UCIGASUL PASARILOR NEGRE (partea 4)

Si continuam cu armamentul…

Kh-31P/AS-17 Krypton, racheta anti-radiatie/ARM/Anti-Radiation Missiles, aer-sol, despre care rusii sustin ca-i „foarte avansata”, cu raza mare de actiune, rezistenta la contramasuri. Are mai multe versiuni, inclusiv versiunea antinava –a fost prima racheta supersonica antinava cu lansare din aer/aeronave tactice din inventarul VVS.

  Varianta anti-radiatie e destinata misiunilor SEAD/Suppression Enemy Air Defence/Suprimarea Apararii Aeriene Inamice. Ca si pentru SUA si NATO, si pentru sovietici a devenit stringenta problema penetrarii spatiului aerian inamic la inceputul anilor *70/sec.XX, in acea perioada dezvoltarea sistemelor de rachete sol-aer luase avant. Era clar ca era nevoie de arme capabile sa elimine statiile radar de cautare inamice, precum si radarele de ghidare a focului bateriilor SAM. Era nevoie de o racheta anti-radiatie cu raza lunga de actiune care sa nu puna in pericol aeronava purtatoare si, mai mult decat atat, capul de cautare al rachetei trebuia sa fie capabil sa identifice banda de emisie a radarelor inamice, ghidandu-se dupa aceasta la tinta. Categoric, era o arma avansata si nu usor de facut!

Misiunea realizarii primei rachete ARM din arsenalul sovietic a revenit Biroului de Proiectare Raduga/OKB Raduga/OKB-2 din Dubna/Moscova, birou cu experienta in proiectarea rachetelor supersonice grele, precum Kh-22/AS-4 Kitchen, racheta anti-nava cu raza lunga de actiune, viteza trisonica, 5,80 tone greutate, ogiva conventionala sau nucleara, aparuta in 1962. Nu mult dupa aceea a aparut Kh-28/AS-9 Kyle, prima racheta sovietica anti-radiatie destinata aeronavelor tactice aparuta in 1973, trisonica, ghidaj inertial+radar, autonomie 80-90-120 km, greutate 720 kg. Experti sovietici sustineau ca racheta e superioara la viteza si autonomie fata de omoloaga americana, AGM-78 Standard ARM, si asa era, insa avea probleme cu sistemul de ghidare. A intrat in serviciu cu Su-7B, Su-17, Su-22 insa nu era deloc reusita, era imprecisa si plina de belele, insa exista (ulterior si Su-24 a avut-o in dotare pentru o scurta perioada). Bineanteles, VVS nu era deloc multumita de Kyle si, in curand, acesteia i-a urmat in 1978, Kh-58/AS-11 Kilter, in serviciu din 1982, 650 kg greutate, ghidaj INS+radar, ogiva de 149-150 kg, nu se afla in dotarea MIG-31, are mai multe variante, Kh-58U avand raza maxima de actiune de 250 km. Racheta Kh-58 initiala era conceputa sa lucreze cu sistemul de achizitie al tintei de pe Su-24M/Fencer D, numit L-086A „Fantasmagoria A” sau L-086B „Fantasmagoria B”, raza maxima de actiune depinzand de altitudinea de lansare –de la 50 m deasupra marii, 35 km/de la 10.000 m altitudine, 120 km/de la 15.000 m altitudine, 160 km. Variante ale acestei rachete aparute dupa 1978/1988 sunt capabile sa elimine radarele de ghidare a focului pentru rachete MIM-14 Nike-Hercules si MIM-104 Patriot. Varianta Kh-58U a intrat in serviciu in 1991 cu Su-24M si MIG-25BM/Foxbat F. Exista si o varianta foarte moderna care poate fi acrosata intern de Suhoi T-50/PAK-FA, numita Kh-58UshKE.

Dar, asa cum se-ntampla intotdeauna, inamicul nu statea pe loc si, la inceputul anilor *80, America a introdus in dotare sofisticata racheta aer-aer cu raza lunga de actiune, racheta capabila sa intercepteze rachete de croaziera sau balistice, MIM-104 Patriot, precum si sistemul Aegis pe navele Marinei (ca fapt divers, racheta e capabila sa distruga radarele de ghidare/distributie a focului la sistemul MIM-23 Hawk. Mda, deci avem de ce ne „bucura”!). Toate acestea faceau ca rachetele anti-radiatie sovietice in uz la acea vreme sa fie total depasite –era nevoie de o racheta noua capabila sa faca fata noilor provocari. Ca urmare, OKB Raduga s-a pus pe treaba si in 1982, Kh-31 a fost lansata pentru prima data.

Asa cum mentionam anterior, Kh-31 are mai multe variante: Kh-31P, varianta de baza, de productie, dotata cu cap de cautare interferometric L-111E (banda D-F), prima lansare 1982. A intrat in uzul VVS in 1988, fiind dezvaluita public abia in 1991 la salonul aeronautic de la Dubai/EAU. Capul de cautare/ghidare al rachetei se compune din sapte antene spiralate, se ghideaza dupa undele electromagnetice continue/CW/Continuous Wave emise de radar, sau dupa pulsurile emise de radar –lucreaza in mai multe benzi (exista trei module interschimbabile care acopera diferite benzi de frecventa radar. Aceste module se schimba doar de catre producator. Asta era unul dintre principalele handicapuri ale acestei variante si, de regula, existau rachete dotate din fabrica cu toate cele trei tipuri de module, VVS selectand rachete in functie de tipul radarului ce trebuia distrus. Sovieticii stiau foarte bine benzile de frecventa utilizate de radarele NATO/SUA). Racheta e considerata de catre experti a fi o „miniatura” a masivei P-270 Moskit/SS-N-22 Sunburn (racheta de croaziera supersonica anti-nava aparuta in 1983, greutate 4,50 tone, lungime 9,74 m, ramjet, autonomie 250 kg, ogiva HE-320 kg sau termonucleara -120 kt, ghidaj INS+activ radar. Exista si varianta cu lansare din aer, Kh-41, ASM/AGM, autonomie 90-250 km, viteza maxima 3200 kmh, lungime 9,75 m. Expertii o numesc „mini-Moskit”. Se stie ca prima racheta Kh-31, in inventarul sovietic apare drept Kh-31A, era racheta anti-nava, avea ghidaj activ radar si putea distruge un distrugator aflat la distante cuprinse intre 25-103 km. Dupa 1990 a aparut o varianta modificata a Kh-31A, numita Kh-31MA, aceasta fiind destinata distrugerii aeronavelor AWACS/ISTAR, poreclita de catre americani „ucigasul de AWACS”). Din cate se cunoaste, Kh-31 are astazi variantele P/A/AD/PD/PK, rachete anti-radiatie, anti-nava si anti-AWACS, dar este greu sa le deosebesti si, mai mult decat atat, nu se stie mare lucru despre toate variantele si nici cate sunt in dotarea VVS Rossii sau Marinei Ruse. Kh-31PK are fuzee de proximitate, viteza maxima de 3240 km/h si autonomie crescuta la 120-160 km, in productie din 2009, doteaza cu certitudine Su-27SM/30MK si Su-35, putin probabil sa se afle si-n dotarea MIG-31BM.

 MiG SKAT si Kh 31

Kh-31P/AS-17 Krypton C/Izdeliye 77P are urmatoarele caracteristici: racheta anti-radiatie cu lansare din aer, in uz din 1988; forma conventionala, aripi cruciforme si suprafete de control fabricate din titan; doua trepte –prima treapta contine un motor racheta cu combustibil solid care propulseaza racheta dupa lansare la viteza de maxim 1,8 Mach, dupa care acesta este largat –motor ramjet, dezvoltat de catre Soyuz Design Bureau din Turayev, langa Moscova. Cea dea doua treapta contine un motor racheta cu combustibil lichid –kerosen, acesta propulsand racheta pana la viteza maxima de 4,5 Mach/5512 kmh la mare altitudine si 2,5 Mach/3062 kmh la nivelul marii, pentru realizarea arderii se deschid 4 prize de aer; lungime 4,70 m (5,21 m dupa alte surse); diametrul rachetei 36 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 78/91 cm (91 cm la varianta modernizata Kh-31PD, prezentata oficial in 2009, racheta anti-radiatie cu raza lunga de actiune, 250 km. Poate fi lansata de avionul purtator la viteza de 1837 kmh/1,50 Mach si altitudinea de 15.000 m, ghidaj INS+pasiv radar in banda larga, ogiva multipla de 110 kg, este mai lunga decat Kh-31P si se afla cu certitudine in dotarea Su-30MK/34/35, MIG-29K/KUB si MIG-35. Incerta in dotarea MIG-31BM, cel mai probabil nu); autonomie cuprinsa intre 15-110 km. Posibil 70 km zbor deasupra marii; viteza maxima 3587 kmh/3 Mach; greutate 600 kg; greutate ogiva HEP 87 kg; CEP probabil 5-8 m; rusii sustin ca Kh-31P e eficienta impotriva celor mai sofisticate sisteme radar NATO/SUA, putand lovi tinta chiar daca emisia radarului a fost oprita –cert e faptul ca racheta a fost modernizata constant, nici rusii nu bat pasul pe loc. In 2004, China a dezvaluit racheta anti-radiatie Yingji-91/YJ-91, copie fidela a Kh-31P, nu se stie daca au cumparat licenta de fabricatie sau au facut copy-paste –cel mai probabil e valabila a doua varianta. YJ-91 e operationala pe Su-30MKK detinute de PLAAF/Fortele Aeriene Chineze.

 

  Marina SUA a folosit astfel de rachete ca drone-tinta sub numele de MA-31. Acestea erau rachete Kh-31 anti-nava modificate de catre companiile Boeing&Zvezda pentru US Navy, fiind folosite drept drone-tinta in perioada 1996-2007. MA-31 a aparut in urma anularii programului AQM-127 SLAT/Supersonic Low- Altitude Target/Tinta Supersonica de Mica Altitudine in 1991, insa exista si o cerinta din partea Marinei pentru o drona supersonica care sa inlocuiasca vechiul MQM-8 Vandal (rachete sol-aer RIM-8 Talos transformate in drone-tinta. Eee, interesant e faptul ca-n cursul testelor, Vandal reusise sa penetreze sistemul de aparare aeriana Aegis, nou nout la acea data pe navele Marinei. Asta i-a ingrijorat pe responsabilii Marinei, acestia gandindu-se ca sovieticele SS-N-22 Sunburn si SS-N-26 Yakhont ar putea lesne face asta datorita vitezei extrem de mari. Posibil ca aceasta sa fie cauza pentru care US Navy a optat pentru Kh-31, pentru a testa cat de vulnerabil este Aegis -si implicit, cat de vulnerabile sunt navele Marinei -in fata Moskit). Nu se stie cu certitudine de ce a optat US Navy pentru Kh-31, ceva neobisnuit pana la acea data, cert e faptul ca Boeing a primit in 1995 contractul pentru evaluarea rachetei sovietice Kh-31 in rol de Supersonic Sea-Skimming Target/SSST.

Ca urmare, un mic lot de rachete Kh-31 fara echipamente electronice, doar echipate cu motoare, a fost achizitionat de la compania Zvezda&Strela. Asta a fost o minune, nici acum nu este clar cum s-a reusit asta, insa la urmatoarea comanda de 34 de rachete din 1999, Duma de Stat a reactionat interzicand exportarea rachetelor in SUA (exista informatii ca-n 1995, vice-presedintele SUA, Al Gore, a incheiat o intelegere secreta cu primul-ministru rus, Viktor Chernomârdin, prin care Rusia era de acord cu exportul in SUA de tehnologie militara sensibila in schimbul ajutorului economic american. Adica, tehnologie contra malaiut verde, Rusia zbatandu-se intr-o grava criza economica la acea vreme. Se spune ca Zvezda&Strela ar fi primit bani de la administratia americana pentru modernizarea fabricii de la Kaliningrad, cumparand echipamente de testare, prelucrare, proiectare de ultima generatie la acea vreme).

GQM-163 Coyote

Se pare ca FSB-ul nu-i strain de acest fapt, dar asta a determinat US Navy sa definitiveze proiectul dronei-tinta supersonice GQM-163 Coyote (producator Orbital Sciences; program debutat in iunie 2000; lungime 5,62 m fara booster/9,56 m cu booster; diametrul: racheta 35 cm/booster 46 cm; motor ramjet cu combustibil solid Aerojet MARC-R-282+booster Hercules Mk.70, racheta cu combustibil solid; autonomie 84 km; plafon maxim 16.764 m; plafon minim de zbor deasupra marii cuprins intre 4,50-9/10 m; viteza maxima: 4900 kmh la 16.764 m/3185 kmh la 10 m altitudine;in serviciu din 2007; in uz –SUA, Franta, Australia si Japonia. In inventarul US Navy racheta mai e cunoscuta drept SSST/Supersonic Sea-Skimming Target). MA-31 a fost echipata cu sisteme de ghidare/urmarire/telemetrie/siguranta de productie americana/Boeing (inghitise intre timp McDonnell Douglas), putand fi lansata de catre aeronave QF-4 Phantom II (aeronave F-4 transformate in drone, in uz din 1997), avandu-se in viitor intentia dezvoltarii unui lansator compatibil pentru F-16N –asta nu s-a mai facut din lipsa de rachete-drona, ultimele MA-31 din inventarul US Navy fiind consumate in 2007 –cel mai probabil, US Navy a avut doar 13 MA-31 in dotare.

MA-31 avea urmatoarele caracteristici: fabricant Boeing&Zvezda; primul zbor august 1996; in serviciul US Navy 1996-2007; greutate 590/600 kg; lungime 4,70 m; diametrul rachetei 36 cm; motor racheta cu combustibil solid in treapta 1/ramjet in treapta 2; anvergura aripioarelor de ghidare 91 cm/1,15 m; viteza maxima 4287 kmh/3,50 Mach, alte surse 3062 kmh/2,50 Mach; autonomie 50 km, similar Kh-31A la mare altitudine; platforma de lansare QF-4 Phantom II; se pare ca o singura racheta MA-31 a costat US Navy, 910.000 de dolari, insa suma a fost contestata de oficialii Marinei, acestia sustinand ca o racheta MA-31 costa doar…721.000 de dolari. Cert e faptul ca Boeing urma a primi in 1999 pentru cele 34 de MA-31 suma de 18,80 milioane de dolari, insa rusii nu le-au mai dat Kh-31; testele cu MA-31 s-au desfasurat la Point Mugu/California si la Atlantic Fleet Weapons Test Facility Puerto Rico/AFWTF/nord-estul Marii Caraibelor. US Navy a fost impresionata de performantele rachetelor Kh-31/MA-31, concluzionand ca „depasesc tot ceea ce-am avut pana acum” si, bineanteles, dorea cu ardoare ceva asemanator –de aici a rezultat GQM-163 Coyote. Interesant e faptul ca-n acea perioada CIA aflase ca Kh-31P aparuse in dotarea MIG-31BM, racheta putand face praf aeronavele americane E-2 Hawkeye si E-3 Sentry, conform unor surse. Variante de Kh-31 se afla in dotarea MIG-29K/M/M2/SMT, MIG-31BM, Su-24/30MK/MKI, Su-33, Su-35/35UB, Su-39, MIG Skat UCAV (incerta existenta sa in inventarul VVS Rossii, se pare ca exista doar un prototip nefinalizat. Unele surse rusesti stipuleaza ca Fortele Aeriene si Spetnaz opereaza 12 exemplare sub numele de MIG-37. Despre acesta intr-un articol viitor).

KAB-500 si KAB-1500 sunt o mare familie, o familie de bombe ghidate/inteligente care  doteaza si MIG-31BM, varianta capabila sa duca 8 bombe KAB-500 sau 6 bombe KAB-1500 (expertii numesc aceste munitii PGM/Precision-Guided Munition/Munitie Ghidata de Precizie). Foarte probabil, MIG-31BM e capabil sa acroseze toata gama KAB-500/1500, drept pentru care ne vom opri asupra intregii „familii”. Majoritatea expertilor internationali sunt de parere ca bombele inteligente rusesti sunt reusite, acestea fiind folosite in prezent, cu succes, in Siria. Inainte de a merge mai departe haideti sa vedem terminologia ruseasca, ceea ce ne va ajuta sa intelegem mai bine ce sunt si ce fac aceste munitii inteligente: KAB –Korrektiruyesckaya Aviatsionnaya Bomba/Bomba de Aviatie cu Corectie; Kr-EO –Correlator Guidance; TK-EO –Datalink Guidance; L-Semi-Active Laser Guidance. L-Lazernai/Laser; S-E –Sattelite/Inertial Guidance; LG-Pr-E =Laser-Guidance -Penetrating Bunker Buster-Subcalibre Warhead; LG-F-E = Laser-Guidance –Blast Fragmentation-Subcalibre Warhead; LG-OD-E = Laser-Guidance –Thermobaric Warhead.

Dar, ca de obicei, nu ne grabim, putintica istorie…legata de primele bombe ghidate sovietice. Interesant si surprinzator e faptul ca prima incercare a sovieticilor de a crea o bomba ghidata ar fi avut loc in perioada 1938-1942. Nu se gasesc informatii certe, clare, cu privire la ce anume lucrau sovieticii in acea perioada, foarte probabil la torpile radio-ghidate destinate bombardierelor-torpiloare dupa unele surse, insa se stie ca inainte de 1941 erau buni prieteni cu germanii, posibil sa fi avut ceva informatii legate de preocuparile acestora si de aici deriva si proiectele locale –asta daca acestea chiar au existat (spre exemplu, bomba-planor radio-ghidata Henschel Hs-293, se afla in dezvoltare in perioada 1938-1940. Unele surse sugereaza ca sovieticii cunosteau destule despre proiectul german). Ei bine, sovieticii s-au apucat serios de realizarea bombelor-inteligente in perioada 1947-1955, si asta cu ajutorul „creierelor” germane si bombe Fritz X capturate, bombe pe care le cunoastem dintr-un articol anterior. Rezultatul copy-paste a fost UB-2000F „Ceaika” (Pescarusul -2 tone greutate) si UB-5000F „Kondor/Condor” (UB-5, conform unor surse. Bomba avea 5 tone greutate). Despre aceste prime bombe ghidate sovietice se stiu relativ putine…

 

Proiectul acestor bombe a debutat in 1946 la NII-1/KB-2 din Sofrino/Moscova (aici se afla un important poligon de test pentru pulberi si munitii). Aici au ajuns in vederea testarii bombe Henschel Hs-293A (D.L.Tomasevici si M.V.Orlov s-au ocupat de bomba-planor germana in perioada 1947-1949), Fritz X (s-a ocupat de ea A.D.Nadiradze in perioada 1947-1951). Au rezultat Ceaika si Condor, produse din 1953 pana in 1959. Ambele bombe erau radio-ghidate, insa tehnologia sovietica de la acea vreme era mediocra, asa ca aceste bombe s-au dovedit esecuri colosale avand o durata de serviciu scurta.

Se spune ca pe UB-2000F „Ceaika” sovieticii ar fi testat ghidare TV si IR, chiar si o forma incipienta de datalink, insa nivelul tehnologic atins in 1955 era scazut. Oricum, UB-2000F a fost acceptata in serviciu in 1955 cu denumirea B-2F/Izdeliye 4A-22, fiind fabricata la NII-642 (Fabrica Nr.67 din Moscova, astazi Vympel). Aceste bombe erau acrosate cate doua sub planurile bombardierului strategic bimotor Tu-16 Badger, sau cate una sub fuzelajul central al bombardierului mediu IL-28 Beagle. Ambele bombe ghidate erau destinate atacarii navelor de suprafata insa erau imprecise, durata lor de serviciu fiind scurta, sovieticii dezvoltau deja arme ghidate mult mai performante. Nu se stie cate astfel de bombe s-au produs, unele surse sustinand ca s-au produs maxim 200-300 de exemplare, cert e faptul ca au fost utilizate limitat pe Tu-16, cu IL-28 e posibil sa se fi facut doar teste in zbor (un exemplar modificat). A existat si varianta Ceaika-2, ghidaj IR, insa nu-i certa aparitia sa in dotarea VVS, posibil sa fi ramas doar pe planseta.

Il 18 cu bomba UB-2-F

  Exista informatii limitate cu privire la un proiect din 1944 al proiectantului Vladimir Vahmistrov, o bomba-planor de o tona, autopilotata giroscopic, oarecum similara cu cea germana Hs-293, insa ideea n-a fost acceptata, bomba fiind considerata „o idee proasta” (se pare ca sovieticii cunosteau faptul ca Hs-293 nu era foarte eficienta, de aici rezultand anularea proiectului). Si „idee proasta” a ramas pana la Razboiul din Vietnam cand consilierii sovieticii au aflat de existenta unei bombe deosebite, extrem de precisa. Era data de 13 mai 1972, ziua de nastere a bombardamentului de mare precizie, utilizand bombe ghidate. Atunci, podul strategic Thanh Hoa situat la 112 km sud de Hanoi/Vietnamul de Nord a fost facut praf de o bomba cu ghidaj semiactiv laser, Paveway I, bomba care la acea data inca se afla in faza de testare. Ei bine, USAF avea la acea data in dotare deja prima bomba ghidata laser din lume, BOLT-117/Bomb Laser Terminal-117, bomba numita ulterior GBU-1B/Guided Bomb Unit-1B –aceasta a fost prima LGB/Laser Guided Bomb operationala din lume. BOLT-117 era utilizata in Vietnam de aeronave F-4 Phantom II ale USAF, cantarea 340 kg si avea raza de actiune de maxim 4 km, insa asta-i alta poveste (ca fapt divers, in Vietnam americanii au utilizat bombe ghidate pentru a distruge tinte strategice precum poduri, buncare, amplasamente de artilerie, comandamente, in general tinte care necesitau o lovitura directa pentru a fi anihilate. Argumentul folosirii lor era simplu, reducerea pierderilor, protectia pilotilor si a aeronavelor impotriva apararii aeriene apropiate, bine structurata, a acestor tinte de maxima importanta. Conform strategilor SUA, o singura bomba ghidata facea treaba a cel putin 10 bombe clasice, insa aeronava si pilotul nu erau expusi. Deci, bomba ghidata insemna Siguranta, Precizie si Eficienta.

Astfel de bombe au fost utilizate in Vietnam de aeronave F-4/100/105. Spre sfarsitul razboiului, americanii au inceput sa utilizeze pe scara larga bombe ghidate, inclusiv impotriva amplasamentelor rachetelor antiaeriene SA-2 Guideline, impotriva bateriilor antiaeriene, impotriva depozitelor de combustibil si munitii, chiar si impotriva drumului strategic Ho Chi Minh. Au folosit chiar si bombe cu ghidaj TV, o noutate la acea vreme. Totusi, bombele cu ghidaj semi-activ laser Paveway I au relevat si neajunsuri –erau afectate de conditiile de clima/vreme, se puteau lansa doar in picaj sau in zbor orizontal la altitudine medie, basca faptul ca sistemele de marcare cu laser a tintei nu erau prea precise/performante. Chiar si MDC dadea deseori rateuri –pur si simplu nu reusea sa „vada” spotul laser reflectat de tinta. Cu toate acestea si-au facut treaba, insa americanii au invatat multe si nu mult dupa Vietnam, in 1976, a aparut varianta Paveway II, mult superioara. Interesant e faptul ca USAF mai foloseste si astazi bombe Paveway I in misiuni de antrenament, conform surselor americane).

Normal, aparitia bombelor ghidate americane nu i-a lasat indiferenti pe sovietici, se pare ca prin 1969-1970 au primit cateva bombe Paveway I, AGM-62 Walleye (ghidaj TV, era folosita de Vought A-7 Corsair II ale US Navy) si Rockwell HOBOS (ghidaj electro-optic, a aparut in Vietnam in 1969 pe F-4 Phantom II ale USAF) de captura din Vietnam, de aici rezultand programul sovietic de creare/dezvoltare a bombelor ghidate numite generic KAB/Korrektiruyeskaya Aviatsionnaya Bomba/Bomba de Aviatie cu Corectie.

Programul a debutat -mai bine spus, a fost reluat daca tinem cont de preocuparile din anii *50

 

MODUL DE DIRIJARE SI CONTROL 27N-L SEMI-ACTIV LASER

-in 1971 la NII PGM/Institutul de Cercetare pentru Hidromecanica Aplicata din Moscova, astazi fiind cunoscut drept GNPP Region/Region Scientific Production Association (ca fapt divers, NII PGM a creat teribila torpila cu cavitatie VA-111 Shkval, supranumita de catre marinarii NATO in anii *80 –„Racheta Adancurilor”). NII PGM a primit ordinul sa realizeze bombe ghidate de 250 kg si 500 kg, ambele cu ghidaj semi-activ laser, in terminologia sovietica L/Lasernii. Au rezultat KAB-250L si KAB-500L, modulul de dirijare si control Azov 27N, inlocuit ulterior cu varianta perfectionata Azov 27N1, fiind similar cu cel aflat pe bombele americane Paveway I/II (MAU-157, detector flotant. Ansamblul suprafetelor aerodinamice era de tip MXU-600/602A. Paveway I a avut patru tipuri/variante, dar asta este alta poveste). Nu exista niciun dubiu, chiar si rusii recunosc asta, KAB-250L/500L sunt realizate prin inginerie inversa. Nu ne vom opri asupra bombei KAB-250L, aceasta nu face parte din arsenalul MIG-31, insa ne vom opri pe larg asupra primei bombe din familia KAB-500, si-anume KAB-500L.

KAB-500L a fost, este inca, realizata de catre GNPP Region din Moscova. La baza sa sta bomba cu cadere libera FAB-500/500 kg careia i s-a adaugat modulul  Azov 27N, dezvoltarea sa fiind finalizata in 1973 (ca fapt divers, o bomba ghidata nu-i mare filozofie. Componenta de lupta este de regula o bomba cu cadere libera, numite de catree experti si „bombe cu utilizare generala”. Acestor bombe li se ataseaza aripioare de ghidare actionate cu ajutorul servomecanismelor de dirijare/actionare la partea anterioara, de regula in spatele MDC. La partea anterioara a bombei se ataseaza Modulul de Comanda si Control/MDC, aici gasindu-se pilotul automat, sursa de energie si coordonatorul servomecanismelor de control al aripioarelor de comanda –de regula MDC este montat in fata ogivei prin intermediul unui colier sau adaptor. Bineinteles, exista mai multe variante constructive pe care nu le vom cuprinde aici).

KAB 500L – ghidaj laser

KAB-500L intra in categoria LGB/Laser Guided Bomb si are urmatoarele caracteristici: ghidaj semi-activ laser (ca fapt divers, LASER inseamna Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation/Amplificarea Luminii prin Stimularea Emisiunii Radiatiei. Habar n-aveam!); lungime 3,50 m; greutate totala 500/525 kg; ogiva de 380 kg; MDC Azov 27N sau Azov 27N1; la explozie bomba genereaza o unda de soc foarte puternica amplificand efectul asupra tintelor de suprafata; bomba este similara cu GBU-16 Paveway II conform surselor rusesti; a fost pentru prima data utilizata in perioada 1988-1989 in Afganistan, fiind lansate de aeronave Su-24M impotriva pozitiilor detinute in munti de catre mujahedini, insa rezultatele n-au fost pe masura asteptarilor –aveau probleme cu ghidarea bombelor in munti (indienii au folosit si ei in acea perioada bombe franceze Matra BGL/Bombe Guidee Laser pe Mirage-2000, in conflictul cu Pakistanul din Muntii Himalaya, n-au avut probleme. Da, dar bombele franceze aveau MDC Thomson CSF TMV 630 Eblis, similar celui de pe Paveway II. Exista supozitii ca francezii au obtinut prin spionaj planurile tehnice ale MAU-157, cert e faptul c-au existat multe scandaluri de spionaj intre Franta si SUA.

MATRA BGL PE MIRAGE-2000D

Matra BGL poate fi lansata de aeronave MIRAGE-III/5/50/2000/F1, Alpha Jet, Jaguar, F-4/15/16/111, avand greutatea de 250/400/1000 kg. Prima Matra BGL de 400 kg a intrat in dotarea Fortelor Aeriene Franceze in 1989, fiind utilizata pentru prima data in lupta in cadrul Operatiunii Furtuna Desertului/1991, peste 50% rata de succes). Rusii au folosit masiv aceasta bomba in conflictul cu Cecenia, fiind lansata de aeronave Su-24M/M2 Fencer si MIG-27 Flogger D/J; bomba este utilizata de aeronave MIG-27/29K/29M/29M2/29SMT/31, Su-24/30MK/34/35/35UB/39 si Tu-22M3M; raza maxima de actiune 17 km; s-a exportat in India/Su-30MKI, China/Su-30MKK, Algeria/Su-30MKA, Venezuela/Su-30MKV, Vietnam/Su-30MK2V si Malaezia/Su-30MKM; MIG-31BM/E/F poate acrosa 8 bombe KAB-500 cu ghidaj radar sau electro-optic/TV (EOGB/Electro-Optically Guided Bomb).

 KAB-500Kr -GHIDAJ ELECTRO-OPTIC

KAB-500 KR GHIDAJ TV

KAB-500KR are ghidaj electro-optic/TV, dezvoltarea sa a inceput in anii *80, se afla inca in serviciul VVS Rossii. Rusii sustin ca bomba e similara cu Rockwell HOBOS/GBU-15 (GBU=Guided Bomb Unit. GBU-15 a aparut in 1975, se afla inca in uz cu modernizarile de rigoare), face parte din categoria PGM/Precision Guided Munition/Munitie Ghidata de Precizie si are urmatoarele caracteristici: ghidaj electro-optic/TV; lungime 3,05 m; anvergura 75 cm; CEP 4-7 m la 17 km; altitudine de lansare cuprinsa intre 500-5000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; greutate totala 520 kg; ogiva de 380 kg, componenta de lupta penetrant-exploziva cu greutatea de 100 kg; bomba e capabila sa strapunga placi de beton armat cu grosimea de 1,50 m, la explozie genereaza o unda de soc foarte puternica amplificand efectul asupra tintelor de suprafata sau ingropate; fire-and-forget, MDC se poate bloca pe tinta aflata la maxim 15-17 km -tinta planificata, prestabilita; intrata in dotarea VVS dupa 1990, fiind destinata noilor aeronave sovietice/rusesti precum MIG-29, Su-24M/M2, Su-30, Su-34 si MIG-31BM/S/E. A fost folosita pentru prima data in Cecenia de Su-24M si MIG-27; bomba este destinata distrugerii tintelor stationare/fixe precum buncare din beton armat, piste de aterizare, poduri rutiere sau de cale ferata, instalatii militare si nave de lupta. Bomba poate fi lansata si impotriva tintelor mascate/camuflate daca exista coordonate clare ale acesteia.

KAB-500 Kr-U

Bomba are si varianta de antrenament numita KAB-500KR-U, dezvoltata dupa 1995 avand urmatoarele caracteristici: greutate 85 kg; lungime 1,83 m; diametru 35 cm; simuleaza lansarea urmatoarelor tipuri de bombe ghidate –KAB-500KR, KAB-500OD si KAB-1500KR; durata de viata, peste 100 de decolari/aterizari; bomba de antrenament poate sta stocata maxim 8 ani; s-a exportat in China, Belarus, India, Malaezia-probabil; fabricant KTRV/Tactical Missiles Corporation (GNPP Region din Moscova face astazi parte din KTRV).

 

KAB-500OD PE SU-34

KAB-500OD este similara cu KAB-500KR, insa are incarcatura termobarica: aparuta in 2005; ghidaj electro-optic/TV, face parte din categoria PGM/Precision Guided Munition/Munitie Ghidata de Precizie; lungime 3,05 m; diametru 35 cm; anvergura 75 cm; CEP 4-7 m la 17 km; altitudine de lansare cuprinsa intre 500-5000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; greutate totala 370 kg; ogiva de 250 kg, componenta de lupta termobarica -140 kg; bomba e capabila sa distruga concentrari de trupe in zone urbane sau montane; fire-and-forget, MDC se poate bloca pe tinta aflata la maxim 15-17 km -tinta planificata, prestabilita; bomba poate fi lansata si impotriva tintelor mascate/camuflate daca exista coordonate clare ale acesteia; destinata aeronavelor MIG-29M/M2/SMT, Su-24M/M2, Su-30MK2/MKI, Su-34, Su-35/35UB, Tu-22M3M si probabil, MIG-31BM/S/E.

 

KAB-500S (KAB-500S-E la export) este ultima venita in familia „500”, ca sa zicem asa. In general e similara cu suratele sale: PGM, prima bomba ruseasca cu ghidaj INS-GPS. Rusii sustin ca-i similara cu GBU-32 JDAM/459 kg/SUA, in uz din 2001 (aviz amatorilor, costa doar 21.000 de dolari); operationala in VVA Rossii probabil din 2004/2007; ghidaj INS (autonom)-GPS (sateliti GLONASS,in faza terminala a zborului), receptor satelit Kompas PSN-2001/Pribor Sputnikovoy Navigatsii/Navigatie prin Satelit cu 24 de canale (ca fapt divers, la sfarsitul lui 2007 Rusia avea 18 sateliti Glonass operationali. Unele surse sustin ca-n caz de nevoie, bomba se poate „cupla” la satelitii americani NAVSTAR –nu se explica cum si de ce, incert); fire-and-forget/trage si uita; fuzee de impact. Posibil sa aiba focos „inteligent” similar bombei americane GBU-24C/D Paveway III, numit de catre specialisti HTSF/Hard Target Smart Fuse, acesta permitand bombei sa distruga constructii subterane multietajate. Posibil ca bomba ruseasca sa aiba focos cu trei moduri de intarziere a detonarii permitand penetrarea mai multor etaje ale buncarului subteran. Cert e faptul ca modulul de ghidare poate fi programat si dupa lansare; rusii o considera ideala pentru distrugerea depozitelor de munitii sau combustibil subterane sau supraterane, a instalatiilor industriale sau militare, a taberelor militare/concentrarilor de trupe sau a navelor aflate la dana (unele surse rusesti sustin ca bomba poate scoate lesne din uz un portavion, iar un distrugator din Clasa Arleigh Burke se va duce cu siguranta in vizita la pesti…); operationala pe orice vreme, zi-noapte; receptor satelit PSN-2001 fabricat de catre KB Compass din Moscova (dezvoltarea bombei a debutat in 2000, fiind rezultatul colaborarii intre GNPP Region si Kompas Design Bureau. Din 2002, Region face parte din KTRV/Korporatsiya Takticheskoye Raketnoye Vooruzheniye, o mega-companie ruseasca care include majoritatea companiilor de stat si a institutelor de proiectare care tin de industria militara. Se spune ca astfel conducerea Rusiei si oligarhii agreati de aceasta au un control deplin asupra acestui sector vital al economiei ruse. Pai cum altfel, armele aduc intotdeauna bani, numa’ noi uitam asta!); lungime 3 m; diametru 40 cm; anvergura 75 cm; CEP 7-12 m la 17 km; altitudine de lansare cuprinsa intre 500-5000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; greutate totala 560 kg; ogiva HE, penetrant-exploziva de 195 kg; bomba a fost utilizata pentru prima data de catre rusi in septembrie 2015 in Siria, lansate de aeronave Su-34 Fullback in capatanile idioate ale celor din ISIS.

KAB-500SE GHIDAJ INS

Interesant e faptul ca Su-34 intrase in dotarea Fortelor Aerospatiale Ruse/ARES/Russian Aerospace Forces doar cu un an in urma, in 2014 (ca fapt divers, Rusia are la Baza Aeriana Latakia/Siria, cel putin 4 Su-30,  6 Su-34, 12 Su-24, 12 Su-25, la acestea adaugandu-se elicoptere Mi-8 si Mi-24, precum si tankere Il-76 si 1-2 aeronave de transport AN-124 Ruslan/Condor); s-a exportat probabil in India si China, insa nu se stie cate astfel de bombe are astazi Rusia; a fost dezvaluita publicului la MAKS 2003; se afla in dotarea MIG-35/35D, Su-24M/M2, Su-30MK2/MKI, Su-34, Su-35/35UB, Su-50, Tu-22M3M, improbabil MIG-31BM/S/E. Rusii sustin ca exista si variante KAB-500S dotate cu ghidaj electro-optic/TV sau laser, ambele avand CEP 5-10 m.

  Se vehiculeaza existenta variantei KAB-500R cu ghidaj IR, insa nu exista certitudini, in nomenclatorul de produse al fabricantului nu exista aceasta varianta. Posibil sa fie in proiect.

 

KAB-1500 este surata mai mare a KAB-500, are la baza bomba clasica FAB-1500/1500 kg, cu efect fugas (unda de soc foarte puternica). Are mai multe clase, KAB-1500LG, KAB-1500KR si KAB-1500OD, diferentiandu-se prin sistemul de ghidare. Dezvoltarea bombei a inceput in 1975 mergandu-se pe doua versiuni, cu ghidare laser si cu ghidare electro-optica. Au fost oferite la export din anul 1992, insa nu exista date certe c-au si vandut-o cuiva, posibil s-o fi cumparat indienii si chinezii:

 KAB-1500L/LG  (Izdeliye K-015) a fost dezvoltata spre sfarsitul anilor *70; similara cu GBU-10 Paveway II/SUA; in uzul VVS/VVS-Rossii din 1987; similara Paveway I/II; ghidaj semi-activ laser/LGB; similara cu KAB-500L; MDC Azov 27N sau Azov 27N1; CEP 7-10 m; altitudine de lansare cuprinsa intre 1000-8000 m (15.000 m dupa unele surse, putin probabil sa fie asa, producatorul nu confirma); autonomie maxima 17 km; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; bomba e lansata de Su-24M/M2, Su-30MK/MKI, Su-34, Su-35/35UB si Tu-22M3M. MIG-31BM/F (F=Frontovoy/Tactic –a ramas doar pe planseta fiind propus la export de MAPO MIG in 1995. La export urma sa se numeasca MIG-31FE, acesta putand fi echipat la cererea clientilor cu avionica vest, cel mai probabil de provenienta franceza. Pai da, astazi Rusia produce sub licenta containerul de vizare/ochire Thales Damocles) poate lua 6 bombe KAB-1500L/LG;

-KAB-1500LG-F-E are fuzee de impact similar KAB-500S, la explozie bomba formeaza in pamant tasat un crater de 20 m diametru; giro-stabilizata; ghidaj semi-activ laser; ogiva cu fragmentatie; are ampenaj retractabil/extensibil; greutate totala 1525 kg; ogiva HE de 1120 kg; incarcatura exploziva de 440 kg; lungime 4,28 m; diametru 58 cm; anvergura aripioarelor de ghidare rectractabile: pliate 85 cm/extinse 1,30 m; altitudine de lansare cuprinsa intre 1000-8000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; CEP 4-7 m;

-KAB-1500LG-Pr-E are componenta de lupta penetrant-exploziva, poate strapunge placi de beton armat de maxim 2m grosime. E destinata distrugerii buncarelor si a tintelor fortificate. Are ampenaj retractabil/extensibil; ghidaj semi-activ laser; giro-stabilizata; fuzee de impact cu trei moduri de intarziere a detonarii; greutate totala 1525 kg; ogiva penetrant-exploziva de 1120 kg; incarcatura exploziva de 210 kg; lungime 4,28 m; diametru 58 cm; anvergura aripioarelor de ghidare rectractabile: pliate 85 cm/extinse 1,30 m; altitudine de lansare cuprinsa intre 1000-8000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; CEP 4-7 m;

-KAB-1500LG-OD-E e similara KAB-500OD, ogiva termobarica, are ampenaj retractabil/extensibil; ghidaj semi-activ laser; giro-stabilizata; fuzee de contact; greutate totala 1450 kg; ogiva termobarica de 1170 kg; incarcatura exploziva de 650 kg; lungime 4,24 m; diametru 58 cm; anvergura aripioarelor de ghidare rectractabile: pliate 85 cm/extinse 1,30 m; altitudine de lansare cuprinsa intre 1000-10.000 m; viteza de lansare cuprinsa intre 550-1100 km/h; CEP 4-7 m;

 KAB-1500KR (Izdeliye K-021) are ghidaj electro-optic/TV, similara cu GBU-8 HOBOS si AGM-65 Maverick, CEP 4-7 m, fire-and-forget, a aparut in perioada 1989-1993. Se pare ca dupa 1993 a primit un senzor TV mult mai performant, Tubus-2. Subvariantele KAB-1500KR-Pr-E/F-E/OD-E sunt similare cu cele descrise anterior;

 KAB-1500 S-E, ghidaj INS-GPS, similara cu KAB-500S-E. Similara GBU-31 JDAM/SUA;

  KAB-1500TK , ghidaj electro-optic/TV, datalink APK-9 (poate fi programata in timpul zborului, trimite semnale TV in cabina de pilotaj), similara cu GBU-8/15, CEP 4-7 m. MDC din seria Krym-M produs de catre Tambovskii Elektropribor, are mare rezistenta la ECM. MIG-31F/Frontovoy/Tactic, daca ar fi existat fizic, putea duce 6 bombe KAB-1500TK; bomba e similara cu GBU-15 si Spike.

Nu se stie cu certitudine cate PGM are Rusia astazi, dar se stie ca a mostenit de la URSS o cantitate imensa de bombe cu cadere libera, multe datand din WW II sau perioada imediat urmatoare, cel mai probabil de ordinul sutelor de mii (au consumat multe in Afganistan. Dar si americanii au mostenit multe astfel de bombe datand din WW II pe care le-au aruncat in capul vietnamezilor si nord-coreenilor, ulterior si-n capul mujahedinilor afgani). O mica parte dintre acestea au fost transformate in „bombe inteligente”, nu se stie cate, probabil undeva la 10.000-15.000 de unitati.

Si-am ajuns la final. Finalul povestii noastre, MIG-31. Parerile expertilor sunt impartite cu privire la aceasta aeronava imensa pe care nimeni nu vrea s-o cumpere. Isi mai gaseste ea oare utilitatea astazi cand amenintarile la adresa Rusiei s-au schimbat? Chiar si experti rusi sunt de parere ca nu, MIG-31 este si ramane o reminiscenta a Razboiului Rece, interceptor de raza lunga si mare altitudine, vanator polar si vanator de rachete de croaziera/balistice. Destinatia lui initiala, vanarea SR-71 Blackbird/Pasarea Neagra si a XB-70 Valkyrie (nascut greu si mort prematur), se pare c-a fost un esec –per ansamblu, MIG-31 nu s-a ridicat vreodata la inaltimea asteptarilor, basca ca era scump de produs si scump de operat. Ca si MIG-ul 25 dealtfel! Totusi, MIG-31, cu bune si cu rele, nu trebuie subestimat, el exista si nu pare a iesi la pensie prea curand.

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

https://theaviationist.com/2013/12/11/sr-71-vs-mig-31/

gizmodo.com/theres-no-threat-this-foxhound-cant-intercept-…

www.militaryfactory.com/aircraft/detail.asp?aircraft_id=65

www.migflug.com/…/mig-41-a-new-mach-4-fighter.html

https://in.rbth.com/…/mig-31_a_fighter_ahead_of_its_time_.

https://www.rbth.com/…/russian-pilots-set-world-record-for-..

www.airforce-technology.com/projects/mig-31/

www.aircraftinformation.info/art_mig31.htm

https://www.rt.com/…/210935-norway-f16-mig31-intercepti..

www.abovetopsecret.com/forum/thread145335/pg1

www.zeljezno-polje.com/mikoyan-mig-31-famous-russian-a..

https://books.google.ro/books?isbn=147386920X

nationalinterest.org/…/russias-mig-31-fighter-mach-3-monst..

www.flyfighterjet.com/fly-mig-31-edge-of-space

testpilot.ru/russia/mikoyan/mig/31/mig31_e.htm

www.armchairgeneral.com › … › Air Power

www.aeroflight.co.uk/…/mikoyan-gurevitch-mig-31-foxhou…

www.airvectors.net/avmig25_2.htm

Air Power Australia

armscom.net/products/kab_500_guided_bomb_family

eng.ktrv.ru/production_eng/323/518/519/

www.descopera.ro/…/15671678-cum-a-reusit-un-pilot-sovietic-sa-fure-un-avion-secr…

www.radartutorial.eu/13.ssr/sr17.ro.htm

web.mit.edu/slava/space/argon-family.htm

Test & Research Pilots, Flight Test Engineers – blogger

www.testpilot.ru/memo/80/fedotov_e.htm

Krasnaya Zvezda

www.bis-space.com/…/Naryad-V-and-the-Soviet-Anti-Satelli..

www.globalsecurity.org › … › Aircraft › MiG-31 Foxhound

www.deagel.com/Combat…/Mig-31BM_a000358002.aspx

https://theaviationist.com/2013/12/11/sr-71-vs-mig-31/

www.migavia.ru/index.php/en/gallery/…/28-mig-31b

Wings Palette

www.airliners.net/photo/Russia-Air…MiG-31DZ/2458153

www.crash-aerien.news

Tengrinews

ram-home.com/ram-old/gun-gsh-6-23.html

www.revolvy.com/main/index.php?s=GSh-6-23&item…

www.russianammo.org/Russian_Ammunition_Page_25mm…

www.deagel.com/Defensive…/R-33E_a001031001.aspx

https://forums.eagle.ru/showthread.php?t=174879

https://www.digitalcombatsimulator.com/en/files/2113425/

eng.ktrv.ru/production_eng/323/503/510/

www.ausairpower.net/APA-Rus-BVR-AAM.html

www.areiosdefense.com › Guided Missiles

https://www.aviationsmilitaires.net/v2/base/view/…/2.html

www.aereimilitari.org › … › Armamenti › Armi aria-aria

indiandefence.com › … › Indian Air Force

DefenceTalk.Net

https://www.aviationsmilitaires.net/v2/base/view/…/14.html

www.aereimilitari.org/Armamenti/R-77-Adder.htm

Indian Defence News

www.designation-systems.net/dusrm/app4/ma-31.html

www.wnd.com/2000/01/3949/

aviationweek.com/…/boeing-gets-us-navy-contract-ma-31-ta…

www.deagel.com/Offensive…/Kh-31P_a001028001.aspx

www.globalsecurity.org › Military › World › Russia › Missile

www.globalsecurity.org › … › Russia › Missiles › Bombs

www.ausairpower.net/APA-Rus-GBU.htm

https://ro.scribd.com/document/96139885/Marcatori-Laser

www.corectnews.com/node/50517/save/pdf

eng.ktrv.ru/production_eng/323/518/538/

sistemasdearmas.com.br/pgm/kab.html

combatace.com/…/31880-soviet-guided-bombs-1950-x-chai…

craymond.no-ip.info/awk/twbomb3.html

www.ausairpower.net/SP/DT-LGB-Dec-2009.pdf

https://www.forecastinternational.com/…/disp_pdf.cfm?DAC…

armamentresearch.com/russian-forces-deploy-kab-500s-pgm…

www.globalsecurity.org › … › Russia › Missiles › Bomb

https://southfront.org/russia-tested-ultra-precise-satellite-guid…

russia-insider.com/en/node/10231

www.defense-aerospace.com/…/russia-details-weapons-used-..