we call in the business a scientific wild-ass guess. Boeing built the tooling for a full-scale prototype of the 787 wings in Seattle and then gave all of that to Mitsubishi. It was a huge boost to Mitsubishi.” He adds: “Boeing gave Mitsubishi the materials technology and the manufacturing processes – the layup processes, temperature and pressure conditions for the autoclaves, for instance. Boeing also transferred its tooling and assembly expertise and there is a lot of expertise in assembling a wing.” Sorscher notes that previously Boeing had regarded wing-making as its ultimate core competency.”
Nu in ultimul rand, „Meanwhile, as Matthew Lynn, author of Birds of Prey, has pointed out, the Japanese have long been under a strong geopolitical obligation to buy Boeing to help reduce their nation’s chronically large bilateral surpluses with the United States. ……In the circumstances it should have been easy for Boeing executives to hold the line. In reality there is no evidence that they even tried. Their failure seems all the more surprising for the fact that Japan’s work share in Boeing planes has long been far greater than the proportion of final sales accounted for by Japanese airlines.”
Win win win peste tot pt japonezi. Si modelul se aplica si la chinezi.
Scuze pt commentul lung.
Sa incep intii prin a raspunde.
Evident ca toata dezvoltarea ar trebui sa aiba la baza ideea de dual use. Companii care sa poata face productia exista: IAR Craiova, IAR Brasov, Aerostar Bacau. Insa daca e sa vorbim de drone, as discuta la modul general, incluzind in cadrul dezvoltarii si pe cele terestre si nautice.
Legat de companiile europene high tech, singura la care ma gindesc este SAP si nu cred ca este alta. Dar astept sa fiu corectat.
Boeing au luat-o masiv de la japonezi si nu am inteles niciodata de ce. Evident ca se poate incepe de la citeva produse de baza, strict necesare si apoi diversificate. Cam asa au facut si Samsung si alte companii asiatice si este cel mai bun mod de a obtine o crestere sigura pentru o companie fara multe resurse. Practic, este modelul asiatic.
Acum, inapoi la oile noastre.
Vorbind de UAV, una din companiile locale (le-am numit mai sus) poate fi implicata in oricare dintre operatiunile de dezvoltare a unui airframe, in functie de ce este pastrat intern sau extern de dezvoltator/investitor:
– proiectare
– verificare proiect
– testare
– constructie
– fabricare de componente
Folosind CAD si modelarea pe calculator, o mare parte dintre etape pot fi realizate virtual, scazind costurile.
Apoi urmeaza dezvoltarea maruntaielor unui UAV:
– avionica
– motorizarea
– mecanica
– senzorii (video, radar)
– comunicatii (le-am exclus de la avionica data fiind discutia referitoare la utilizarea dual purpose)
– integrare software a sistemelor
– statia de comanda si control
– modalitatea de a transporta incarcatura utila si a o folosi
Daca e sa ma uit la altii mai destepti ca noi, modelul componentelor COTS pentru cele de mai sus pare cistigator, avind avantajul pretului si rapiditatii de integrare.
Sau, pentru a cistiga timp, investitorul poate cumpara la un pret modic (3-4kUSD) un airframe complet functional de la prietenii orezari pe care sa il copieze/imbunatateasca si sa scurteze timpul de a ajunge la piata.
Dar fereastra de oportunitate pentru micile companii din domeniul UAV care vor sa creasca mari incepe sa se micsoreze (aparitia direct energy weapons si tehnologiilor anti-UAV pune presiune mare). Asa ca nu prea mai e posibila cresterea catre un jucator major din Romania pe piata UAV doar pe baza unor componente specializate.
Mai sint celelalte medii de actiune ale unui UAV.
Mediul umed (in cazul nostru Marea Neagra si Delta) este perfect pentru realizarea si implementarea unei suite de USV. Timpul dedicat dezvoltarii este mai mic, insa si piata este mai mica.
Zona terestra cred ca este in perioada urmatoare cea mai buna orientare, fiind mediul in care traim si oportunitatile sint cele mai multe. Exista un numar mult mai mare de utilizari pentru un UGV, piata fiind mult mai mare.
Insa privesc realist pe cei care ar cumpara tehnologie U*V in Romania, o companie de tehnologie orientata catre piata locala este sortita esecului. Armata nu va cumpara nimic de la companii mici si mijlocii romanesti pentru ca are orgoliu iar producatorii locali trebuie sa aiba pedigree (implementari de citeva miliarde de eur) sau grade (maresali ai armatei pe statul de plata) sau este doar toanta. Pentru folosirea civila trebuie sa lasi tot profitul in buzunarul cumparatorului (spaga la directorul de la stat sau securistul patron care cind livrezi produsul si ii dai factura iti plateste cu fraza ‘asta a fost gratis si raminem prieteni’). Finatarea pentru dezvoltare ar fi mica, zbaterea mare iar la final gustul amar.
Mai bine imi fac bagajele si ma mult undeva unde finantarea se obtine mult mai usor, nimeni nu cauta tehnologie Star Trek la pret de Dacia 1300 si – daca se poate – sa fie si proprietarul ei cind a cumparat-o, impozitele si taxele sint acceptabile, poti sa faci cercetare si sa dezvolti produse in orice domeniu iar o companie se dezvolta firesc. Nu aici e viata, nici industria U*V, nici cercetarea.
Cred ca nici nu vor da cu ea dupa kurzi ………… 😉
Pare un Heron mai mic si mai putin performant.
Se simte influenta HERON-ului pe care turcii il au in dotare.
„Acum vreo 2-3 ani turcii au prospectat capacitatile de productie romanesti, inclusiv Avioane Craiova (ce a mai ramas din ea)”
In ziua de azi e greu sa ai un cuvint de spus in structura de aviatie daca n-o ai cu tehnologia materialelor composite, si Craiova nu o are si nu a avut-o niciodata. Dupa cum e scris in articol UAVul e construit din fibra de carbon si Kevlar. Brasovul era, pe vremuri destul de departe in domeniu. Linga Brasov exista o fabrica care face catarge din fibra de carbon pt. iahturi.
Existenta unor firme de composite in Ro ar fi mina de aur, daca ne gindim numai la Eoliene unde se folosesc mii de tone de fibra de sticla.
Picant e ca pe vremuri a fost proiectat la INCREST un UAV ca avion tinta, ateriza cu o parasuta. De asemenea IAR 99 a avut o model teleghidat, dar s-a prabusit la prima incercare.
Palele de Airbus H225 (sau in cazul nostru, viitorul H215) unde se fac, stie cineva?
Eu as zice ca astia, cel putin designul:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Ratier_%28entreprise%29
1980 : Ratier lance des hélices en matériaux composites, en collaboration avec l’américain Hamilton Sundstrand, et multiplie les projets avec Airbus, Eurocopter, Bombardier, ATR,…18 ;
1990 : Hamilton Sundstrand entre au capital de Ratier-Figeac avec 20,5 % de parts19 ;
1998 : Ratier-Figeac passe sous contrôle américain : Hamilton Sundstrand acquiert 100 % du capital20 ;
2001 : Ratier-Figeac décroche la fabrication complète, pour la 1re fois, d’un système complet avec la commande du vérin de profondeur de l’A38021 ;
2003 : Ratier-Figeac obtient le développement et la fabrication des hélices de l’A400M22 ;
2007 : Ratier-Figeac devient le site d’excellence (et unique site de fabrication) d’hélices du groupe Hamilton Sundstrand
Vazusem un documentar demult, cu procesul de constructie al palelor de Dauphin…poate mi-l amintesc…
home-built carbon blades 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=IW8WZkWZgqI
ATE:
https://www.youtube.com/watch?v=zjQ1WjWv8CE
vezi cit de simplu e 🙂
Desi se fac mari eforturi totusi automatizarea inca nu a ajuns prea departe.
Oricum, o sa va rog daca puteti sa aruncati o privire pe un material care contine si aspectul asta al dilutiei, doar sa-l termin 🙂
Legat de motorizarea pentru 93, in acest moment ar mai exista suficiente celule in cimitire (despre monumente nu are rost sa pomenim) care sa merite o astfel de repunere pe picioare? Altfel poate propunerea ar fi buna pentru fratele mai mare si mai rapid al IAR-93, mentionat si de dvs. in articol 🙂
Mie ucrainencele (ma refer la motoare) LOTAREV si Ivchenko-Progress AI-222 imi par atractive, mai ales ca daca cei de la Romarm n-ar fi facut magarii fata de propunerea de colaborare ucraineana, probabil am fi putut avea acces facil la respectiva tehnologie si nu la fel de scump ca pentru vestice… si poate sa le producem sub licenta sau imbunatati.
Nu mai sunt marius din 2012
https://povestideaerodrom.wordpress.com/2012/11/17/abatorul-viselor-de-dural/
Da stiu de masacrul ala, insa ma intrebam daca nu ar fi cateva, vreo duzina macar, dezasamblate si dosite pe undeva…
Intrebarea mea este oarecum cu dublu tais… adica sensul (aplicabilitatea) studiului de remotorizare al IAR-93 in situatia de azi, sau daca nu era cumva o trimitere mai discreta catre un aparat din aceeasi clasa, care ar mai dispune de celeule recuperabile, mai decent pastrate, pe care sa se faca acelasi transplant.
E vorba de aplicabilitate pe caz concret, astazi.
Erau odata doua sa le faca airworthy – ultima fabricata, si inca una pentru care voia INCAS sa o refaca la fabrica la craiova
Nu s-a mai auzit nimic de ele
La airbus in curte, nu sunt externalizate, la fabrica de la La Courneuve langa Paris
https://www.airbushelicopters.com/website/en/press/VIDEO:-How-blades-are-made…our-technicians-explain-at-Avion-des-M%C3%A9tiers_1791.html
Cam greu
ca si cu legea fumatului, sau cu schema de subventii care am avut-o la eoliene, suntem mai catolici decat papa cand trebuie sa votezi legi pe baza te miri carei directive europene
UAV ca avion tinta, era unul facut la electromecanica ploiesti acu 30 de ani, o chestie mica portocalie cu motor cu alcool metilic care odata la cativa ani facea cate o victima printre bravii trupeti care deserveau poligonul de la capu midia, daca tot e sa fii alcoolic macar fii „etilist” nu „metilist”,
Dar nu as spune ca era UAV, mai degraba un aeromodel de fabrica
http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnologie/stiinta/laserul-de-la-magurele-va-avea-dubla-utilizare-%E2%80%93-civila-si-militara-409296?c=q2561
Romania se implica dpdv militar in cercetarea laserului. In sfarsit o veste buna si de la noi, ceva de viitor
Se stia asta de mult timp… dar deh… au avut ezitari unii pe chestia publicitatii…
Ma intreb de cind a fost inaugurat ansamblul de la Magurele la ce il vor folosi si nu gasesc decit citeva utilizari majore, care nu vor influenta major economia, asa cum s-a spus initial. Utilizari pe care le-am gasit pina acum:
– sa pirograveze
– sa traga in Luna sau in Soare
– sa faca un mare CNC si sa taie metalul pentru viitoarea flota
– sa faca un mare taietor si sa taie printr-un sablon computerizat tabla pentru cite 10 transportoare blindate o data
– sa studieze pastrarea antimateriei (nu glumesc)
– sa studieze comportamentul moleculelor/atomilor in conditii extreme
– rezistenta materialelor, mai ales ca urmeaza sa fie puse lasere pe UAV
– mecanica cuantica (o cacofonie ce ar trebui permisa)
– studiul particulelor
Problema e ca Ciolos viseaza, dupa modelul Silicon Valley, un Laser Valley. Sa ii aminteasca cineva ca Silicon Valley s-a nascut in jurul unei tehnologii – RF (ca era pentru US Army/USAF/USN e alta discutie). Ceea ce avem aici este cercetare fundamentala si va dura multa vreme pina vor exista aplicatii practice. Daca vrea un Laser Valley, se justifica extinderea proiectului pentru cercetare si in tehnologia laserelor (solid state si chimice), pentru a ajunge la tehnologii aplicate practic in timp mai scurt si care ar aduce avantaje economice importante. Dar asta inseamna bani pentru cercetare, care nu sint.
PS: s-a gindit cineva ca din cauza facturii de plata la Enel e posibil ca laserul sa fie pornit doar o data pe an?
Se pot face multe cu laserul ala si cu siguranta mult mai multe decat stim sau ne putem imagina noi. Altfel nu-l finanta nimeni, cu atat mai mult UE.
Din ce stiu eu si e public:
-Neutralizarea deseurilor nucleare
-tratarea cu izotopi a cancerului
-Cercetari medicale si experimente stiintifice.
PS Romania produce energie in exces, iar UE plateste factura. No problem
Banuiam ca lista de experimente este pe undeva, e drept ca nu am cautat-o prea mult.
Izotopii si neutralizarea deseurilor intra in ‘sa ardem lucruri sa vedem daca practica este precum teoria’, pe care am uitat-o. Cercetare medicala… well, cind ai un laser care te poate evapora, poti numi punerea unui om in fata lui o cercetare. Iar despre experimente stiintifice vorbeam si eu, doar ca le-am trecut la cercetare fundamentala, pentru ca aici se descopera lucruri interesante.
Chiar daca Romania produce energie in exces, daca punem iluminat public in toate comunele, factura tot e platita. 🙂
Cit despre imbarcarea MApN in proiect pentru cercetari, am dubii referitoare la rezultat.
Poate ca ar trebui un premier din partidele stanga / dreapta pentru tine @iulian…. Deocamdata omul ala Ciolos incearca totusi sa faca ceva fata de altii care doar au tocat banii pe cumetrii politice…
Nu mai duce grija laserului de la Magurele… sunt altii cu mult mai destepti decat noi care sigur stiu la ce foloseste acel laser… Ce ar trebui sa intelegem prin atitudinea ta? Ca acum ciolovecii sunt ingrijorati de cum va functiona laseru’? Parca la fel erau ingrijorati de soarta scutului de la Deveselu… Le este frica ciolovecilor cumva ca vor utiliza romanii laserul respectiv impotriva lor?
Of, of, of. Nu reusesti sa te desprinzi de modul de argumentatie, nu?
1. Spune-mi, te rog, unde se depun cererile de exprimare a opiniei? Si cum pot obtine lista de subiecte care imi sunt permise?
2. Referitor la premier, consider – in acest moment – ca este cel mai bun pe care l-a avut pina acum Romania. Chiar daca am iesit in strada in iarna si acum este el, asta inseamna ca atunci cind face sau spune ceva ce cred ca este gresit trebuie sa tac?
3. Gata, am intrat si in categoria postacilor rusofili. Witch-hunting much?
PS: Am vorbit cu handlerul si mi-a spus ca la Moscova se tem ca poate pune mina pe laser hipsterul care scrie peste tot in Bucuresti ‘Priveste cerul…’. De asta sint interesati.
PPS (necesar pentru a iti arata retorica ta in unele situatii): Atunci cind strigi prea mult ‘rusu’ fara discriminare, ma gindesc ca chiar tu ai putea fi un reprezentant al ciolovecilor. Si daca iau in calcul si cum crezi ca unii ar trebui sa nu isi spuna parerea, cred ca obiceiurile de la Stefan Gheorghiu se uita greu.
Trebuie sa fac o corectie: Premierul e un lingau. Cum i-au sarit popii in cap, a luat pozitie.
http://curierulnational.ro/Politic/2016-04-11/Proiect+de+ordonan%C8%9Ba+de+urgen%C8%9Ba+privind+legea+salarizarii%3A+Presedintele+va+fi+cel+mai+bine+platit+bugetar+al+Romaniei.+Premierul+si+Patriarhul+vor+primi+indemnizatii+egale
Permite-mi sa adaug teste de simulare a conditiilor spatiale (radiatii etc) pentru a verifica (poate chiar certifica) rezistenta unui potential satelit, sonda (sau componenta) la mediul foarte ostil din spatiu inainte sa dai banul pentru asamblarea finala si lansare.
Banuiesc ca ar putea iesi un ban frumos si din asta, plus o infrastructura care sa atraga firme in zona care sa se foloseasca de astfel de capacitati.
Cu siguranta vor iesi bani, dar nu va fi echivalentul Silicon Valley. Un echivalent al Silicon Valley presupune start-up-uri, forta calificata de munca disponibila pentru a le sustine, investitori, universitati, servicii din cele mai diverse. Cercetarea care se va face acolo nu va fi pentru start-up-uri si utilizabila de orice SRL-D cu 20kEUR in cont, care sa faca un produs pe care sa il vinda la la nivel global.
Pina la urma firmele mici si mijlocii sustin economia (da dany, cred in piata si in economia de piata).
De acord. Silicon Valley a fost si o manifestare culturala americana, cu o combinatie intre leadership universitar competent (Louis Terman de la Stanford, fiul lui Fred Terman, creatorul primul test american de IQ, testul Stanford Binet), antreprenorialism, bani guvernamentali, forta de munca creativa si bine pregatita, un incubator initial sub laureatul Nobel William Shockley si contextul unui avant tehnologic incipient care a dus la fenomenul firmelor de garaj.
Va agitati degeaba! Noi nu suntem in stare sa cumparam autobuze, autocamioane etc..de productie autohtona si voi vorbiti de drone :))) cat despre acestea drone romanesti sunt fffff slabe pe acest segment, viteza mica, altitudine fff mica! Pentru piata romaneasca sa dea o lege in care obliga MAI sa compere numai produse autohtone! Asa se vor dezvolta destul de bine si in urmatori ani incat sa vanda MAPNULUI produse de calitate!
nu ai cum sa dai astfel de legi cat timp esti in UE. Competitia pe piata trebuie sa fie libera, nedistorsionata. Singurele metode de a ajuta producatorii locali sunt taxarea redusa si anumite credite pentru cercetare/dezvoltare si investitii in tehnologie.