(Departe de razboi, de inflatie si de toate celelalte mizerii cotidiene.)
Rara, foarte rara, extrem de des intalnita sau poate singulara?! Exista viata in Univers dincolo de granitele sistemului nostru solar?! Daaaa!, vor raspunde in cor majoritatea celor interesati macar marginal de problema, aproape sigur, vor sustine aproape toti, poate ca, poate ca nu, o mica si din ce in ce mai mica minoritate.
Este la moda in zilele noastre sa credem ca viata in Univers ar putea fi ceva banal, mai ales datorita (sau din vina) telescopului spatial Kepler, care telescop ne-a arata ca sistemele solare sunt destul de comune, desi nu chiar foarte comune, in galaxia noastra.
Au fost descoperite mii de planete in jurul altor stele (adevarat ca multe dintre ele inca asteapta confirmarea existentei lor reale) si de aici pana la civilizatii cu nemiluita nu a fost decat un pas, desi – trebuie sa facem precizarea – Kepler n-a descoperit nici macar o singura planeta similara Terrei (dpdv al orbitei, masei, tipului de stea etc), dar asta nu este neaaparat un lucru rau, Kepler este un telescop micut (ca diametru al oglinzii) si nici nu prea avea cum sa gaseasca planete atat de mici precum a noastra, desi acesta era scopul sau initial.
Cu toate acestea, multi astronomi sunt extrem de optimisti si nici nu concept ca Universul sa ne fi zamisilit doar pe noi, pe Homo Sapines, care Homo Sapiens, daca-l privim mai atent nu da semne de inteligenta prea avansata.
Lasand insa gluma la o parte, optimismul celei mai mari parti a celor interesati in existenta vietii in Univers are o anumita logica, macar prin prisma numerelor foarte mari implicate in discutie: sute de miliarde de stele per galaxie, milioane de milioane de galaxii. Pe de alta parte, unele galaxii sunt mult mai mari decat Calea Lactee si pot contine mult peste 200 de miliarde de stele. Numere mari, exceptional de mari, sau altfel spus, cea mai mica parte din infinit este agala cu infintul insusi. Ilogic, dar in fata acestor numere, care este diferenta intre un million de galaxi si mii de milioane de galaxi?! Tot pe-acolo.
Ori in fata unor astfel de cifre cum sa combati ideea ca Universul nu ar fi plin de viata, ca viata apare relativ des, oriunde conditiile sunt create? Greu de combatut, cu toate acestea cel mai normal mod de abordare ar fi sa discutam despre ceea ce stim deja, extrem de putin adevarat si sa ne bazam mai mult pe matematica probabilistica decat pe cum credem noi ca arata realitatea si sa extrapolam de aici incolo.
Un lucru este deocamdata sacrosant in astronomie si are legatura cu faptul ca legile fizicii sunt peste tot la fel, Universul este populat cu acelasi tip de stele, planete, gauri negre, indiferent daca discutam despre galaxia noastra sau despre una aflata la miliarde de ani lumina de noi. Si toate se comporta aici la fel ca in orice colt al Universului observabil. Astfel incat ce observam in galaxia noastra este valabil si in celelalte galaxii.
Si acum sa vedem cat de comuna este viata, sau cat de comuna ar putea fi.
Soarele
Singurele forme de viata cunoscute sunt rudele noastre (viata de pe Terra) si ca sa intelegem de ce anume este nevoie pentru ca viata pe Terra sa apara nu avem decat sa studiem mediul in care noi am aparut si am evoluat pana acum.
In primul rand trebuie sa intelegem ca suntem cu totii copiii Soarelui, steaua noastra mama si ca fara Soare nimic n-are fi, nici macar Terra. Dar cat de comun este Soarele nostru? Pai nu prea este deloc comun ci dimpotriva acesta categorie de stele este (pitice galbene G) rara (2,7%) si chiar asa rara cum este, Soarele este si mai rar in cadrul “speciei” lui, pentru ca majoritatea stelelor pitice din clasa “G” sunt mult mai “agitate”, iar aceasta agitatie se traduce prin emisii mult mai puternice de radiatii si fluctuatii mari ale activitatii solare (nivelul de luminozitate/radiatii). In cazul Soarelui fluctuatia luminozitatii este foarte, foarte mica, cam 20 de parti la un million (o stea exceptional de stabila), in timp ce majoritatea stelelor din clasa sa au fluctuatii mult mai mari, cu aproximativ 50% mai mari si ajung pana la 150%. Ori genul acesta de fluctuatii nu este chiar propice vietii…
Lasand Soarele la o parte, circa 80% din stele galaxiei noastre sunt asa-numitele pitice rosi. Pitice, pitice, dar care pot trai de la sute de miliarde de ani, la mii de miliarde, asta inseamna ca astazi (la mai bine de 13 miliarde de ani de la nasterea Univesrului) toate piticele rosii sunt inca bebelusi. Necazul cu aceste stele vine pe cel putin trei plaiere: sunt stele extrem de agitate, putandu-si modifica luminozitatea cu pana la 40%, starnesc furtuni solare enorme, iar pe de alta parte distanta la care ar trebui o planeta sa le orbiteze pentru a avea apa lichida la sprafata (un lucru obligatoriu pentru a avea viata) este foarte mica, iar planeta respectiva ar fi blocata gravitational, aratand stelei-mama aceeasi emisfera (la fel ca in cazul Lunii si a Pamantului).
Asadar, pe jumatate de planeta zi eterna, cealalta jumatate noapte eterna, cu toate lucrurile nu foarte bune care apar de aici. Totul, evident, garnisit cu un torent de radiatii care cel mai probabil ca nici nu ar permite unei planete aflate atat de aproape de stea sa-si pastreze atmosfera.
Deci piticele rosii cam ies din discutie, la fel si stele gigante, acestea din urma nu au cu adevarat vreo sansa sa gazduiasca vitata, macar pentru ca durata de viata a unei stele gigante este foarte mica in raport su Soarele. Steaua noastra are o durata estimata de viata de aproximativ 10 miliarde de ani, o stea gigantica traieste de la cateva zeci de milioane la maximum 1-2 sute de milioane de ani, asadar cand sa se dezvolte viata, cand noi stim ca pentru a ajunge la viata complexa de astazi, Terra a avut nevoie de aproximativ 3,7 miliarde de ani, din care 2 miliarde fiind necesari numai pentru producerea oxigenului? Iar fara oxigen viata multicelulara complexa cam iese din discutie.
Daca adunam stele gigantice si piticele rosii ajungem la un procent impresionant de stele care nu pot gazdui viata. La acestea mai adaugam si faptul ca o parte importanta din stelele similare Soarelui nostru (clasa G) fac parte din sisteme binare (50%), sau chiar din sisteme multiple, ori in acest tip de sisteme orbita unor eventuale planete nu prea are cum sa fie stabila miliarde de ani si de aici conditii pentru viata nu prea ar avea cum sa fie.
Avem asadar o stea foarte rara.
Terra
Ca o planeta sa poarta dezvolta viata are nevoie de cateva caracteristici speciale, pe langa o stea prietenoasa. Desi destule lucruri nu sunt foarte clare astazi, stim ca este nevoie ca planeta sa se afle pe o orbita care sa-i permita sa aiba apa lichida. Mai are nevoie de o atmosfera suficient de groasa, de un procent important de oxigen, o anumita masa minima, camp magnetic puternic, un satelit mare care sa mentina inclinatia axei planetei stabila, o planeta foarte mare de tip Jupiter care sa curete sistemul solar de vizitatori neplacuti.
Mai are nevoie respectiva planeta de placi tectonice active si, extrem de important, sa fie ferita cateva miliarde bune de ani de catastrofe de nivel astronomic, oferind astfel un climat cat mai stabil pentru aparitia si dezvoltarea vietii.
Sigur, exista si contra-argumentul ca viata pe Pamant a aparut extrem de repede, la doar cateva sute de milioane de ani de la formarea planetei. Asadar, viata apare repede chiar in conditii extrem de grele. Pana aici chiar asa s-a intamplat, doar ca trebuie sa ne aducem aminte ca timp de aproape patru miliarde de ani viata pe Terra a insemnat microbi, virusi si viata unicelulara, explozia vietii multi-celulare a avut loc relativ tarziu, 6-700 de milioane de ani in urma.
De pornit, a pornit repede dar mai apoi a fost nevoie de foarte mult timp pentru evolutie si adaptare, asta in conditiile in care insasi viata a schimbat fata Terrei si chiar chimia atmosferei si a oceanelor.
Este viata ceva banal la nivel de galaxie?! Din cate stim acum nu pare a fi, conditiile care s-au intrunit in cazul nostru nu sunt usor de gasit (pana acum cel putin). Nu numai Soarele nostru este neobisnuit de calm si stabil, dar si sistemul solar este unul deocamdata atipic, foarte stabil. Un sistem solar deosebit fata de arhitectura gasita la alte sisteme solare care au planete foarte mari pe orbite apropiate de steaua lor (si care astfel elimina orice posibilitate ca o planeta mica, similara Terrei, sa aiba in zona locuibila o orbita stabila pentru miliarde de ani).
Arhitectura sistemului nostru solar este relativ simpla, la interior patru planete stancoase, urmate la o distanta sanatoasa de Jupiter impreuna cu restul de trei mari planete gazoase, dar in urma observatiilor cu ajutorul telescopului Kepler (si nu numai) s-a remarcat ca in cazul altor sisteme solare planete mari (super-Neptun) sunt usor de gasit ori pe orbite eliptice puternic alungite, ori pe orbite apropiate de stelele lor.
Ori si aici raritatea ne izbeste din plin, bineinteles daca discutam pe baza datelor acumulate pana acum, dar pe baza a ce altceva am putea discuta?
Daca viata este sau nu banala in galaxia noastra, daca apare repede si reuseste sa se adapteze usor conditiilor de mediu, sau daca dimpotriva, viata este ceva extrem de rar, ei bine o astfel de discutie poate fi demarata la modul serios abia atunci cand vom descoperi viata, sau cand vom gasi cateva sisteme solare cat mai similare cu al nostru, cand vom gasi o stea din clasa G la fel de linistita cu Soarele noastru, inconjurata de un sistem solar similar.
Vedem ca in cazul sistemului nostru solar, trei planete relativ similare se afla in zona locuibila.
Marte, cea mai mica dintre cele trei, si-a pierdut campul magnetic, apoi atmosfera si apa, devenind un pustiu rece si inospitalier. Nu stim daca doar faptul ca are o masa semnificativ mai mica decat cea a Terrei a facut sa-si piarda campul magnetic, cert este ca fara camp, n-ai atmosfera, fara atmosfera apa lichida nu poate exista.
Venus, “sora cea mai geamana a Terrei” a luat-o pe cale inversa, o masa suficient de mare pentru as pastra miezul planetar topit, dispune de camp magnetic dar aici efectul de sera a luat-o cu totul razna si dintr-o posibila oaza de viata s-a transformat intr-un iad de pus pe copertile unei carti pentru recrutat drept-credinciosii…
Ceea ce doresc sa arat este faptul ca nici macar intr-un sistem solar precum al nostru, unde stim sigur ca viata a aparut si prospera, sansele nu sunt foarte mari, doua din trei planete au ratat-o si nu vom sti niciodata de cate ori, in istoria Terrei, ne-o fi trecut glontul pe la ureche, cunoastem deja ca au fost cinci extinctii majoare, plus multe altele mai putin majore. Chiar si Homo Sapines a trecut printr-o aproape extinctie in urma cu aproximativ 75 mii de ani, cand cu “domnul” Toba…
Asa cum spuneam la inceput, noi cunoastem un singur tip de viata, al nostru, si nu putem extrapola la modul serios despre alte mecanisme, alte chimii, dar trebuie sa remarcam ca si in cazul planetei noastre, distrugerea vietii a fost mereu prezenta in cei patru miliarde si ceva de cand Soarele nostru a devenit o stea adevarata.
Unii cred, in mod foarte eronat, ca viata are o foarte mare rezistenta si odata aparuta greu sa mai scapi de ea. Unul din acesti oameni este Elon Musk care incerca sa-si sustina ideea ca viata ar fi larg raspandita in Univers, exemplificand cu ajutorul extremofilelor, aceasta familie de vietati care are intradevar caracteristici exceptionale. Doar ca extremofilele nu sunt niste chestii primitive aflate la inceputul vietii pe Terra, ci dimpotriva, rezultatul unei evolutii de peste patru miliarde de ani si sunt de fapt niste vietati extrem de sofisticate fara mare legatura cu viata extrem de primitiva de acum 4,3 miliarde de ani.
Nu poti compara efortul pe care un barbat adult il poate sustine cu ceea ce poate face un baietel de trei ani…
Evolutie, adaptare, selectie naturala adauga eu, pentru aparitia vietii este nevoie de conditii mult mai blande si in mod clar primele forme de viata de pe Terra nu au aparut din neant direct extremofile, maimute sau orice alta vietate extrem de evoluata ci erau lucruri simple, la granita dintre viata si doar chimie organica.
Cu alte cuvinte, faptul ca viata – asa cum o cunoastem noi astazi pe pamant – are o capacitate cu totul uimitoare de a se adapta diferitelor conditii, nu ne spune absolut nimic despre aparitia primei celule vii pe Terra, aflam doar ca dupa peste 4 miliarde de ani de evolutie, viata este extrem de diversificata, si-a creat mecanisme uluitoare care o ajuta sa reziste, dar nu ne spune absolut nimic despre cat de usor sau de greu apare viata din neant.
Astfel incat, deocamdata cel putin, nu avem motive sa fim foarte optimisti. Privind cerul din jurul nostru am observat doar ca stele precum soarele nostru sunt extrem de rare, ca sisteme solare precum al nostru sunt si ele rare si ca pe baza actualelor noastre cunostiinte despre Univers am putea sa nu fim foarte optimisti. Dar cam atat.
PS Stiu ca pare absurd si de neconceput, stiu ca lucrurile nu se leaga de logica unui Univers cvasi-infinit, dar nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva realitatea este mult mai ciudata decat imaginatia noastra. Dar daca suntem singuri? Daca vor trece anii si vom supravietui incercarilor si vicisitudinilor vietii noastre complicate si tot nu vom gasi nimic? Daca paradoxul lui Fermi are un raspuns simplu – suntem doar noi?
Daca?
PPS Recomand, celor interesati de problema raritati sau a abundentei vietii in Univers canalul Yotube “Cool Worlds” al profesorului de astronomie David Kipping de la Universitatea Columbia.
GeorgeGMT
singularitatea vietii in univers si viața după moarte adaug eu?două teme cu care altfel începi o banală zi de marți .
Foarte frumos articolul,multumesc autorului.
Intrebarea nu este daca exista viata in univers. Intrebarea este: ce este viata.? De aici trebuie pornit.
Exista o definitie a vietii, mai complexa dar exista…
Foarte corect: noi credem ca cea mai evoluata forma de comunicatii este cea prin intermediul undelor radio, dar am descoperit acest lucru foarte recent, uitand ca acum 3000 ani inca mai foloseam focul pe dealuri sa …comunicam.
Viata, la randul ei, chiar e definita de combinatia carbon-apa?
Și acum 300 de ani comunicam cu semnale cu foc și fum..
Lucrurile sunt mai complicate in cazul vietii, foarte putine elemente pot dezvolta lanturi lungi, carbonul fiind printre foarte putinele.
….si de ce ar trebui sa gandim in termeni de „lanturi lungi”?
Ca asa e „viata” noastra?!
….si daca fizica cuantica ne va oferi intr-o zi posibilitatea sa construim un supercomputer capabil sa dezvolte AI independent de programare? Ar fi o forma de viata?!
Deocamdata trebuie sa gandim in termenii pe care-i cunoastem. Nu discutam despre AI, aici discutam despre aparitia vietii, nu despre formele ei evoluate.
În afară de carbon, siliciul mai poate forma lanțuri atomice sau chiar moleculare (polisilani, polisiloxani). Se crede că germaniul mai poate forma da nu prea izbutim în momentul de față. De alte elemente știință oamenilor nu are habar. Deocamdată. În schimb ar putea exista alte forme de viață care nu se bazează pe legături covalente. Spațiul îi mare…
Adevarat doar ca daca in cazul carbonului ai nevoie de CO2 gazos, putem presupune ca si in cazul SI i nevoie de dioxid de siliciu, ori asta este gazos la o temperatura la care siliciul rupe toate legaturile.
Nu înțeleg la ce te gândești când vb de CO2 și SiO2. Când spui viața bazată pe carbon te gândești la ADN, ARN, proteine, mușchi organe interne care sunt formate din lanțuri carbonice. Poți să lei spui polimeri că e ok. Pe aceste lanțuri mai ai N, O, H…. Cantitativ nu reprezintă majoritatea unui organism, aici H2O îi majoritar dar e ceea ce ne reprezintă. Că să formezi legături covalente de Si nu ai nevoie de SiO2 gazos. De exemplu la polisilani de obicei trebuie că precursor clorosilani. Dar asta-i ce știm noi, în condițiile Terrei. Și totuși avem pe pământ viața bazată pe siliciu. Sunt niste viermișori. Au fost descoperiți în vreo 3 locuri pe Pământ iar unul din ele într-o peșteră din Dobrogea. Se fac cercetări și acuma, peșteră e închisă.
Ma gandeam la respiratie. Viata pe baza de siliciu?! N-am auzit de asa ceva. In pestera Movilei exista un lant trofic care are la baza microorganisme care se hranesc prin chemosinteza, care la randul ei are la baza suflul, nu siliciul.
Restul lantului trofic (paienjeni, miriapozi etc sunt forme de viata tot pe baza de carbon).
Principalele catalizatoare pt reactii chimice sunt oxigenul si caldura,pt reactii stabile ale oxigenului ai nevoie de o combinatie oxigen carbon hidrogen ,iar hidrogenul cu oxigenul formeaza cel mai neutru lichid in care poti sa amesteci de toate si sa controlezi acele amestecuri,esti sigur ca ce au replicat altii in laborator prin elementele mentionate de tine ar duce in anumite conditii de temperatura si agitatie moleculara in amestec la formarea unei fiinte cu constiinta si ce sistem solar cu ce departare a planetei si ce sistem de rotatie ar fi ideal pt asa ceva
După atâtea condiții necesare vieții, indiferent de formă , pare cam dificil de crezut că ar mai exista așa ceva în galaxia noastră. Dar, între galaxii fiind gaze fierbinți sau nori de praf, asteroizi, cum răzbate acest telescop prin ele?
Aceste conditii necesare vietii sunt replicate in aproape fiecare sistem solar. Ai nevoie doar de-o stea si de niste planete care sa nu fie prea aproape si nici prea departe de acea stea.
Din ce am vazut pana acum, nici pe departe in aproape fiecare sistem stelar. Sistemele solare din jurul piticelor rosii nu prea ofera conditii bune.
@Daniel
„ce a vrut să spună autorul?” chinuitoare întrebare a profilor de română. Eu am înțeles că „autorul” a subliniat că este extrem de puțin probabil să fie condiții pentru viață, așa cum o înțelegem noi, într-un sistem solar. Deci, așa cum este ea, planeta asta trebuie protejată, că alta nu avem. Paralela fiind că alta țară nu mai ai, de aia discutăm de galaxii pe un site militar. Fon’ profesor, cât îmi puneți?
Dacă universul este infinit nu vad cum viata ar fi ceva ce a apărut doar pe Terra. Cred ca condițiile în care poate apărea viata pot fi total diferite de ale noastre. Nu știm multe despre „viata” și apariția ei asa ca îmi păstrez optimismul ?. Și chiar dacă am fi singuri în universul asta infinit nu ar fi neapărat un lucru rău pentru că noi, „viata de pe Terra”, îl putem coloniza.
cineva spunea ca existenta vietii si in alte parti in univers este infricosatoare la fel cum si ca daca nu ar exista deloc..
Eu fiind un conservator de felul meu sunt speriat de-a dreptul de posibilitatea ca viata inteligenta si avansata tehnologic sa populeze un alt coltisor din galaxia noastra.
Ne omoram, persecutam si chinuim unii pe altii chiar fiind parte a aceleiasi specii si locuind aceeasi planeta asa ca nu vad de ce o alta forma de viata (chiar si una foarte avansata tehnologic care se presupune ca a evoluat suficient cat sa nu mai faca rautati 😛 ) nu ne-ar inrobi s-au extermina etc.
Si nu ar face-o pentru a ne acapara resursele ci probabil pentru a elimina un eventual competitor.
Nu ca noi nu am face la fel sunt sigur ca desi credem despre noi ca am evoluat suficient de mult incat sa nu mai comitem atrocitatile pe care le-am comis in trecut importriva semenilor nostri de alta culoare, religie etc exact la fel am proceda daca in viitor am intalni o specie mai inapoiata tehnologic ca noi – am inrobi-o sau am extermina-o
Asta ma inspaimanta 🙂
Pe voi nu ?
Eu cred că dacă există viață inteligentă capabilă de a vizita alte sisteme solare, este pașnică. Asta nu din cine știe ce concepție filozofică, ci din concepție practică. Dacă noi descoperim alte civilizații și ne apucăm să le cucerim, există o probabilitate foarte mare să dăm peste altă civilizație mult mai avansată, care să ne rezolve pornirile războinice.
https://www.libertatea.ro/stiri/istoria-cercetarii-spatiului-cosmic-telescoape-spatiale-celebre-4254421
E mult prea vast universul sa nu mai fie
Pe mine ce ma intriga la viața este legat de felul omului de a fi – din punctul meu de vedere omul , ființa umană este foarte diferită comparativ cu alte elemente ale regnului animal …
Faptul ca omul are conștiința și raționament , din punctul meu de vedere este dovada implicării unei entități superioare in evoluția omului …
Mintea mea limitată , de altfel , nu prea înțelege cum au reușit niște “ maimuțe “ sa facă pasul spre ceea ce reprezintă homo sapiens acum – stăpânul planetei …
Ma puteți crede adept al teoriilor conspiraționiste , dar eu presupun – nu prea îmi bat capul, ce e drept cu lucrurile care ma depășesc – eu presupun ca cineva sau ceva – o entitate superioară , guvernează sau măcar administrează universul la fel cum noi , omenirea încercam sa guvernam , sa administram planeta Terra …
Omul nu este foarte diferit de animale sau plante, ceea mai mare parte a vietii noastre o traim sub spectrul si controlul instinctelor nu a inteligentei elevate.
Exista multe asemănări , incontestabil , între organizarea socială a animalelor , a primatelor in special și organizarea socială a oamenilor … De exemplu , un lucru foarte interesant in cadrul primatelor , conducătorul grupului nu este cel mai puternic individ din grup , iar dacă conducătorul grupului începe sa se comporte in mod violent / autoritar cu indivizii grupului , aceștia îl pot ucide (!!) și totuși exista foarte multe și foarte mari diferențe între organizarea socială a oamenilor și cea a animalelor ..,
Omul modern – homo sapiens sapiens este extrem de evoluat , este o ființa superioară incontestabil …
Legat de evoluția asta continua , pare-se ca pe măsura pe tehnologia evoluează din ce in ce mai mult , noi oamenii vom începe sa stagnam datorită autosuficienței …
Pare imposibil de crezut ca nu exista viața in univers – dacă exista viața cu un nivel de inteligenta ridicat sau nu , aici cred ca este o alta discuție …
nu exista autosuficienta cand se prognozeaza datorita cresterii mari a populatiei o eventuala extinctie partiala a rasei umane in urmatorul mileniu
Si uite asa ne intoarcem la religie!
Când oxigenul a început să se extindă pe tera, era un gaz nociv acelor forme de viață. Ulterior, ne-am adaptat la oxigen și acesta a devenit indispensabil.
Asta ca să ne gândim de două ori când postulăm că pe nu știu ce planetă nu e viață pentru că nu are oxigen. Sau apă…, sau că e prea reci ori prea caldă
Exista si pe Terra viata fara oxigen, doar ca acest gaz permite metabolisme foarte rapide si ofera o cantitate foarte mare de energie disponibnila atat evolutiei cat si formelor de viata care-l folosesc.
În primul rând viața nu apare la întâmplare la fel și universul acesta. Teoria e că universul era concentrat într-un singură singularitate. Toata materia și energia erau într-o stare de echilibru. Singurul lucru care poate explica Big-Bangul e o forță exterioară. Așa că teoria nu ține.
Mărimea universului pe care noi nu putem să o cuprindem indică spre un Creator. Nimic nu se poate crea pe sine. Nici Dumnezeu nu se poate crea pe sine pt. că exista deja.
Concluzia e că nu trăim într-o lume a hazardului, șansei sau norocului. Totul a fost creat pt. a arăta gloria lui Dumnezeu.
„Totul a fost creat pt. a arăta gloria lui Dumnezeu.” Serios? A arata cui? Altor creatori? (Ca tot zicea S. Hawking ca universurile sunt ca bulele intr-o cupa cu sampanie.) Sa fi avut o entitate suficient de smechera ca sa „creeze” un univers un ego atat de mare incat sa simta nevoia de a-si arata „gloria” unor prapaditi, 13,8 miliarde de ani dupa ce s-a apucat de treaba?
E ca si cum ai zice ca noi avem nevoie sa ne admire bacteriile. Chestiile cu gloria si veneratul (ca sa nu vorbim de „supunerea” care le acompaniaza mai mereu) sunt treburi pur umane, legate strict de egoul nostru. De-aia,dupa ce pe vremuri se zicea ca Dumnezeu a creat omul in imaginea sa, azi a ajuns sa se spuna ca omul l-a creat pe Dumnezeu in a lui.
Un om deosebit a spus odata ca raportat la marimea infinita a universului, ar fi o risipa mult prea mare facuta de Dumnezeu daca am fi singuri in univers. Evident ca aceasta ne determina sa credem, pe marea majoritate, in existenta altor forme de viata. Daca stam sa ne gandim ca insusi Papa Ioan Paul al II-lea a instalat un refractor la Vatican si privea cerul cu regularitate noaptea….
Mi se pare interesant ca mai toata lumea considera ca forma de viata trebuie sa fie materie si de aici si discutiile ca o forma de viata „din materie” trebuie sa beneficieze de anumite conditii de mediu ca sa apara, dezvolte si sa prospere.
Dar v-ati gandit vreodata ca este posibil ca o forma de viata sa fie non-materiala ???
Chiar nu stiu cum ar putea aparea o forma de viata non-materiala …sa zicem constituita din energie (ca asta imi vine in minte acum), dar zic eu noi suntem limitati cand ne gandim ca viata poate exista doar in forma materiala.
Sunteti de acord cu mine ca atat timp cat o chestie care pare improbabila, aproape imposibila atat timp cat te poti gandi la ea ca existand nu este chiar imposibila ?
Intortochiat rationamentul meu :))) stiu, dar mie, cand ma gandesc la el fara a il asterne in scris mi se pare mai simplu :))
si legea conservarii ce iti spune?
o idee din filmul Man In Black ma fascineaza in continuare 🙂
in film bazdagania aia rea cauta un pandativ care se afla la gatul unei pisici si care continea
O GALAXIE :)))
Ma fascineaza posibilitatea ca noi, planeta, sistemul solar, galaxia, galaxiile si tot universul nostru cunoscut sa fie doar o parte mica dintr-un organism (entitate), care coexista cu alte organisme (entitati) similare lui
Cum ar fi ca tot universul cunoscut noua sa fie doar o parte din lobul frontal al unei entitati ? 🙂
Fain articol, sa traiasca conul George. Si la fel ca in the XFiles, the truth is out there… {insert theme song}
Eh, cu viata in univers sanse ar mai fi, cu inteligenta… mai rar. 🙂
Bine, era ecuatia aia care ne dadea sperante….
eu cred ca ne pregateste pentru ce va urma…a fost pandemie cu virusi, schimbari climatice, seceta, razboi cum n-a mai fost demult, cam ce mai urmeaza? 😉
@DanielP -> cred ca Asimov a spus asta, a scris si o mica povestioara pe tema asta.
Studiile recente arata ca nu toata materia a fost creata din Big Bang.
Nu se explica de ce, din cazua expansiunii universului, exista galaxii pe curs de ciocnire, daca toate au pornit dintr-un singur punct.
Asa ca, mai mult ca sigur, au existat multiple BigBang-uri in univers, la diferite date, astfel se poate intelege cum galaxiileajung sa se ciocneasca – sau urmeasa.
Nimic si nimeni nu poate crea viata… Ea exista, nu numai pe Pamint, dar se pare ca o sa avem grija sa dispara, cel putin rasa umana, cel mai prolific pradator.
Ce civilizatie ar fi dispusa sa ia legatura cu unii inapoiati si razboinici ??
Daca stai sa te gindesti bine, faptul ca noi ne luptam unii cu altii, si secam de resurse aceasta planeta, si nici macar nu incercam sa gasim o cale sa migram de pe pamint, arata cit de inapoiati si mici in gindire sintem.
Viitorul il reprezinta colonizarea de alte planete si expansiunea rasei umane, chiar daca e sa plece si sa nu mai revina niciodata pe pamint. E trist ca oemnirea nu-si da seama de aceste lucruri.
Fiecare e liber sa creada in ce vrea, dar atita timp cit tu omori in numele religiei, nu arata ca esti mai bun decit altii si nici nu tintesti spre viitor.
Ingustimea gindirii si a mintii omului a dus la razboaie si moartea multor genii, si pentru ce.
Razboiul de linga noi arata ce ingusti sintem si ce putem face in numele unor ideologii false si a unor oameni ingusti la minte.
Mind over matter nu e ceva SF … doar ca e mai usor sa controlezi masele si sa stea cum vrei tu si sa face ce vrei tu, cu TV-ul, stirile, etc, manipularea e in floare.
Deci pina nu incepem explorarea si colonizarea planetelor apropiate, care pot sustine viata, nu vom reusi sa ne ridicam conditia ca specie.
Cred ca deja aliens ne-au ajutat sa ne dezvoltam tehnologic, unele salturi sint prea mari pentru a fi explicate. Guvernele ar trebui sa „dea drumul” la tehnologiile secrete si sa permita accesul la ele a cit mai multor oameni, sa inceapa explorarea spatiala mai repede, altfel resursele vor tot scadea si va fi din ce in ce mai greu sa plecam de pe pamint.
Omul e o specie conflictuala si razboinica. Din pacate pentru noi, ca specie, nu putem suporta mari variatii de clima, asa ca daca va veni o iarna atomica sau nucleara, nu cred ca vom scapa.
Ce pot sa sper, ca si in filmul cu Nicholas Cage „Numere fatale”, este ca sintem supravegheati si ca exista fiinte evoluate care pot salva copii si redistribui pe alte planete locuibile, pentru ca se pare ca noi nu sintem in stare sa ne salvam singuri, inca ne razboim pe resurse si incercam sa acaparam Bani/bunuri.. dar nimic experienta mentala.
Generatia mea a asistat la lucruri marete si descoperiri interesante, dar ingustimea liderilor care conduc in aceste vremuri duce la degradarea rasei umane si nu stiu daca vom apuca inceperea colonizarii spatiului, timpul ramas este f.scurt iar panta declinului civilizatiei umane se accentueaza pe zi ce trece, urmeaza ora 12:00 de unde nu mai e cale de intoarcere si toate procesele sint ireversibile si vom disparea ca si civilizatie. Anii care vin sint hotaritori.
Tony-> Asa este, autorul expresiei este I.Asimov, cel care intr-o carte deosebita pe care am citit-o cred ca acum mai bine de 35 de ani, Civilizatii extraterestre, carte de popularizare a stiintei exprima la un moment dat o idee, care atunci adolescent fiind m-a tulburat: si daca un bolovan gandeste si e mai inteligent decat noi dar noi nu putem inca intelege asta? Citez din memorie, dar genialul scriitor incerca de fapt sa ne rupem de tipare , sa cautam viata si sa incercam sa o intelegem si sub alte forme. Subscriu la cele scrise de tine aproape in totalitate iar domnului George felicitari nu atat pentru articol, f.bun, cat mai ales ca ne-a deturnat atentia de la mizeriile zilnice si ne-a facut din nou sa visam frumos !
Eu nu cred ca viata a aparut de la zero aici…probabil a fost adusa prin meteoriti sau altceva similar. mergand pe acest fir cred ca viata in diverse stadii este des intalnita prin univers.
Pur si simplu numerele si posibilitatile sunt atat de mari incat nu pot sa cred altceva.
Eu nu doar ca cred ca exista viata, dar si ca omul este forma cea mai evoluata.. si extraterestrii s-ar putea sa fie oameni cu pielea roz ca noi
Acei oameni au case, orase.. unii sunt inca in preistorie, altii sunt in extinctie, altii sunt mai avansati tehnologic decat noi
Stim si ca pe marte exista doi poli de gheata, si pe timpul veri acea apa ia forma lichida https://en.m.wikipedia.org/wiki/Water_on_Mars
Se stie si ca Marte avea o atmosfera pana acum sute de mii de ani, dupa ce a fost suflata de o furtuna solara
Se stie si ca in adancurile oceanelor, si in pesteri inchise de mii de ani sub pamant exista viata (exista asa cv la noi)
Sunt sigur si ca civilizatia are doua etape: descoperirea focului si descoperirea bombei atomice… iar unii se omoara intre ei, altii supravietuiesc si colonizeaza universul
Se stie si ca universul este atat de mare, si ca se extinde cu viteza mai mare decat a luminii, si nu i se pot vedea marginile
Iar pana la poba contrara, dupa ce am intors fiecare piatra, fiecare fir de iarba in tot acest univers, nu putem zice ca nu exista alta viata
Si stim 100% ca exista deoarece sunt unele planete care emit gaz metan din oceane, ceea ce semnifica fotosinteza
Deci, viata exista dar dc guvernul americii nu e foarte clar?
Pt ca pastreaza cartea asta pentru “Psychological Warfare”
Mai exact cum gandea odata Reagan cu gura deschisa “ ce ar fi daca am fi atacati din exteriorul planetei? Eu cred ca noi si urss am inceta sa fim inamici”
Doarme pe undeva prin sertare, dovada vietii in univers.. ca sa fie scoasa in ajunul unui armaghedon nuclear
Foarte simplu….sa putem intelege Terra, trebuie sa ne uitam la Venus si la Marte, sa intelegem trecutul si viitorul planetei noastre. Nu cred ca suntem inca capabili de asa ceva, mai trebuie sa treaca foarte multia ni( poate sute, poate mii) pana o sa fim capabili de asa ceva. Asta daca nu reusim contra performanta sa ne autodistrugem pana atunci.
Si da, in cazul in care nu mai exista viata in Univers si suntem singuri, tot cele doua planete o sa fie raspnsul la viata din Univers, in viitorul relativ apropiat. Ex: Dupa 1000 de ani de la eventuala colonizare a planetei rosii, cei de acolo vor fi martieni, nu pamanteni. Un fel de americani fata d briti. Important este ca viata exista pe Terra. De aici poate evolua si pe alte planete, iar de acolo mai departe, s.a.m.d.
PS Atentie mare la Europa……de acolo putem avea o surpriza foarte frumoasa! Inclusiv trecutul lui Marte ne poate uimii exrem de mult. Nu m-ar mira sa gasim acolo urme de viata in trecut, poate chiar viata inteligenta.
PPS Articolul asta demonstreaza cat se poate de clar de ce anume trebuie sa avem grija de planeta noastra cat se poate de mult. Ce-i in mana nu-i minciuna!
Multumim! Ma fascinat idea filmului Prometheus ( Alien ), chiar daca idea nu e noua ( Daniken ) aka Biblia. Viata este prea complexa, pt a fi doar o intamplare. Poate, nu cautam unde trebuie. Sau poate, asa ni se spune oficial ( oricum, noi ca indivizi nu contam) Carlos Castaneda
Ha….si tu ai citit Castaneda? Cred ca de cel putin 5 ori fiecare am facut-o
o intrebare principiala este daca noi construim lucruri plecand de la modelul nostru sau daca noi nu suntem decat un alt tip de entitate mai evoluata dar care respecta aceleasi principii universal valabile. O intrebare de genul oul sau gaina.
@ADR. Oul care face cotcodac când are pene … Noi construim tot felul de fantasmagorii pe care le credem lucruri raționale, dar dacă suntem serioși utilizăm în analiza omuleților verzi numai și numai principii validate ca universal valabile. Voi croșeta mai jos pe principiul 2 al termodinamicii și pe principiul evoluției.
Of of … Înainte de a citi comentariul meu sau altele, vă rog mult încercați să citiți cât mai mult din aceste articole :
https://en.wikipedia.org/wiki/Extraterrestrial_intelligence
https://en.wikipedia.org/wiki/Kardashev_scale
https://en.wikipedia.org/wiki/Drake_equation
https://en.wikipedia.org/wiki/Fermi_paradox
https://en.wikipedia.org/wiki/Negentropy Definiție : Resursa neg-entropică – capacitatea unui sistem cibernetic deschis (individ, grup, societate, civilizație) de a-și scădea entropia (de a se auto-organiza) – se realizează prin mecanismele de feed-back (corecția erorii menține entropia) și feed-before (prevenția erorii scade entropia)
Ce vreau să spun eu – nici una din aceste clasificări de probabilități de contact de gradul I nu dezvoltă probabilitatea de atingere a vieții inteligente, care e cea mai mică față de toate celelalte și cea mai variabilă ca valoare în funcție de principiile de calcul estimativ.
Ca s-ajungem noi – noi, civilizația umană cea amărășteană de tip zero – să jucăm bridge sau șah cu niște omuleți verzi, ar cam trebui să vină omuleții la noi, iar pentru asta, omuleții verzi ar trebui să fie civilizație de tip 2 sau 3, deci acu’ ceva zeci de milioane de ani trebuiau să atingă tip 1. Se estimează că odată atins tip 1, o civilizație e capabilă să atingă următoarele nivele deoarece necesarul de capacitate neg-entropică a societății respective este mult mai mare pentru trecerea de la 0 la 1 decât pentru următoarele nivele.
Dar pentru ca societatea să atingă nivelul 1, elementele sistemului (indivizii + uneltele lor) trebuie să aibă capacitatea de comunicare de echivalent informatic de 16 kB/s și de rațiune de echivalent inferențial de 50 MHz. Spun echivalent, pentru că evident că un om e mult mai mult decât un calculator i486 din 1993 cu modem dial-up de primă generație – un raționament combinat inductiv + deductiv uzual necesită o capacitate de procesară de echivalent inferențial de 20 MHz, iar o emoție primară conține de la echivalent 10 MB în sus, transmisibilă în zece secunde de un Anthony Hopkins sau nici în 10 ani de un sloi de gheață gen Putin. Divagări … scuze.
George GMT a atins problema tangențial, și a spus foarte concis ideea că pentru capacitatea de rațiune inteligentă sunt necesare sisteme vii pe bază de carbon pentru a asigura energia necesară rațiunii eficace. Eu aș completa cu noțiunea de sisteme vii bazate pe carbohidrați și ciclul Krebs mediat de sisteme enzimatice. Într-adevăr, toate celelalte sisteme descoperite la vietăți exotice din vulcanii subacvatici sau cine știe de pe unde sunt net inferioare energetic nouă. Mai mult, s-au imaginat entități să zicem vii bazate pe siliciu, germaniu, arsenic, dar din calcul matematic s-a exclus posibilitatea ca acestea să poată depăși nivelul de plantă.
Acum despre Dumnezeu … dac-am avea dovada reproductibilă a acțiunii Lui directe asupra realității obiective am avea puterile Lui … Cam așa se consideră mulți atei – cei mai luminați spun că Dumnezeu este chiar principiul neg-entropiei, adică capacitatea vieții de a evolua și a rasei umane de a se înălța – omul evolueză într-o viață cam cât maimuțele în vreo sută de mii de generații (ok, avem contraexemple, dar să nu fim cârcotași – mai bine-i măsurăm pe oameni în procente de IQ decât în dăncili sau mai nou în ciuci …).
Acum referitor la paradoxul Fermi aplicat la viață – ca să nu fac un eseu despre Dumnezeu și Darwin, încerc să condensez. Teoria evoluționismului spune că evoluția (survival of the fittest) acționează diferențiat asupra mutanților, adică evenimentul evoluționist extrem de rar (evenimentul care segregă supraviețuirea indivizilor) acționează asupra indivizilor excepționali (mutanții). Strict matematic, probabilitatea atingerii nivelului de dominanță a genelor mutante într-o populație favorizante pentru evenimente excepționale (adică evoluția) e sub 1 la o sută de mii (adică individul care supraviețuiește unui eveniment evoluționist apare mai rar de o dată la o sută de mii de generații). Adică, matematic-probabilistic nu ar fi posibil ca o bacterie să evolueze într-o tulpină rezistentă la un anume antibiotic decât după ce am avea un miliard de utilizări de antibiotic din care să existe un milion de ciumpalaci inculți care iau antibioticul după ureche. Și totuși … se întâmplă mult mai des … e suficient un milion … de o mie de ori mai puțin în medie… unii numesc asta limită a dezvoltării științei, majoritatea oamenilor de știință de marcă efectul Dumnezeu …
Cam la fel și cu probabilitatea de first-degree encounter … Până la asta, ar trebui ca noi, oamenii, să ne concentrăm pe înțelegerea distanței pe care o mai avem până la atinge nivelul 1 de civilizație … mulți cred că dacă avem telefon care pune automat pupici roz în poziție bună pe poze suntem evoluați. Alții spun că e de-ajuns să scăpăm de Putin, Kim, Xi, Trump și încă vreo mie de dinozauri plus Musk, Zuckerberg, Soros, Thunberg, Dragnea și încă vreun milion de scârbavi sau zăltați și e de-ajuns ca a doua zi să fim civilizație de nivel 1 …
P.S. Acum ceva zile m-a pălit un link către un thread de Reddit mai citit ca RM plin 99,99 % cu idioți și-am pierdut total emulația pedagogică. Care nu mi-a revenit … Mi-a rămas doar emulația egoistă a auto-adulării … și pe-asta încerc să o cosmetizez în orgoliu intelectual cu formulări impersonale … Deci sunt doar formulări impersonale, nu și epatante – nu mi-am pierdut sinceritatea
Universul ne învață că nimic nu e etern.
Se nasc stele, altele mor.
( Exact că fiecare din noi. Ne naștem, creștem și la un moment dat murim) Diferențele sunt de timp. Noi sută și ceva de ani, stelele milioane de ani.
Soarele nostru e in faza ( extrem de lunga pentru noi pământenii) in care încet, încet se îndreaptă în a devenii o ” gaura neagra”.
Sau în o explozie .
Nu disperați. Mai durează milioane de ani.
Iar ” viața” noi o cunoaștem și o studiem strict din experiența umană.
Că atare nu avem nici o confirmare că e unica forma de viață posibilă.
Că există alte civilizații , e fata urma de dubiu.
Nu știm unde.
Nu știm dacă sunt asemănători nouă.
Nu avem habar daca suntem mai dezvoltați ca ei sau suntem în epoca de piatra comparat cu ei.
Deci stați liniștiți.
Când mă întâlnesc cu ei , extratereștrii, am sa vă anunț.
Public, gratuit și fără pretenții.
??
PS.
Nu cumva sunt intre noi, ne studiază, se minunează și poate ne plâng de milă ?
Întreb că nu se știe niciodată.
Multumesc de articol . si intrebarea nu este daca exista viata si cum a inceput ea cu totu, si ce a produs scanteia de la inceputul (totului)
Bun articol. Surprinzator pe site, dar binevenit.
Realitatea e ca nu stim multe despre istoria vietii pe Pamant. Era unicelulara acopera 75 la suta din istoria ei, si e dificil de spus exact de ce.
Dar… Viata insasi a modificat planeta facand-o mai… Locuibila. Acum 3.8 miliarde de ani, Luna avea vulcani activi, si era la 70.000 km de noi (ce priveliste…), Pamantul nu avea placi tectonice, Soarele avea numai 70 la suta din luminozitatea sa prezenta, iar atmosfera era metan, dioxid de C, azot si argon. Erau conditii ostile, dar viata a transformat metanul in CO2 si apoi CO2 in O2. Viata dupa ce apare, tinde sa isi colonizeze planeta. Extremofilele alea, din ce stiu, nu si-au evoluat trasaturile extremofile, ci le-au pastrat. Ele erau necesare in eonul hadean si archean.
Alte planete… Greu de spus. Eu suspectez ca exista viata pe Marte, dar e o biosfera ingropata, f redusa ca marime comparativ cu noi. Euroa si Enceladus sunt mai speculative, dar nu imposibile.
Cat despre alte sisteme, iar… Depinde. Nu scrie nicaieri ca viata nu poate aparea pe un satelit mare sl unei planete gazoase, spre exemplu. Si avem exemple de planete gazoase in zone habitabile. Greu de reperat satelitii insa… Asteptam JWST sa arunce un ochi.
Despre piticile rosii…intr-adevar, inca nu stim multe despre planetele lor. O magnetosfera puternica le poate apara, iar viata cel putin primitiva, nu are nevoie de lumina initial. Mai cicluri de feedback cu chestii precum ozonul (care ecraneaza de radiatie UV dar care se si formeaza folosind radiatia UV) care pot ajuta. Iar stelele mici devin mai linistite pe masura ce imbatranesc (desi nu sunt multe astfel de stele realmente batrane; traiesc enorm de mult, iar viata pe ele va avea parte de zeci de miliarde de ani de conditii neschimbate).
Sunt optimist in privinta vietii. Bacterii, ba poate chiar un animal ocazional.
Inteligenta, insa… Ei bine, Fermi isi arata capul. Si solutiile la Fermi sunt ori triste (nu avem, fratila) ori f ingrijoratoare (padurea intunecata, mari filtre, sau pur si simplu, non necesitatea inteligentei). Inteligenta e… Complicata. Are diminishing returns pana la un punct dpdv al fitness-ului unei specii, apoi explodeaza. Aici e mult de studiat… Oamenii s-ar putea sa nu fie singura specie auto-constienta pe planeta.
Multumiri lui George pentru articol.
Subiectul e foarte amplu.
Noi avem chiar sub nasul nostru cateva directii interesante de studiat, pentru cei care sunt interesati:
1. Pestera Movile din Dobrogea este cred ca unica in lume cu ecosistemul ei izolat de lumea exterioara si bazat numai pe chemosinteza (chimiosinteza) in loc de fotosinteza.
2. Congresul Statelor Unite a tinut in vara asta o auditie pe tema OZN-urilor. Nu e banc e foarte serios. Nu s-a mai tinut o astfel de auditie din anii ’70.
Congresmenii americani sunt ingrijorati de fenomen si de multiplicarea numarului de incidente. Ingrijorarea chiar e reala.
A fost redefinit pana si temenul de UFO in UAP (Unidentified Aerial Phenomena)
Cine are rabdare sa o asculte pana la capat e interesant.
Cine nu, sunt si versiuni scurte si extrase din buletinele de stiri.
Nu sunt bashini ezoterice, sunt explicatii cat se poate de serioase facute de oameni cat se poate de seriosi, pe tema ce stim pana acum si ce putem cu ce avem. Fenomenul a luat amploare si este considerat de congres o potentiala amenintare pentru State.
Iata link-ul:
https://www.youtube.com/watch?v=FYfxwBQL69A
Multumiri George pentru articol! Este altceva, fata de probleme cotidiene…
Poate că ne uităm prea departe. A crescut destul de mult numărul studiilor asupra inteligenţei caracatitelor, a capacităţii lor de a învăţa. Iar despre popularea altor planete – organismul uman nu se adaptează prea bine la starea de imponderabilitate prelungită, caracteristică zborurilor lungi la vitezele pe care le putem atinge astăzi. Cred că IA este răspunsul la asta. Că ar putea să fie şi sfîrşitul nostru ca specie e altă poveste.
Superb, chapeaux bas !
In afara lui David Kipping „tatic” pe subiectul paradoxului Fermi este Isaac Arthur, cu chiar doua playlist-uri la „cestiune”, eu il urmaresc de vreo 6 ani, nu stiu daca am ratat vreo emisiune a sa : https://www.youtube.com/watch?v=oIva_60l3ww&list=PLIIOUpOge0LuzO1f6z-sCZFawM_xiMHCD&index=2
respectiv :
https://www.youtube.com/watch?v=rDPj5zI66LA&list=PLIIOUpOge0LulClL2dHXh8TTOnCgRkLdU&index=1
Referitor la „…exista si contra-argumentul ca viata pe Pamant a aparut extrem de repede…” exista un articol ( am sa pun link-ul dupa ce termin – sunt pe telefon) in care geologii nu pot gasi 1 miliard de ani in istoria Pamantului. Practic, de la ferigile si viata destul de uniforma constand in melci, scoici, viermi etc la explozia de diversitate de dupa miliardul lipsa la inventar, nu se poate gasi explicatie inca…doar teorii. La fel si teoria Big-Bangului care mi se pare un atac la inteligenta.
Altceva, viata nu depinde exclusiv de apa, oxigen sau Soare. Avem chiar in Romania pestera Movile, un exemplu in care viata se autosustine de milioane bune de ani fara a fi nevoie de nimic din cele de mai sus. Iar americanii au studiat-o pentru ca e ca si cum ar gasi viata pe alta planeta cu deosebirea ca au avut-o sub nas si nu cautand-o pe comete, meteoriti sau alte planete. Viata exista cu siguranta in afara Terrei si sunt sigur ca o vor gasi pe Marte.
https://m.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/pe-urmele-miliardului-de-ani-disparut-din-istoria-pamantului-misterul-vechi-de-150-de-ani-nu-a-fost-rezolvat-nici-acum-1669679
Teoria ‘big bang-ului este prezentata gresit de media si de diverse canale …evident click bait-ul este important.
Ce trebuie inteles este ca universul nu a pronit dintr-un punct anume, dintr-o asa numita singularitate.
mai multe info. aici:
https://www.youtube.com/watch?v=3hApcpGJETA
Capata sens ce spune tipa. Trebuie sa o mai reascult de cateva ori sa le pun cap la cap. Mersi de link
Mai contează și unde se află sistemul solar in cadrul galaxiei, doar o porțiune relativ redusă de la margine fiind propice vieții.
Spre interior, unde este aglomerație stelară, riscul unor supernove care să sterilizeze viața așa cum o cunoaștem, fiind foarte ridicat.
Citeam undeva, că până și domesticirea câinelui a fost foarte importantă, fără el ar fi fost posibil să ne aflăm încă în epoca de piatră. Datorită lui am fost capabili să vânăm mai eficient și să domesticim alte animale, care să ne scoată din categoria de vânători culegători.
Sa nu exageram … totusi nu cainele ne-a civilizat
Nu ne-a civilizat, dar cu 2 câini poți ține o turmă de oi, poți vâna, sau păzi tribul mai eficient și cu mai puțin personal. Câți oameni îți trebuie pentru asta, într-o perioadă în care nu erau prea mulți oameni? Astfel oamenii s-au putut ocupa și de alte treburi, nu doar să păzească animale sau să vâneze.
În fine, e o teorie, dar una plauzibilă.
Omul sa civilizat cand a putut sa isi mute pestera unde a avut nevoie si asta datorita unui singur lucru FOCUL,cu el a putut sa isi faca unelte si arme mai rezistente,pestera unde a vrut el ,a putut sa isi aduca mai aproape de pestera apa,sa o dreneze departe ca sa nu se imbolnaveasca sa o duca sa irige campul sa faca ziduri de aparare asa a ajuns sa aiba si wi fi in pestera ca sa scrie toate prostiile care ii trec prin cap si sa vada alalalt din pestera de la capatul lumii ce prost e el,ca si wi fi tot cu foc se face
bine zis 🙂
Focul a fost întotdeauna lângă noi și astfel l-am putut studia și „îmblânzi”. Focul va exista și pe alte planete cu o compoziție chimică a atmosferei asemănătoare cu a noastră. Un animal precum câinele s-ar putea să nu existe.
https://m.youtube.com/watch?v=aDmzzREXI_g
Mi-e mi se pare sub semnul intrebarii faptul ca am avea o singura radacina comuna maimutei. Conform teoriei lui Darwin ar trebui ca oamenii din desert sa fie dotati cu cocoase ca dromaderii. Sau cei de langa ape sa aibe talpa mai lata si degete unite cu o membrana. Poate exagerez dar teoria stramosului comun mi se pare …. exagerata sa nu zic altfel.
Mulțumim George!
Plecând de la ipoteza/metoda mediocrității viata in univers nu ar fi ceva eceptional
Însă universul este infinit in tip si spatiu.
Deci, chiar dacă viata, chiar ajunsă la stadiul de conștientă, ar fi relativ răspândită …. mai ramane chestia cu repartiția in timp si spatiu. Adica , în acest moment am putea singuri in acest brat galactic, sau chiar galaxiei.
Ca in Macromedia,sa zicem , viata ar fi abundenta ba chiar si cea conștientă destul de răspândită….. Care ar fi relevantă?
Si sa nu uit. Cică in zona catolică, câteva sute de ani in urma oamenii, majoritar, erau de părere că si pe alte planete, (Venus, Jupiter,Luna {ma rog lună e satelit} ) există oameniMotivatia ?
Păi altfel de ce Dumnezeu ar fi făcut plantele alea?
Mts
Cu toate „deficitientelr: sale crestismul este o religie a rațiunii