UNIREA VINE DIN ISTORIE…

    UNIREA…Un vis de milenii al neamului romanesc, implinit la 1 Decembrie 1918. Spun de milenii, fiindca candva, in vremea lui Decebal, dacii fusesera uniti in hotarele aceluiasi stat. Spun de milenii, fiindca la 1600, Mihai Viteazul a fost acela care a avut forta de a uni din nou pe romani si a reface vechea Dacie…Spun de milenii, fiindca atat Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Avram Iancu si alti oameni de seama ai NEAMULUI nostru, au luptat pentru independenta, identitate si neatarnare…

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=V1LZOna5dh4&w=420&h=315]

 Poate cel mai deosebit cantec romanesc, in interpretarea corului Madrigal

Visul lui Decebal, tradat ca si multi altii ce i-au urmat, a continuat in mintea si inima celor de-un neam! Elocvente sunt cuvintele lui Mihail Kogalniceanu, cu privire la TARIA neamului romanesc: “Inima imi bate cand aud rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; da domnilor mei! Si nu ma rusinez a va zice ca acesti barbati pentru mine sunt mai mult decat Alexandru cel Mare, decat Anibal, decat Cesar; acestia sunt eroii lumei, in loc ca cei dintai sunt eroii patriei mele. Pentru mine batalia de la Razboieni are mai mare interes decat lupta de la Termopile, si izbanzile de la Racova si de la Calugareni imi par mai stralucite decat acele de la Maraton si Salamina, pentru ca sunt castigate de catre romani!”

Dintotdeauna, locuitorii Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei, au fost de-un neam, avand aceeasi credinta, aceleasi obiceiuri si vorbind aceeasi limba. Ca urmare, constiinta de neam a fost intotdeauna puternica, iar romanii munteni, moldoveni sau ardeleni, au luptat in permanenta pentru apararea pamantului strabun geto-dac, rezistand vicisitudinilor si incercarilor istoriei.

De la prima unire politica a romanilor si prima refacere a vechii unitati a statului dac, sub sceptrul lui Mihai Viteazul, la prima etapa a formarii statului national roman modern, la 24 ianuarie 1859, sub marele domn patriot, Alexandru Ioan Cuza, VISUL UNIRII si-a continuat drumul…Apare pentru prima oara pe harta lumii, tara ce va fi cunoscuta de-acum si intotdeauna, sub numele de ROMANIA –patria noastra, cu bune si cu rele; ce si-a castigat independenta de stat, prin sacrificiul si daruirea “junei armate romane”, in razboiul din 1877-1878.

De neuitat sunt cuvintele lui Mihail Kogalniceanu; cuvinte prin care proclama independenta Romaniei in Adunarea Deputatilor, la 9 mai 1877: “Suntem independenti: suntem natiune de sine statatoare…suntem o natiune libera si independenta”.

Independenta si identitatea de neam, pentru care au luptat inaintasii si-au gasit, ca intotdeauna, consfintirea prin lupta; fiindca neamul romanesc n-a avut niciodata prieteni sinceri, dar dusmani intotdeauna…Intotdeauna insa, Armata Romana si-a facut datoria fata de NEAM si TARA! Nenumaratele sale fapte de vitejie au ramas consemnate in ISTORIA NEAMULUI, ostenii sai cazand la datorie numai cu fata la dusman…Numele lor sunt incrustate pe vecie, marturie a eroismului, daruirii si sacrificiului, in mausolee si monumente de pe tot cuprinsul tarii: Plevna, Grivita, Mateias, Marasesti, Carei, etc. Altele au ramas necunoscute, dar toate, absolut toate, s-au contopit intr-unul singur, acela de ROMAN!

Pe drept cuvant spunea in poezie Vasile Alecsandri: “Astazi lumea ne cunoaste,/ Roman zice, viteaz zice!”. Datorita ei, Armatei Romane, NOI suntem astazi inca AICI…

1 Decembrie, consfintita ca ZIUA NATIONALA a ROMANIEI, este totodata, pe langa un prilej de sarbatoare pentru intregul popor, si un prilej de recunostinta pentru cei care sub deviza “Pe-aici nu se trece”, au obtinut stralucite victorii pe frontul de la Marasti, Marasesti, Oituz; facand astfel posibila ziua UNIRII celei mari si depline a romanilor, si anume…Armata Romana. Numele eroilor de-atunci sunt la fel de vii si astazi: generalul Alexandru Averescu, generalul Eremia Grigorescu, capitanul Grigore Ignat, grenadierul Constantin Musat, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, si alte mii de eroi, ce-si vor gasi mereu cinstirea peste veacuri in mintea si inima celor ce simt romaneste.

1 Decembrie 1918, a insemnat incununarea veacurilor de lupta si jertfa a tuturor romanilor, din dorinta lor de a trai intr-o singuratara, in hotarele ei stramosesti; fiindca UNIREA, VINE DIN ISTORIE…Fapta lui Mihai de la 1600 s-a petrecut in nemernicia vremurilor, dar flacara a ramas aprinsa! Secole mai tarziu, la Alba Iulia, peste 100000 de oameni, in pieptul carora batea o singura inima, cea de ROMAN, prin vocea unuia dintre fruntasii luptei nationale, Vasile Goldis, au dat citire actului de proclamare a UNIRII, strigand “Traiasca Romania”. Atunci, Transilvania, ultimul pamant romanesc, a revenit acolo unde-i era locul, formand ROMANIA DODOLOATA.

Mare bucurie cuprinsese atunci sufletele romanilor in acea zi de 1 Decembrie 1918! “Mama”Romaniaisi regasea copiii, dupa atata amar de vreme; copiii pe care maini hraparete si interese obscure, ii rapise si ii dezbinase…Si totusi, aceasta “mama” inca plange dupa Moldova de dincolo de Prut, Bucovina si Basarabia, tot copiii sai, de-un neam cu noi! Oare pana cand ea va mai plange?

Stim insa ca poporul roman, indiferent sub ce jug a suferit sau sufera inca, n-a putut fi clintit din locul lui, nu i-au putut fi smulse radacinile, nimeni nu l-a putut face sa-si uite fiinta. El si-a pastrat credinta in dreptate si libertate, gasind intotdeauna acea forta care sa-l ajute sa nu se plece in fata greutatilor.

 

LA MULTIANI,ROMANIA! LA MULTI ANI, ROMANI!

 

 GeorgeGMT&WW