Distrugătoarele de clasă „Fletcher” au făcut istorie în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind construite în nu mai puţin de 175 de unităţi. Subiectul articolului de astăzi, USS „Saufley” (DD/DDE/EDDE-465), a fost construit de Federal Shipbuilding and Dry Dock Co., Kearny, New Jersey într-un timp record, intrând în flotă în data de 29 august 1942.
Mai multe detalii despre activitatea sa operaţională puteţi găsi accesând sursele bibliografice. Pentru că astăzi ne interesează altceva.
Schiţa lui USS „Saufley” Sursa: navsource.org
Date tehnice:
Deplasament: 2.050 tone
Lungime: 114,7 m
Lăţime: 12,1 m
Pescaj: 5,4 m
Propulsie: 60.000 CP (45 MW); 2 elice
Viteza: 35 Nd
Autonomie: 6.500 Mm@15 Nd
Echipaj: 329
Armament:
5 × tunuri 127 mm/38 cal.
10 × tunuri AA de 40 mm
7 × tunuri AA de 20 mm
2 × 5 tuburi lanstorpilă de 533 mm
6 × aruncătoare de grenade anti-submarin
2 × şine pentru grenade anti-submarin
Căutaţi „crews quarters”… Sursa: wikipedia
Ideea acestui articol este destul de simplă: o navă din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu un deplasament de 2 000 de tone, are la bord un echipaj de 329 de oameni, echivalentul echipajului unei nave de luptă de aproximativ 10 000 de tone din zilele noastre. Întâmplător sau nu, şi astăzi tot distrugătoare le spune.
Un alt factor determinant pentru scopul acestui articol îl constituie propulsia. Nava construită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este propulsată de o combinaţie de boilere cu turbine cu abur, foarte voluminoase. Acest fapt este absolut evident dacă aruncaţi un ochi pe schiţele de mai sus: boilerele şi turbinele ocupă o treime din corpul navei. În restul de două treimi este… ei bine, este celălalt rest (oameni, muniţie, cambuză etc ş.a.m.d.).
Propulsia navelor militare din zilele noastre este totuşi mai compactă, în ciuda nevoii din ce în ce mai mari de energie. Asta în timp ce deplasamentele navelor moderne cu echipaje similare ca număr sunt cel puţin de patru – cinci ori mai mari…
Câteva poze cu USS „Saufley”, aşa cum a arătat ea de-a lungul carierei sale.
Sursa: navsource.org
Augmentarea capabilităţilor anti-aeriene prin instalarea de noi tunuri A.A. cu tragere rapidă. Observaţi şi radarul…
Sursa: navsource.org
Conversia la DDE:
Sursa: navsource.org
Filmul este… ei bine, trebuie să-l urmăriţi! Mai ales dacă nu reuşiţi să vă imaginaţi cum ar fi să trăiţi cu încă 30 de „mates” într-o garsonieră de 30 mp… Cât despre „băi”, well, acestea sunt un loc unde intimitatea capătă noi sensuri.
Iar acum (sper că l-aţi urmărit) spuneţi-mi, cum v-ar plăcea să trăiţi şi să luptaţi la bordul unei astfel de nave pentru câteva luni? Zi de zi, furtună sau nu…
Nicolae Hariuc
Surse bibliografice:
păi e lux față de submarin.
Ce mi-ar placea sa incerci „luxul” asta vreo 3 luni de zile… 🙂
la momentul respectiv prin comparație cu submarinul,datele sunt altele acum la ambele.
fiecare meserie cu avantajele si dezavantajele ei până la urmă,nu intru in detaliu.
un adevarat examen de toleranta atunci cand cineva da drumul la un partz :P.
Atunci la 2000 tone era distrugător….
Acum iese corveta .. ..?
Evolutia tonajului se datoreaza (in opinia mea), nu neaparat in ordinea relevantei:
1) noilor sisteme de arme care au inlocuit tunurile de calibru mare
2) necesitatii de a oferi conditii mai bune de trai la bordul navelor
3) intotdeauna pe timp de pace se fac nave mai mari, pe timp de razboi ele sunt mai mici
4) regruparii claselor, disparitia cuirasatelor, devenite inutile din cauza aviatiei maritime
5) reconceptualizarea atributelor specifice fiecarei clase ca urmare a progresului tehnologic
Si probabil mai sunt, dar pe astea le-am scos din joben acum, asa din scurt 🙂
Multumesc pt explicații….
Poate fi si faptul ca o navă mai mare ține mai bine marea montată?
E o platformă de arme mai stabilă, adică….
Da, si asta. 🙂
Navele actuale tind sa aiba un raport lungime/latime mai mic. O corveta acum are in jur de 100 lungime la o latime de 14. Distrugatorul din articol, specific WW2, are 114 cu 12.
E vorba de calitati nautice:
1. Flotabilitatea
2. Stabilitatea
3. Nescufundabilitatea
4. Soliditatea
In esenta vorbim de stabilitate pe mare montata si capacitate de incasare. Bigger is better in cazul asta… 🙂
Nicolae, poți te rog, in condițiile astea, să îmi explici cum devs-a scufundat fregata aceea norvegiană atât de repede după o coliziune cu o navă civilă? Pare de necrezut.
Gaura foarte mare de apa, fix in zona salii motoarelor.
Usile etanse probabil deschise. Posibil slaba pregatire pe partea de combatere a avariilor.
Va fi un articol pe subiect cand voi avea mai multe informatii.
Cineva zicea ca are 6 compartimente etanse. Ceea ce grosso modo ne lasa cu aprox. 22 m/compartiment etans, ceea ce poate fi cam putin.
Concluziile la ancheta, noi putem doar sa speculam…
Multumesc!
Da dar trebuie tinut cont ca atunci mai existau si distrugatoare lider, crucisatoare usoare/grele, battlecruisere,cuirasate,portavioane usoare/grele,pe langa corvete/fregate…fiecare cu tonajele aferente
Multi uitam ca ostașii sunt o categorie ce trebuie cinstită de către oricece țară…. Ei când intră în sistem, aparțin sistemului complet.
Inclusiv programul din afara serviciului nu este că și la noi restul, un program liber ales – e dictat in mare parte de procedurile și de posibilitatea de a fi prezent la.munca în cel mai scurt timp dacă ești solicitat….
La fel condițiile si echipamentele oferite sunt cele existente – te descurci cu ele… Și ei trebuie să lupte cu inamicul cu ce au la dispoziție, conform ordinului….
Haina militară trebuie cinstită întotdeauna – căci numai ei știu cât de grea e viața în ea…
PS
Nu am nici o tangenta cu militaria ….
Da, asa e.
Asa, de distractie, cam cat castiga un marinar de pe un sub american? Vad ca un recrut castiga cam 1600 dolari pe luna, dar banuiesc ca pe submarine nu exista recruti.
22 tunuri plus torpile si grenade nici nu este de mirare ca era nevoie de o „armata ” sa operezi tot armamentul asta manual, gradul de automatizare era redus. Mark 42 5″/54 caliber gun (127mm) care era automat apare in 1953
Si asta e adevarat. Totusi, in continuare, sunt destul de multi membri ai echipajului alocati manuirii armamentului chiar daca nu neaparat la manipularea directa a tunurilor sau torpilelor.
Cea mai importanta consecinta a automatizarii e ca a bagat oamenii inauntru.
Atunci era probabil lux sa stai pe patul tau, sa nu uitam ca multi ostasi erau mai de pe la „tara” unde sa ai un loc al tau cu de toate era nemaiauzit.
Dar la noi cum era, de ce nu pui Nicolae cum era la noi in marina pe vremuri ?
Ca sa „pun”, trebuie sa am ce. La noi nu prea gasesti filmari pe net cu asa ceva…
Va fi ceva asemanator cu viata la bordul submarinelor noastre in WW2.
Interesanta evolutia tonajului. Probabil in 50 de ani corvetele vor avea 10000 de tone.
Interesanta si viata la bord.
La nemti probabil ca da… 🙂 Vezi F125, fregata de 7000 t cu armament de corveta… 🙂
Exista o tendinta de multirolizare, in special la nivel european (fara UK), cu ignorarea claselor de nave pana acum traditionale. Nu mi se pare o idee buna, si nici USA nici UK nu par sa o urmeze. Nici rusii sau chinezii. Adica exact tarile care privesc inarmarea foarte serios.
Decat o parere…