Octavian Ţebrean, acum în vârstă de 93 de ani, este ultimul supraveţuitor al celui de-Al Doilea Război Mondial, din satul sucevean Deia. În luna septembrie 1944, acesta a fost capturat şi trimis într-un lagăr din Siberia, unde a fost pus să muncească pentru un polonic de mâncare. După patru ani de sclavie, Octavian Ţebrean a fost eliberat şi a reuşit sa se întoarcă acasă.
Octavian Ţebrean s-a născut în satul Deia, din judeţul Suceava, la 23 ianuarie 1922. Mama sa a murit pe când 14 ani, iar tatăl s-a prăpădit şi el când acesta era în lagăr. În prezent, Octavian este unicul supraveţuitor din satul Deia al celui de-Al Doilea Război Mondial, restul, patru la număr, s-au stins din viaţă în anii ce-au trecut. La doar 21 de ani, la 1 aprilie 1943, Octavian a fost înrolat în Armata Română, în unitatea 12 Artilerie, unde a învăţat să tragă cu arma, a făcut instrucţie şi a stat departe de satul lui cel dintre munţi. La nici un an distanţă, în martie 1944, a fost trimis pe front pentru apărarea ţării unde a luptat pentru interesele României până la 23 august 1944, an în care s-a încheiat Armistiţiul între România şi Rusia.
“Eram în retragere, bucuroşi că vom ajunge acasă, însă au venit ruşii, ne-au înconjurat şi ne-au dezarmat, iar apoi ne-au băgat în lagărele create în Iaşi, unde am stat până la sfârşitul lui septembrie ’44. Ne-au încărcat în vagoane, ca pe nişte animale, şi ne-au trimis în Siberia, în lagărele siberiene, unde am fost sclavi timp de patru ani. Drumul spre Rusia a durat 18 zile în care ne topeam de sete că nu ne dădeau apă şi pe deasupra, făceau şi în batjocoră, ne dădeau să mâncăm peşte sărat şi pesmet. Pe lângă cei peste 100 de soldaţi români din vagonul în care eram, călătoreau şi mii de păduchi de straie care ne dădeau mari bătăi de cap şi mâncărimi”, a povestit Octavian Ţebrean.
Soldaţii români trimişi în Siberia, au fost puşi să muncescă în folosul comunităţii ruse pentru un polonic de mâncare. “Puneau acolo la un loc, varză murată, cartofi îngheţaţi, peşte, carne de oaie, că doar vedeam, şi ne dădea la fiecare câte un polonic, iar la felul doi ne dădeau ca la porci, tot un polonic. Mă gândeam la casă, mi-era dor de toate şi atât îmi doream: să dea Dumnezeu să ajung sănătos acasă să manânc mămăligă goală, dar să mă satur!”, a relatat, cu lacrimi în ochi, veteranul Octavian.
Până în 1945, la încheierea războiului, ruşii îi puneau pe soldaţii români să muncească în fabrici de armament, de tancuri şi în uzine, ulterior, munca s-a diversificat, soldaţii români muncind şi la câmp. “Ne-au pus să muncim cu unelte pe care nu le mai văzusem niciodată, însă am învăţat să le folosim de urgenţă, ruşii ne urmăreau la orice pas, erau santinele peste tot”, susţine veteranul. După ce Rusia nu mai avea nevoie de armament şi maşini de luptă, soldaţii munceau, după cum crede Octavian, pentru a plăti pagubele de război. Erau trimişi la munca câmpului, în mine de cărbune şi în diferite uzine, tot pentru aceeaşi mâncare. Erau create trei categorii de muncă, categoria I, din care făceau parte cei mai sănătoşi, avea opt ore de muncă, categoria a II-a, din care făceau parte cei mai slăbiţi puţin, se încadra în patru ore de muncă, iar categoria a III-a, din care făceau parte cei slabi, avea două ore de muncă.
Soldaţii români erau testaţi lunar de către medicii ruşi, iar cei slabi, chiar dacă nu erau bolnavi, erau trimişi în spital, unde îi băga la o “cură de îngrăşare” pentru a prinde noi forţe şi îi încadrau din nou în categoria I. Condiţiile erau grele, însă nu putea nimeni să fugă, cei ce încercau erau capturaţi şi trimişi înapoi în lagăr. “Mi-aduc aminte cum a fugit un soldat, nu s-a mai ştiut nimic de el vreo săptămână, însă a fost adus înapoi, l-au prins ruşii şi după ce i-au dat o corecţie l-au adus înapoi de unde a plecat”, a mai spus Octavian. Şi mai greu şi mai uşor au trecut cei patru ani de lagăr, iar soldaţii români au fost anunţaţi că vor fi repatriaţi, nu le venea să creadă deoarece au fost de foarte multe ori minţiţi în legătură cu asta.
“Era o dimineaţă de octombrie, în ’48, eram la cules de varză pe un câmp din Siberia când a venit un rus călare şi ne-a spus: nu ne-a venit să credem, dar am văzut că insistă şi ne-am adunat. Ne-am întors în lagăr şi ne-am strâns puţinele lucruri ce le aveam şi am plecat, a doua zi, la tren. De data aceasta am călătorit doar 12 zile, iar condiţiile au fost mai bune, nu ne-a mai fost sete. După lunga călătorie am ajuns în gară la Focşani, de unde am fost trimişi fiecare la casa lui. În gară la Vama, comună vecină cu Frumosu, am ajuns în data de 26 octombrie 1948, în ziua Hramului Bisericii din Deia”, povesteşte bătrânul. Însă necazurile nu aveau să se termine aici. Ajuns acasă, a aflat trista veste că tatăl lui s-a prăpădit în timp ce el se afla în Siberia, nu avea pe nimeni, nu avea nimic, tot ceea ce îi rămăsese era o căsuţă veche şi câteva haine prăfuite. “Am ajuns acasă şi nu era nimeni, nu mai era nimic… m-am dus la o vecină care m-a pus la masă şi care m-a ajutat să mă pun pe picioare”, a rostit bătrânul veteran, cu lacrimi în ochi.
La un an de la întoarcerea din lagăr, în 1949, s-a însurat cu Alexandra, femeie alături de care este şi astăzi. Împreună au muncit şi au modificat căsuţa părintească. Au avut trei copii, doi băieţi şi o fată: Niculae, Teodor şi Ioana, din nefericire, Teodor s-a prăpădit la doar 34 de ani, lăsând în urmă doi copii mici, însă nici această cumpănă nu l-a pus la pământ pe Octavian, a ştiut că trebuie să meargă mai deprte ca să îşi ajute nepoţii să ajungă oameni mari. Bătrânul are cinci nepoţi şi doi strănepoţi cărora le povesteşte cu drag “amintiri din război”. La 93 de ani, Octavian Ţebrean încă se ţine pe picioare, singura problemă este că îl cam lasă vederea şi are nevoie în permanenţă de ghidare din partea soţiei. “Îl ajut să se încalţe, să se îmbrace şi să mănânce, fac asta cu plăcere pentru că ştiu că şi el ar face-o pentru mine”, a spus Alexandra, soţia lui Octavian. Singura lui dorinţă şi unica pe care o mai are este să-şi mai poată vedea odată nepoata, fiica Ioanei, care a crescut cu el şi care acum este în America. “Am rugat-o să vină acasă că nu vreau să mor fără să o mai strâng o dată în braţe”, a spus bătrânul printre lacrimi. Alte ştiri din Suceava:
Si bunicul meu a stat in lagarele de la Iasi. „Capturat” tot in retragere cand credea ca e gata razboiul. Nu stiu cum, dar a avut noroc si nu a ajuns in Siberia…
Asa au stiut rusii sa isi trateze aliatii.Rusii au deportat in Rusia, la munca fortata, foarte multi civili intalniti intamplator, in Romania.Oamenii erau luati cu forta, imbarcati in vagoane si directia Rusia, fara sa anunte cineva familiile acestora de situatia lor.Astia sunt rusii.
Adevarati martiri care au trait drame nestiute sau mai putin stiute. Nu au niciun monument, nu au nicio pagina in vreun manual de istorie, nu au parte decat de un dram de recunostiinta temporara via rare articole de presa….
asta e marele nostru pacat, ca nu ne cinstim martirii si eroii!
uita-te si la ce scandal a fost in cazul Gafencu…
Pai cum vrei bre sa cinstim cand Elie Wiesel si institutul cultural german ne educa asa: http://postimg.org/image/kunptf11h/
Pentru cine nu intelege poza inseamna nazim = legionar = ortodoxie = gunoi.
Gafencu a fost un martir crestin ortodox deci clar nu poate fi acceptat.
Eminescu a fost xenofob si tot asa…
@ Marius Z
http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2015/01/Elie-Wiesel-Charlie-Hebdo-Shoah-Holocaust.jpg
😉
Citesc des blogul dvs. Nu am postat pana acum dar…. 3 dintre strabunicii mei au fost in razboi. Unul este ingropat la Lugoj. S-a imbolnavit in razboi de pneumonie, l-au dus in spital la Lugoj unde a si murit. Ai mei au fost prea saraci sa il aduca acasa iar strabunica a ramas singura sa creasca 4 copii
Al doilea este ingropat la Beius, a murit dupa ce a venit intr-o permisie acasa iar strabunica din partea mamei l-a tot rugat sa nu se intoarca dar nu a vrut sub nici un chip. Ii tot zicea: „cum sa nu ma intorc? Ce-o sa zica camarazii si comandantul?” A murit in luptele pt eliberarea Transilvaniei… Din nou a ramas o femeie singura ca 4 copii dintre care unul a murit de mic din cauza bolilor…
Cel de al treilea a supravietuit razboiului dar a fost trimis de rusi in lagar, in Siberia unde dupa cum mi-a povestit un unchi a mai stat 4-5 ani. Apoi s-a intors acasa dar a fost cu sanatatea la pamant si a mai trait doar vreo cativa ani.
Ma doare sufletul cand vad tinerii din ziua de azi… (nu ca as fi eu batran, am 34 de ani). Cat de nerecunoscatori pot fi unii fata de mosii nostrii ce si-au dat viata pentru tara. Cum ii denigreaza spunand ca si-au dat viata pentru nimic…. ca asta nu-i tara, ca Romania nu le ofera nimic. Nu le doresc decat sa se fi nascut intr-o tara africana, in Coreea de Nord etc.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti eroii romani ce si-au dat viata pentru tara.
Daca vrei sa vezi ce inseamna sa traiesti intro tara ca si Coreea de Nord, vizionati deseara, de la ora 21.00, pe Digi 24 un documentar interesant despre aceasta tara si destinul tragic al unui refugiat nord coreean care a reusit sa ajunga in Coreea de Sud.
Daca ati fost atenti de-a lungul timpului ,ati observat cu siguranta ca anumite persoane (Vector,DF, etc) nu apar niciodata sa comenteze aspecte sentimentale legate de suferintele poporului nostru in raport cu ocupantul rus/sovietic.
Oare de ce ?
pentru ca nu au nici un argument valabil cu care sa poata contracara aceste lucruri!
Pentru ca unii dintre noi printre care ma numar si eu nu traiesc intr-o lume binomiala… in care tre sa imi aleg o parte si trebuie sa o urasc de moarte pe ailalta.
Invingatorii au fost intotdeauna cei care nu au uitat dar au stiut sa treaca peste problemele trecutului. Vezi nemtii, polonezii suedezii si altii….
Noi suntem singura natiune care nu avem monument de comerare a soldatilor cazuti la cotul Donului in schimb suntem cei mai isterici in relatiile cu rusii. In traducere nu am trecut peste problemele trecutului si ne cam doare la stanga de eroii si martirii neamului… La Marasesti am auzit ca ce e pe acolo e intr-o stare jalnica…
Nu am intalnit pana acum o natie sa isi rezolve problemele doar plangandu-si de mila iar cu atitudinea de eterna victima nu a devenit nimeni invingator 😉
Probabil ca niste scuze din partea rusilor ar fi bine venite sau macar sa isi recunoasca greselile facute in Romania!
Tu vrei scuze cand inclusiv anul trecut oficialii rusi au declarat ca armata sovietica a eliberat Romania de fascism si a adus democratia.Noile generatii de rusi sunt indoctrinate cu aceeasi mentalitate specifica sovieticilor si imperiului tarist.
Bre scuzele vor veni la un moment dat. Australienii si-au cerut scuze arborigenilor dupa 100 de ani, japonezii si-au cerut scuze victimelor din tarile ocupate dupa 70 de ani, norvegienii si-au cerut scuze populatiei sami dupa 90 de ani si tot asa…
Dar tinand cont de declaratiile ultimilor 2 presedinti romani cred ca mai avem de asteptat cel putin un mandat.
Si ce le pasa rusilor de niponi?! Ei stiu una si buna – ei elibereaza !! Ntz ntz rusu nu cucereste. Nu a cucerit nicodata,. El decat a eliberat asa cu nu are de ce isi cere scuze !!!
„El decat a eliberat asa cu nu are de ce isi cere scuze !!!”
E si asta un punct de vedere valid… 😉
Exact la asta m-am gandit si eu. Am in „vizor” cel putin 3 „camarazi” nu spun cine 🙂
e interesant ca studiu 🙂
Pentru ca dosarul tatalui meu a fost aranjat de DIA in 1990 cu un santaj pentru o operatiune din 1953 de falsificare de acte cu crime de razboi. Lipseste protestul din fata lui Alexandru Roman din 1955, anchetele de l;a Falciu-furt dosare ca sa-l aranjeze , trei demisii de onoare in Frumusita etc. Nu trec prin mortii familiei mele pentru ca nu vreau sa te tulbur. Ramai in lumea ta alb-negru.
PS: Tatal meu nu a pierdut teritorii si nu a fugit cu coada intre picioare din Basarabia:
1955
Alexandru Roman: Tovarasi, astazi avem un milion de deportati in Siberia.
D-Bun, tovarase Roman, si noi ce facem ? Asteptam sa ne trimita si pe noi in Siberia?
AR_Si ce vrei sa facem?
D – Hai sa-i omoram pe toti.
AR- Cu ce?
Americanii facusera blat cu sovieticii pentru dezarmarea armatei romane dupa ww2 si aveam doua armate pe granita si conflicte teritoriale cu ungurii si yugoslavii ca nu degeaba croatii ii acuza si astazi de lichidarea a 500000 de croati. Vezi blogurile lor. Si vezi si ce au facut sarbii in Timoc. Partea cenzurata de sarbofili.
si bunicul meu a fost luat prizonier in acea zi blestemata de 23 august 1944
insa pe el l-au trimis in kazahstan.
iar in ziua de azi unii se zbat din rasputeri sa spele imaginea unui tradator.
La fel si bunicul meu a fost luat prizonier in noaptea 22-23 august….pe granita estica arma graniceri.imi povestea ca ordinul a venit sa arate trupelor rusesti cimpul minat …toti au zis sa plecam….un locotenent plin de onoare a impus „ordinul”.Rusii au trecut dupa care au luat prizonieri toata compania.A stat pina in 1950 parca cind a fost trimis acasa.Era declarat mort …numele lui gravat pe monumental din sat……..In rusia a lucrat in mine de carbuni….agricultura…si construit blocuri in Odesa.Avea o mare cicatrice linga timpla dreapta cind un Rus la lovit cu patul armei……Cind a fost razboiul Moldova _Transnistria stia saracu toate localitatile si cimpurile de acolo.Ura rusii si tot neamul lor.RIP.
si bunicul meu a fost 4 ani la all inclusive in siberia..
„Mihaeanu
STIRILE AZI NU AU AJUNS LA MINE.
CE ATI PATIT,PROBLEME CU POSTA?
MAI ALES ASTA ERA CHIAR NECESARA!
si ca tot veni vorba de eroii nostri…
230 de ani de la executarea lui Horea și Cloșca, conducători ai răscoalei de la 1784 din Transilvania
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/02/28/documentar-230-de-ani-de-la-executarea-lui-horea-si-closca-conducatori-ai-rascoalei-de-la-1784-din-transilvania-12-02-42
În urmă cu 230 de ani, la 28 februarie 1875, Horea și Cloșca, conducători ai răscoalei din Transilvania, erau executați prin frângerea pe roată pe platoul „La furci” din Alba Iulia; Crișan se spânzurase în închisoare.
Prin anii ’90 a aparut primul volum dintr-o carte a unui fost prizonier de razboi : Stefan Moldovan-Patimile dupa Siberia- . Cautati-o prin targuri ,se vinde la preturi ridicole ! In ea se descrie din vina cui au cazut prizonieri atatia soldati romani dupa 23 august ’44.
Nu ma mir ca al 2-lea volum n-a mai aparut niciodata !
Misu?
Ce sa astepti de la un imberb complext si care in casa a vazut doar deprtavare si coruptie?
„Ia sa facem noi putina gargara, ca asa-i la romani. Scenarii posibile: 1. Putin a ordonat asasinatul. (așa ar conveni occidentului, și cam asta se va insinua in presa occidentală) 2. Occidentul a pus la cale asasinatul. (asta vor spune sustinătorii lui Putin. Un motiv al Washingtonului pentru a-l blama pe Putin.) 3. Alti politicieni ruși au comandat asasinatul din diverse motive. 4. Mafia rusă (interlopi) au asasinat un politician. (N-ar fi prima data) 5. O crimă amoroasă.”
@unu Heii vezi ca esti in alta sala..aici ruleaza alt film!
@ wandoo N
Cind istoria ( repetitiva de altfel in tipologia umana ) e plina de dictatori care si-au inceput cariera fulminanta , chiar si efemera , prin eliminarea opozantilor , unul ( unii ) cauta ” scenarii ” gargarescente … :))))))))))
Gata , Putler a scos capsa detonatoare de la grenada care era pregatita, evident si cu un mic sprijin extern , pentru declansarea primaverii rusesti :
http://www.etransmedia.ro/opozitia_rusa_anuleaza_marsul_de_duminica-4625
Impotriva lui Hitler au fost citeva zeci de tentative de asasinat , oare impotriva lui Putler cite vor fi , acum ca pe cale demonstrativ stradala au vazut ca nu se poate ?
Chiar acum am citit un articol din ultimul numàr (martie) al revistei franceze „Le fana de l’Aviation”, unde aflu cà asul US Navy, Alexandru Vraciu, a murit la sfârsitul lunii ianuarie trecutà.
Pàrinti români si copilàrit în România, a detinut chiar timp de 4 luni recordul absolut al US Navy de avioane doborâte.
Cum nu stiam nimic de el si poate cà este cazul multora, và invit sà cititi fisa lui în wiki.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexander_Vraciu
http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Vraciu
Nae Cojocaru – my kind of guy…
Si el a ajuns prin Yakutia, s-a intors in tara in 1962, l-au arestat ai nostri, l-au dus in Delta, apoi la gherla… A avut zile sa-l vada pe ceasca impuscat…
http://www.miscarea.net/nae-cojocaru-amintiri.doc
Macar legionarii au stiut sa-si aleaga oameni de valoare…
Stati „linistiti” ca poate se intorc vremurile alea. In clipa aia, toti tinerii astia din ziua de azi, niste jeguri bete si prostituate pe banii parintilor, niste analfabeti lenesi si cu nasu’ pe sus, cu freze de spital de nebuni, voci de homosexuali, gesturi de centurista si cheltuitori cat un rege (da’ pe banii altuia) vor fi aruncati brusc la razboi si vor vedea ei pe dracu’ acolo. Aia putini care vor supravietui ne vor „incanta” cu povestile ororilor pe care le-au trait acolo, luminandu-ne pe noi care nu stim cu e la razboi.
Avem o generatie de cretini cum nu cred ca s-a mai vazut de 2 000 de ani incoace, de pe vremea petrecerilor si origiilor Imperiului Roman. De cand s-au nascut s-a aruncat in ei cu bani, fitze, drepturi si laude iar acum parintii culeg roadele si se mira. Sunt copii prosti de 16, 20, 22, 25 de ani, chiar si 27 sau 30 de ani, care n-au lucrat o zi in viata lor, n-au produs 1 leu, stau toata ziua prin mall-uri si baruri, cheltuie sute si sute de lei pe bauturi, pizza, cabane, distractii, au haine de mii de lei, telefoane si tablete de alte mii de lei cu abonamente de 120 de lei/luna la care mai fac si cost suplimentar de alti 100 de lei pe luna, etc etc.
Sunt de o aroganta greu de descris in cuvinte, beau bauturi scumpe si fumeaza tigari scumpe prin baruri toata ziua si toata noaptea, butonand la telefonul lor de 2500 de lei desi ei n-au lucrat o zi ! Parintii care si-au crescut odraslele intr-un asemenea HAL se mira de rezultat si se plang, vesnic altcineva e de vina, vesnic guvernul, parlamentarii, scoala, profesorii sunt de vina, doamne-feri sa fie ei de vina, nu si-au educat copiii nici macar la nivelul la care iti dresezi cainele (sa nu te muste, sa nu se cace prin casa, sa nu sara la beregata musafirilor, etc) si arunca cu bani in ei inca din gradinita.
Pe an ce trece sunt din ce in ce mai prosti, mai obraznici si mai agresivi, am vazut scene in care un grup de baieti si fete de 11-12 ani au trecut pe langa doi barbati si baietii s-au bagat in ei, cautand sa sara la bataie. Aia din 2005 erau infinit mai prosti decat cei din 2000, cei din 2010 mult mai rau decat aia din 2005 iar astia din ziua de azi sincer mi-e si greu sa-i mai evaluez ca am si eu o varsta si nu prea mai am contact cu ei. Am insa cu generatia asta de 19-25 de ani, pana in 30, si e oribil ce vad: oameni agresivi, petrecareti, aroganti, cheltuitori, cunostinte generale la nivelul unui copil de clasa a 2-a etc. Cam toti au auzit de Hitler desi fetelor nu prea le e clar cine a fost, aia mai destepti dintre ei au auzit si de Stalin, dar cunostintele lor se cam opresc acolo.
Radeau astia la televizor ca in viitor copiii romani o sa spuna ca la Revolutie s-au batut dacii cu turcii, dar acolo vom ajunge, nu mai e mult !
Nu stau sa enumar toate scenele si discutiile acum, dar e socant in ce hal se prezinta aceasta generatie si e tot mai rau, an de an. Am avut si la serviciu de-a lungul anilor sute de tineri adusi sau veniti aici din diverse motive, trimisi de parinti sa se angajeze, veniti din proprie initiativa sa se angajeze (foarte putini), adusi cu forta de catre conducere pe post de pile (hai ba sa te fac cu un job), veniti in practica, etc… Sunt dezastru ! Vin si rad ca prostii, behaie, considera ca totul trebuie facut de mantuiala, au mentalitatea aia „ha ha ha, aici trebuiau puse 4 suruburi, da’ am pus numa’ unul, sigur o sa cada ha ha” etc. Cand vad ca e de munca, ca nu se lucreaza cu jumatati de masura, ca daca am zis marti la ora 4 atunci e marti la ora 4 si nu vineri sau miercurea viitoare, cand vad ca nu sta nimeni la taclale, cafele etc ci lumea lucreaza, cand vad ca nu se pleaca acasa pana ce treaba nu e terminata si merge brici… atunci zambetul li se sterge de pe fatza, adopta o mutra aroganta de compatimire combinata cu dispret ceva de genul vaaaii de capu’ vostru, sclavilor, prostilor, si ce ba daca nu mergea, o bagai si gata, du-te ma, eu aici ? niciodata ! dupa care pleaca inapoi la mami si tati, mai cer niste bani, etc… si inapoi in bar !
Am avut cazuri care au vorbit obraznic inclusiv cu conducerea, a fost pasuit unul 4 zile consecutive pentru o treaba de 30 de minute, n-a facut nimic, absolut NIMIC, radea ca prostu’ si zicea „ha ha ha, si ce daca ??”, a fost dat afara in cateva zile, fara plata, in seara zilei in care a plecat l-am vazut in oras, haine de firma, prietena la brat, a coborat din masina lu’ tati si intrau intr-un restaurant scump 🙂 S-a uitat cu dispret la noi si nu ne-a salutat, desi am stat in aceeasi camera cam o saptamana.
Scuze ca am scris cam mult dar o sa vina vremea in care va veti lovi inevitabil de generatia asta, fie la magazin, pe strada, la locul de munca sau in clipa in care veti avea pensii de 200 de lei fiindca nu prea mai lucreaza nimeni in tara asta, iar atunci veti vedea o realitate care se afla in dezvoltare de tare multi ani.
La inceput, profesorii de la facultate dadeau vina pe cei de la liceu, „vai ce elevi nepregatiti si obraznici vin de la liceu in ziua de azi”, apoi peste niste ani, cei de la liceu dadeau vina pe cei de la generala „vai de mine, ce copii, ce fac aia din scolile generale cu ei? injura, scuipa, fura, se bat, te ameninta, chiulesc, rad, parintii nu le fac nimic dar tipa la noi”, etc… iar apoi, peste alti ani, culmea… aia de la generala spuneau ca le vin niste monstri agresivi, galagiosi, cu deficienta de atentie, cu limbaj suburban… de unde credeti ? da, de la gradinita. Sa vezi tu in clasa 1 si a 2-a cum un baietel iti zice „te f… in gura” la ora 🙂
PS: nu sunt si nu am fost niciodata angajat in sistem de educatie, de nici un fel. Asta ca sa fie clar 🙂