Între anii 82 şi 48 î.H., regele dacilor, Burebista, a reuşit să unifice majoritatea triburilor tracice într-un regat uriaş, mărginit la nord de teritoriile actuale ale Cehiei şi Slovaciei, la sud de Munţii Balcani, la vest de Dunărea de mijloc (cam pe unde e acum Viena) şi la est de gurile Bugului.
Aşa arăta Regatul Dacia condus de Burebista
Acest regat, care cuprindea teritorii intinse din Europa, era numit Dacia.
În anul 46 î.H., Burebista era considerat de istoricii greci “cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia şi stăpânitor peste tot ţinutul de dincolo şi de dincoace de fluviu (Dunărea – n.r.)”.
Dacă proiectele politice de unire a Ungariei şi Bulgariei cu România ar fi reuşit, aşa ar fi arătat teritoriul condus de Casa Regală a României.
Scut de bronz – Dacia
Problema autonomiei maghiarilor din Harghita şi Covasna, revenită în actualitate zilele acestea, ne-a făcut să ne întrebăm, pe bună dreptate: de ce şi-or dori cu atâta ardoare să se rupă de noi, în condițiile în care strămoşii lor au vrut, în 1919, ca Ungaria să se unească, sub conducerea Casei Regale de Hohenzollern, cu România?
Şi nu sunt singurii care au solicitat alipirea la țara noastră!
În urmă cu peste 125 de ani, în iunie 1886, Bulgaria s-a arătat dornică să formeze o confederație cu România!
Cu cativa ani in urma, Nikolai Mladenov, ministrul bulgar de externe, a venit cu o propunere oarecum ieşită din comun: România şi Bulgaria să- şi unească forţele navale şi aeriene. Adică o armată comună pentru două state vecine. Ideea a fost întărită si de premierul bulgar Boiko Borisov, care a declarat că Bulgaria şi România ar putea achiziţiona avioane de luptă în comun.
Această iniţiativă are un precedent, despre care s-a vorbit foarte puţin.
Carol I ar fi fost şi Regele Bulgariei.
În 1877, România a pornit, alături de Rusia, un război împotriva Imperiului Otoman. Înfrângerea Turciei Otomane a avut drept rezultat independenţa României şi apariţia pe harta lumii a Principatului Autonom al Bulgariei.
Conform volumului “Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, în iunie 1886, bulgarii i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederaţii româno – bulgare şi crearea unei armate comune.
Între 1886 şi 1887 a fost pregătită în detaliu unirea României şi Bulgariei,sub sceptrul lui Carol I. Rusia, care îşi vedea periclitate interesele în zonă, a ameninţat imediat România şi Bulgaria cu ocupaţia militară, dacă nu renunţă la ideea confederaţiei.
Pentru a evita un război, cele două state au abandonat proiectul pe 15 iunie 1887. La începutul deceniului al treilea al sec olului XX, s-a lansat si ideea unei uniuni dinastice româno-ungare. Episodul este putin cunoscut si putin studiat în istoriografia româna si ramâne înca destul de confuz.
Contextul în care s-a nascut ideea, locul de unde a pornit, motivele pentru care a aparut merita o abordare mai serioasa. În 1919, Ungaria se afla în ipostaza unui stat învins în Primul Război Mondial, izolat din punct de vedere politic, cu economia la pământ şi cu teritoriul redus la o treime din cât avea înainte de război.
Dupa încheierea Tratatului de Pace de la Trianon (1920), cercurile politice ungare l-au contestat, promovând o politica revizionista, de “reparare a nedreptatii istorice”…
Incurajat si sustinut de marile puteri revizioniste, revizionismul ungar viza, în egala masura, importante teritorii din Iugoslavia, Cehoslovacia si România, state aparute sau care îsi desavârsisera unitatea la sfârsitul primului razboi mondial, dupa prabusirea Imperiului austro-ungar.
In 1921, fostul împarat habsburg, Carol al IV- lea, a încercat sa revina ca rege pe tronul Ungariei. Sosirea sa la Sopron, la 21 octombrie, a alarmat guvernul Horthy, care a adoptat o pozitie ferma, obligându-l pe fostul suveran sa paraseasca tara.
Aceasta tentativa a stârnit reactia prompta a Micii Intelegeri, care a solicitat Budapestei sa puna capat pericolului creat de Casa de Habsburg în Europa Centrala. Cele trei tari amenintate, au semnat în 1920-1921, conventii de alianta defensiva, constituind, în 1921, Mica Intelegere.
De asemenea, Conferinta ambasadorilor marilor puteri a cerut Ungariei, pe un ton imperativ, sa proclame pierderea drepturilor la tron ale fostului rege-împarat. In eventualitatea ca decizia era amânata, se legitima dreptul la interventie a statelor vecine.
Partenerii din Mica Intelegere au reactionat imediat: Cehoslovacia si Iugoslavia au mobilizat o jumatate de milion de oameni, iar România a concentrat opt divizii la granita de Vest. Criza a fost depasita prin promulgarea unei legi in Parlamentul ungar, prin care se evita restauratia habsburgica.
Au urmat alte momente de încordare. In ianuarie 1928, granicerii austriaci au descoperit la granita cu Ungaria cinci vagoane de marfa cu arme automate de fabricatie italiana, un transport expediat cu concursul lui Mussolini. In acte, vagoanele respective figurau ca transportând masini.
La 1 februarie acelasi an, într-o nota diplomatica, guvernul de la Bucuresti preciza ca “pentru moment, nici un conflict real nu a aparut datorita acestui incident între statele direct interesate,si nici nu dorim sa acuzam sau sa suspectam pe cineva în legatura cu aceasta”.
In replica, într-o cuvântare din 5 martie 1928, la Debretin, primul ministru ungar, contele Bethlen István, afirma ca Ungaria doreste sa ajunga la o întelegere cu vecinii ei, dar nu o poate face, deoarece acestia refuza sa încuviinteze revizuirea Tratatului de la Trianon.
El preciza: “Scopul nostru nu este revizuirea Tratatului de pace, ceea ce noi dorim sunt frontierele. Cu actualele frontiere, nici o pace durabila nu se poate fonda — ele sunt o închisoare în care suntem închisi, având statele victorioase drept temniceri”.
In acest context, în Germania, principala inamica a tratatelor de pace încheiate dupa primul razboi mondial, a fost lansata ideea unei uniuni dinastice româno-ungare. Proiectul mai aparuse în octombrie 1919, în discutile purtate de N. Petrescu-Comnen — trimis de guvernul român la Budapesta — cu unii fruntasi politici maghiari.
Uniunea ar fi trebuit sa se realizeze, atunci, sub sceptrul regelui Ferdinand I, suveranul întregitor al României Mari.
Acum, la începutul anilor ’30, un astfel de proiect de uniune personala româno-ungara a fost formulat într-un memoriu elaborat de un fruntas al Republicii de la Weimar (1919-1933), fostul cancelar (1928-1930) Hermann Müller, lider al Partidului Social-Democrat German.
Intitulat ” Problema viitorului României”, acest document din 1930 analizeaza situatia geopolitica, pornind de la constatarea ca, pentru dezvoltarea viitoare a României, “ca si pentru toate statele, are o însemnatate considerabila — în afara de consolidarea interna completa — si dezvoltarea statelor vecine. Pe lânga dezvoltarea viitoare a statelor din Mica Intelegere si a celor trei state vecie, este foarte natural ca România este interesata mult si de soarta si viitorul statului maghiar, precum si de raporturile cu acest stat”.
Era analizata apoi “problema Regiunii Dunarii, respectiv a Europei Centrale si, în legatura cu aceasta, punctul cel mai sensibil e viitorul Austriei”.
Soarta acesteia nu formeaza “numai punctul cardinal al problemei Europei Centrale, dar se prezinta si ca un motiv de cearta permanenta între Franta si Italia, Germania si Mica Intelegere, apt de a face cât mai dificila solutionarea acestor probleme si consolidarea Europei Centrale”.
O eventuala alipire (Anschluss) a Austriei la Germania era privita în mod diferit de Mica Intelegere. “Cehoslovacia ar vedea mai mare pericol în alipire Austriei la Germania”, pe când Iugoslavia se simtea amenintata de o “legatura strânsa între Italia si Austria”.
Din punctul de vedere al României, considera H. Müller, “o alipire a Austriei la Germania este aproape binevenita, fiind aceasta nu numai complet nepericuloasa, dar contine chiar si avantaje serioase pentru România, deoarece prin Anschluss s-ar elimina pentru totdeauna problema restaurarii monarhiei [habsburgice] si Ungaria ramâne si pentru mai departe un stat mic si nepericulos, care, indiferent de faptul daca în viitor ajunge sub influenta politicii germane sau italiene, n-ar putea sa conteze la marimea teritoriului sau spre Est, ci cel mult spre Sud sau Nord”.
Erau luate în discutie si probleme legate de existenta în jurul României a patru “state slave”… In eventualitatea “unirii ideale” a acestora, Ungaria ar fi devenit pentru România “singurul vecin, cu interese comune fata de acest pericol slav”.
Nobilii maghiari i-au propus regelui lui Ferdinand I să fie rege şi la Bucureşti, şi la Budapesta… După ce trupele româneşti au alungat din Budapesta guvernul comunist al lui Bela Kun, în august 1919, elita politică maghiară a încercat o apropiere între Ungaria şi România.
Conform volumului “România şi Ungaria în cadrul Noii Europe”, între 1919 şi 1926, ungurii au cerut cu insistenţă unirea dinastică a Ungariei şi României sub un singur rege aparţinând Casei Regale a României, fie Ferdinand I, fie Carol al II-lea.
Adică tot o monarhie dualistă, cum fusese Austro-Ungaria, în care locul Austriei să fie luat de România. Cei mai înfocaţi susţinători ai acestei idei au fost conţii Bethlen, Banffy, Teleki şi amiralul Miklos Horthy.
Astfel, in locul ultimului imparat austro-ungar, Carol al IV-lea de Habsburg, coroana Ungariei ar fi urmat sa ii fie acordata regelui roman Ferdinand I de Hohenzollern sau fiului sau, Regele Carol al II-lea. Planurile au fost agreate de cei doi monarhi, precum si de regentul-guvernator al Ungariei, amiralul Miklos Horthy, care si-a trimis ministrii, de mai multe ori, ca sa trateze problema.
Si asta, cu atat mai mult cu cat Miklos Horthy a ajuns la putere dupa ce armatele romane au infrant Republica Sovietica Ungara, creata dupa primul razboi mondial de catre comunistul Bela Kun. Ca sa poata fi pastrat tronul Ungariei liber pentru regele Romaniei, au fost dejucate, chiar cu pretul varsarii de sange, tentativele lui Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei, in anul 1921.
Istoricul roman Lucian Leustean a publicat o carte numita “Romania si Ungaria in cadrul Noii Europe (1920-1923)”, in care abordeaza fara prejudecati subiectul cu pricina.
Pertractari si negocieri secrete in Budapesta
Conducatorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, in intervalul 1920-1926, coroana maghiara Regelui Ferdinand I al Romaniei sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe mostenitor al Romaniei. Istoricul Lucian Leustean mentioneaza ca tratativele in acest sens au fost incepute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania.
Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Roman din Transilvania, fost parlamentar in Ungaria Mare si fost avocat la Budapesta.
Informatiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independenta natiunii romane din cadrul monarhiei austro-ungare, precum si de rapoartele oficiale ale diplomatului roman Nicolae Petrescu Comnen.
Lucian Leustean scrie si ca “ideea unei uniuni intre Romania si Ungaria intrase in circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul (n.r. – Ministerul Britanic de Externe) sa ceara lamuriri reprezentantului sau in Romania, Frank Rattigan”.
Acesta raporta la Londra ca Take Ionescu il informase ca cercurile guvernamentale romanesti ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria.
Diplomatul englez din Bucuresti punea aceste informatii pe seama rivalitatii dintre Take Ionescu si premierul de atunci, Ionel Bratianu. Tratativele au continuat si dupa retragerea armatei romane din Budapesta, in toamna anului 1919.
“La inceputul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad isi manifesta ingrijorarea cu privire la actiunile unor persoane din Budapesta in vederea realizarii unei uniuni personale a Ungariei si Romaniei, sub sceptrul Majestatii Sale Regele Ferdinand”, scrie Lucian Leustean.
Negocierile de la Sinaia
De partea ungara, cei mai ferventi sustinatori ai uniunii romano-ungare erau contii Banffy si Teleki. In vara anului 1922, contele Miklos Banffy, fost ministru de Externe si fost ambasador ungar la Paris, a renuntat la cariera sa din Ungaria, s-a intors in Transilvania, a solicitat si a obtinut cetatenia romana.
Decorat de Horthy inainte de a parasi Ungaria, contele Banffy a fost bine primit de Regele Ferdinand in Romania, iar monarhul a oferit chiar si o receptie in onoarea celui care pledase atat de insistent pentru uniunea dinastica a celor doua tari. Un raport al Directiei Politiei si Sigurantei Statului din Ministerul de Interne din Bucuresti arata ca, dupa intoarcerea contelui Banffy, acesta ar fi negociat timp de doua saptamani, la Sinaia, cu Regele Ferdinand.
Acelasi raport consemneaza ca tratativele de uniune ar fi esuat din pricina opozitiei taranilor romani din Transilvania, care se temeau ca nobilii maghiari isi vor recastiga pamanturile, dar si a liberalilor lui Bratianu, care se temeau ca maghiarii ar fi primit rolul preponderent in noul stat.
Ferdinand a fost încântat de idee, dar opoziţia liberalilor lui Ion I. C. Brătianu, care se temeau că maghiarii vor primi rol preponderent în noul stat, a dus la eşecul tratativelor.
Nu ar fi rezistat ar fi scris iugoslavia 2 pe noi.
Cu siguranta ca statul se spargea cu prima ocazie si atunci apareau adevaratele probleme. Al II-lea RM si caderea comunismului erau cele mai propice sanse pentru ruperea mariajului. Maghiarii ar fii dorit sa pastreze Transilvania, iar noi la randul nostru am fi dorit granita pe Tisa. Astfel devenea inevitabil un razboi civil pe model Yugoslav. Cred ca mai fezabila era si inca poate sa fie o eventuala unire cu Bulgaria…depinde doar de sansa pe care ti-o poate oferi contextul si momentul. Cred ca mult mai ok ar putea sa fie sustinerea crearii unui stat albanezo-aroman in balcani, car ulterior sa se uneasca cu Romania intr-o federatie a popoarelor anteslave din balcani. Jonctiunea se poate face prin Timoc si sudul Serbiei actuale populat inca de albanezi. Lucrul asta s-a negociat la Bucuresti in timpul razboaielor balcanice, avand puternica sustinere a Frantei si tolerarea de catre UK. Insa ulterior albanezii au rupta caruta cand si-ai vazut sacii urcati in dric(obtinerea independentei de stat). In acea perioada era o puternica legatura spirituala intre albanezi si romani, redescoperind trecutul ce ne apropia, era traco-ilira, romanizarea si apoi venirea slavilor……aveam cam aceeasi soarta pe undeva. Eram ‘verisorii” despartiti de foarte multe secole de navalitorii slavi. Nicolae Iorga a fost un puternic sustinator al acestui plan, dar si al cercetarii trecutului si renasterii culturale si istorice a albanezilor. El ii considera pe urmasii Ilirilor ca fiind apropiati noua, nu doar etnic, ci si ca mentalitate si obiceiuri…desprinse din trecutul tracic si mai apoi roman comun. Poate de aici reticenta ulterioara a romanilor in ai mai ajuta si sprijini pe albanezi in demersurile acestora de creare a unei Albanii Mari. Am impresia ca ei s-au zgarcit la faina si s-au pierdut la malai…..au ratat sansa vietii lor pe care nu stiu daca vor mai avea ocazia sa o recapete vreodata. Dupa acea ‘tradare’ s-a dispus incepere repatrierii aromanilor in Cadrilater. Tot de atunci relatiile cu Serbia/Ygoslavia s-au incalzit vertiginos. Daca un plan de de marire a suprafetei tarii peste Romania Mare, se va lua vreodata in considerare pe viitor, eu cred ca el trebuie sa tina seama mai degraba de teritoriile istoric locuite de romani, etnic vorbind, ci nu de alianta cu alte popoare. Aici ma refer la Transnistria antonesciana, Timoc, Nordul Maramuresului, vestul Banatului, Tisa ca si granita la vest, Cadrilater…poate Pocutia, dar in niciun caz aliante care nu vor dainui in timp! 🙂 Parerea mea….
Felicitari ! In sfarsit un articol si pe temele astea, ati combinat posibilele uniuni cu Ungaria si Bulgaria intr-un singur articol, 99% din oamenii obisnuiti nici macar nu au auzit de vre-una din ele.
In principiu, daca nu ar fi nationalismul ieftin si inventat al ungurilor, ideea ar putea functiona si in ziua de azi.
Toate cele 3 state sunt in declin economic, social, politic, demografic si militar, populatia tiganeasca din ele ar fi pe la 3-4 milioane la modul cel mai lejer. Daca s-ar uni, ar rezulta totusi un stat de vreo 36 milioane de locuitori, nici nu m-ar deranja daca capitala ar fi la Budapesta. Un asemenea stat, intins pe u suprafata mare si cu 36 milioane de locuitori ar fi o forta in Europa, chiar mai mare decat Polonia.
Bulgarii genetic vorbind sunt romani in majoritatea lor, ar putea invata repede romaneste, au aceleasi mentalitati, preocupari si apucaturi, ungurii in mare parte sunt slavi urmati de o puternica minoritate de romani convertiti, acolo singura problema e propaganda.
Tare mi-e teama ca atat in secolul trecut, cat si acum sau oricand in viitorul previzibil, orice idee de genul asta s-ar transforma rapid in „Ungaria Mare”, „urmasii hunilor”, „drepturile milenare maghiare” si ale mizerii kgb-iste de cea mai joasa speta. Poate asta e si unul din obiectivele indirecte, dar cu bataie foarte lunga, ale rusilor cand ii sustin, finanteaza, incurajeaza si indoctrineaza pe actualii locuitori ai Ungariei, cu asemenea specimene n-o sa poti face vreodata ceva in Europa de Est, deci avantaj Rusia.
Cat despre o eventuala uniune doar cu Bulgaria, presupunand ca am reusi cumva sa-i convingem, in fond sunt un stat mic pe cale de disparitie (populatie redusa de la 10 la 7 milioane, imigrare mai mare decat la noi, tigani mai multi, stat condus de mafie ad-literam), cred ca am importa mult mai multe probleme decat am rezolva.
PS: ca idee imaginara, ganditi-va 1 minut cum ar arata un stat est-european format din actualele state Ungaria, Romania, Moldova si Bulgaria, ar avea pe hartie 40 milioane de locuitori, suprafata mai mare ca Franta, si majoritate absoluta genetic vorbind ar fi urmasii tracilor, cu mici, mici minoritati slave si tiganesti. Mi se rupe daca ar avea capitala la Budapesta, macar e pe Dunare si cat mai departe de rusi 🙂
Nu e articolul nostru, doar l-am preluat 🙂
Ar mai fi cel al unirii cu Ucraina, nediscutat pana in prezent 🙂
Cu parti din actualul stat artificial Ucraina, da (Transilvania de Nord, toata !, Bucovina de Nord, teritoriul dintre Nistru si Bug, intreg).
Cu toata Ucraina, Doamne-Fereste… 42 milioane de fanatici primitivi, majoritatea filo-rusi, vreo 8 milioane etnici rusi plus multe alte milioane familii mixte… dintr-o data expresia „iti bagi mortu’-n casa” trebuie sa devina „iti bagi toate cimitirele posibile in casa” 🙂
Depinde cum o faci aceasta unire… ce spui tu acolo poate fi gestionat inteligent.
In fine, au mai fost incercari tangentiale ale Poloniei de a controla/partaja cu noi:
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-ucrainei-in-contextul-parteneriatului-romano-polonez-o-re-editare-a-situatiei-din-1919
e drept, erau alte vremuri… insa istoria e ciclica si in curand se fac 100 de ani de atunci 🙂
Eu as uni Romania cu Hungaria dar fara unguri ,pe care sa-i trimitem in excursie de unde au venit in zona Mongoliei la fratii lor.
Si as pune si capitala la Budapesta dar cu numele schimbat in vechiul nume
” Aquincum” care vine din limba latina „AQUA” probabil „AQUIA” in limba celto-latina. deoarece se afla langa apa Dunarii.
Oricum mai mult de jumate din unguri sunt romani maghiarizati.
A fost doar o gluma .Fiecare sa stea in tara lui si este mai bine asa pentru toti.
Romania Mare + Bulgaria…poate, diferertele dintre noi si ungurii sunt insa ireconciliabile si nu ma refer aici la populatie ci la politicieni si orgoliu. Ar fi fost o permanenta lupta intre Bucuresti si Budapesta pentru suprematie, lupta care nu ar fi permis o integrare institutionala serioasa.
Eu vred ca propunerea Ungariei avea doua teluri: iesirea din statutul de tara invinsa si alipirea Transilvaniei cu pastrarea a cat mai multe drepturi pt nobili maghiari, iar pe viitor cine stie?!
A fost o capcana bine evitata de Bratieni.
Mai in gluma… UNIREA la toate nivelurile, inclusiv al mafiei 🙂
Raketul vs parcangii din Bucuresti:
https://www.youtube.com/watch?v=lm45vWNQLu8
si accidentul:
https://www.youtube.com/watch?v=GFPl75YtkGQ
metode „moldovinesti” de batut covorul…
https://www.youtube.com/watch?v=qqdNlAKZziw
Harta cu Dacia in timpul lui Burebista este amuzanta. Cititi izvoarele care se refera la expansiunea lui burebista mai intai nu postati orice imagine. Au fost expeditii impotriva triburilor celtice din pannonia si slovacia, dar nici un izvor nu mentioneaza vreo incursiune de-a lui burebista pana in sudul germaniei de astazi.
Aceea e mai mult harta influentei si expeditiilor lui Burebista, decat a suprafetei controlate de statul dac, care e probabil cam la jumatate din aceea.
Interesant insa ca daca suprapui diverse comunitati vlahe/romanesti istorice din afara frontierelor (Austria, Cehia, Slovacia, S.Poloniei, Croatia, Ucraina, etc) pe harta aia… cam pusca.
Pentru mine, apropiata de adevar ca si harta ar fi aceasta:
http://4.bp.blogspot.com/-4PDLpEs7X5g/TWHXzy5Q2XI/AAAAAAAAGX0/LTl5EsSLeOw/s640/Dacia_82_vChr.png
sau asta:
http://4.bp.blogspot.com/-lIKe-oZ4Fdg/T9oABMW6VeI/AAAAAAAACQg/Ajlp6NIKYBc/s400/dacia-harta.gif
iar pentru Decebal, cred ca Dacia era si mai mica… cam 2/3.
http://talcuireapocalipsa.files.wordpress.com/2010/12/dacia-burebista.jpg
Erau si triburi dacice, autohtone, atat in Panonia cat si in actualul teritoriu al Slovaciei, nu doar celti.
Nu trebuie sa avem complexe de inferioritate, dar nici de superioritate. Trebuie doar sa ne stim defectele si calitatile, iar apoi sa muncim si sa fim cinstiti, casa potentam calitatile
Pe mine sa ma iertati daca postez gresit cate odata .
De vreo 16 ani legatura mea cu Romania , limba , cultura , se rezuma in mare parte doar la net.
Din cate stiu unirea cu bulgaria a fost propusa pt a mari tamponul creat in fata rusiei.
Nu uitati ca pt asta a fost sprijinita de afara si unirea principatelor.
Ungurii au vrut acea unire cu Romania.
Unul din motivele pt care nu a fost finalizata este ca in viitorul tratat ungurii nu vroiau sa fie transilvania recunoscuta ca apartinand tarii noastre.
Era un fel de cal troian.
Inca ceva , din titlu , harta se induce idea ca aceste tratate ar fi fost simultane .
Au fost in perioade diferite si conjuncturi diferite .
Corect pentru datele diferite…
Unirea Romaniei cu Bulgaria a fost sustinuta de Germania, Austria si Anglia…
Motivul pentru care ungurii doreau uniunea personală (acesta e termenul corect,nu unire,pentru că era vorba doar de rege comun,cu păstrarea a două guverne) a fost bine surprins de către țăranii transilvăneni : pământul.Și Banffy și Teleki aveau moșii imense în Transilvania,pe care doreau să le păstreze.De fapt,grofii unguri își bazau prosperitatea pe moșiile transilvănene și întregul stat ungar avea profituri imense de aici.Când vedem Budapesta trebuie să vedem rezultatul muncii iobagilor români.Și astăzi motivul iredentismului este tot economic.
iulian
tot din aceasta cauza se fac si astazi retrocedari de mosii si paduri etnicilor unguri
Hm.. Ferdinand I rege al Ungariei..
Da propunerea este reala,. Si cunoscuta de ani de zile (io de prin 84 o stiu. Nu mai stiu din ce cartoi)
Insa propunerea era cu dus si mai ales mult intors.
Findca dupa tratatul de pace de la Trianon (Dicktaul dupa unii mai de curand) Ungaria s-a vazut redusa la un cadru strict national. De aci unu triplu sucar:
1)nationalist-istoric-lacrimogen „pamanturile noastre milenare cucerite cu sabia de catre vitejii niostri stramosi ajung pe mana unor netrebnici”
2)etnic si nationalist – agitatia cu minoritaile! Situatie reala insa cam inconturnabila data find prezenta unei insule secuiesti si a ungurilor cam multi la Cluj si imprejurimi. Orice rectificare de granita ar fi impus ca un numar de romani -nitel mai mare decat de unguri! – sa reintre in componenta Ungariei. Cestie ce reduce pasiunea hungarista la fantezie. As mai observa ca o idee (de prin 40) de schimb de populatii intre Romania si Ungaria a fos respinsa. Adica ca ungruii sin Romania sa se mute ion Ungaria si roamni din Ungaria sa se mute in Romania (schimb voluntar intre state cam obligatoriu ptr persoane). Mai zic ca aceasta propunere era asoratta cu o oferta de rectificare a granitei (ceva in genu : iti dau 1,7 milioane de unguri. Pimesc jumade milion de romani. Bun acu considerand ca per om sunt atatea hectae de teren iti tranfer si niste teren. Hai sa facem calculele cati km patrati si apoi discutam si zona cedata). Refuzata de Ungaria.Refuzu acesti propuneri arata fara echivoc ca mai important era pct 3
3)economic. teritoriu ca resursa plus resuresele minerale, agrare, forestiere. Caci se pare ca o parte a industriei unguresti era, pe la 1910, dependenta de matyerii prime din Ardeal!!
Cu acest sucar in minte diferiti stabi din Ungaria au cautat alternative fezabile (dupa principiul Ciripoi „e posibiliati care se poate si posibilitatai care nu se poate!” ca posibiliatea cu arma in mana ca Atila Hunu .. doar la mare betie si doar in cantec si somn !!)
Au fost 2 :
O confederatie dunareana in care Ungaria sa faca pe centrul. Si care sa ii confere unparesce rol si in Ardeal . Ptr asta Ungaria facuse promisuni comerciale extravagante Frantei. Guvernul francez a studiat propunererea (in final cu batista la nas!) si apoi a trimis-o in locul potrivit unde mirosul era normal.
Unirea personala sub sceptrul lui Ferdinad. Adica rege comun si cam atat. A ceva politica externa si cica aparare comune. (cu speranta ca la politica externa sa iis puna ei sinistrul) Asta insemanad si accesul neingradit la viata economica transilvana – adica la resursele naturale ! si „mai multe drepturi pentru maghiari” (a se intelege privilegii). Si maximalist – o federatie (mai bine confederatie!! dpv unguresc) in 3 : Ungaria, Ardeal si Romania.
Cu beneficiul (bonus adica) ca Ungaria ar fi avut si aces nelimitat la piata Regatului. Adica sa vanda fara vama. Sa cumpere fara amestef. Sa fie investitori „nationali” la petrolul romanesc!!! Adica pe sleau sa castige victoria perzand razboiul!!
Propunerea – flatanta ptr spiritele marunte si creierele netede – dupa o scurta examinare a fost „uitata” (sau mokusta cum ar zice niponii).
A se observa obraznicia intentiei :” ciobanii astia ce se pricep? Ii ametim cu vorbe , mai un coniac , mai l ezicem cu cine din Apus suntem inruditi si vezi doamne ce mare onoare le facem unor ciobani cu obiele nespalate si gata!! Si oricum Ferdinad e neamt nu o sa tina el cu niste taranoi ortodocsi!!”
In anii 30 cand au inceput sa il perie temeinic pe noul Kanzellar perpetuu au uitat si ei,. Ca de acu ziceau ca poate posibiliatea care nu se putea in 1923 … mai sti? Si s-a putut in 40. Partial .
Interesant este cum povestea a fost scoasa azi pe Strasse. Mai ales promovata de Romania libertina prilejuiste multe postari pline de ura antiromaneasca.
Mai trebuie sa adaug ca incercarea lui Carol (Karl) von Habsburg de incoronare in Ungaria ca rege al Ungariei a trezit mult „entuzasim” si in Vestache. Sau macar in Franta care ca sa dea greutate protestului ei a facut uin exercitz de mobilizare … Asa ca unguri s-au multumit doar cu un regent …
Unirea Romaniei cu Bulgaria ar aduce avantaje ambelor tari, dar cu doua conditii:
1. La conducerea uniunii sa nu se afle aceiasi politicieni mafioti din zilele noastre.
2. Sa nu isi bage coada Rusia si sa saboteze unirea.
eu sincer nu as vedea bine o unire intre doua popoare asa diferite…ati vazut ce a iesit in yugoslavia…si acolo erau toti slavi…eu sunt pentru fiecare natiune cu statul ei…daca ar fi dupa mine sa se duca toti ungurii in ungaria, toti tiganii in india si sa se intoarca toti romanii acasa…si sa ne descurcam singuri, cu saracie, cu bogatie…
vioniribu
sant de acord cu tine , in privinta ungurilor si a tiganilor
se plece in tara la ei dar cu tiganii e mai greu pt ca astia sant
migratori
@vioniribu
Daca romanii si bulgarii nu se amesteca intre ei in numar mare si isi pastreaza astfel o omogenitate totul va fi, cred eu, foarte bine si nu se va ajunge la o situatie gen Iugoslavia.
@Musoiu
Aceasta tema a fost abordata cand mai exista un element romanesc nebulgarizat important in bulgaria .
noi am stricat relatiile cu ei dupa Cadrilater
mare greseala ca am tanjind dupa Cadrilater…
ohooo, la cati migratori au si bulgarii ar fi ca si cum s-ar muta toti slovacii in „noua tara”….cui ii trebuie asa ceva……
+ ceva ce eu nu am clar…bulgarii au fost inlocuiti genetic sau doar au adoptat limba?
in legatura cu slovacii, ma refeream la numar nu la natie
Cu cine să ne unim? Cu ăsta?!!!
http://www.dantanasa.ro/sovinism-udmr-se-opune-unui-bust-al-lui-ionel-i-c-bratianu-in-carei-nu-este-om-local-de-cultura/
„Potrivit Buletin de Carei, după refuzul amplasării bustului regelui Ferdinand al României in municipiul Carei, in locurile vizitate de către acesta impreună cu regina Maria in 21 mai 1919, a venit si rândul bustului primului ministru al României, Ionel I.C.Brătianu să fie refuzat de consilierii UDMR a fi amplasat in municipiul Carei din România,cu alte cuvinte într-unul din oraşele ţării al cărei prim ministru a fost timp de 18 ani.
Vezi și ȘOVINISM. UDMR se opune amplăsării unu bust al Regelui Ferdinand I al României lângă castelul din Carei: ”Nu forţaţi lucruri ce nu e bine să forţaţi!” VIDEO
Joi, la sedinta Consiliului Local Carei,pe ordinea de zi a figurat proiectul de hotărâre privind ridicarea unui bust al lui Ionel I.C. Brătianu în Carei pe strada 1 Decembrie 1918, în parcul care în perioada interbelică îi purta numele.
Consilierii UDMR au fost cei care s-au opus vehement împotriva amplasării bustului marelui om de stat Ionel I.C.Brătianu pe teritoriul municipiului Carei.
Dacă la şedinta de consiliu din 24 iunie primarul Kovacs a explicat că refuzul amplasării bustului regelui Ferdinand în parc se datorează lipsei acordului familiei Karolyi (care a renuntat la orice drept asupra castelului in 1907, cedându-l statului), de această dată, motivul invocat de consilierii UDMR a fost faptul că “nu este om local de cultură”, neaducându-si contributia la bunăstarea Careiului.
,, În general se ridică statui pentru personalităţile care au avut o contribuţie în bunăstarea unui oraş, în general pentru aceia care au avut o contribuţie majoră pentru oraşul respectiv li se ridică statui şi plăci. Argumentul dat de consilierul Ciută este că Ionel I C Brătianu a fost o mare personalitate din viaţa politică. Dar el nu are efectiv o contribuţie directă pentru oraşul acesta” a fost motivatia consilierului Csizmadia Zsolt.
Integral pe buletindecarei.ro„
corecție – Cu cine să ne unim? Cu ăștia?!!! Cu Kelemen HUNIor &co?
Ca intotdeauna, provocari! Jigodiile astea UDMR-iste si nu numai, sunt foarte pricepute la asa ceva. Jigodiile astea se pricep la tertipuri, dar ma-ntreb, cine-i papusarul, cine-i invata? Fiindca totul pare a fi foarte bine regizat, cum ii atingi cum urla si vin cu argumente si contrapropuneri idioate! Interesanta ultima declaratie a directorului SRI in legatura cu „atentia” asupra derapajelor Budapestei, poate s-or trezi din amortire institutiile statului si-i vor beli pe vagabonzii autonomisti. Asta asa, sa aiba de ce urla UDMR-ul ca-i oropsim, ca le incalcam dreptul la injurat si amenintat romani, ca le dam jos carpa secuiasca, s.a.m.d. Doamne-ajuta, da-i in pxxxa mamii lor de nemernici!
Aici se impune o mai lungă discuţie. Strămoşii noştrii nu au fost dacii ci tracii (dacii reprezintă doar tracii din Banat şi Ţara Haţegului). Spaţiul etnogenetic al poporului român se întindea de dincolo de Don (după unii autori chiar dincolo de Volga), la vest dincolo de lacul Balaton (Balaton şi Volga sunt denumiri protoromâneşti), în nord ajungea până la Cracowia (cetate tracică, aşa cum este şi Pesta şi Bratislava), iar în sud până în Boetia şi Focida (în sudul peninsulei Peloponez de astăzi). Mai există şi o rămăşiţă a strămoşilor noştri şi anume instro-românii (rumerii) care trăiesc în Croaţia de astăzi. De asemenea, mai avem urme româneşti în sudul Poloniei de azi (goralii), care deşi au fost slavizaţi, mai au elemente româneşti (basmele, portul, modul de construcţie a caselor, ca şi o mulţime de cuvinte româneşti în limbă).
http://www.youtube.com/watch?v=ngNq_sUmO54
Mai există şi o regiune autonomă vlahă în Cehia, cu capitala la Walahishe Mezirici (Meziriciul românesc), în care locuitorii au păstrat şi ei multe elemente româneşti (la fel ca şi goralii: basmele, portul, modul de construcţie a caselor, precum şi o mulţime de cuvinte româneşti în limbă-hârbovă (în loc de gârbovă), cresc rase de vită cu numele de Roşcană, Pistruie, Babană, laptele îl pun putere-putine, prepară evident “branza”, iar pentru cuţit folosesc vechea denumire a tracilor-cosor).
http://www.youtube.com/watch?v=P9t6cOL45lM
“Vecinii” au încercat să ocupe teritorii din cele mai vechi timpuri. Nu în ultimul rând ruşii-au anexat acea parte a Moldovei dintre Nipru şi Bug (locuită de români şi acum-este vorba de românii bolhoveni) la 12 septembrie 1740, iar partea Moldovei dintre Bug şi Nistru la 31 decembrie 1791 (românii de acolo au încercat să îşi afirme independenţa şi au cerut unirea cu ţara la 1918-dar nu s-a putut-congresele lor s-au ţinut la Tiraspol, Grigoriopol şi Odessa-centre unioniste româneşti). Cei 1 milion de români dintre Bug şi Nistru au fost lichidaţi fizic din ordinul lui Stalin în perioada interbelică-în special elita-tot ceea ce însemna învăţător, preot, vorbitor de limbă română.
Tot ca idee imaginara, un stat sud-est european, format din Romania, Moldova, Bulgaria, Ungaria si toate tarile foste iugoslave, cu capitala intr-un oras nou, alt oras decat Budapesta, Bucuresti, Belgrad, Zagreb etc., care sa intruchipeze uniunea sociala, politica, culturala a tuturor acestor popoare, un model de „ingropare a securii razboiului”, uitare a orice s-ar fi intamplat intre oricare doua sau mai multe natiuni… Pana la urma frontierele s-au trasat cu foarte mare greutate intre aceste state, fiecare avand minoritati etnice in oricare alt stat vecin…