Vorbim deseori despre nave de orice fel dar am senzaţia că mulţi dintre voi nu au văzut una în realitate, cu atât mai puţin n-au fost vreodată la bordul unei nave. Am insistat întotdeauna pe calităţile nautice ale navelor, mai ales pe ale celor de război pentru că, alături de alte caracteristici, sunt foarte importante. Nu-mi ascund preferinţa pentru aşa-zisele nave de luptă „sub-înarmate” pentru simplul motiv că viaţa la bordul unei nave nu se compară nici pe departe cu viaţa pe uscat sau în aer. Cei care aţi navigat ştiţi foarte bine la ce mă refer, cei care nu aţi navigat, sper să vă faceţi o idee.
În acest scop, pornim azi o mini-serie educativă despre cum arată viaţa la bordul navelor de luptă, de azi sau de ieri. Iar recenta tragedie a submarinului argentinian m-a determinat să încep cu cele mai claustrofobice dintre ele, submarinele diesel-electrice. Exemplul de astăzi este submarinul HMAS „Onslow”, un submarin ce poate fi vizitat la Muzeul Marinei din Sidney.
HMAS „Onslow” la Muzeul Marinei din Sidney
Dar să vedem cine a fost HMAS „Onslow”. Unul dintre cele şase submarine australiene ale clasei „Oberon”, „Onslow” a intrat în Marina Regală a Australiei în 22 Decembrie 1969, fiind retras în 29 Martie 1999. Designul foarte reuşit, precum şi silenţiozitatea de excepţie a acestor submarine, a condus la menţinerea lor îndelungată în serviciu.
Nava pe care o vedeţi în poza de mai sus are 90 de metri lungime, o lăţime de 8,1 m şi un pescaj de 5,5 m când este la suprafaţă. Deplasamentul maxim la suprafaţă este de 2,030 tone ajungând la 2,410 tone când nava intră în imersiune.
Sistemul de propulsie cu doi arbori port-elice este diesel-electric, alcătuit din două motoare electrice English Electric şi două generatoare diesel supra-alimentate, V16, Admiralty Standard Range, motoare pe care le puteţi admira în poza de mai jos.
Cele două generatoare diesel. Culoarul dintre ele nu are mai mult de 50 – 60 cm, înalţimea acolo fiind de aprox. 2 m
Sistemul de propulsie asigura submarinului o viteză de 12 Nd la suprafaţă şi aproximativ 17 Nd în imersiune, autonomia fiind de 9,000 Mm la 12 Nd. Adâncimea la care se puteau scufunda era de 200 m.
Puntea inferioară unde se aflau bateriile ce asigurau propulsia în imersiune. Da, pantoful e al meu… 🙂
La data retragerii din flota activă, „Onslow” avea un echipaj de 60 de oameni, la care se puteau adăuga 16 elevi. O fi mult, o fi puţin? Păi hai să vedem cam cum arătau spaţiile de „locuit”.
„Dormitor”
Toate aceste spaţii de locuit sunt intinse pe toată lungimea „utilă” a navei, deci nu în prova unde sunt tuburile lans-torpilă şi torpilele de rezervă sau înspre pupa unde începe sala maşinilor.
Alt „dormitor”…
Ofiţerii beneficiau de ceva mai mult spaţiu de „locuit”.
Careul ofiţerilor, dacă îmi aduc bine aminte. Doamne, cât spaţiu… 🙂
Un alt dormitor de „lux”, beneficiază de televizor! 🙂
Un alt spaţiu de „locuit”, probabil un careu al ofiţerilor, erau aproximativ 8 la bord
Evident, toţi cei 60 de marinari trebuie să fie şi hrăniţi, pentru că misiunile puteau fi destul de lungi. Mai jos, „bucătăria”, nu-mi vine decât galley acum în minte… Oricum, un alt exemplu de utilizare cât mai eficientă a spaţiului.
The „galley”
WC-urile şi duşurile nu le-am pozat… Nu vă gândiţi la ceva spectaculos, apa este în general limitată la bordul navelor.
Asta chiar nu-mi mai aduc aminte de pe unde este…
Dar să trecem la camera de comandă a submarinului. Dimensiunile ei sunt… cel mai probabil cam cât bucătăria unora dintre noi, fiind probabil unul dintre spaţiile cele mai „largi” ale navei.
Centrul de luptă al submarinului. Puteţi remarca periscopul in dreapta iar in stânga ceasul care indică adâncimea în picioare
Submarinul a fost dotat iniţial cu şase tuburi lans-torpilă de 53 cm prin care se puteau lansa torpile sau mine. Dotat iniţial cu torpile britanice Mark 8, acestea au fost ulterior înlocuite cu torpile Mark 23. În urma modernizărilor din 1982 – 1984, submarinele clasei au fost primele submarine cu propulsie diesel-electrică care puteau lansa rachete anti-navă, UGM-84 Harpoon iar torpilele britanice au fost înlocuite cu cele americane Mark 48, ghidate prin fir. În 1996, încărcătura standard a lui „Onslow” consta într-un mix de 20 de torpile Mark 48 Mod 4 şi rachete anti-navă UGM-84 Harpoon. Torpilele puteau fi înlocuite cu mine marine tip Mark 5 Stonefish.
Iniţial, „Onslow” a avut două tuburi lans-torpilă şi în pupa, destinate asigurării unei primiri „călduroase” submarinelor urmăritoare, însă apariţia torpilelor ghidate prin fir a făcut ca aceste tuburi să devină inutile astfel încât, cu ocazia modernizării din 1982 – 1984, ele au fost eliminate.
Impresionantă putere de foc, nu-i aşa? La asta adăugăm şi capacitatea de a „opera” scafandri de luptă…
Mai jos, alte câteva posturi la bordul navei.
Post de lupta la bordul lui „Onslow”
Un alt post de lupta…
Cam toată nava este organizată de-a lungul unui culoar, cabinele, sălile, diferitele compartimente fiind separate prin pereţi etanşi, aşa cum se vede mai jos. În timpul luptei tambuchiurile care separă diferitele compartimente ale navei sunt închise. Foarte util în cazul în care un compartiment este lovit şi se inundă sau este incendiat. Foarte prost pentru moral însă…
Sala maşinilor, perspectivă. În dreapta, tambuchiul care o data închis, etanşează sala maşinilor de restul navei.
Un alt post de lupta.
Toate pozele de mai sus sunt făcute de subsemnatul, cea de mai jos este preluată de pe Wikipedia şi ni-l înfăţişează pe „Onslow” întorcându-se de la un exerciţiu RIMPAC.
„Onslow” la suprafaţă. Sursa: wikipedia
Cu excepţia submarinelor cu propulsie nucleară, cele diesel-electrice nu se prezintă cu mult mai diferit nici în zilele noastre, chiar dacă tehnologia a evoluat foarte mult de la data la care „Onslow” a fost proiectat şi lansat la apă. Automatizarea a facilitat reducerea echipajului însă nu vă gândiţi că din garsoniere, submarinele diesel-electrice de azi au devenit brusc apartamente cu patru camere. Rămân în continuare nişte spaţii extrem de claustrofobice în care marinarii trăiesc şi luptă în misiuni de până la 30 de zile sau chiar mai mult.
Iată şi un tur la bordul navei, prezentat de un fost comandant, unde aveţi şi un etalon, omul cu pricina, dar şi nişte săgeţi în colţul din stânga sus de unde puteţi vedea cum arată diversele compartimente ale navei:
Şi, ca să încheiem, mai jos aveţi o poză cu un Kilo, un submarin mai scurt, dar mai „lat”, cu un deplasament similar lui „Onslow”:
Pentru comparaţie. Sursa: pinterest
Sper ca acest articol să vă fie util în a vă face o idee despre ce înseamnă „traiul” la bordul unui submarin diesel-electric de dimensiuni medii.
Nicolae Hariuc
Surse: Wikipedia
De unde rezulta ca noi aveam in 1986, cand Delfinul a intrat in dotare, un submarin destul de net superior celor australiene 🙂 . Macar din punct de vedere al designului…
Yeap.
Da, dar nu lansa UGM-84 Harpoon… 🙂
Altfel, designul era net superior. Daca te uiti la Onslow, arata mai aproape de submarinele din WWII decat de cele din ziua de azi… Mai lung dar cu un diametru mai mic, doua elice in loc de una ca azi, ergonomia mult inferioara…
Iti imaginezi prin ce-au trecut cei de pe submarinul argentinian cand le-au luat foc bateriile? Iti dai seama ce profil psihologic trebuie sa ai ca sa fii marinar pe asa ceva? 🙂
Despre asta e vorba aici. 🙂
Da (am gasit ocazia sa ne fudulim si noi un pic 🙂 ), Oberon-class este ccea ce putem numi astazi un submarin de tip WW2, adica era inca o nava cu o hidrodinamica „de suprafata”, proiectantii daruindu-i chiar un bulb pt imersiune.
Cam la fel cu Koben class de au inceput polacii sa le retraga de curand…
Prin ce trec submarinistii doar sufletul lor stie, aici cei care au facut WW2 au incercat sa ne povesteasca, nu cred ca cineva poate insa pricepe daca n-a luptat la bordul unei astfel de nave.
Eu personal as fi ales stepele rusesti decat un U-boot.
Cei mai buni din flota!
Ceilalti marinari spuneau de submarinistii ca au sfincteri de otel, la cat strangeau din cur cand incepeau sa curga grenadele antisubmarin in capul lor.
Daca nu ma insel, bulbul este pentru sonarul navei.
Si eu as fi preferat sa inghet pe comanda deschisa a unui distrugator din WW2 decat sa am un sfincter de otel, dupa cum bine zice Eroul! 🙂
In WW2 in 1944 rata mortalității era de 90% in arma submarinelor germane . Cea mai mare din război .
Foarte interesant , Pacat ca ai nostrii neglijeaza in continuare acesta arma si nici nu se intrevede nimic vis a vis de arma submarin ,
Probabil cei de la marina inca spera din moment ce mentin arma in structurile marinei…
Sper sa fiu in viata cand vom lua din nou submarine.
Este o arma foarte scumpa, magnific de eficienta, greu de gasit musterii pt a o opera, vezi cazul Germaniei de azi, a Australiei, chiar si britanicii – cu sub-uri nucleare – au necazuri cu gasirea de „clienti”.
Crunta viata.
@George: si cand te gandesti ca i se spunea arma saracului……..
Arma saracului se refera la costul unui submarin fata de o nava grea de suprafata, gen crucisator, cuirasat sau, mai nou, portavion.
@ George
Astept de ceva timp un articol despre resursele umane ale armatei. Au o baza, au recrutori, au ce sa ofere, au parghii pt. influentarea politicului ?
Imi pare rau dar mai ai de asteptat, in general am evitat sa scriu despre militari…
Ca sa fii submarinist, trebuie sa-ți lipseasca instinctul de conservare. Problema e ca eficienta unui astfel de sistem e data de coeziunea echipajului, si increderea oarba in colegul de langa tine. Ori asta se castiga doar prin exercitiu. Multe misiuni efectuate cu aceeasi camarazi. Din cate stiu, Delfinul a facut ultima scufundare in 1995. Sunt 23 de ani de atunci. Nu cred ca acea coeziune a echipajului mai exista. Mi-as dori sa vad si eu un submarin perfect functional la MN. Dupa ce o sa-l avem, va trebui construita coeziunea echipajului, iar asta va dura.
Din cate stiu, oamenii au mai iesit si la pensie. Nu-i invinuiesc, nici mie nu mi-ar placea sa servesc pe un astfel de submarin.
100% de acord cu coeziunea echipajului. Se aplica si la marina de suprafata.
Nu intrutotul de acord cu lipsa instinctului de conservare, doar cu necesitatea unui anumit profil psihologic.
Nu exista om caruia sa-i lipseasca instinctul de conservare, de-asta se si numeste instinct, tine de o parte a creierului care e irationala si pana la urma de conservarea speciei.
De obicei oamenii cu temperament flegmatic si sangvin sunt indicati pentru specialitatile de genul asta, dar nu e o regula absoluta.
Partea aia din Amigdala se antreneaza, asa vezi oameni intrand in flacari sau sarind in hauri ca sa salveze altceva
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cine-a-interzis-romaniei-sa-detina-submarine-de-ce-a-fost-botezat-delfinul-dupa-cinci-ani-de-la-lansare-si-ce-eforturi-a-facut-statul-roman-pentru-a-primi-acordul-urss
Haideti sa ramanem la fondul articolului…
Odata ce ai vazut Das Boot cu siguranta stii cat de inghesuit este un diesel-electric. Pt cei care nu l-au vazut il recomand cu canicula nu doar cu caldura. Nicolae- super articol
Multumesc! 🙂 Das boot e un clasic, ar trebui sa fie pe lista oricarui pasionat de nave! 🙂
A fost foarte realistic . Efectele speciale erau la fel foarte realistice .
EDITAT! Esti foarte offtopic.
Dupa mintea mea, as lasa naibii panarama cu Schengen, si m-as apuca de construit nave cu olandezii.
Pe langa Sigma, cred ca se pricep si la submarine.
Inclusiv cuplul regal l-as resapa cu ei.
Doar o parere…..
Dar nu cred ca o sa mai vedem vreodata submarine, ca nu iese spaga, si ii doare in coor pe toti politicienii….
Scuze de off-topic si pesimism….. 🙁
Fata de viata la bordul unui diesel-electric, sunt curios daca Oberon-class este dotat cu sisteme de aer conditionat, mai ales daca tinem seama ca aceste nave au operat intr-o zona aproape tropicala – nordul Australiei.
Si imi aduc aminte aici de povestile veteranilor din WW2 care spuneau ca atunci cand navigau in Atlanticul de Nord erau vai de ei din cauza umiditatii si a frigului, iar cand ajungeau la tropice mecanici din sala diesel-urilor lucrau in schimburi foarte scurte cu paturi ude peste ei…
Da, submarinele de clasa Oberon aveau aer conditionat, versiunea canadiana chiar unul special.
Un submarin si mai înghesuit este l’Argonaute (50 m lungime) care este expus la Parc de la Vilette, la Paris. A navigat de la Havre pânà la Paris pe Sena si apoi cocotat pe uscat si expus vizitelor.
Personal, am fost interesat de submarine mai ales dupà lectura mai multor càrti ale lui Tom Clancy, care se documentase asa de bine despre viata de la bord si metodele de luptà cà a fàcut obiectul unui anchete de securitate.
off topic: Mircea, in afara de Octombrie Rosu si Furia Rosie, are si alte carti care au ca subiect submarine?
Nu în mod special submarine. Dar apar operatii submarine în „Datorie de Onoare” si „Ursul si Dragonul”
pai nici in Furia Rosie nu sunt actori principali, dar sunt multe episoade interesante. Multumesc, o sa le caut 🙂
Scuze ca sunt rau dar…nu era „Furtuna Rosie”? 😛
Ba da, ai dreptate, mea culpa 🙂
„Ataca si scufunda!”, „Lovitura din adâncuri” – musai!
Ha, sa mi-l trec pe lista pentru cand ajung la Paris. Merci! 🙂
Chiar vream sa zic si eu de l’Argonaute . Recomand cu caldura , eu am tras numai un cucui dar in spate era un grup de vorbitori in engleza care suferea pierderi masive …4 loviti si 2 abandonuri .
Mai este si in Istambul unul American putin mai spatios totusi . In acelas muzeu al armatei turce este si un ”Liberator ” lovit la Ploiesti si aterizat fortat la turci .
O lucrare interesantă despre viața la bordul unui submarin:
Reportaje de razboi Cu submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului. de Virgil Gheorghiu
Foarte interesant articol Nicolae (ca de obicei). Nici eu nu am navigat, experienta mea practica se rezuma la feribot doar 🙂
Totusi am citit si am vazut filme (nu radeti), asa ca Oberon nu mi se pare asa inghesuit pe langa U-boot-urile. Lipsesc ghirlandele de carnati, salamurile agatate in camera de comanda si bananele din sala torpilelor.
Profit de articol sa lansez o intrebare care ma roade de mult. Am observat ca vitezele navelor nu au mai evoluat deloc din ww2, ba chiar au scazut. Navele de lupta antisubmarin aveau viteze impresionante atunci, 33-35 de noduri la distrugatoare, si erau crucisatoare chiar mai rapide de atat, spre 40 de noduri unele. Acum navele de razboi suprafata sunt in general cam la fel de rapide sau chiar mai lente, cu exceptia submarinelor
Stiu ca acum se pune accent pe silentiozitate, eficienta, economie, dar cand vad ca ne sunt propuse nave care nu ating 30 de noduri ma gandesc daca nu cumva e prea putin? Sa nu ne imbatam cu apa rece, vom fi mereu, mereu in inferioritate numerica, iar navele noastre vor trebui mereu sa foloseasca tehnica loveste si fugi. Fugi si ascunde-te la tarm, in delta, sub acoperirea apararii AA de la tarm, Pt asta trebui o viteza buna as zice
Loveste si fugi, da…..dar e cam greu sa fugi de o racheta de croaziera. Pe vremuri, ei puteau sa manevreze ca sa scape de loviturile artileriei navale inamice (care nu-si schimba cursul in zbor). Astazi….mai putin.
Merci! E un inceput si ferry! 🙂
In mare ti-a raspuns Checkmate, cu mentiunea ca majoritatea navelor moderne se invart in jurul a +/- 30 Nd viteza maxima, ceea ce nu e deloc putin, cu exceptia vedetelor rapide (fast attack crafts, missile boats) care de obicei merg undeva in jurul a 40 Nd, viteza maxima.
Prin urmare viteza maxima nu mai e la fel de importanta ca in trecut datorita evolutiei armamentului si senzorilor ambarcati. Ramane importanta dar nu mai e definitorie.
Eu consider ca ar trebui sa fie importanta viteza navelor si in cazul razboiului modern. Acelasi semn de intrebare l-am atras si eu mai demult la un alt articol naval.
Daca tancurile practic si-au dublat viteza din ww2, iar aviatia a ajuns la 2-3x, navele de lupta sunt in usor regres. Tot in regres este si armamentul sau tonajul, tonaj care in ultimii 10-15 ani crescut la fregatele europene.
In prezent exista o singura mare clasa de nava de lupta moderna bine inarmata (Sejong the Great al koreenilor), celelalte doua clase Ticonderoga si Kirov viind proiecte din perioada razboiului rece. Americanii au incercat revenirea cu proiectele DDX si CGX, dar din acestea doar o clasa a primit aprobarea, numarul de nave planificate fiind drastic redus si existand in acest moment 1? singura nava care nu are toate capabilitatile operationale, fiind comandate doar 3 dintr-un plan de 32.
Frate, m-ai innebunit cu coreenii tai… 🙂 Bravo, ii admiri, te felicit! 🙂 Vezi ca Sejong ala e o copie a Arleigh Burke daca nu ma inseala memoria…
Incearca sa citesti asta: https://defencyclopedia.com/2016/11/17/analysis-are-missile-boats-still-relevant-in-modern-warfare/comment-page-1/#comments
Vad ca-i dai sus si tare cu coreenii, de ce mi-as lua nave de la unul care construieste sub licenta cand pot sa mi le iau de la sursa, adica cel care ia dat licenta?
Vezi ca licenta e doar un fel de a spune, e o metafora daca vrei.
Te-am inebunit nu numai cu koreenii, dar si tu m-ai inebunit cu francezii tai si nu cred ca sunt singurul. Fiecare cu gusturile lui, dar cand vine vorba de bani si ce poti obtine contra lor deja mi-e greata de europenii pe care i-ai promovat.
Licenta sau nu cum o consideri se afla dupa Kirov ca numar de rachete, deci chiar si peste Ticonderoga, un elev care-si depaseste profesorul 😉
Coreenii nu-mi plac pentru simplul fapt ca, de multe ori, s-au facut ramarcati prin preturile de dumping.
Al doilea lucru cu care s-au facut remarcati a fost coruptia de proportii bizantine.
Nu-si vor depasi niciodata profesorul. Si nu, nu si-au depasit profesorul pentru ca au in VLS-uri 10 rachete in plus cand radarul si senzorii sunt americani, propulsia e americana, carena tot asa s.a.m.d.
Alaturi de americani, englezi, italieni, olandezi si spanioli, francezii fac legea pe piata constructiilor navale de niste secole bune incoace…
Asa ca da, pe astia ii voi sustine intotdeauna in fata coreenilor, japonezilor sau nemtilor.
La asta adaug faptul ca nu ne luam subventii de la coreeni, ne luam de la UE. Nu coreenii ne protejeaza in fata rusilor, SUA si Nato o fac.
Asa ca pregateste-te, pe astia de mai sus o sa-i sustin pana ce te vei fi ingretosat la maxim! Iti recomand o lamaie… 🙂
S-a redus coruptia la koreeni, e bine ca vorbim noi care avem poporul in strada tocmai pentru ca suntem o tara corupta de sus pana jos si vrem sa o legalizam. Macar aia au avut cateva condamnari serioase, noi am trimis oameni importanti, dar pentru gainarii, iar prejudiciile recuperate pana acum au fost 0.
Din ce stiu englezii au fost subiectul multor articole de caterinca pe aici legat de noile lor clase de submarine, distrugatoare, port-avioane, cam tot ce au produs in ultimul deceniu. Stiu, tehnologia n-a ajuns la maturitate ca sa o stapaneasca. Uite ca la altii le iese din prima.
In ultima vreme italienii au scos clase bune doar impreuna cu francezii (FREMM, Horizon), submarinele le au de la nemti. AH, mai este Cavour, cam deloc, sau cam micut ca sa nu fiu asa agresiv.
Olandezii, corect, mari constructori de nave militare, dar pe timpul lui de Witt, de Ruyter, van Gent dar tot si-au luat-o. Acum da, ii vad ca au renascut cu De Zeven, nava de suport Karel Doorman si sa mai pun noua nava ELINT Marjata pentru norvegieni, desi am inteles ca nu este integral olandeza.
Spaniolii par sa fi tras lozul cel mare cu doua clase, Alvaro de Bazan si Juan Carlos si cam atat.
De francezi nu are rost sa mai explic, am facut-o destul pana in acest moment si nu accept ca cineva sa-mi vanda swarovski la pret de diamante.
Corect, luam subventii de la UE, dar cotizam mai mult de cat primim din ce a aparut in presa in ultimii 10 ani.
Legat de protectie, SUA e cam departe, dar tot in ei mi-as pune baza si in partenerii lor strategici, ca de NATO…sa fim seriosi. Se vede si din cei care se plimba pe aici prin estul salbatic, englezi, canadieni, americani. Restul vin doar cu mana intinsa dupa contracte, „geamgii” cum spunea cineva, mai un piscot sau un croisant ca si-au gasit oamenii sa cumpere, aia din lumea 3-a a europei de merg cu alta viteza.
Daca japonezii nu stiu sa construiasca nave….
Pregateste-te si tu ca o sa-i atac mereu pe europeni si nu numai, atunci cand voi sesiza o problema
Dane mai usor cu pianul pe scari, daca vrei nave coreene sau japoneze scrie-le celor de la MApN care au fost foarte clari de la cine vor achizitiona tehnica de lupta: membrii NATO.
Israelienii au si ei o paine de mancat din motive care nu ne intereseaza dar in mod clar stiu ce fac si fac bine, pe vremea cand noi foloseam deja casca DASH in NATO era o mare noutate, nici macar americanii n-o foloseau inca, era practic cel mai performant astfel de sistem din lume.
Pana una alta nimeni din NATO n-a cumparat nave de lupta sau alt tip de tehnica performanta din Asia, ba dimpotriva coreenii tot cumpara din NATO, de la avioane, la rachete de croaziera si munitii inteligente, nu cred ca asiaticii pot da lectii cuiva acum.
Dar fiecare cu opinia lui si pianul lui…
MApN-ul a fost doar mesagerul.
Politicul nu vrea Coreea.
Ok, dar s-a pus macar problema?!
Militarii pun toate problemele pe scara ierarhica. Inclusiv in CSAT.
De la politic incolo e treaba altora.
Daca-i ordin, cu placere!
Daca RoMil ar fi fost factor decizional si nu blog, atunci noi nu am mai fi discutat si alte lucruri printre care „competitori” pentru ca ar fi fost imediat BANAT orice altceva care nu tinea de tipar/sablon.
Serios? Ai nostri au vrut nave coreene? Pai in cazul asta mai bine alegeam nave chinezesti… N-am fi primii care pun sisteme occidentale pe nave chinezesti…
Suntem unii care avem preferinte de tehnica incorecta depedeve politic.
Multi.
Tehnica de la coreeni, turci. Nu spun nici macar chinezi ca deja fluier in biserica.
Mi-8 e sacrilegiu.
E o realitate.
Cunosc la virgula realiatile geopolitice, dar hai sa nu ne facem ca nu intelegem ca urina nu e roua.
Vlad, inteleg preferintele personale si le respect.
Insa in cazul navelor, spune-mi si mie, sunt foarte curios si nu fac misto, cam cum au ajuns ai nostri la concluzia ca navele coreene sunt cele mai bune pentru noi?
Au facut boat-test cu ele sau cum?
„Cunosc la virgula realiatile geopolitice, dar hai sa nu ne facem ca nu intelegem ca urina nu e roua.”
Urina chiar nu e roua, dar realitatea geopolitica e ca avem trupe SUA si NATO in Romania si ca suntem parte din UE chiar daca nu stim sa profitam 100% de asta, si chiar daca in viteza a doua…
Doar o parere. 🙂
P.S. Asta mi-a adus aminte de bancul ala vechi de pe vremea lui Ceasca, cu respectivul si pestisorul: pestisorule, dorinta mea e sa ne invadeze chinezii… de trei ori.
@Nicolae Afirmatia mea s-a referit strict la faptul ca politicul (ca sa fiu clar, de orice culoare) are alergie la tehnica de lupta din Coreea, nu ca ar avea ceva in special cu aia, ci pentru ca nu e americana sau franco-germana.
Ies din calcul din start, de unde si acea cerinta absurda „doar tari NATO”.
Polonezii, finlandezii, norvegienii n-au greturi sa cumpere din Coreea, noi avem.
De ce sa nu putem cumpara din Israel, Suedia, Coreea sau Japonia tehnica daca indeplineste specificatiile si mai ales are un pret mai mic? Era acum niste ani un baiat foarte vocal anti-Gripen pe bloguri si guess what, l-a trimis dupa aia Baconsky (un alt „caracter”) in excursie pe un portavion american, ca premiu.
Politicul vede achizitiile nu ca pe un mijloc de a intari apararea tarii, ci ca pe un mijloc de a se gudura pe langa anumite tari, de unde si achizitiile gen Type 22 (cand au fost voci care au sustinut varianta olandeza) sau F-16 (o alegere nu neparat proasta, dar facuta in mod prost).
Ma intereseaza strict performantele tehnico-tactice ale unui sistem militar, plus pachetul logistic, adica nu putem cumpara de la un potential inamic.
In speta Coreea ei au avantajul ca produc absolut orice tehnica la niste preturi mai mult decat competitive si caracteristici tehnico-tactice mai mult decat decente.
Cand un om isi ia o masina spre exemplu pune toate variantele pe masa, se uita la buget si alege cea cu performantele cele mai bune pentru banii aia. Asta daca nu apare nevasta-sa sa-i zica „n-ai voie s-o iei p-aia ca e de la firma lu cutarasca, nu cumperi de la scorpia aia.” Cam asa si la noi.
Vlad, iti multumesc pentru raspuns (inclusiv aluzia). Sper ca am inteles. Eu ma pricep cat de cat doar la nave, la restul nu ma bag…
Totusi nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum stiti voi, militarii, ca un produs vizat e mai bun (per ansamblu) decat altul, le cereti producatorului spre testare? Faceti RFI-uri? Mergeti la aplicatii comune si le folositi acolo? Altfel e doar o comparatie de pliante…
Ca sa ma folosesc de exemplul tau, eu cand imi aleg urmatoarea masina fac o lista cu ce imi face cu ochiul raportat la bugetul alocat si ceea ce vreau sa cumpar, dupa care merg si fac drive test cu fiecare in parte. Muncesc pentru banii aia asa ca alegerea vine dupa multa cercetare de piata si teste, uneori chiar mai multe pentru aceeasi masina. Nu sunt fanul sh-ului, nici al schimbarii masinii din 3 in 3 ani.
Toate articolele au fost cu „Despre oferta cutarica” in fata. Oricine altcineva m-ar invita (vorbesc in numele meu acum, nu al romilitary) m-as duce si i-as prezenta oferta asa cum este, exact cum am facut-o cu toti ceilalti.
Nicolae, nu a fost vreo aluzie, nici macar o comparatie, cand am ceva de spus spun direct.
E mult de discutat despre cum se alege tehnica.
In primul rand exista informatii preliminare mult mai detaliate cu caracteristicile tehnico-tactice fata de ce se gaseste pe wiki, care nu sunt intotdeauna cele din pliante, da.
Modelul ideal este de a testa un sistem inainte de achzitionare. Sunt producatori care ofera spre testare un sistem ca sa il promoveze, sunt unii care nu o fac. Totusi nu e ca la masini test drive, DIM are misiunea de a fi la curent cu ultimele realizari, exista oameni platiti sa mearga prin expozitiile de tehnica militara, sa ceara info.
Cand s-au cumparat fregatele nu a navigat cineva inainte cu ele sa vada ce si cum. La avioane a zburat Kiru si cu F-16 si cu Gripen, dar nu s-au facut teste cum au facut polonezii de exemplu.
La noi are prioritate pretul cel mai mic si ce ziceam mai sus, de multe ori ce se cumpara nu are vreo legatura cu cerintele militarilor.
Nu vreau sa intru in detalii despre cum se concep hartiile ca sa iasa cine trebuie fara macar ca membrii comisiilor sa stie, astea sunt inginerii, e o intreaga arta.
@Vlad. Le iau rapid, pe rand.
„Nicolae, nu a fost vreo aluzie, nici macar o comparatie, cand am ceva de spus spun direct.”
– Asa sa faci! Imbratisez aceeasi atitudine, atat timp cat este argumentata iar dialogul este civilizat. Accept si atitudine grumpy daca stiu ca merita! 🙂 Am tendinta sa o iau uneori pe aratura, orice „palma” care ma pune cu picioarele pe pamant e binevenita.
„In primul rand exista informatii preliminare mult mai detaliate cu caracteristicile tehnico-tactice fata de ce se gaseste pe wiki, care nu sunt intotdeauna cele din pliante, da.”
– Sunt constient de asta, am luat exemplul cu masina pentru ca l-ai dat si tu.
„La noi are prioritate pretul cel mai mic si ce ziceam mai sus, de multe ori ce se cumpara nu are vreo legatura cu cerintele militarilor.”
– De aici incep problemele majore. Una care-mi provoaca rictus nervos ori de cate ori o vad este cea cu pretul cel mai mic, fara alte criterii de evaluare incluse. De obicei pretul cel mai mic vine la pachet cu achizitii sporadice in cantitati minuscule ceea ce scade puterea de negociere din start. Pot fi de acord cu asa ceva doar in conditiile in care vrem sa luam ceva de test, gen trei complete pusti cu luneta de 12,7 mm (un exemplu la prima mana).
De acord ca nu poti testa chiar tot ce vrei sa cumperi. Una e sa testezi un TAB, alta e sa testezi o corveta. Faptul ca ce se cumpara nu are legatura cu cerintele militarilor este o chestiune foarte grava. Inteleg de ce militarii nu pot iesi sa faca scandal in directia asta asa cum inteleg ca armata este politizata excesiv.
Strict la corvete, avand in vedere cati bani se cheltuie pe ele, nu vad de ce nu s-ar insista in testarea lor sau macar solicita acces la datele de testare ale constructorului dinaintea livrarii. Inteleg cerintele de confidentialitate, se pot insera clauze in acest sens. Un bun exemplu este cel al Canadei si al ofertei esuate franco-italiene in programul fregatelor.
Referitor la testare: spuneai ca un pilot roman a testat si Gripen si F16. Omul a pilotat toata viata Mig 21. Valabil Volhov/Hawk vs Patriot. Intelegi ce vreau sa zic? Cum combatem treaba asta la produsele de inalta tehnologie?
Incheind cu navele, pentru ca de aici a plecat toata discutia, acestea sunt masinarii complexe. Know-how-ul si experienta contructorului naval in acest domeniu mi se par mai importante decat in alte domenii, dar e doar opinia mea.
„Nu vreau sa intru in detalii despre cum se concep hartiile ca sa iasa cine trebuie fara macar ca membrii comisiilor sa stie, astea sunt inginerii, e o intreaga arta.”
– Proiectul de HG pentru programul corvetelor este un bun exemplu in acest sens. Sunt obisnuit prin natura meseriei (chiar daca nu m-am mai ocupat de multa vreme de astfel de chestiuni) sa vad mizeriile de genul asta.
Pe partea navala am opinii, dar nu am competenta, sunt aici pe blog comentatori care se pricep mult mai bine atat teoretic cat si practic.
Nici eu nu sunt de acord cu anumite proceduri prin care se fac achizitiile. Cu multe.
Sa-ti spun cine e sef la logistica? Si cine a fost inaintea lui? Samd, baieti pe profilul „facem frumos”. Aia fac dotarea cand trece de politic.
Kiru da, a pilotat Mig-21, dar la piloti e altfel, isi dau seama de diferente rapid.
N-am inteles faza cu pianul, unde am gresit daca tot mi-ai atras atentia?
Daca vor fi nave NATO, ii prefer pe danezi pe aceleasi considerente legate de asiatici.
Daca are cineva o paine de mancat de la romani sau Romania e dreptul meu sa fiu interesat, iar daca sesizez ceva care nu-mi place nu voi sta cu capul plecat, deci voi iesi sa spun ce cred. Cat priveste modernizarea Puma si Mig-21, astea au fost pana la intrarea in NATO. LAROM/LAR-160 – preferam M270; Spike – preferam FGM-148.
Nu stiam ca cei din NATO care au achizitionat K9 le-au luat de completarea stocului sau de linia 2-a de exemplu. Cat priveste tehnica japoneza, putini din NATO/UE si-ar permite-o sa o cumpere si au deschis tarziu portile pentru export.
Ai gresit la faza cu „fursecurile”. K9 este cam singurul exemplu, polonezii cumparand doar sasiul, care oricum l-am privi nu-i chiar tehnica de varf.
In rest esti invitatul meu sa-ti sustii alegerea.
Mai pune in dreptul K9 in afara polonezilor si Finlanda, Norvegia, Danemarca. Turcia a luat licenta pentru o parte din proiect, le fel cum a facut si cu tancul K2.
Un alt „singur exemplu” putem vorbi si de KT-1 Woongbi luat in 40 bucati de Turcia.
La K9 chiar daca nu-l vezi tehnica de varf, trebubie sa recunosti ca sistemul este peste M109, PzH2000, Krab, AS-90 sau AUF TRF sau cum ii spune la francez, luat impreuna cu K10.
Cat priveste fursecurile ce am spus atat de aiurea?
Banuiesc ca „o sa-i sustin pana ce te vei fi ingretosat la maxim! Iti recomand o lamaie” in opinia ta este mai putin gresit sau chiar deloc.
Sincer nu sunt atat ingretosat de navele europene cat am devenit acum ingretosat de personaj caruia i-am dat pace.
Si o mai repet, nu sunt un impatimit al koreenilor sau al asiaticilor, pur si simplu vreau sa vad si alternative (poate sunt mai bune sau fac acelasi lucru la un pret mai mic, etc), nu sa am o vedere si gandire ingusta, tiparele consider ca au fost pana acum 30 de ani cand se spunea ceva si nimeni nu se gandea la altceva alternativ pentru ca planul/ordinul era litera de lege.
Vad ca la tine ori e alba, ori e neagra… de obicei, in viata e gri.
Sa-mi spui ca rata de recuperare a prejudiciilor e 0 inseamna sa dezinformezi… nu e 0, dar nu e nici cat ar trebui sa fie, de acord.
Britii stiu sa faca nave, de obicei George e cel care face bascalie de ei. Au avut prima propulsie tip CODLOG si, daca nu ma inseala memoria prima IEP. Cui ii ies din prima noile tehnologii? Coreenilor? Sunt inca departe…
Nu o sa intru cu tine intr-o polemica pe tema celor mai buni constructori de nave. Te rog insa doar sa urmaresti programele navale australiene, canadiene si programul american FFG(X). Japonezii au participat doar la cel pentru submarine in Australia si au pierdut, in fata cui? Unde-s coreenii sau japonezii tai?
Repet, de ce m-as duce la ala care copiaza cand pot merge la ala care le inventeaza?
Uite, iti fac si-un pronostic: Navantia are sanse maxime ca in asociere cu un santier naval american sa castige programul FFG(X).
Ca statul roman nu e in stare sa absoarba fondurile UE e problema noastra. In agricultura totusi, rata e absortie e spre maxim. Stii cum ar arata agricultura romaneasca fara fonduri? Iti zic eu, ca-n anii 90…
Astept un link ca platim la UE mai mult decat cheltuim. Altfel e dezinformare, ca aia cu recuperarea prejudiciilor.
Crezi ca ma bucur la croasante? Doar atat poti? Sa-ti raspund: #imiplaccroasantelepentruCASUNTBUNE! 😀
P.S. Japii au invatat sa faca nave de la…englezi oare?
A dat Muscalu in emisiune: in 10 ani am platit 10.4 mld si am luat 46 mld de la UE.
Problema e ca puteam lua 160 mld, dar nu am fost in stare sa absorbim fondurile alocate
Viteza nu e asa importanta la nave…ce faci fugi de o racheta?De o torpila mai poti in anumite conditii…plus viteza mai mare,motor mai puternic,consum mai mare,nava mai mare…accentul se pune pe cat mai stealth si pe arme cat mai smart atat ofensive cat si defensive.Si Ticonderoga si Kirov pot fi distruse sau scoase din lupta de nimeni altul decat protagonistul articolului…si ce ai rezolvat?Foarte multi bani pierduti plus vieti omenesti…cand era mai bine daca aveai ceva mai mic,mai ieftin,mai mult si cu o putere in ofensiva egala.Felicitari pt articol!!
Merci, Buruic! 🙂
Mi se pare ca nici americanii nu prea mai stiu ce sa faca cu viteza aia mare a LCS-urilor… si alea-s state of the art la propulsie.
Apropos de ce zici cu puterea ofensiva egala, vad ca americanii se muta spre un concept de genul, it floats, it fights. Au pus si Himars pe puntea unei nave de asalt si au facut trageri cu ele.
Totusi nu putem nega forta ofensiva a unui Tico si, uneori, as zice ca bigger is better, cel putin per ansamblu.
Nicolae,
Submarinele moderne beneficiaza de ce se numeste o carena „Albacore” sau „lacrima” de la USS Albacore unde s-au facut primele experimente cu carene pentru „fleet boats”. Daca nu ma insel Germania a experimentat cu asa ceva in WWII cu submarine de buzunar. Principalele atributii a unei astfel de care este evident viteza in submersie similar cu navele de suprafata si evident abilatatea carenei de a sustine presiuni mult mai mari.
In general cam toate escortele unui port avion US Navy sunt capabile de viteze in excess de 40 de noduri. In timpul operatiilor de catapultare cand aparatele de zbor au incarcaturi mari se genereaza viteze in excess de 40 de noduri ca sa ajute procesul de catapultare.
Alex, peste 40 Nd? Esti sigur?
40 de noduri puteai sa scoata navele cu propulsie atomica. parca doar portavioanele au ramas cu reactor nuclear sau ma insel?
Mai sunt spargatoarele de gheata arctice cu propulsie nucleara din randul navelor de suprafata.
Sigur.
Iti dai seama:
sa te duci cu Epitropu’ sa torpilezi portavionu’ si sa nu-l poti ajunge din urma 🙂
Ok, foarte interesant…
HIMARSul l-au pus sa vaza daca reusesc sa-si faca rost de o racheta AN usor de transportat. Inca mai studiaza problema.
nicolae, la LCS cred ca e o viteza avea si are ca scop ca sa o duca in caz de nevoie cat mai repede sub protectia unei nave mai serioase sau a apararii AA de la sol.
Si cu viteza asa mare ai o sansa buna sa scapi de torpilele rusesti. Viteza lor e parca pe la 50 de noduri.
Cam aceasi logica ar trebui sa o avem si noi, desi e clar nu ne permitem sa avem nave slab inarmate, si pana si americanii s-au prins ca ar mai avea nevoie de ceva putere de foc.
Nu ma apuc eu sa dau sfaturi, doar ma incanta ideea unor nave care pot da o fuga pana aproape de Sevastopol si sa vina inpoi in aceasi noapte 🙂
Sunt multi factori in discutia despre LCS. Din ce am mai citit, initial nava era gandita sa reactioneze impotriva swarm boats-urilor iraniene si pentru Golful Persic. Trebuiau sa lupte in zone litorale, de aici pescajul mic raportat la deplasament. Cand au dat drumul la proiect Rusia si China erau foarte linistite.
Tot ce am citit intre timp in ultima vreme arata ca inca le cauta un rol. Acum au infiintat primul LCSRON si cred ca le vom vedea destul de mult fie prin Pacific, fie prin Caraibe. Poate si prin Golful Persic, dar acolo nu de unele singure desi ar fi interesant de vazut Sea Ram la treaba. Parte din ele vor face MCM, vorbindu-se de retragerea Avenger.
Daca vrei sa faci curse pana la Sevastopol, atunci Skjold pare cea mai potrivita, cel putin pe calm plat, desi se aud probabil de pe Luna… 🙂
In opinia mea, avantajul major al LCS Freedom raman cele 45% spatii reconfigurabile de la bord…
Nimeni nu da sfaturi, discutam… 🙂
asa zgomotoasa e suedeza? E drept ca intodeauna viteza mare = zgomot foarte mare (banuiesc ca te refereai la zgomotele de cavitatie)
Le cauta inca un rol, dar ies ca paine calda din santiere. Catamaranul ala arata foarte bine, daca se tarageneaza mult cu Sigma poate il vedem construit la Constanta 🙂
@Nicolae, felicitari pentru articol si pentru excursie (sa speram ca n-o sa te mai acuze nimeni de rea vointa si cum ai fost sponsorizat de australieni ca sa le cumparam vechiturile, desi nu m-ar mira nici asta)! 🙂
@Dinu, exista o deosebire esentiala intre navele de acum 50-70 de ani si cele concepute azi: multi metri in plus la latime adaugati in zilele noastre ca sa incapa echipamentele si armamentul, ca sa nu mai vorbim (apropos si de articol) si de mai mult spatiu pentru echipaj. In plus majoritatea navelor de pe vremuri aveau corpul in forma de picatura de apa, cele actuale au pupa lata pentru helipad. Ambele caracteristici inseamna o diferenta mare de rezistenta hidrodinamica, tot asa cum un automobil sport este mult mai aerodinamic decat o camioneta sau un SUV. Daca luam ca exemplu 2 nave de dimensiuni cvasiidentice, Marasestiul si Type 22, prima are 24 de Mw putere instalata si vmax 27 de noduri (data de autoritati, eu sunt destul de sceptic ca atinge viteza asta in conditii normale), a doua are nevoie de 40 de Mw pentru a atinge 30 de noduri (fiind si cu ~1000 de tone mai usoara).
Cum fiecare nod in plus este „platit” cu foarte multi Kw, iar acesti Kw sunt „platiti” cu foarte mult combustibil s-a ajuns la compromisul de azi in care 26-28 de noduri este o viteza ok pentru o nava de lupta iar 30 de noduri si mai mult (gen Arleigh Burke si Ticonderoga) sunt pentru cele care sunt dedicate insotirii portavioanelor si trebuie sa tina cat de cat pasul cu ele sau pentru nave specializate gen LCS 1 si 2 care trebuie sa patruleze suprafete mari (remarci ca toate sunt operate de americani, oameni cu portofelul gros si obrazul subtire la armament). Mai ales ca viteza nu mai este esentiala pentru nave care pot sa proiecteze forta lor la sute, unele chiar mii de km prin rachete si senzorii de la bord.
va multumesc pt informatii, nu m-am gandit ca designul navei (forma mai ales) s-a schimbat asa de mult incat sa afecteze viteza. Desi e logic
Cu placere!
Uite, aici este un exemplu concret despre ce vorbeam, datele se refera la crucisatorul Nurnberg:
Machinery: 3 shafts. Parsons geared turbines, 8 Navy boilers, 60,000 shp = 31 kts. (outer shafts); 4 double-acting 2-stroke 7-cylinder MAN diesels, 12,400 bhp = 18 kts. (center shaft); 32 kts. all three
Deci, nava putea atinge 18 noduri cu puterea x (12 400), pentru de 1,7x mai multa viteza avea nevoie de cca 5x mai multa putere (60 000) iar pentru doar 1 nod in plus (adica 3,2% crestere a vitezei) mai trebuia crescuta puterea cu 20%. Iar cu cat vrei sa urci mai sus necesarul creste exponential.
Chestia cu viteza in perioada interbelica mai are un aspect mai putin cunoscut azi: uneori se mintea de-a binelea pur si simplu pentru a pune adversarii potentiali pe un drum al realizarii de nave asa zis comparabile care le consumau resurse importante. Japonezii erau artisti in a raporta date fanteziste (mai ales la tonaj fiindca erau limitati de tratatul de la Washington) si la viteza unde era o chestie de prestigiu si moral. O fraza celebra a unul constructor general al flotei britanice cand a fost confruntat cu cifrele japonezilor a fost ceva de genul „fie ca mint complet, fie ca-si construiesc navele din carton, alta explicatie nu exista pentru cifrele astea” iar dupa razboi s-a dovedit ca japonezii exagerau mult performantele (si aveau si defecte structurale la multe nave din dorinta de a le usura foarte mult pentru o viteza cat mai mare).
Iar ca ultima remarca legata de viteza, cum am spus era o chestie de moral si prestigiu si pentru cifre bune se trisa peste tot in lume, navele erau testate cu putin combustibil la bord (un crucisator lua bine peste 1000 de tone deci 900 de tone in minus contau mult), in conditii favorabile de temperatura si imediat dupa lansare ca sa aiba chilele inca 100% curate. In conditii normale cam toate navele pierdeau un minim de 1,5-2,5 noduri din viteza „perfecta”. In plus viteza de fortaj n-o poti tine nedefinit (inca si mai mult pe vremea propulsiei cu abur) pentru ca se risca avarii catastrofale.
O diferenta de cateva noduri a insemnat un avantaj tactic pe vremea cand inca bataliile se purtau cu artileria, chiar unul important, azi insa nu mai merita investitia enorma in sistemul de propulsie si in consumul/uzura/necesarul de mentenanta care ii sunt asociate!
Radu, merci! 🙂
Excursia a fost mai demult si a fost fenomenala, mi-as depune aplicatia de emigrare si maine daca as sti vreuna din meseriile de care au ei nevoie.
Va mai fi cel putin un episod din „Viata la bord” bazat pe pozele din acea excursie. Daca tot „mi-au platit” excursia, macar sa ma puna la treaba! 🙂 🙂
La noi, chestia cu rea-vointa and shit e sport national. In plus, lipseste si curajul de a spune chestiile astea in fata…
La deplasamentul normal viteza maximă este puțin peste 23 noduri.
Multumesc! La Marasesti va referiti, nu?
Da !
cat de bine intretinut e 🙂
submarinul nostru e trecut de multi ani de orice speranta de reparatii. nu mai poate fi recuperat pentru uz.
Cea mai periculoasa arma conventionala inventata. Submarinul.
70 % din planeta e acoperit de mari si oceane.
Nu il vezi , nu il auzi , mergi cu barca pe mare fara sa ai habar ca la 100 metri adincime e unu care te asculta cum vaslesti. 🙂
Zvonul doar ca se misca un submarin in o fasie de apa, pune in alarma oricare marina ( decenta) din zona.
E si una din cele mai chinuite morti. Innecat in un cilindru de otel.
Submergibilistii sint marinari extraordinari.
Mai mult pshihologic . Odată scufundat atunci când presiunea devine enorma moartea este imediata .
Daca se scufunda la adancimi mari, da.
Daca se aseaza pe fund la 200-300m, nu-i crapa corpul si se moare prin asfixieze.
Țin minte ca americanii au creat o trapa pentru a ieși daca ajungeai pe fund pe la 100 de metri . Aveau in dotare si costume pentru a urca la suprafața .
De la Kursk incoace se fac eforturi.
Cazul submarinului argentinian a presupus cel mai probabil un incendiu la bord, ceea ce in spatiul ala e criminal.
@Nicolae . In ww2 aveau un astfel de sistem . Nu mai țin minte adâncimea dar am văzut asta într-un documentar pe NG.
Și la al nostru se putea evacua echipajul, știu că s-au făcut evacuări cu echipajul în acest scop dar de la adâncimi mai mici, cred că 40 metri.
Un edit, dacă îmi permiți: se numește post de luptă, nu de lucru.
Corectat, multumesc!
delfinul actual cel mai probabil muzeu ( are peste 30 de ani si i-a expirat durata de exploatare poate fi repus in functie cu reparatii serioase nu doar baterii facute la rusi ) dar 2-3 submarine moderne costiere nu ar strica la marea neagra pentru inceput , marinari se pot recruta o salarizare plus beneficii consistente pot gasi oameni care se inhame la asta noi avem si ” avantajul” unei retributii a muncii de tot rahatul in majoritatea sectoarelor economice .
La muzeu cu Delfinul, asta cam asa e. Pt. un ban bun gasesti destui sa se inroleze, intrebarea este: au profilul psihologic pt asa o misiune? Si cine ii instruieste?
gasesti destui care sa nu aibe o problema cu izolarea si claustrofobia , de instruit putem apela la aliati ( cum de fapt s-a procedat si pentru echipajul delfinului actual in anii 80 )
Un tanchist ti-ar spune ca la astia e lux :))
Submarinistii au cea mai grea viata, de-asta si statutul lor de elita.
Fiecare arma cu constrangerile ei, cand am pus bocancul prima oara pe o nava militara eram dupa o tabara si s-au cam speriat marinarii de noi cand ne-au vazut cat de prafuiti si jigariti eram.Mie mi s-a parut un mic paradis, am facut primul dus cu apa calda dupa multa vreme, am mancat mancare adevarata si dupa aia am stat cateva ore pe punte la soare si ne-am uitat la valuri, ca prostii. Au vrut sa ne prezinte nava dar eram atat de rupti ca i-am refuzat politicos.
Asa, intr-un eventual razboi mondial (de tipul WW2) as prefera marina de suprafata…
Bricul Mircea cred ca e cel mai safe loc la noi :))
In teorie cea mai usoara viata e la radiolocatie si transmisiuni, nu stai in frig si-n ploaie, nu o arzi pe hrana rece etc. In practica unitatile de genul ala au destule constrangeri, zone izolate, obiective aflate pe in capul listei inamicului samd.
Prefer orice arma in care esti pradator nu tinta, aici se incadreaza submarinistii, cercetasii etc.
Bine, operator de drona e deja alta speta, aia e deja un fel de job nine to five.
Sa stii ca si pe Mircea poti s-o mierlesti daca nu casti gura… 🙂
Apropos de Mircea, e una dintre cele mai frumoase nave scoala.
Mi se pare ca daca esti tinta trebuie sa ai un profil psihologic chiar mai tare decat al unui pradator.
E un subiect vast partea cu tehnologiile psihologice militare, asa se numeste disciplina si inseamna de exemplu de la cum sa cresti coeziunea unui grup in functie de personalitatea lor la cum sa schimbi patternul activitatii unui luptator, de la o activitate preponderent diuarna cum suntem crescuti, la una nocturna.
Sunt baterii de teste complexe, se folosea si CPI-ul, o versiune calibrata, la americani la Seal au jocuri pe calculator, asa formeaza subunitatile.
Nu cred ca o tinta are un profil psihologic mai tare ca al unui pradator, de obicei plictiseala e marea problema, atentia are anumite reguli si intervne si factorul „n-o sa ma loveasca chiar pe mine”.
Ca pradator insa stai tot timpul in priza, constientizezi, e consumul psihic mai mare, e greu de explicat ca oboseala psihica uneori e mai extenuanta ca cea fizica. Cea fizica devine defulare, cea psihica nu.
@Vlad. Absolut corect, diferenta dintre prada si pradator este rabdarea si capacitatea de a fi tot timpul cu atentia focalizata.
Pt oameni acest lucru se obtine foarte greu prin antrenamente cu adevarat extenuante.
Intr-una dintre fotografiile din articol sunt niste fotografii lipite de marinari in „dormitor”, nu se scrie despre asta in niciun regulament, dar cine a servit stie cata putere iti dau alea sa o iei de la capat zi de zi, idiferent de arma, cand esti in „deplasare”.
Intr-adevar, un subiect vast. Oboseala psihica este mult mai greu de combatut decat cea fizica.
Nu ma pricep suficient dar pare logic ceea ce spui. Ma rog, tu stii mai bine! 🙂
Mai bine decat as vrea :D. Felicitari pentru articol!
Pe punte nu în arboradă.
Absolut, ma refer strict in caz de razboi, „intr-un eventual razboi mondial”, cum a spus George, cand bricul nu e o tinta.
Pe timp de pace riscul e altul.
Mai ales daca ai fi luptat in cadrul US NAVY.
Ok, de echipamente stim, dar situatia la nivel de displina s-a mai imbunatatit intre timp? :
https://www.rumaniamilitary.ro/tragem-cu-prastia-fortele-navale-romane-mormane-de-fier-vechi-marinarii-rup-tacerea
Respectivul mai este comandor?
Respectivul a ieșit la pensie, dar articolul este o frustrare a cuiva cu denaturări grosolane, dar văd că are priză la public.
Nicolae,
In fotografia cu centrul de lupta cele doua statii sunt statiile sonar si nu ale timonierilor. Cele ale timonierilor sunt in stang unde ai indictorul de adancime. Se vede foarte putin din mecanistmele pentru controlul „dive planes”.
In fotografia urmatoare este „the radio shack”. Se vad foarte clar in stanga indicatoarele din spectrul HF.
Asta e ca nuca-n perete, articolul e misto, informatia e ok. Te-ai gandit la o cariera de critic militar? Nu s-a inventat inca, dar poate o infiintezi tu. Ah, stai, ai crtica pana si asta…
Relax, marine. Enjoy the ride
Nu pufi, dar te rog sa ma inveti.
Hai ca ai inceput sa te relaxezi 😀
PS: pufi nu se mai foloseste, e chiar compliment acum printre astia mai mici. Fa un upload la jargoane si vocabular.
Alex poate fi grumpy uneori, dar eu apreciez corecturile si criticile din care invat ceva, fie ca vin de la Alex, de la karadeniz sau ceilalti baieti, sau chiar de la tine, desi tu esti pe alt domeniu.
Poate suna putin sado-maso dar ne ajuta sa ridicam stacheta si nivelul siteului!
Aniuei, merci! 🙂
Cand nu e el grumpy? Nici io nu-s chiar vesel tot timpul, dar mai am momente 😛
Karadeniz si Buruic sunt pe meserie, ei vad altfel, io sunt ala care zice ca marinarii o ard lejer (inside joke), am mai explicat.
Ii respect maxim pe marinari, au viata grea.
Tineam partea alor mei.
Astept un aviator sa ne zica ce greu e la ei.
A… nimeni? Ok, tacere radio, inteleg 😀
@Alex
Sunt sigur ca si prin US sunt submarine pe post de muzeu. Asa ca, de ce nu, se poate sa vedem un frumos articol scris cu mai multa precizie de un ”marine”.
I don’t thik so.
Inclusiv german au la Chicago.Model IX.
Planul e sa merg anul asta in SUA, daca acceptati unul mai putin perfect, o sa fie un articol. 🙂
Daca ajungi prin California, in San Diego e minunatia de CV-41 USS Midway. Ok; nu e submarin; dar e ceva incredibil iar puntea aia lunga plina de avioane si elicoptere e n-e-b-u-n-ie :D. La NY e CV-11 USS Intrepid. SI cum sper sa mai ajung in NY si acesta e un MUST SEE.
Coasta de est va fi, merci de info!
Pe coasta de est, in New York, langa USS Intrepid este si USS Growler, submarin american din anii ’60 care transporta rachete cu incarcatura nucleara. Sa aloci macar o jumatate de zi numai pentru obiectul asta, se merita !
https://www.google.ro/maps/@40.7648565,-73.9999023,301m/data=!3m1!1e3
https://www.intrepidmuseum.org/
In Germania la Hamburg mai este un submarin rusesc lansat in 1976 scos din uz in 2002, se merita si el vazut daca ajungi prin zona
https://www.google.ro/maps/@53.5450375,9.9553459,138m/data=!3m1!1e3
http://www.u-434.de/
Alex, merci! Sub-ul l-am vazut in 2016, nu mai tineam minte. Voi corecta maine dimineata…
M-a indus in eroare faptul ca de obicei ala e locul timonierilor la astea mai noi.
Nu oricine are psihic sa fie submarinist si mai ales in asemenea cutii de conserva unde pe timp de razboi stai zile in sir, sub apa, si te mai si delectezi cu efectele acustice si mecanice ale grenadelor antisubmarin care iti vizeaza nava.Acuma se mai folosesc grenade antisubmarin s-au locul acestora a fost luat de rachete nava nava, aer-nava si torpile?
Mai sunt nave care au grenade AS, iar rusii inca au grenade reactive AS. Din cate inteleg, acum torpila e de baza.
Se mai folosesc RBU…si noi avem la corvete si Marasesti…pleaca ca o racheta(bataie intre1000m si 3000m) se scufunda si detoneaza.Nici la suprafata nu e usoara viata….cand treci printr-o furtuna cu grad mare iti pui semne de intrebare.Cine zice ca nu ii e frica ori minte ori nu a gasit furtuna respectiva…si culmea e ca astfel de experiente la limita te fac sa devii un marinar mai bun…vb aia o mana pt tine una pt nava.
Ca tot ai pomenit de Marasesti si furtuna pe mare, nici nu vreau sa imi imaginez cum e sa fi fost la bordul fregatei nostre in timpul furtunii din Golful Biscaya din 1998. Mai ales ca se spune despre Marasesti ca nu e cea mai stabila nava.
Cand aveam vreo 12-14 ani, am facut o plimbare scurta cu un yacht din acela mai mic din Portul Tomis. Valurile erau destul de mici, dar cand a iesit ambarcatiunea din Portul Tomis, a inceput sa se balangane in toate directiile de era sa cad in apa la un moment dat. Atunci mi-am jurat ca nu o sa ma mai urc pe vreo ambarcatiune in viata mea. Clar, viata pe mare nu e pentru oricine.