In lipsa unor rachete tactice cu raza extinsa (+100km) pentru platforma LAROM, reutilizarea prin conversie a batranelor P-15 Termit si P-22 Rubezh ar putea umple acest gol cu o abordare putin diferita, si mai ales cu un buget auster.
Electromecanica Ploiesti si alte firme ar putea fi asociate in acest program, cum sunt: Tohan (pentru munitii), Fagaras (pentru pulberi), Automecanica Moreni si UMB pentru platforma auto, Aerostar (pentru integrare sistem in platforma LAROM) si COMOTI / Turbomecanica pentru motor turbojet. Programul ar putea construi in prima faza un demonstrator tehnologic, care apoi sa fie refolosit in conversia unor carcase de P-15/22 si ulterior in dezvoltarea unor noi sisteme de rachete de croaziera sau rachete tactice. Pentru a evolua programul intr-un nou produs antinava, ar fi probabil nevoie de un partener extern, dar diferenta de performante in comparatie cu produse noi exitstente ar putea sa nu justifice investitia..
Pentru ca racheta Termit sa merite a fi modernizata si refolosita este nevoie de urmatoarele elemente:
– suficiente carcase de rachete refolosibile, necorodate (de ordinul sutelor);
– mai multe instalatii de lansare mobile terestre (capacitatea de a fabrica noi platforme 6×6 si 8×8).
– inlocuirea sistemului de ghidaj radar-IR cu unul GPS/giroscopic (si IR), eventual cu link de date pentru actualizare si recunoasterea IR a tintelor.
– abandonarea radarului de pe camionul lansator si inlocuirea cu un UAV capabil sa zboare si sa vada tinte la mai mult de 200km si datalink, disponibil la nivel de baterie.
– inlocuirea motorului racheta cu unul turboreactor, suficient de ieftin si economic ca sa merite efortul de a moderniza carcasa si sa creasca semnificativ raza de actiune.
– suprafete mobile de control ale rachetei pentru capacitatea de a face manevre evazive in sectiunea terminala a traiectoriei;
– inlocuirea posibila a capului de lupta standard (penetrant-incendiar) in unele variante cu submunitii sau termobaric.
– cerere/interes din partea MApN
P-15 Termit anti-ship missile Styx SS-N-2 Rubezh
Studiul ar putea fi o continuare peste timp a programelor NN-86 (Aerostar) eventual MM-241 (INCAS), cu un obiectiv mai putin indraznet, atacul tintelor terestre la distante medii de peste 200km, folosind o solutie mai conventionala si mai ieftina. Chinezii au incercat in timp si au produs mai multe solutii de evolutie a P-15, chiar mai sofisticate, pastrand capacitatea de atac antinava, in cadrul programului Silkworm.
Variante rusesti ale rachetei P-15 – tabela caracteristici tehnice:
| SS-N-2a | SS-N-2b | SS-N-2c | SS-N-2d (P-22) | |
| Viteza | Mach 0.9 | Mach 0.9 | Mach 0.9 | Mach 0.9 |
| Masa f. booster | 2300 kg | 2300 kg | 2500 kg | 2600 kg |
| Raza | 3-24nm | 3-43nm | 3-46nm | 3-54nm |
| 5.5-45 km | 5.5-80 km | 5.5-85 km | 5.5-100 km | |
| Lungime | 5,8m | |||
| Diametru | 0,76m | |||
| Anvergura | 2,4m | |||
| Ghidare | Autopilot cu radar activ (cu IR complementar la unele) | |||
P 21 Styx
In versiunea chinezeasca, cea mai performanta varianta a P-15 pare sa fi fost C-201W (HY-4 / C-SS-N-7 Sadpack), care cu dimensiuni similare HY-1/HY-2 si motor turbojet putea lovi la 150km cu o precizie de 8m, avand o masa de doar 2 tone, o capacitate de zbor la doar 70m altitudine si un cap de lupta de 300-500kg. Ulterior a fost obtinut un derivat XW-41 care era o racheta de atac la sol cu raza de actiune de 400km. Se cred ca versiunea HY-4 (derivat al HY-2), cu motor turbojet si o masa de doar 1740kg, putea atinge tinte aflate la distante intre 300-500km, putand cobora la o altitudine de croaziera de doar 8m, fiind inzestrata cu altimetru radar. Racheta avea si o versiune lansabila din aer, denumita C-401.
Folosind motoare turbojet in locul celor racheta, s-ar putea ocoli momentan incapacitatea industriei romanesti de a furniza pulberi compozite si s-ar inlatura si unul dintre cele mai mari neajunsuri ale rachetelor P15/P22: amestecul de combustibil coroziv si instabil, greu de operat si periculos pentru personalul de deservire. Motorul turbojet permite folosirea unor combustibili conventionali si ieftini, care pot fi pompati rapid si fara riscuri in rezervorul rachetei, ceea ce ar permite si conservarea stocului majoritar de rachete in conditii sigure si relativ usor de indeplinit.
Un motor tubojet ieftin, cu durata de viata scurta, ar putea fi integrat de Electromecanica iar pentru prototipare se pot avea in vedere variante ale unor turbojeturi straine.
Ca si optiuni de turbojet cumparabil de pe raft, la o tractiune de pana in 12kN (maximul tractiunii motorului racheta Isayev al P-15: Nitric acid/Amine de 11.895-5.43 kN.) cele mai cunoscute ar fi:
- Microturbo (echipeaza Storm Shadow / SCALP EG/ RBS-15 ) in variantele TRI-40 sau TRI-60, cu preturi variind intre 50.000$ si 100.000$ si tractiuni intre 3,5kN si 5,7kN. In versiunea TRI-60-30, capabila sa atinga 5,7kN, acesta are dimensiunile L851mm/D348mm si cantareste 61kg, vand un consum specific de combustibil de 1.1 kg/daN/hr (2.43 lb/hr/lb st).
- Teledyne CAE J402 (echipeaza JASSM), care poate furniza incepand de la 3kN tractiune, avand in versiunea J402-CA-400 dimensiunile L740mm/D320m si o masa de 46kg, alaturi de un consum de combustibil de 1.2 lb/lbf-hr. Parintele mai mare al acestui motor este Teledyne CAE J69, cu versiunea de 12kN J100-CA-100.
- Ramane si optiunea unui derivat al Rolls-Royce Viper, si anume Viper ASV12, de 12kN, cu urmatoarele caracteristici:
Length: 64.0 in (1,625 mm)
Diameter: 24.55 in (624 mm)
Dry weight: 549 lb (249 kg)
Compressor: Seven stage axial
Combustors: Annular, 24 burners
Turbine: Single stage
Fuel type: AVTUR, AVTAG
Oil system: scavenge, metered
Maximum thrust: 2,700 lb (12 kN) at 13,800 rpm
Overall pressure ratio: 4.3:1
Air mass flow: 44 lb/sec (20 kg/s)
Specific fuel consumption: 1.09 lb/hr/lb
oil consumption=1.25 pints/hr (0.7l/h)
Thrust-to-weight ratio: 4.9:1
Capul de lupta inalt exploziv cumulativ (HEAT), destul de generos, se afla in spatele rezervorului de combustibil, astfel ca la impact, daca tinta este atinsa inainte de golirea rezervorului, combustibilul ramas actioneaza ca si incarcatura incendiara.
Daca la varianta P-22 Rubezh ghidajul este facut pe sectiunea finala a traiectoriei dintr-un ansamblu radar cu raza scurta (pana la 30km) si un cap de cautare in infrarosu, intr-o versiune sol-sol cel putin unul dintre elemente ar putea fi inlocuit de un sistem GPS + ghidaj giroscopic. Radarul ar putea fi folosit pentru recunoasterea terenului si pastrarea unei altitudini cat mai joase, insa un senzor infrarosu ar putea fi mai util in identificarea tintei.
Putin probabil ca o astfel de racheta, datorita masei de peste 2,5 tone, sa poata fi integrata pe o platforma 6×6 de tip LAROM, fiind nevoie cel mai probabil de o platforma dedicata 8×8 capabila insa sa lanseze 2 astfel de rachete.
Incarcarea unui Termit – a se vedea raportul cu dimensiunea camionului 6×6
Deoarece P-15 (raza maxima de actiune 43km) a fost retrasa din uz, o prima selectie a carcaselor poate fi déjà realizata pentru reutilizare, eliminand pe cele cu coroziune pronuntata, care nu mai pot fi restaurate si reutilizate. Pentru programul pilot s-ar putea gasi rapid un lot de carcase pretabile la modificari. Odata cu demararea modernizarii fregatelor, a aparari ide coasta si inlocuirea corvetelor, P-22 (raza actiune 82km) vor iesi si ele incet-incet din uz, posibil fregata Marasesti ramanand ultima capabila sa foloseasca acest tip de racheta.
Video P-15 Termit:
https://www.youtube.com/watch?v=QNePt5okbVg
https://www.youtube.com/watch?v=QNePt5okbVg
Costul unui astfel de studiu facut local (R&D Elmec si partenerii) ar putea urca spre 7-10 mil. $, in functie de obiectiv si amploarea modificarilor si se poate intinde pe o perioada de minim 2-3 ani, in functie si de disponibilitatea finantarii.
Un derivat relativ usor de obtinut din P-15/22 ar fi acela de racheta tinta, pentru exercitii antiaeriene impotriva rachetelor de croaziera si antinava, dar si interceptia unor aeronave la joasa inaltime.
In fine, exista cateva optiuni care merita explorate prin prisma raportului performanta-cost, dar care reprezinta un obiectiv tangibil chiar si cu capacitatilor limitate ale industriei romanesti de profil.
Marius Zgureanu
Cu multumiri lui Chipp pentru sugestii !
Daaaa TERMIT o racheta de croaziera super!
la cele 300-500kg de armament si raza poate depasi 100 km!
se pare ca v-am intaratat prin comentariile despre aceasta racheta ca sa-i dati un articol!
FAIN ARTICOLUL!
2 baterii de rachete antinava harpoon de ultima generatie cu raza de actiune de 240 de km la 1.2 mil bucata ne-ar trebui noua
sau daca vreti noua racheta norvegiana anti nava naval stike missile
raza 185 de km care a intrat si in dotarea poloniei si a malaeziei
altfel am sta de vb cu rusii atunci
sant mult mai folositoare decat tintele alea navale de fier vechi pe care voi le numiti fregate
„Tu” defineste…”voi”.
ca astea nu au nevoie de o intretinere de mii de euroi pe an nici echipaj si nici tone de combustibil
Interesant ar fi daca am avea informatii despre actualul motor al P15/22
Tractiune, consum specific.
Inca o intrebare… de unde provine diferenta dintre distantele de zbor al P15 si P22?
Raza rachetei de pe Marasesti este dubla.
2 lansatoare de rachete pot sta pe un sasiu 6×6 fara nici o problema, daca se renunta la radarul de pe camion.
2 rachete au in jur de 5000-5500 kg iar lansatoarele poate mai au inca 1000-1500kg. Total 7000 kg.
Radarul de artilerie si drona se monteaza pe o semiremorca in spatele camionului sau o alta varianta… la un sistem de 2 camioane purtatoare de rachete, adaugam un camion purtator de drona si radar artilerie.
Formam grupuri operative de cate 2 camioane + 1camion radar
Mai este varianta fluviala.
Instalarea sistemelor pe niste vedete fluviale de 20-25 metri lungime care sa opereze in Delta Dunarii.
Aici pot fi recuperate navele OSA (copia facuta la santierul naval mangalia)
Delta Dunarii este o zona bine plasata pe harta Romaniei daca ne raportam la Rusia si Ucraina.
Dar cred ca noi ar trebui SA NE RAPORTAM SI LA UNGARIA in viitor.
Pentru ca ungurii sunt din ce in ce mai agresivi, mai ales in harghita si covasna.
Si oricand pot fi intaratati de rusi
eu am propus ca marina sa aibe ceva mai usor de intretinut, antinava. Pentru monitoare, sau ce-o fi, daca iese o integrare cu LAROM, atunci ai putea sa instalezi 2 lansatoare din astea… insa e destul de periculos, in cazul in care primesti un proiectil in Termit-uri… as prefera sa nu le punem pe nave.
Modernizarea consta in capacitatea de a ataca tinte la sol: o varianta mai simplu d eghidat, ceva mai usoara cu motor mai economic, turbojet.
Eu nu ma refeream la sistemele anti-nava. Si nici la renuntarea monitoarelor.
Monitoarele trebuiesc modernizate cu larom-uri ghidate.
Eu le-as pune pe 2-4 nave de dimensiuni mici.
20-25 metri lungime. Monitoarele sunt prea mari. Si in acelasi timp vulnerabile.
Si navele sa aiba un sistem AA -impotriva dronelor. Poate rachete stinger.
Atunci navele se camufleaza usor, prin delta, avand acces chiar si pe canalele deltei. Nu doar pe brate.
Asta e prima varianta cu raza 80km… mai grea si mai lunga, posibil si motorul mesterit putin sau o mica rearanjare in fuselaj pentru mai mult combustibiL:
„P-15M: (SS-N-2C), heavier and longer than the P-15, it had a range of 80 km and several minor improvements.”
http://www.astronautix.com/engines/isaevp15.htm
Isayev Nitric acid/Amine rocket engine. 11.9 kN. P-15 Termit. Out of Production. Designation unknown. Thrust range 11.895-5.43 kN.
Application: P-15 Termit.
Throttled thrust(vac): 5.430 kN (1,221 lbf). Thrust (sl): 5.432 kN (1,221 lbf). Thrust (sl): 554 kgf. Propellant Formulation: AK20K/TG-02.
Status: Out of Production.
Thrust: 11.90 kN (2,675 lbf).
First Launch: 1955-60.
Poze motor:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:P-15_Termit_Forum_Marinum_rocket_engine_1.JPG
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:P-15_Termit_Forum_Marinum_rocket_engine_3.JPG
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:P-15_Termit_Forum_Marinum_rocket_engine_2.JPG
Din cele 4 variante din tabel… noi pe care le avem in dotare?
Pe OSA-1?
Pe Tarantul?
Pe Marasesti?
Varianta terestra?
Ca lansatoarele difera.
P-15 (probabil SS-N-2a) retras si P-22 ( SS-N-2d ) inca „activ” (probabil cu restrictii de folosire).
Ma gandeam io s-o bag si p’asta, mai incolo, in Atelier dar, daca ai deschis subiectul, sa-mi dau si eu cu parerea:
– motoarele Teledyne si Microturbo, variante pomenite in articol, sunt prea mici ca sa duca o haidamaca de 2.3-2.5 tone.
Microturbo duce o racheta de 1.3 to, mai aerodinamica, cu 0.8 Mach in timp ce Teledyne duce Harpoon de 0.7to, cu 0.7 Mach.
Dupa cum se vede din comentarii, P-15 decoleaza cu un motor de aproape 12kN plus boosterul.
Daca tot discutam despre piese de pe raft, cine ne opreste sa folosim Viperele-632, ramase disponibile dupa retragerea IAR-93?
Diametrul motorului permite instalarea in carcasa P-15, 746mm fata de 760mm. Masa motorului nu e exagerata, 372kg. Va trebui un pic redesenat fuselajul posterior al rachetei pentru realizarea unui intake inelar pentru motor (deasupra si in lateral, partea inferioara fiind destinata acrosarii boosterului).
– motorul i-ar permite un zbor de croaziera la 0.8-0.9 Mach si accelerarea la viteza supersonica pe ultima portiune, dupa incadrarea tintei;
– in plus, motoarele le avem (le mai avem?) sau, daca e nevoie, le putem produce local, eventual un pic mai downgradate si mai ieftine pentru ca vor fi de unica folosinta;
– in fata motorului, punem rezervorul de carburant. Cred ca un rezervor de 800l ar permite atingerea oricaror tinte de interes din bazinul Marii Negre (sau echivalent pentru tinte la uscat).
– motorul plus rezervorul ar ocupa cca 4m din lungimea rachetei iar ca masa s-ar duce la cca 1.2 tone;
– ar mai ramane cca 1.8m din fuselaj pentru a acomoda incarcatura de lupta, sistemul de ghidaj midcourse si sistemul de ghidaj final;
– pentru midcourse as merge pe ghidaj inertial si, ulterior, pentru atac asupra tintelor terestre, l-as completa cu un sistem de recunoastere a terenului. M-as feri de complicatii gen GPS, datalink, retargeting etc pentru ca vor opera intr-un mediu intens bruiat;
– pentru ghidaj final va fi nevoie de un sistem dual radar si CCD/IIR, cu biblioteca de tinte si soft de recunoastere si ierarhizare a tintelor;
– nu m-as complica sa incerc sisteme de coordonare a traiectoriilor rachetelor (bruiaj again) ci doar le-as programa inainte de lansare traiectoriile catre zona tintei;
– toate sistemele de ghidaj ar ocupa mai putin spatiu in comparatie cu radarul original si ar salva si cateva kile bune din masa rachetei;
– incarcatura de lupta poate sa fie in mai multe variante, asa cum ai si zis. Aici as avea o singura observatie si anume: poate ar fi bine sa se mearga cu o incarcatura mai mica (300kg) iar masa economisita sa fie utilizata pentru instalarea unor module de bruiaj pe frecventele radarelor adverse;
– as redesena botul rachetei pentru a obtine o amprenta radar mai mica si i-as mai da si cu niste vopsea absorbanta radar, macar pe botul rachetei si pe bordul de atac al suprafetelor portante.
– in privinta lansatoarelor, n-as pune doua pe o masina. Una e suficienta.
– ca platforme de lansare m-as gandi la sasiurile instalatiilor antiaeriene Gecko pe care le vom retrage din uz (amfibii, capacitate mare de transport, evident, trecute printr-un RK si remotorizate cu un motor mai puternic, spre 400CP) sau m-as gandi la un Saur un pic mai lung, in genul Hipopotamului polonez (cu pauza mai mare intre puntile 2 si 3), dar cu profil jos, similar platformelor de lansare Gecko. Alta varianta ar fi containerizarea instalatiei, folosind un container standard de 9m (30 picioare) cu modificarile de rigoare.
– in privinta radarului de cautare a tintelor, as renunta la el si as folosi un centru de dirijare a tirului care sa primeasca date de la sateliti, avioane / drone de recunoastere, radare terestre;
– mai mult, fiecare instalatie de lansare (pe masina sau containerizata) va treubi sa poata primi coordonatele tintei atat de la centrul de comanda al bateriei cat si direct de la sateliti/drone/avioane/radare terestre;
– in privinta utilizarii pe fluviu, varianta optima este o drona navala simpla (gen barja autopropulsata de cca 10-12m lungime si 3-3.5m latime, pescaj sub 1m, profil redus) careia sa-i transmiti coordonatele de prepozitionare pentru lansare si, ulterior, sa-i transmiti coordonatele tintei.
Pentru Microturbo, ai un motor care bate deja spre 6kN… Nu sunt sigur ca motorul de pe P-15 functioneaza sustinut cu 12kN, daca te uiti la datele de mai sus.
Legat de Viper, exista varianta mai veche si mai simpla, la 12kN si 249kg: Viper ASV.12
https://en.wikipedia.org/wiki/Armstrong_Siddeley_Viper
ype: Turbojet
Length: 64.0 in (1,625 mm)
Diameter: 24.55 in (624 mm)
Dry weight: 549 lb (249 kg)
Components
Compressor: Seven stage axial
Combustors: Annular, 24 burners
Turbine: Single stage
Fuel type: AVTUR, AVTAG
Oil system: scavenge, metered
Performance
Maximum thrust: 2,700 lb (12 kN) at 13,800 rpm
Overall pressure ratio: 4.3:1
Air mass flow: 44 lb/sec (20 kg/s)
Specific fuel consumption: 1.09 lb/hr/lb
oil consumption=1.25 pints/hr (0.7l/h)
Thrust-to-weight ratio: 4.9:1
Poate ca in zbor o duci cu 6kN dar nu cred ca pleaca de pe loc, chiar si cu booster, fara sa utilizeze cei 12kN. Altfel n-ar fi avut rost sa puna motor de 12kN pe ea.
Rachetele pentru care sunt folosite motoarele pomenite de tine sunt lansate din avion iar pentru lansare terestra/navala folosesc boostere sanatoase. In plus, masele rachetelor sunt intre o treime si jumatate din masa Styx.
In prima etapa, as merge cu Viperele existente apoi as incerca sa produc variante de putere mai mica si mai ieftine, de unica folosinta.
Posibil ca varianta de 12kN de care zici tu sa fie suficient de veche ca licenta sa te coste foarte putin.
Cred ca am gasit motoarele turbojet chinezesti pentru HY-4: mini turbojet engines WP-11 and FW-41, adica variante ale Teledyne CAE J69/Turbomeca Marboré VI… de vazut versiunea exacta pt. HY-4
https://en.wikipedia.org/wiki/Silkworm_%28missile%29
„Two versions of YJ-4 family were developed: YJ-4I, which is also frequently but erroneously referred as YJ-41, and YJ-4II, which is also frequently but erroneously referred as YJ-42. The two missiles only differed in their respective powerplant, YJ-4I was equipped with WP-11, the Chinese version of Turbomeca Marboré, while the longer ranged YJ-4II was equipped with an engine that was twice as powerful, FW-41, the Chinese version of Teledyne CAE J69, reversed engineered from downed American Ryan Firebee.”
Eroule
motorul de viper 18KN e prea mare pentru cele 2,5 tone.
O sa o scapi in la 1-1,1 mach. Asta garantat.
O fi dar il avem si sta degeaba. Nu te opreste nimeni sa programezi regimul de zbor astfel incat sa stai la 0.9 Mach iar sprintul final, la viteza supersonica, sa-l execute pe ultimii 30-50km, dupa ce si-a ales tinta.
nu e sigur ca cu Viper 632 atingi supersonic, fara a modifica aripile…
Prefer Viper ASV.12 mai usor cu 1/3, la 12kN.
Repet, nu sunt convins ca varianta de motor racheta pentru P-15 atingea aia 12kN…
Le modificam, da-le dreacu, mai ales ca daca pui una pe masina poti s-o utilizezi cu aripi fixe in loc de aripi rabatabile. La 2.4m anvergura nu depasesti latimea masinii si poti sa le faci ce profil de aripa vrei.
Nu as opta definitiv intre Viper-ul de 17.79kN si cel de 12kN ci le-as utiliza ca variante de motorizare in functie de distanta la tinta si tipul acesteia.
Cu 12kN o duci subsonic pana la tinta, pe o distanta mai mare, in timp ce cu 17.78kN ai rezerva suficienta de tractiune ca sa sprintezi supersonic pe ultimii 30-50km.
Un fel de variante Klub, mai de la tara 🙂
poate in loc de motor mai puternic, ii adaugi un mic booster, pentru ultimele secunde inainte de tinta. In fine, un booster nu intotdeauna rezolva problema 🙂
Prefer motor mai mic si mai economic, ca sa-i cresc raza de actiune si poate sa scad putin masa totala a rachetei.
Am actualizat si articolul cu datele despre ASV 12 si Teledyne CAE J69, cu versiunea de 12kN J100-CA-100
Carevasazica inlocuim:
– incarcatura de lupta
– sistemul de ghidaj
– motorul, instalatia de combustibil si rezervoarele
– instalatia electrica
– suprafetele de comanda
– instalatia de lansare si camionul aferent.
Ramanem cu o carcasa goala de aluminiu. Mare cat o zi de post si cu o amprenta radar pe masura. Calculata pt. g-uri putine si cu manevrabilitate scazuta pt. ca la vremea respectiva nu le ardea rusilor de sea skimming si alte prostii. Ne scremem sa pastram centrajul initial desi schimbam complet maruntaiele rachetei pt. a nu fi nevoiti sa umblam la aerodinamica/structura sau sa o punem sa care balast.
Adica ne impuscam in picior singuri. Dar nu conteaza….
Publicul e in delir!!!
suprafetele de comanda cred ca sunt deja mobile, asa ca raman… Sistemul de ghidaj il inlocuiesti cu unul mai simplu, daca nu ataci tinte navale. Rezervoarele e posibil sa nu fie nevoie sa le inlocuiesti… depinde cum iese si cu instalatia de combustibil pentru alimentat turbojetul.
Marius cate motoare de iar93 mai sunt ?
alea eventual dacar vrei sa tai cu flexul
Da orice faci tot o racheta noua trebuie 🙂
nu stiu, eu am calculat teoretic (probabil si practic, ca nu cred ca le-au vandut) aici:
http://www.rumaniamilitary.ro/evolutii-bae-hawk-vs-iar-99
” 120 de motoare Viper Mk 632-41 si in jur de 64 Viper Mk 633-47″
Am prins ideea dar Styx e o platforma buna sa experimentezi pe ea diverse solutii pentru dezvoltarea ulterioara a unei rachete de croaziera ieftine, si usor de intretinut.
corect, un fel de echivalent al IAR-99TD, care sa ne ajute sa dezvoltam niste solutii autohtone, accesibile si deloc scumpe, pentru aplicatii ulterioare.
inlocuirea este jenanta,
inlocuim styx cu alte jafuri mai vechi,
fiare, zdrente….cumparam,
nu mai vorbim de viteza si capacitate de doborare a magoaielor sau de modificare a traiectoriei acestora,
ai fi mai bune norvegienele cumparate de polonezi,
cred ca daca am lua mai multe norvegienii ar fi de acord cu un transfer de tehnologie
Nimeni n-a zis sa nu mai luam de la norvegieni dar cred ca te grabesti cu transferul de tehnologie. Ei preconizeaza sa livreze JSM pentru F-35 si ma indoiesc ca vor face transfer de tehnologie la toti ceapistii, cu risc de „transfer” spre est.
Trebuie luate si rachete moderne dar e bine sa ai si unele mai ieftine, mai putin pretentioase dar pe care sa le poti produce tu ca sa nu ramai in pana daca nu-ti mai livreaza furnizorul strain altele.
ieftinele astea or fi bune nu zic,
dar in alte timpuri trecute, ca de aia au renuntat altii la ele, renuntare de vreo mai mult de 50 de ani,
astea le nimeresti si cu prastia la ce viteza şi marime au,
bine daca te lupti cu Papua Noua Guinee ai ceva sanse,
in rest, ai sansa de a fi identificat locu lansarii si implicit lichidat lansatoru,
Volhovurile sunt VIS (asa depasite cum sunt) fata de jafurile din articol,
nu`i scump ce`i scump, ci`i scump ce`i ieftin – zice un vechi proverb de la noi de la tara,
cu ceva timp in urma se vorbea de un proiect al fostilor rachetisti de la noi de modificare a Volhovurilor si crestere a razei de actiune -se vizau scopuri civile – astea ar trebui puse in practica nu produse expirate
la distante de + 200km, tocmai asta e avantajul camionului… lansezi si pleci pana vine raspunsul. Daca e realizabil pentru LAROM, la + 20km, de ce n-ar fi realizabil pentru asa ceva? 🙂
Volhovurile au alt profil de zbor si alta destinatie de folosire. Sa nu le amestecam!
@cpatu satului,
Din pacate nu ai prins ideea articolul.
Si inca ceva… articolul (impreuna cu cei care posteaza pe aici) prezinta diferite SOLUTII ROMANESTI.
Adica oamenii pe aici se gandesc si la economia romaneasca.
Daca Industria ROMANEASCA are anumite capacitati, trebuiesc valorificate.
Inde nu avem capacitati facem import. De armament modern.
Apropos… se pare ca sunt posibile raze de actiune mai mari… la HY-4 (pg.3)
http://www.ausairpower.net/PDF-A/TE-PGMs-July-04-P.pdf
„Papers by US analyst Dennis Gormley repeatedly note the ease with which the land mobile turbojet powered HY-4 could be stretched to provide a 380nm (700km) class cruise missile, equipped with GPS/IMU accu-
rate enough to present a genuine risk to coalition ground forces. With thou-
sands of cloned Styx derivatives worldwide, this early Cold War relic
may remain a viable weapon in coming decades.”
FOARTE interesante VARIANTELE DE MOTORIZARE PREZENTATE MAI SUS.
Prezint si o varianta LOW-COST (cea mai low cost) dar si ceva mai periculoasa..
PASUL – 1
– Pastrezi motorul actual
– inlocuiesti 200kg explozibil cu inca un rezervor si ai +200 kg combustibil dar ramai la doar 300kg armament.
Nu-i rau ptr ca daca ai tinta in raza de 80-90km, combustibilul
ramas se comporta ca un explozibil
(Cele 200kg combustibil in plus vor mari raza de actiune cu…. un nr de KM. Poate un 10-15km)
PASUL – 2
Schimbi motorul exterior. Inlocuindu-l cu un motor cu rezervor dublu sau triplu.
(Aici am o nelamurire legat de motorul ala ptr decolare… are rezervor personal? Sau trage combustibilul tot din rezervorul rachetei?) Castigi cativa km aici… si 5-6 km conteaza…
PASUL -3
Sistemul de ghidare.
Personal as utiliza un sistem VIDEO (cum au dronele)
Mai departe nu ma pricep. Ii las le altii (Eroul sau Marius Z) sa mai completeze ceva electronica lowcost.
mda, si ce faci daca inamicu`preia controlu` minunatiei si ti`o trimite inapoi,
Boosterul de decolare e separat, cu combustibil solid. Nu ai ce sa refolosesti si nici sa schimbi, pentru ca daca elimini boosterul, racheta nu are suficienta tractiune cu motorul principal sa plece in distanta utila de pe lansator.
Eu ma gandeam sa inlocuiesti Boosterul cu unul care are o rezerva de conbustibil solid dubla sau tripla.
Au rusii unele rachete navale cu booster aproape cat lungimea rachetei. Alea de pe Moskva parca…
Off topic:
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-isi-fac-reclama-amantele-bogatasilor-rusi-parasite-lasate-alocatii-cauza-embargoului-crizei-petrolului-video-1_56dc4c325ab6550cb88e82e8/index.html
Criza din Rusia loveste tare sin in conexe……Clara secretara e parasita de amant! 🙂
Ca ea sunt mii de tinere rusoaice parasite de amanti si ‘lipsite’ de finantarea aferente!
Se ofera careva voluntar pentru o cauza umanitara? :))))
Aoleu… taman pe Clara secretara?
http://www.cautsponsor.ro
rusaoaice, romance, tot aia
Funny. Asa cum zice si Gogu, ramane doar carcasa veche din 1907 in care schimbam tot. Dar eu vreau sa stiu ce anume vrem sa lovim noi cu aceste 20-30 de „tomahawk home made”? Nu mai eficient este sa le modernizam pentru lupta navala? Deci sa lovim … ce? Puncte de comanda inamice? Aglomerari de infanterie/tehnica de lupta? Sisteme AA mobile gen Buk/Pantsir? Ca numai in acop tactic la putem folosi, nicidecum strategic tinand cont de raza ‘deosebita’ de actiune.
am scris ratiunile pentru care nu merita modernizare navala… sunt deja depasite ca si amprenta IR/radar, iar solutie de sea-skimming greu de facut local. Pe nave ai sisteme AA antiracheta tot mai sofisticate.
Trupele terestre inca nu au acelasi nivel de acoperire AA, deci racheta poate fi folosita tactic contra unor tinte fixe sau mobile la peste 200-250km (se pare ca s-a reusit extinderea chiar spre 500km). Necesita mai putina electronica de ghidaj fata de lovirea navelor.
Poti sa dai cu submunitii, termobaric sau incendiar. Ti-ai dat singur raspunsul la tipurile de obiective de lovit. Poti adauga piste, facilitati portuare/ferate/logistice, telecomunicatii, radare, sisteme AA, sisteme de lansare rachete tactice inamice.
Practic le transformi intr-un complement pentru raza medie al LAROM.
nu avem 20-30 buc.
aveam la un moment dat in jur de 1000 rachete. si sper ca nu confunzi racheta asta cu proiectul TOMAHAWK-ul lui CEAUSESCU.
aceea era o alta racheta. de fapt era o drona TU-143
este un alt sistem.
Wow! 1000. Acum ma intreb la ce ne trebuiau noua 1000 de rachete antinava… Da, are sens modernizarea daca sunt in cantitate suficienta si „bat” la 200-300 km.
Ar fi fost interesant sa fi avut 1000 de rachete. Din pacate nu am avut atatea iar ce mai avem acum se apropie de cifrele lui Doru.
Mai ce oamenii are si MApN -ul asta!? Sa nu se autosesizeze dumnealor cat efort intelectual se cheltuie pe site-ul asta? Si ce lectii se da?
Daca s-ar pune problema modificari p-15 in rachete tactice modificarile ar trebui sa fie cat mai mici si sa se rezume la sistemul de ghidare care in faza finala a apropieri de tinta ar trebui sa fie tv sau laser.Ideea ar fi sa obtii o arma capabila sa livreze o lovitura puternica la 100 km impotriva unor tinte de mici dimensiuni.
Posibil scenariu: separatisti Transnistrieni initiaza o agresiune impotriva Moldovei ,cateva lovituri in puncte cheie (poduri,centre comanda,centrale electrice etc.) iar tempera fara sa fii nevoit sa intervii cu trupe, loviturile ar fi lansate peste teritoriul Moldovei fara ca vreun soldat roman sa treaca Prutul
Ar fi viabil un sistem de ghidare tv ?
ce am gasit interesant!
RACHETELE GRAD MODIFICATE de catre ROMANI!
si inca nu au folosit noile motoare cu pulbere pentru grad122mm
O RACHETA ROMANEASCA un fel de GRAD cu raza de actiune mare R > 100km
bine… proiectul era pentru o racheta care sa trimita sateliti pe orbita!
dar poate fi folosita in DOMENIUL MILITAR!
http://www.tehnomil.net/2012/05/30/rachete-romanesti-lansatoare-de-sateliti/
Chipp, noi am intors subiectul Volhov pe toate partile aici… am preluat si respectivul de pe Tehnomil.
http://www.rumaniamilitary.ro/rachete-romanesti-lansatoare-de-sateliti
http://www.rumaniamilitary.ro/rachete-aa-romanesti
http://www.rumaniamilitary.ro/rachete-romanesti-lansatoare-de-sateliti-noutati
http://www.rumaniamilitary.ro/sistemele-aa-din-armenia-tipul-si-capacitatea
http://www.rumaniamilitary.ro/sa-2-volhov-tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte
http://www.rumaniamilitary.ro/sistemele-aa-din-romania-harta-reconfigurata-dupa-surse-mai-apropiate-mapn
nu ma refeream la racheta NERVA (Volhov)
Acolo nu prea mai ai ce sa faci… mai ales ca nu suntem producatori de sisteme.
MA REFEREAM LA O RACHETA NOUA. Produsa de Industria romaneasca integral sau partial (ca nu avem licenta la noile pulberi)
Ma refeream la cealalta varianta. versiunea cu 1 racheta GRAD 122mm si cu cele 4 Bostere GRAD 122mm varianta scurta.
nu stiu daca a fost testata practic.
Interesant este in graficul respectiv ca varianta cu 4 bostere atinge o altitudine de 50km (si nu are motoarele noi, adica varinta asta cu noile puoberi)
Eu ma gandesc la ea ca la o versiune LAROM cu raza mare.
ASTA:
http://www.rumaniamilitary.ro/rachete-romanesti-lansatoare-de-sateliti-noutati#prettyPhoto
Versiune produsa din GRAD-uri.
Si ramane alaturi de TERMIT.
In felul asta dezvoltam versiuni de atac R>100km
……………………………………………………………………………………..
Si cred ca Dezvoltarea unei rachete de genul acesta de catre romania este o prioritate. facand pereche cu explozibilul Termobaric.
Armamentul asta termobaric pus pe TERMIT (in cantitati de 400-500kg) face ravagii.
4 rachete TERMIT inseamna 2 tone de explozibil. Stiti ca rad un orasel de
20 000-30 000 locuitori de pe fata pamantului?
in cazul unei invazii inamice, poti contracara un astfel de atac.
2 tone de termobaric nu rad nimic de pe fata pamintului. Daca vrei sa ai un efect mare iti trebuie submunitii, ca nu ai nici un interes sa faci un crater de 15m si atit.
In plus, nu ai nevoie sa razi de pe fata pamintului nici un orasel in cazul unui razboi defensiv. Ce facem, ne distrugem propriile orase ?
Trebuie o racheta anti unitati blindate cat mai mica posibil, cu o raza de actiune de 20-40km si una de 40-60km. Importanta fiind precizia. Daca ai asa ceva poti sa stai mult mai linistit.
:))
Lion Heart
8-9 tone de termobaric este echivalent cu o bomba atomica de nivelul celei de la Hirosima, (cercetarile facute de rusi, care detin astfel de bombe)
Iar cele 2 tone vin pe 4 rachete care nu ating acelasi punct ca sa faca crater de 15 metri.
Lovesc 4 puncte diferite, evectul fiind le masura
NU cred ca 8-9 tone de incarcatura termobarica este echivalentul unei bombe atomice. Cu tot respectul, cred ca nu stii ce vorbesti. Daca vrei sa afli mai multe despre explozia termobarica uita-te aici: http://www.rumaniamilitary.ro/lovitura-termobarica
informatia am luat-o de pe http://www.revista.forter.ro
adica… site-un fortelor terestre.
si intr-un articol numea Arma termobarica, bomba atomica a saracului.
facandu-se referire la bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone.
Rusii au mai testat inca o bomba: FOAB la care e nevoie doar de 7 tone.
aici e un link:
https://en.wikipedia.org/wiki/Father_of_All_Bombs
De pe wikipedia – „Due to crosswind, the bomb missed the aiming point, the Aioi Bridge, by approximately 800 ft (240 m) and detonated directly over Shima Surgical Clinic[133] at 34.39468°N 132.45462°E. It created a blast equivalent to 16 kilotons of TNT (67 TJ), ± 2 kt.[130] The weapon was considered very inefficient, with only 1.7% of its material fissioning.[134] The radius of total destruction was about 1 mile (1.6 km), with resulting fires across 4.4 square miles (11 km2).[135]”
16 kilotone de TNT inseamna 16.000 de tone de TNT.
Bomba de care zici tu e „The thermobaric device yields the equivalent of 44 tons of TNT” – adica de 300 de ori mai putin.
Noi vorbim aici de alta categorie de rahete.
Rachete cu raza R>100km.
Propunerea ta ptr rachete cu raza 20-40km sau 40-60km este un ALT SUBIECT
Constat ca unora le place mai degraba sa boceasca mai tot timpul, asta-i face sa simta ca au facut si ei ceva pentru tara asta, bre, daca tot timpul stai pe margine si strigi mereu la aia care joaca, asta nu te face jucator, doar chibit, sa-ti dau o veste proasta, chibit poate fi oricine, oricine, sper ca intelegi unde bat.
Eu nu sint impotriva criticii, ci a modului de a face critica de pe aici, asa la modul general.
Doar cine nu incearca, nu greseste, si, da, Romaniei ii trebuie echipamente de lupta care sa-i poata permite un razboi de durata, am mai spus si eu , au spus-o si altii, Romania are nevoie de solutii simple si eficiente, usor de zis , greu de realizat.
Nu stiu in ce masura ar fi fost posibil un comparativ, pret, performanta intre propunerea avansata si un proiect plecind de la zero romanesc.
Cateva observatii legate de motorizarea rachetei si despre utilizare.
In privinta motorizarii, corect ca un motor mai mic si mai usor inseamna masa economisita pentur carburant suplimentar si consum mai mic care, impreuna duc la cresterea razei de lovire. de asta am si spus ca trebuie luata in considerare varianta cu motorasul Viper ASV12. Nu am nimic impotriva celorlalte 2 variante propuse dar, daca am mai lucrat cu Viper, cred ca ar fi mult mai usor de asimilat. In plus, fiind un tip vechi si destul de „setos”, e foarte probabil sa obtinem licenta la un pret foarte mic.
La varianta cu Viper 632 n-as renunta, in primul rand pentru ca le avem si, in al doilea rand, daca nu le folosim le pierdem aiurea. In plus, o varianta cu motorizare de 17.79kN, chiar daca va presupune o raza mai scurta, va oferi acea rezerva de tractiune care sa-i pemrita un sprint supersonic in faza finala a traiectoriei, reducand timpul de reactie al apararii adverse. Nu trebuie sa iasa din prima Tomahawk dar e bine sa se stie ca exista capacitatea asta iar pe parcurs se vor rezolva si problemele legate de sea skimming, imbunatatirea sistemelor de ghidaj si a caracteristicilor stealth (reproiectare bot, vopsea absorbanta radar, blocuri ECM).
In privinta utilizarii impotriva tintelor terestre sau navale, prioritara ar fi folosirea impotriva tintelor terestre, existand o posibilitate mai mare de apropiere neobservata de tinta, folosind caracteristicile terenului, dar nu trebuie neglijata nici folosirea tintelor navale, chiar daca acestea sunt mai pretentioase. In primul rand, daca se ajunge la un atac cu rachete impotriva unor nave majore, oricum nu vei trage 2-3 rachete pentru ca ti le doboara ci vei da cu snopul pentru a-i suprasolicita senzorii si sistemul de dirijare a tirului si pentru a-l obliga sa-si consume rachetele antiaeriene cu raza lunga. Iar pentru asa ceva, niste rachete ieftine, simple, cu amprenta radar mare dar cu o incarcatura de lupta de neam prost sunt numai bune, atat dpdv tactic cat si economic. Cu o racheta de 5-600.000 $ il obligi sa consume o racheta antiaeriana de 2-3 milioane$ sau chiar doua.
Faptul ca sprinteaza supersonic pe ultimii 30-50km il va face pe oponent sa le ia in primire de la distanta, cu rachete cu raza lunga, mai scumpe, pentru ca nu-si va putea pemite sa le lase in seama CIWS-urilor din cauza timpului scurt de reactie.
Completate cu rachete antinava mai moderne, vor fi suficient de multe pentru a lovi nava adversa sau, in cel mai rau caz, o vor obliga sa se retraga pentru ca, terminand stocul de rachete cu raza lunga, s-ar expune atacului cu arme stand-off, mai mici, mai ieftine dar la fel de letale.
Spre 500.000$ cred ca costa doar motorul Viper RR…
Alea din stoc nu. La ele va costa doar RK-ul, probabil 1-200.000$. Si, daca sunt cate zicem noi ca sunt, avem material destul sa motorizam suficiente rachete pentru a incurca borcanele prin Marea Neagra.
nu stiu sincer ce mai e in stoc… oricum, clasa respectiva de motoare nu se mai produce… cam riscant sa le bagi la one-way-ticket…
Ca si demonstrator e suficient, insa pentru a echipa o noua clasa derivata nu…
Un turbomotor de pana in 5 kN costa spre 100.000 $ max…
Cateva comentarii referitoare la conversia rachetelor.
Redusa la esenta o racheta are 3 componente:
1. Capul de ghidaj
2. Incarcatura exploziva
3. Motorul
4. Combustibilul
Din punctul de vedere al combustibilului sunt 2 tipuri de rachete: a. cu combustibil solid si b. cu combustibil lichid. Principala diferenta intre cele 2 tipuri de combustibili fiind ca cele cu combustibil lichid pot fi oprite si repornite in timp ce cele cu combustibil solid odata pornit motorul nu mai poti sa il opresti. Dpdv tehnologic nu are nici un sens sa faci rachete cu combustibil solid deoarece sunt inferioare din toate punctele de vedere celor cu combustibil lichid. Un exemplu de combustibil lichid este oxigen (racit si in forma lichida) combinat cu benzina. Ambele componente sunt usor de gasit. Presupun ca sunt si chestii mai exotice mult mai bune, aveam pe undeva raportul intre tipul de combustibil si impuls dar din cate imi amintesc eu asta era o combinatie decenta, si de departe cea mai avantajoasa financiar.
Asa ca Zgurene, tu propui sa schimbam la actualele rachete:
1. Capul de ghidaj
2. Incarcatura exploziva
3. Motorul
4. Combustibilul
si retinem carcasa.
Doar ca iti spun ca o carcasa ca aia de Termit nu costa mai mult de 2000, hai 3000 de EUR. Adica mai nimic in comparatie cu ce te costa tot restul ansamblului. In plus daca refaci si carcasa si in loc sa o faci 100% din metal mai bagi si parti din plastic o sa reduci greutatea, pretul si toate celelalte. Asa ca nu are sens sa le refolosesti, eu zic ca iesi mai castigat daca dai carcasele la fier vechi si cu banii primiti manufacturezi altele dupa niste planuri noi.
Orice proiect facut pe genunchi in anul 2016 va fi mult mult superior la rachetele alea. Cand spun proiect pe genunchi ma gandesc la o racheta facuta cu componente comerciale in 1-2 ani ciclu de dezvoltare si un buget de sub 6 mil EUR pentru primul exemplar. Pur si simplu aici discutati discutii care nu au sens nici dpdv tehnologic si nici financiar.
Uite aici 2 exemple de senzori comerciali de vanzare:
Un giroscop cu compas: http://www.aliexpress.com/item/MPU9250-BMP280-10DOF-Acceleration-Gyroscope-Compass-Nine-Shaft-Sensor-Module-GY-91/32537956152.html
Si un GPS receiver sa stii pozitia: http://www.aliexpress.com/item/Hot-Sale-Ublox-GY-NEO6MV2-GPS-Module-Aircraft-Flight-Controller-For-Arduino-APM-2-5-Free/32228359064.html
Cu astea 2 orice programator decent iti lanseaza si aterizeaza o racheta la max 1-2 metri de tinta de la 200km in sa zicem 2 ani de munca pornind de la zero in conditiile in care ai acces la sistemul GPS (e foarte probabil sa nu iti dea voie americanii sa ghidezi racheta prin sistemul lor). Daca mai stau cateva ore, iti incropesc un punct de pornire pt o racheta, ca tot ce ai nevoie poate fi gasit pe net.
@lion heart: pentru rachete civile intr-adevar nu prea are sens sa faci rachete cu combustibil solid, cele cu combustibili lichid au o serie de avantaje.
Totusi in domeniul rachetelor militare combustibilul solid are cateva avantaje majore care-l fac preferat:
– este stocabil – un motor cu combustibil solid odata sigilat in fabrica poate sta 15-20 de ani in racheta gata de start. Pregatirea rachetei (in cazul in care din motive de spatiu nu e tinuta dezasamblata) nu dureaza decat cateva secunde necesare alinierii platformelor sistemului de ghidare si achizitiei tintei.
-Prin contrast, alimentarea unei rachete cu combustibili lichizi (in special cu oxidanti) este extrem de pretentioasa si periculoasa, indiferent ca vorbim de: acid azotic concentrat, perhidrol sau oxigen lichid. Toate sunt super-oxidanti, provoaca arsuri grave personalului in caz de manipulare gresita, pot aprinde spontan substante organice, se pot descompune spontan in urma contaminarii sau a socurilor, acidul azotic este extrem de coroziv „mancand” rezervoarele subtiri ale rachetei in care nu poate sta mai mult de cateva zile chiar si in rezervoare pasivizate.
– combustibilul solid e mult mai sigur in exploatare, mult mai putin sensibil sau insensibil de-a dreptul la socuri, variatii de temperatura, contaminarea nu exista, samd. Acolo unde combustibilii lichizi necesita secvente pretentioase de lansare, la cei solizi toata schema e un sistem de aprindere electrica si restul e programat din fabrica din stratificarea combustibilului.
Intensitatea de ardere – programata din fabrica tot din stratificarea, geometria si reteta combustibilului. Sigur, nu ai flexibilitatea de la combustibili lichizi dar nu poti avea totul.
Pt rachetele militare combustibilii lichizi sunt o solutie a trecutului.
In rest perfect de acord cu inutilitatea demersului de revitalizare, si ca veni vorba, carcasele alea de Termit nu cred ca fac nici macar 2-3000 eur, in afara de aluminiu reciclat nu prea ai ce face din ele. Daca scoti 7-800kg de Al din ele esti boss. Si aluminiul din aeronave in general se recicleaza greu pt ca-s n-spe aliaje, „amestecate” cu alte aliaje, de magneziu, oteluri, samd. Foarte multa manopera ca sa le separi pt. o reciclare rentabila, sunt ansambluri nituite, greu de desfacut unele de altele, etc.
E mult mai eficient sa faci o „carcasa” – sau celula mai corect – cu materiale noi, eventual compozite, usoara, puternica, cu un factor de forma care sa-ti convina pt. transport containerizat, viteza transsonica. Cu aripa cu profil modern, eficienta, eventual pliabila. Aripa aia delta a lui Termit e o „barbarie” din anii ’50 calculata cu rigla de calcul. Oricum „carcasa” nu e cea mai mare problema, in ordine cred ca cel mai greu ar fi:
– dezvoltarea sistemului de ghidare
– reducerea semnaturii radar
– eficienta zborului pt. atingerea unei raze de actiune cat mai mari.
Folosirea unui reactor precum Viper-ul e la fel de neinspirata. Pe langa faptul ca are o greutate de cateva sute de kg si 1/3 din lungimea rachetei si un diamtru aproape egal (unde naiba ar incapea in racheta???) sa va spun eu ce se va intampla la lansare: dupa plecarea rachetei asistata de booster se va constata cu uimire amestecata cu panica prabusirea rachetei la cateva sute de metri in fatza camionului lansator: Viperul are nevoie de cateva minute bune de la pornire pana la atingerea tractiunii nominale. Turboreactoarele de pe Tomahawk si altele de genul sunt motoare proiectate special ca sa aibe un „spool-up” extrem de rapid, nu-s motoare de avion reciclate.
Alternativa la scenariul asta catastrofic este o secventa de lansare de cateva zeci de minute in care racheta este mai intai alimentata cu combustibil lichid (kerosen) cu verificarile de rigoare, (nu, nu poate fi carata peste plaiuri si campii cu kerosenul „intr-insa” sa se miste in toate directiile sa se incarce electrostatic, sa genereze vapori si in general sa fie tot atatea cisterne cat rachete). Apoi urmeaza verificarile de rigoare, amorsarea instalatiei de combustibil, dupa care, pornirea Viper-ului cu secventele specifice (timp in care racheta va urla ca toti dracii din lume si va arunca cu pamant si resturi si va ridica nori de praf) si va alerta toata populatia si eventualii spioni infiltrati ca se lanseaza rachetele de croaziera romanesti. In sfarsit, dupa 10-15 minute de circ va putea fi lansata racheta. Care va zbura drept si la altitudine constanta in speranta ca Pantsirul e pe mod manual si Vanea doarme in post.
La combustibilii lichizi sistemul e asa – ai doua camioane, unul cu oxigen bagat in tuburi individuale si unul cu benzina. Mergi cu ele dupa rachete care sunt goale, nu au nici un fel de combustibil si le incarci la locul de lansare, dupa care le lansezi. Asa poti sa stochezi rachetele mai mult sau mai putin forever.Vrei sa fii performant faci eforturi…
1. Eu zic ca partea cu dezvoltarea sistemului de ghidare e relativ simpla, marea problema e comunicarea intre baza si racheta in timpul zborului, ca iti trebuie un emitator cat de cat directional (nu ma pricep la astea ca sa fiu sincer) ca sa nu emiti in toate directiile ce vrei sa transmiti.
2. reducerea semnaturii radar – nu am nici cea mai vaga idee despre asta, dar cred ca poti programa racheta sa zboare la o inaltime de 15-20m sa zicem si unde e mai greu de detectat. E de discutat aici, dar e posibil relativ usor in 2016
3. eficienta zborului pt. atingerea unei raze de actiune cat mai mari – tot asa, nu am nici cea mai vaga idee despre ce e vorba…
Acum vorbind serios, nu m-as apuca sa bag bani in partea de comunicare cu racheta mai ales ca va evolua intr-un mediu puternic bruiat. Incarci in memoria rachetei coordonatele tintei, puncte intermediare de trecere pe timpul zborului, regimul de altitudine si viteza pe diferite portiuni ale traiectoriei si-i dai drumul sa zboare. Cand vei avea bani si acces la o tehnologie mai avansata, ii bagi soft de recunoastere a terenului combinat cu un soft care sa-i regleze altitudinea de zbor in functie de reperele recunoscute in teren.
si eu sunt de acord… as prefera un sistem de ghidaj similar cu cel ACCULAR (fara partea de telemetrie de la sol) ceea ce duce la o solutie GPS+inertial = GMRLS/Delilah GL.. ma rog, exista derivati.
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-larom
http://www.rumaniamilitary.ro/iai-pregateste-extra-pentru-lansare-din-aer
http://www.rumaniamilitary.ro/un-nou-membru-in-familia-imi
http://www.rumaniamilitary.ro/antismerch
Io zic sa-i banam pe LionHeart si pe gogu de la pascani pentru ca saboteaza proiectul 🙂 ))))))
Nu, ca e corect ce zic ei… 🙂 mai ales ca nu sunt chiar multe carcase disponibile.
Am scris si eu aici, dar nu am subliniat ideea, ca si concluzie:
„Programul ar putea construi in prima faza un demonstrator tehnologic, care apoi sa fie refolosit in conversia unor carcase de P-15/22 si ulterior in dezvoltarea unor noi sisteme de rachete de croaziera sau rachete tactice. Pentru a evolua programul intr-un nou produs antinava, ar fi probabil nevoie de un partener extern, dar diferenta de performante in comparatie cu produse noi exitstente ar putea sa nu justifice investitia.”
@marius zgureanu, daca vbesti de folosirea Termit-urilor ca bancuri de proba zburatoare pt testarea de tehnologii cum ar fi capuri de ghidare, softuri si algoritmi pt. controlul zborului si pilotare la joasa altitudine, motoare, samd. e absolut OK. Se practica in toata lumea sa testezi motoare, aparatura si instalatii de bord, samd pe avioane ieftine, vechi, ramase prin hangare, samd. Dar de aici si pana la un sistem operational e cale lunga.
Ref la ce spune lion heart, nu-i chiar asa de simplu. Exemplele date de el cu modulul de GPS si cel cu accelerometru sunt dispozitive simple de uz civil sau chiar de hobby. Pt. uz militar si pt. aerospace ai nevoie de dispozitive „ruggedized” din nenumarate considerente:
– vor functiona in conditii de bruiaj si razboi electronic, de GPS-ul civil se poate uita. Cel militar se obtine doar in anumite conditii de la proprietari.
– vor trebui sa faca fata la acceleratii, vibratii si socuri intense, lansarea cu booster cu combustibil solid nu e cea mai placuta experienta
– variatii bruste de temperatura si umiditate, trebuie sa fie certificate pt. o functionare in interval de temperatura in general intre -30 si +40 de grade Celsius,
– sa fie garantata mentenanta atat pt. hardware cat si pt. software cel putin 15-20 de ani de-acum incolo, nu in ultimul rand trebuie sa fie compatibile cu bus-urile militare de date sau macar sa aibe interfete compatibile daca ai de gand sa faci toata electronca interna pe principiul DIY si nu standard NATO.
– proceduri de testare nedistructiva periodice
Nu pare mare filosofie dar cand aduni toate criteriile astea iti rezulta preturile alea astronomice din aerospace. Un stergator de parbriz de Boeing arata la fel ca unul de camioneta la prima vedere. Sau chiar mai naspa. Numai ca pretzul e in jur de vreo 5000 de para in loc de 100. Pare moft dar nu e. Daca iti da fail un simplu condensator poti sa te trezesti cu racheta cazuta pe camp sau in cel mai rau caz in liniile proprii sau pe o localitate civila in loc sa ajunga la inamic.
Am scris un comentariu si dupa aia l-am sters, ca asta e forum public.
In general ai dreptate, dar in ziua de azi toate componentele (inclusiv cele militare) sunt standardizate si daca nu sunt, le faci tu o interfata (atit hardware cat si software). Asta mai adauga timp si ceva bani :), dar nu cred ca asa de mult. Nu am o experienta practica cu astfel de senzori dar ma indoiesc ca este cu mult mai greu decat la cei civili.
Ca sa le iau pe puncte:
– „vor functiona in conditii de bruiaj si razboi electronic, de GPS-ul civil se poate uita. Cel militar se obtine doar in anumite conditii de la proprietari.” total de acord cu tine, de aia am si zis ca trebuie sa te lase americanii sa folosesti GPSul. Dar poti determina pozitia si altfel – de ex pui un radar cu raza de cativa km pe ea.
– „vor trebui sa faca fata la acceleratii, vibratii si socuri intense, lansarea cu booster cu combustibil solid nu e cea mai placuta experienta” De acord, dar marea majoritate sunt robuste si rezista. Nu e o mare problema.
– „variatii bruste de temperatura si umiditate, trebuie sa fie certificate pt. o functionare in interval de temperatura in general intre -30 si +40 de grade Celsius” – asta e posibil sa fie o problema, dar daca le stochezi cat de cat ok, ai variatii mult mai mici. Sau daca le izolezi termic sigur scazi plaja ff mult.
– „sa fie garantata mentenanta atat pt. hardware cat si pt. software cel putin 15-20 de ani de-acum incolo” – hai sa radem impreuna. Daca vrei sa fii tatal lor, upgradezi sistemele la 2-3 ani, atit hardware cat si software.
-„nu in ultimul rand trebuie sa fie compatibile cu bus-urile militare de date sau macar sa aibe interfete compatibile daca ai de gand sa faci toata electronca interna pe principiul DIY si nu standard NATO.” – nu am idee despre ce presupune asta
– „proceduri de testare nedistructiva periodice”. Depinde ce inseamna asta, dar nimeni nu ia componentele hardware idividuale si le testeaza periodic…
„– „sa fie garantata mentenanta atat pt. hardware cat si pt. software cel putin 15-20 de ani de-acum incolo” – hai sa radem impreuna. Daca vrei sa fii tatal lor, upgradezi sistemele la 2-3 ani, atit hardware cat si software.”
mie nu-mi vine sa rad. Ce spui e perfect valabil pt „consumer product”. In aerospace ai nevoie de stabilitate, continuitate, trasabilitate. Modernizarile constante sunt „pain in the ass”. Vezi cazul F-35. Vezi vechile Boeing-uri 737 seria 300/400 care zboara cu piesele si sistemele facute in anii 80. In ultimii ani ai navetei spatiale NASA cauta de zori procesoare din seria 8080 pt. sisteme. Pur si simplu nu avea cum sa le upgradeze, orice modernizare in aerospace si military presupune raspundere si asumare. Daca la un soft civil crapa programul sau daca crapa o placa video, ai un user care injura si cumpara alta. Sau o schimba pe garantie. Dupa 2 ani producatorul nu mai raspunde cu nimic. Oricum dupa 5 ani trebuie schimbate ca-s uzate moral. La un produs militar sau aerospace daca se intampla un accident dupa 20 de ani si ancheta stabileste ca e eroare de material sau de conceptie esti bun de plata tata. Esti bun de plata si daca nu esti chiar asa de vinovat. Raspunzi de produs toata viata produsului. Vezi cazul producatorului Buk care acum e sub sanctiuni internationale chiar daca ei propriu-zis nu au vreo implicare. Probabil esti inginer, poate in calculatoare pt. ca vad ca ai opinii mult mai pertinente ca majoritatea visatorilor. Gandeste-te cat ar costa daca ti s-ar cere sa faci un PC cu performante obisnuite (sa zicem echivalent I7 la 3.0 GHz cu stocare de 2-4 Terra, samd). Ceva care sa coste in mod normal 1000-1200 eur pt uz casnic. Dar tie ti se cere sa fie „mission critical” adica de exemplu sa controleze presiunea in cazanele unei centrale termice sau datele afisate pe radarul unui aeroport sau aparatele de intretinere a vietii la terapia intensiva a unui spital. Sa stii ca in caz de „failure” pot muri 20-100 de oameni si apar pagube de 20-30 de milioane de Eur. Indiferent ca se ia curentul, ca e cutremur, aparatul tau TREBUIE sa functioneze si hardware si software. Si trebuie sa faca asta timp de 20 de ani de-acum incolo cu opriri programate pt. mentenanta de 30 de minute odata la 30 de zile. Sau trebuie sa-l pui sigilat intr-un depozit si sa fii sigur 99.99999% ca daca-l scoti peste 17 ani din depozit va functiona fara gres din prima. Evident ca ai pune UPS_uri, procesoare redundante, HDD-redundante, RAID-uri, samd. Cat ar ajunge sa coste sistemul? 10.000 eur, 15.000 eur, 20.000 eur?
Asta inseamna productie pt military sau aerospace. Daca esti producator serios.
Sigur, se pot face rachete din butelii si tzevi de apa cum fac nebunii aia in Siria. Dar aia nu mai e productie, e disperare, razboi civil, insurgenta, cum naiba s-o mai fi chemand. In orice caz nu e industrie.
Cu tot respectul, la cum se dezvolta tehnologia, daca nu upgradezi rachetele in 5 ani max, nu mai ai ce face cu ele ca sunt depasite. Senzori noi, procesoare mai puternice. In permanenta ai nevoie de putere de calcul – la mach 1.5 (adica 510m/s) tu trebuie sa procesezi datele primite de la radar, giroscop si GPS cat de cat eficient in sa zicem 0.2sec (odata la 100m). Dublarea puterii de procesare odata la 2 ani (ca regula generala) spune ca o racheta e de cateva ori mai eficienta ca lucrurile nu merg liniar aici.
Si trebuie sa faci un compromis intre pret si fiabilitate. Ce preferi? Sa faci ceva care e de 10 ori mai predispus sa iti explodeze – adica in loc de 99.9% succes ratio la 99% succes ratio cu 50% din pret (scot niste chestii din burta, dar care mie mi se par de bun simt) sau nu te uiti la bani si mergi pe calitate?
Ca nu e tot una sa faci 1000 de rachete din care iti explodeaza una cu 200 mil EUR sau 1000 de rachete din care iti explodeaza 10 cu 100 mil EUR. Pretul per racheta lansata e mult mai bun. Dincolo de teoriile ongistelor umede, viata oamenilor are o valoare cat de cat cuantificabila, si pui banii in balanta cu asta.
O racheta e o unealta care trebuie sa functioneze odata in parametri. Ca nu o lansezi si a doua oara. Daca ii pui un timp de viata de 5 ani sa zicem, iara constrangeri mai mici. Daca esti bengos si o faci modulara cu asamblare la locul faptei – adica are un slot in care bagi capul de ghidaj cu 5 minute inainte de lansare (dupa ce ai rulat niste teste pe el ca sa nu te trezesti ca nu mai porneste) mai tai si de acolo ceva la mentenanta. Solutii sunt, numai sa fii lasat sa le aplici.
Adica ” La un produs militar sau aerospace daca se intampla un accident dupa 20 de ani si ancheta stabileste ca e eroare de material sau de conceptie esti bun de plata tata.” – tati, tu faci rachetele alea sa mergi cu ele la razboi, nu sa le tii 20 de ani in magazie sa rugineasca acolo. Ce te faci daca tu ai planurile unei rachete care costa 1 mil EUR ca o poti stoca 20 de ani fara probleme, e fail safe si porneste in 99,99% din cazuri si vecinul tau are una care costa 50k EUR, o poti stoca 1 an si porneste in 99% din cazuri. Cine crezi ca o sa castige? Ca ala face 20 de rachete pentru fiecare de-a ta. Si daca mai scoti si un model la 10 ani, ca trebuie sa testezi de te ia dracii, ai rupt-o in fericire comparativ cu unu’ care scoate un model nou odata la 2 ani. Plus upgradeuri de software la 6 luni…
Probabil ca militarii gandesc ca tine, de aia avem niste arme de tot rasul la nivel global, te uiti la ele si zici ca sunt construite de idioti si ca tu faci in garaj ceva mult mai eficient (nu zic ca oamenii care le fac sunt idioti, zic ca au constrangeri idioate de constructie).
In fine, nu ma cert, ca suntem pe aceeasi parte a baricadei dar ca idee, e vorba de modul de gandire care genereaza modul de proiectare si de realizare.
Ce zic ei este chiar finalitatea proiectului 🙂
@Eroul Bula: clar meritam asta 😛
Propunerea era de schimbare iterativa, in pasi, a elementelor, cu costuri minime. Aici se pot prelua rachetele retrase si surubari, reluand oarecum pasii de evolutie realizati de chinezi, care au implementat pana la urma evolutiile pe sisteme noi de rachete.
De acord ca atunci cand ajungi sa schimbi tot, atunci mai bine schimbi si carcasa, cu ceva mai modern, mai suplu si mai usor… poate si mai ieftin.
Tati, cheltuiesti mai multi bani cu iteratiile decat daca faci de la zero. Asta incerc sa iti explic.
Pot sa iti zic e ca am o oarecare experienta cu dronele dar nu vreau sa intru in detalii.
Bazandu-ma pe experienta mea, in 2016 sa faci o racheta cu mult mai competenta decat orice avem noi, costa 5-6 mil eur si dureaza 2 ani. Ce rezulta e ceva care are o raza de minim 100km, precizie de 1-2m si o viteza supersonica. Noi nu facem asa ceva deoarece nu vrem (sunt ferm convins ca in tara asta exista indivizi mult mai competenti ca mine). Si nu vrem din cauza ca Ponta a avut puternice convingeri pro-ruse, si am asa un sentiment ca nici americanii nu ar vrea sa avem o program de productie de rachete.
Inca odata, ca sa faci o racheta la entry level e mult mai simplu decat va inchipuiti.
Acum, la sfarsit de an 2016, am dat acest site si pot spune sincer ca este foarte bun. Nu ma pricep la arme si armament, dar imi place sa imi imbogatesc cunostintele, defect de pe cand mic fiind eram fan „Modelism”, „Veac Nou” si Revista armatei la care eram abonat. Pe subiect, pot sa pun doua intrebari urmate de o solutie? 1. Ce poate fi mai usor de parat de o nava atacata, o racheta (nu ma refer la hipersonice), sau o torpila?
2. Cat de grea poate fi o torpila efectiva si poate fi ia carata de racheta aceasta?
Daca s-ar folosi un hibrid adica o racheta ce sa care pana in apropierea tintei o torpila, sau sa se transforme ea in asa ceva?
Multumesc de atentie.